ICCJ. Decizia nr. 2673/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2673/2010

Dosar nr. 1857/103/2008

Şedinţa publică din 08 iulie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 1857/103/2008 au fost dispuse următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatelor A.D.M. şi C.D. din infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) şi (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatelor R.L., R.M., I.S. şi Z.D. din infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 249 alin. (1) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

A fost condamnată inculpata A.D.M., fiica lui G. şi O., născută în municipiul Bacău, judeţul Bacău, domiciliată în municipiul Piatra Neamţ, str. M.E., judeţul Neamţ, cetăţenie română, studii superioare, fără ocupaţie, fără antecedente penale la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 şi art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 1 (un) an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de introducere, modificare sau ştergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata C.D. (fostă C.), fiica lui C. şi N., născută în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, domiciliată în municipiul Piatra Neamţ, str. G.N.D., judeţul Neamţ şi fără forme legale în municipiul Piatra Neamţ, str. M.V., judeţul Neamţ, cetăţenie română, studii superioare, consilier la G.I.P. Neamţ, divorţată, fără antecedente penale la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată, prevăzută de art. 246 şi art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. b) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

A fost condamnată inculpata la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a), c) şi alin. (2) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. pe timp de 1 (un) an după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. au fost achitate inculpatele:

- A.D.M. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de delapidare, prevăzută de art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 şi art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- C.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de delapidare, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 248 şi art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a fost achitată inculpata C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. şi art. 18¹ C. pen. au fost achitate inculpatele:

- R.L. (fostă A.), fiica lui G. şi S., născută în comuna Zăneşti, judeţul Neamţ, domiciliată în municipiul Piatra Neamţ, str. A., judeţul Neamţ, cetăţenie română, studii 12 clase, căsătorită, cu 2 copii majori, casier trezorier la T. Piatra Neamţ, fără antecedente penale;

- R.M. (fostă P.), fiica lui V. şi M., născută în comuna Dragomireşti, judeţul Neamţ, domiciliată în municipiul Piatra Neamţ, str. P., judeţul Neamţ, cetăţenie română, studii 12 clase, căsătorită, casier la D.G.F.P. Neamţ, fără antecedente penale;

- I.S. (fostă C.), fiica lui G. şi E., născută în municipiul Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, cu acelaşi domiciliu - Al. V., cetăţenie română, studii superioare, căsătorită, economist la T. Piatra Neamţ, fără antecedente penale;

- Z.D. (fostă V.), fiica lui M. şi A., născută în comuna Tibucani, judeţul Neamţ, domiciliată în municipiul Piatra Neamţ, str. P., judeţul Neamţ şi fără forme legale în satul V., comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ, cetăţenie română, studii 12 clase, căsătorită, casieră la D.G.F.P. Neamţ, fără antecedente penale - pentru săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpatelor sancţiunea cu caracter administrativ a amenzii în sumă de câte 1.000 RON.

S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă P.E., domiciliată în municipiul Roman, str. C.P., judeţul Neamţ, prin procurator P.M.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., au fost obligate în solidar inculpatele C.D. şi A.D.M., ambele în solidar şi cu partea responsabilă civilmente M.F.P., reprezentată de D.G.F. Publice Neamţ, să plătească părţii civile P.E. suma de 316.727,49 RON, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanţa nr. 9/2000, începând de la data de 01 septembrie 2007 până la data executării.

În temeiul art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., a fost obligată inculpata A.D.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.F.P., reprezentată de D.G.F.P., să plătească părţii civile P.E. suma de 44.263,60 RON, cu dobânda legală prevăzută de Ordonanţa nr. 9/2000, începând de la data de 01 septembrie 2007 până la data executării.

S-a respins ca nefondată acţiunea civilă exercitată de partea civilă M.F.P., reprezentată de D.G.F.P. Neamţ.

S-a luat act că părţile vătămate M.M. şi A.I. nu s-au constituit părţi civile în cauză.

