ICCJ. Decizia nr. 2628/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2628/2010
Dosar nr. 2669/120/2008
Şedinţa publică din 1 iulie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 462 din 23 octombrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, secţia penală, în Dosarul nr. 2669/120/2008, s-a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N., fiul lui C. şi G., născut în localitatea Răcari, judeţul Dâmboviţa, în prezent deţinut în P. Mărgineni.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că B.N. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 399 din 15 noiembrie 1999 a Tribunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 916 din 22 februarie 2001 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care a fost condamnat la pedeapsa de 17 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de omor calificat.
În motivarea cererii sale, revizuentul a susţinut că nu se face vinovat de moartea victimei şi că există probe noi, respectiv martori, care cunosc date relevante cu privire la împrejurările şi condiţiile în care a survenit moartea acesteia, de natură al absolvi de răspundere penală. Instanţa de fond a mai reţinut că, anterior, condamnatul B.N. a mai formulat o cerere de revizuire în acest sens, care se află în curs de soluţionare, unde a solicitat de asemenea audierea unor martori, precum B.I., T.D., J.D., D.A. şi P.M.C., domiciliaţi în comuna Răcari, judeţul Dâmboviţa.
Prin ordonanţa din 22 februarie 2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, s-a dispus audierea martorilor indicaţi de revizuentul - condamnat B.N., de către Poliţia localităţii Răcari, judeţul Dâmboviţa, însă martorul indicat - B.I. nu a putut fi audiat, deoarece a decedat la data de 26 octombrie 2006, iar martorul D.A. a refuzat să dea declaraţii.
Pe de altă parte, din declaraţiile martorilor M.D.C., J.D. şi T.D., solicitaţi a fi audiaţi de către revizuent, nu a rezultat nimic relevant care să poată constitui probă nouă, martorii respectivi necunoscând nimic despre împrejurările în care victima a decedat, motiv pentru care s-a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Instanţa de fond a constatat că cererea de revizuire formulată de condamnatul B.N. este neîntemeiată, reţinând că susţinerile acestuia că pedeapsa este prea mare, că este nevinovat şi este bolnav, sunt împrejurări care pot fi invocate doar în căile ordinare de atac şi de care condamnatul a uzat.
Pe de altă parte, din depoziţiile martorilor propuşi de condamnat şi audiaţi de către parchet, rezultă că aceştia nu erau în relaţii de prietenie cu B.N. şi că nu cunosc nimic despre decesul concubinei sale.
De asemenea, motivul că pedeapsa de 17 ani închisoare este prea aspră, nu constituie un caz de revizuire potrivit disp. art. 394 alin. (1) C. proc. pen. şi nici susţinerea acestuia privind starea de sănătate în care se află.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, în termen legal, revizuentul a declarat apel, care a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 23 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, instanţa de apel reţinând că motivele invocate de revizuent nu se regăsesc printre cazurile expres şi limitativ prevăzute de disp. art. 394 C. proc. pen., hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică sub toate aspectele.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs revizuentul B.N.
La termenul de judecată, în şedinţă publică, revizuentul a arătat că îşi retrage recursul.
Faţă de această declaraţie şi având în vedere dispoziţiile art. 3854 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora, până la închiderea dezbaterilor, oricare dintre părţi îşi poate retrage recursul, personal sau prin mandatar special, Înalta Curte urmează a lua act de retragerea recursului de către revizuentul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de revizuentul B.N. împotriva Deciziei penale nr. 23 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1469/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