S-a menţinut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanţele nr. 279/P din 25 ianuarie 2007 şi nr. 708/P din 19 decembrie 2007 emise de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ şi procesele-verbale încheiate la 29 ianuarie 2007 şi 20 decembrie 2007 de I.P.J. Neamţ, asupra bunurilor aparţinând inculpatelor, respectiv:

- apartament situat în municipiul Piatra Neamţ, str. M.E., judeţul Neamţ - proprietatea inculpatei A.D.M.;

- autoturism marca ";D.T.";, - proprietatea inculpatei A.D.M.;

- apartament situat în municipiul Piatra Neamţ, str. G.D., judeţul Neamţ - proprietatea inculpatei C.D.;

- apartament situat în municipiul Piatra Neamţ, str. P., judeţul Neamţ - proprietatea inculpatei C.D.;

- autoturism marca ";V."; - proprietatea inculpatei C.D.;

În temeiul art. 348 C. proc. pen., s-au anulat următoarele certificate de trezorerie:

- cod emisiune, seria E1 nr. a, seria E2 nr. b, seria E3 nr. c, etc, seria E4 nr. d, etc;

- cod emisiune, seria E1 nr. e, seria E2 nr. f, seria E3 nr. g, seria E4 nr. h;

- cod emisiune, seria E1 nr. i, seria E2 nr. j, seria E3 nr. k, seria E4 nr. l, etc - aflate la dosar urmărire penală.

S-a luat act că inculpatele au fost asistate de apărători aleşi.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A.D.M. şi C.D., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente M.F.P., să plătească statului suma de câte 2.000 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 192 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele R.L., R.M., I.S. şi Z.D. să plătească statului suma de câte 2.000 RON cheltuieli judiciare.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligate inculpatele A.D.M. şi C.D., fiecare în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţii civile P.E. suma de câte 2.316,25 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, inculpata C.D., expert principal în cadrul S.C. - T.T. Piatra Neamţ şi inculpata A.D.M. - consilier superior în cadrul aceluiaşi serviciu au cunoscut-o pe P.M., împuternicita părţii vătămate P.E., care a investit economiile mamei sale în certificate de trezorerie, încă de la prima emisiune de titluri de stat. Inculpatele au decis să-şi însuşească o parte din sumele de bani încasate de la partea vătămată sau cuvenite, în caz de răscumpărare, sens în care primeau de la P.M. banii pe care aceasta dorea să-i investească, ocolind astfel compartimentul casierie. Inculpata C.D. emitea certificate de trezorerie noi, pe care i le dădea părţii vătămate P.M. şi le anula, apoi, împreună cu inculpata A.D.M., în evidenţa electronică, însuşindu-şi banii. Partea vătămată P.E. a fost păgubită cu contravaloarea unui număr de 67 de certificate de trezorerie.

La fel a procedat inculpata A.D.M. pentru a le induce în eroare pe părţile vătămate M.M. şi A.I. În perioada mai 2005 - noiembrie 2006, inculpata A.D.M. a răscumpărat, în mod fraudulos, un număr de 20 certificate de trezorerie, completându-le prin scriere mecanică, lipind cifre decupate din alte 20 de certificate, cu serie şi număr apropiate şi a falsificat semnăturile titularilor. Documentaţia falsificată a predat-o casierelor R.L., R.M., I.S. şi Z.D., inculpata încasând contravaloarea lor, în numele titularilor.

Inculpata A.D.M., în aceeaşi perioadă de timp a sustras din gestiunea T. Piatra Neamţ, 12 certificate de trezorerie, pe care le-a folosit pentru a justifica părinţilor săi suma de 40.000 RON, ce-i fusese încredinţată de către aceştia şi pe care a folosit-o în interes personal.

Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatelor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv:

- declaraţiile de recunoaştere ale faptelor comise, date de către inculpatele A.D.M. şi C.D., acestea descriind modalitatea în care şi-au însuşit sumele de bani aparţinând părţilor vătămate, profitând de funcţiile pe care le-au îndeplinit în cadrul T. Piatra Neamţ;

- declaraţiile procuratorului părţii vătămate P.E., P.M;

- sesizarea formulată de M.F.P. în legătură cu faptele comise de inculpate;

- nota din 26 ianuarie 2007 întocmită de M.F.P. - D.G.F.P. Neamţ, Compartimentul de audit Intern, în cadrul verificărilor privind vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie;

- nota din 30 ianuarie 2007 întocmită de acelaşi compartiment;

- nota din 31 ianuarie 2007

Aceste 3 note de control au constatat existenţa unor certificate de trezorerie anulate în sistemul informatic şi lipsa unor documente justificative pentru răscumpărarea unor certificate;

- procesul-verbal suplimentar încheiat la 20 decembrie 2007 de D.G.F.P. Neamţ, care a stabilit răspunderea fiecărei inculpate şi prejudiciul cauzat, reprezentând contravaloarea certificatelor de trezorerie, inclusiv dobânda la scadenţă şi dobânda la depozit până la 31 octombrie 2007;

- declaraţiile martorei S.G., auditor în cadrul compartimentului de audit intern al D.G.F.P. Neamţ, care a constatat lipsa unor certificate de trezorerie anulate, inculpata A.D.M. fiind responsabilă de anularea certificatelor;

- declaraţiile coinculpatelor R.L., R.M., I.S. şi Z.D., care au recunoscut faptul că au achitat personal inculpatei A.D.M. valoarea de răscumpărare a unor certificate de trezorerie, aflând ulterior, în cursul urmăririi penale că aceste certificate au fost falsificate;

- copii după evidenţa sumelor încasate ilicit, ţinută de inculpata A.D.M.;

- fişele postului;

- procesul-verbal din 16 noiembrie 2007 privind verificarea activităţii de vânzare şi răscumpărare a certificatelor de trezorerie în perioada 1999 - 2007, întocmit de M.E.F. - D.G.F.P. Neamţ;

- raportul de expertiză criminalistică grafoscopică, efectuat de I.PJ. Neamţ.

Inculpata A.D.M. a recunoscut faptul că, în cursul anului 2005 a falsificat un număr de 20 certificate de trezorerie, pe care a lipit cifre decupate din alte certificate, cu serie şi numere apropiate şi a semnat în locul titularilor, încasând banii direct de la coinculpatele I.S., Z.D., R.L. şi R.M.

Inculpata C.D. a negat, pe tot parcursul procesului, faptul că ar fi falsificat certificate de trezorerie, recunoscând doar anularea în sistemul informatic a unor certificate de trezorerie, dar nu şi falsificarea lor.

Coinculpatele I.S., Z.D., R.L. şi R.M., cărora li s-au prezentat în cursul urmăririi penale certificatele de trezorerie falsificate, au declarat că au achitat contravaloarea acestora în mod direct inculpatei A.D.M., deşi ar fi trebuit să o plătească titularilor.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, prin Decizia penală nr. 139 din 11 decembrie 2009, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, de apelantele-inculpate A.D.M. şi C.D. şi apelanta-parte civilă D.G.F.P. Neamţ împotriva Sentinţei penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 1857/103/2008.

A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată, cu privire la latura penală a acesteia numai în ceea ce priveşte pe apelantele-inculpate A.D.M. şi C.D., a reţinut cauza spre rejudecare şi, în fond:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru inculpata A.D.M. din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (3) teza a II-a C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 288 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar pentru inculpata C.D. din art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 215¹ alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 248¹ C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) şi (3) teza II C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 291 teza I C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

A condamnat pe inculpata A.D.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1) înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi b) C. pen.;

2) falsificare de monede sau alte valori prevăzută şi pedepsită de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

3) introducere, modificare sau ştergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de la pct. 1, 2, 3 în pedeapsa cea mai grea, alături de care a aplicat pedeapsa complementară.

Pedeapsă de executat pentru inculpata A.D.M.: 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpata C.D. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

1) înşelăciune, prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.;

2) introducere, modificare sau ştergere de date informatice, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a), b), c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate de la pct. 1, 2 în pedeapsa cea mai grea, alături de care a aplicat pedeapsa complementară.

Pedeapsă de executat pentru inculpata C.D.: 3 ani şi 4 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.

A interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen. în condiţiile şi pe durata art. 71 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpata C.D. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de monede sau alte valori prevăzută şi pedepsită de art. 282 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât fapta nu a fost săvârşită de inculpată.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele-inculpate R.L., I.S., R.M. şi Z.D. împotriva Sentinţei penale nr. 125/P din 15 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 1857/103/2008.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ şi inculpatele A.D.M. şi C. (fostă C.) D.

Prin motivele de recurs, Parchetul a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei achitări dispusă în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. b¹) C. proc. pen. faţă de inculpatele R.L., I.S., R.M. şi Z.D. pentru infracţiunea prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), apreciind că faptele comise de intimate prezintă gradul de pericol social al infracţiunilor respective.

Partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greşita respingere a acţiunii civile formulată, întrucât în cauză a fost produsă o pagubă statului, sumele de pe certificatele falsificate au fost încasate de către inculpata A.D. în detrimentul statului;

- greşita achitare a inculpatelor A.D.M. şi C.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de delapidare şi abuz în serviciu;

- greşita obligare, în solidar cu inculpatele A.D.M. şi C.D., la plata despăgubirilor civile către partea civilă P.E.;

- nemotivarea deciziei de către instanţa de apel.

Inculpata A.D. a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanţele reale ale faptelor şi circumstanţele sale personale, solicitând reducerea cuantumului şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

Inculpata C. (C.)D. a criticat hotărârile pronunţate în cauză sub aspectul greşitei reţineri a situaţiei de fapt, cu consecinţa greşitei sale condamnări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice.

De asemenea, inculpata a arătat că au fost încălcate dispoziţiile art. 28 C. pen.

În subsidiar, a solicitat, în raport cu circumstanţele sale personale, reindividualizarea pedepselor aplicate.

În drept, recursurile au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 385⁹ pct. 14, 10 şi 18 C. proc. pen.

Examinând hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele invocate, cât şi prin prisma cazurilor de casare menţionate, Înalta Curte constată că doar recursul formulat de Parchet este fondat.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, pe baza probelor administrate (care au fost analizate şi interpretate pe larg de către prima instanţă, motiv pentru care nu vor mai fi reluate) a fost stabilită corect situaţia de fapt, care a fost încadrată corespunzător şi în drept de către instanţa de apel.

Astfel:

1. În mod corect a reţinut instanţa de apel în sarcina inculpatelor C.D. şi A.D. săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, delapidare şi abuz în serviciu.

Infracţiunea de delapidare este condiţionată de producerea unei pagube şi, în cauză, însuşirea, folosirea banilor şi valorilor încredinţate de către părţile vătămate inculpatelor nu au produs nici un prejudiciu părţii civile.

De altfel, banii înmânaţi de părţile vătămate inculpatelor nu au intrat în gestiunea şi administrarea statului, fiind însuşiţi de către recurente, iar prin neînregistrarea în gestiunea statului a sumelor primite de la părţile vătămate şi prin falsificarea certificatelor de trezorerie nu a fost produs un prejudiciu cert, cum corect a reţinut şi instanţa de apel.

Inculpatele A.D.M. şi C.D. au avut, la data săvârşirii infracţiunilor, calitatea de funcţionari publici.

Astfel, inculpata A.D.M. a îndeplinit funcţia de consilier şi şef al serviciului ";Vânzarea şi Gestiunea titlurilor de Stat şi a Certificatelor de Trezorerie";, scopul principal al postului fiind gestiunea, vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie, iar inculpata C.D. a îndeplinit funcţia de referent, scopul principal al postului fiind vânzarea şi răscumpărarea certificatelor de trezorerie către populaţie.

Împrejurarea că inculpatele au avut calitatea de funcţionari publici nu conduce automat la reţinerea în sarcina acestora a infracţiunii de abuz în serviciu, întrucât această infracţiune are un caracter subsidiar. Aceasta înseamnă că fapta săvârşită de un funcţionar se încadrează în dispoziţiile art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) sau/şi art. 248 C. pen., numai dacă această faptă nu cade sub incidenţa altor dispoziţii C. pen. sau din alte legi speciale.

Ori, în speţă, activitatea infracţională a inculpatelor se circumscrie înşelăciunii cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen., acestea acţionând prin mijloace frauduloase în scopul inducerii în eroare a părţilor vătămate, cu ocazia cumpărării şi răscumpărării de certificate de trezorerie, în scopul de a obţine pentru ele un folos material injust şi cu consecinţa prejudicierii materiale a părţilor vătămate.

2. În cauză, corect s-au reţinut de către instanţa de apel în sarcina inculpatei C.D. cele două infracţiuni pentru care a fost condamnată, nefiind încălcate dispoziţiile art. 28 alin. (2) C. pen.

Astfel, inculpata C.D., procedând de comun acord cu inculpata A.D.M., a săvârşit acte specifice coautoratului, primind personal de la partea vătămată P.M. diferite sume de bani pentru care a emis certificate de trezorerie, pe care le introducea în sistemul informatic al trezoreriei, iar ulterior, le anula în programul informatic, activitatea infracţională a celor două inculpate fiind diferită sub aspectul întinderii prejudiciului cauzat părţii vătămate P.M. şi a actelor materiale săvârşite.

De altfel, în declaraţiile date, inculpata C. a arătat că primea de la partea vătămată diferite sume de bani, când aceasta dorea să facă depuneri, precum şi certificatele de trezorerie, când dorea să le reînnoiască. Tot inculpata a declarat că emitea certificate valabile, pe care le anula imediat în programul informatic, iar banii nu intrau în trezorerie, iar partea vătămată îi preda certificatele ca fiind valabile. Toate acestea au fost posibile şi datorită împrejurării că P.M. nu retrăgea niciodată numerar, ci doar capitaliza banii.

Declaraţiile inculpatei se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

3. Înalta Curte apreciază că în mod justificat s-a constatat că nu s-a cauzat un prejudiciu părţii civile D.G.F.P. Neamţ, întrucât prin neînregistrarea banilor primiţi de la părţile vătămate, persoane fizice, în gestiunea statului, prejudiciul efectiv a fost creat doar în paguba acestor persoane.

Astfel, banii înmânaţi de către părţile vătămate inculpatelor nu au intrat niciodată în gestiunea sau administrarea statului, fiind însuşiţi de către recurente.

Inculpatele nu aveau cum să-şi însuşească bani din gestiunea Trezoreriei Piatra Neamţ, întrucât banii proveneau de la persoanele care doreau să-i învestească în certificate de trezorerie şi nu au cerut niciodată răscumpărarea lor de la stat.

Statul nici nu putea să sufere un prejudiciu atâta timp cât sumele de bani aparţineau părţilor vătămate - persoane fizice şi au fost înmânate de către acestea inculpatelor, iar mai mult decât atât nu au intrat, efectiv, în trezorerie.

Statul, în activitatea de emitere şi răscumpărare a certificatelor de trezorerie, are un rol de simplu depozitar al economiilor populaţiei, pe care le restituie după o perioadă stabilită, cu dobândă.

Or, conform dispoziţiilor legale, prin emisiunea certificatelor de trezorerie statul a urmărit, la momentul respectiv, pe lângă atragerea de capital, în special şi protejarea economiilor băneşti ale populaţiei de riscurile fluctuaţiei economiei de piaţă. De altfel, din valoarea acestor certificate nu a intrat în bugetul statului nici o cotă parte.

4. În mod corect, cele două inculpate au fost obligate, în solidar şi cu partea responsabilă civilmente D.G.F.P. Neamţ, la plata sumelor de 316.727,49 RON şi, respectiv, 44.263,60 RON către partea civilă P.E., în temeiul art. 998 şi art. 1000 alin. (3) C. civ., întrucât în cauză sunt întrunite condiţiile generale ale răspunderii civile delictuale, respectiv existenţa unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între prejudiciu şi faptă, precum şi a culpei, atât a comitentului, cât şi a prepusului.

Inculpatele au comis infracţiunile în calitate de angajate ale M.F., în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu conferite de angajator.

Lipsa unor controale de specialitate a făcut posibilă, în cadrul unei unităţi a statului, a unor infracţiuni producătoare de prejudiciu, existând o legătură vădită între funcţiile încredinţate inculpatelor şi acţiunea păgubitoare.

5. Hotărârea este supusă casării, în temeiul art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia.

Motivarea hotărârilor constituie o obligaţie care rezultă din prevederile legale, însă nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument invocat.

În cauză, Înalta Curte constată că afirmaţia recurentei părţi civile D.G.F.P. Neamţ, referitoare la faptul că decizia pronunţată în apel este nemotivată, nu are suport probator, întrucât instanţa de apel a examinat, în mod real, problemele esenţiale care i-au fost supuse şi a răspuns, punctual, criticilor formulate.

6. Înalta Curte apreciază că pedepsele aplicate celor două inculpate au fost corect individualizate în raport cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al infracţiunilor, natura acestora, împrejurările comiterii şi modul de acţionare (descrise pe larg de instanţele de fond şi de apel), participaţia efectivă a fiecărei inculpate la săvârşirea faptelor, cuantumul mare al prejudiciului, care de altfel nu a fost acoperit în integralitate, precum şi circumstanţele personale ale inculpatelor, care sunt necunoscute cu antecedente şi au avut o atitudine procesuală corectă, recunoscând şi regretând faptele săvârşite.

În raport de circumstanţele reale şi personale reţinute, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reducerea pedepselor stabilite de către instanţa de apel, pedepse care corespund, atât prin cuantum, cât şi prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ şi coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, constatând că recursurile formulate de inculpatele C.D. şi A.D.M., precum şi de partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ sunt neîntemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse ca atare.

7. După cum s-a menţionat anterior, recursul formulat de Parchet este fondat.

Prima instanţă a apreciat că faptele comise de inculpatele R.L., R.M., I.S. şi Z.D. au adus o atingere minimă relaţiilor sociale referitoare la buna desfăşurare a activităţii de serviciu, motiv pentru care a constatat că faptelor le lipseşte gradul de pericol social al infracţiunii de neglijenţă în serviciu şi a dispus achitarea acestora, în temeiul art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

Soluţia a fost menţinută de instanţa de apel.

Potrivit art. 18¹ C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărare de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului.

Ori, în cauză, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 18¹ C. pen.

Răscumpărarea frauduloasă a certificatelor de trezorerie de către inculpatele C.D. şi A.D.M. a fost facilitată şi de îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu de către inculpatele R.L., R.M., I.S. şi Z.D., care, în calitate de casier trezorerie, aveau obligaţia, conform dispoziţiilor legale, să achite contravaloarea certificatului şi a dobânzilor aferente doar titularului titlului de credit sau împuternicitului acestuia, în baza documentaţiei de răscumpărare verificată, în prealabil, de către referenţii de specialitate.

Inculpatele au recunoscut că P.M. şi M.M. nu s-au prezentat niciodată la ghişeul lor, nu i-au identificat şi nici nu au plătit acestora vreo sumă de bani. Totodată, au declarat că au achitat contravaloarea certificatelor de trezorerie, falsificate de către inculpata A.D.M., direct acesteia şi nu titularilor, în lipsa vreunei împuterniciri a acestora din urmă.

Motivele invocate de acestea - programul aglomerat de lucru, existenţa metodei ";plicurilor"; instituită de inculpatele A.D.M. şi C.D. (pentru evitarea cozilor, diferite persoane lăsau banii şi documentaţia în plicuri, care erau distribuite referenţilor de către inculpata A., după ce ajungeau la casierie), imposibilitatea de a le refuza, datorită funcţiilor de conducere pe care le deţineau, nu pot constitui împrejurări de natură să le absolve de răspundere penală.

Ignorând obligaţiile legale, exercitându-şi defectuos îndatoririle de serviciu prin neefectuarea controlului privind identitatea titularului dreptului la eliberarea sumelor de bani şi nesemnarea actului de primire a banilor de către acesta, cele patru inculpate au înlesnit producerea prejudiciilor în patrimoniul părţilor vătămate.

În drept, faptele inculpatelor R.L., R.M., I.S. şi Z.D. care, în cursul anului 2005, având calitatea de funcţionari publici, au încălcat, din culpă, atribuţiile de serviciu, prin îndeplinirea lor defectuoasă, în sensul că au achitat contravaloarea unor certificate de trezorerie aparţinând părţilor vătămate P.E. şi M.M. direct inculpatei A.D., în lipsa unei împuterniciri şi prin aceasta s-a produs părţilor vătămate o vătămare importantă a intereselor lor legale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând a se dispune condamnarea acestora.

La individualizarea pedepselor care urmează a fi aplicate inculpatelor, se vor avea în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptelor anterior descrise, cât şi circumstanţele personale ale inculpatelor, care sunt necunoscute cu antecedente penale, au avut o atitudine procesuală corectă de recunoaştere şi regret a comiterii infracţiunii, au avut un comportament corespunzător în familie şi societate.

În raport de aceste circumstanţe personale pozitive, Înalta Curte apreciază că reeducarea inculpatelor se poate realiza fără privarea acestora de libertate, simpla aplicare a pedepsei constituind o garanţie că intimatele nu vor mai săvârşi o altă infracţiune, sens în care va dispune, în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a pedepselor ce se vor aplica.

În consecinţă, în raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul Parchetului, va casa ambele hotărâri, în parte, cu privire la intimate şi va proceda la condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea a căror executare va fi suspendată condiţionat.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârilor recurate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva Deciziei penale nr. 139 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie, privind pe inculpatele R. (fostă A.L., I. (fostă C.) S., R. (fostă P.) M. şi Z. (fostă V.) D.

Casează în parte decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 125/P din 15 iunie 2009 a Tribunalului Neamţ şi rejudecând:

În baza art. 249 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) condamnă pe inculpatele R. (fostă A.) L., I. (fostă C.) S., R.(fostă P.) M. şi Z. (fostă V.) D. la câte 1 an închisoare fiecare.

În baza art. 81 - art. 82 C. pen. suspendă condiţionat executarea pedepselor pe durata unui termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 359 C. proc. pen. atrage atenţia inculpatelor asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ şi de inculpatele A.D.M., C. (fostă C.) D. împotriva Deciziei penale nr. 139 din 11 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.

Obligă recurenta parte civilă M.F.P. - A.N.A.F. - D.G.F.P. Neamţ la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurenta inculpată A.D.M. la plata sumei de 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurenta inculpată C.(fostă C.) D. la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatei inculpate R.(fostă A.) L., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 iulie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 167/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 1692/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2645/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2652/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2664/2010. Penal. Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 2671/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2685/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2689/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 2696/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 2715/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs