ICCJ. Decizia nr. 2652/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2652/2010
Dosar nr. 5701/1/2010
Şedinţa publică din 2 iulie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în baza art. 3002 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpatul G.M., fiul lui I. şi E., născut în Ploieşti, jud. Prahova, aflat în P.M. şi a menţinut această măsură.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea de apel a reţinut că măsura arestării preventive a inculpatului este legală şi temeinică, fiind luată cu respectarea dispoziţiilor art. 143, art. 146 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că au existat indicii temeinice că inculpatul a săvârşit infracţiunea pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta reţinută în sarcina acestuia este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a reţinut că prin încheierea din camera de consiliu din 18 martie 2009 s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o perioadă de 29 zile, emiţându-se mandatul de arestare preventivă nr. 31 /U/2009 al Judecătoriei Ploieşti.
S-a mai reţinut că prin Sentinţa penală nr. 217 din 5 februarie 2010 a Judecătoriei Ploieşti, inculpatul G.M. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen.; la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare în baza art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 71 alin. (1) lit. a) C. pen. şi la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare în baza art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi cu aplicarea art. 74 alin. (1) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, reţinerea şi arestarea preventivă la zi.
Prin Decizia penală nr. 101 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova s-a respins apelul declarat de inculpat, menţinând starea de arest a acestuia.
Procedând la verificarea din oficiu a legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, curtea de apel ca instanţă de recurs a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen., menţionându-se temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive.
La aprecierea pericolului concret pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar prezenta pentru ordinea publică s-au avut în vedere circumstanţele personale ale acestuia, care nu are un loc de muncă, câştigându-şi existenţa prin comiterea de infracţiuni, iar din verificările efectuate a reieşit că un număr mare de elevi au fost terorizaţi şi deposedaţi prin acţiuni de intimidare, de ameninţare şi exercitarea de violenţe, de diferite sume de bani şi de bunuri.
S-a arătat că faptele comise de inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fiind cercetat pentru infracţiuni de natură violentă, reţinându-se că în perioada ianuarie 2008 - februarie 2008, împreună cu învinuitul G.D.A., în timp ce se afla în incinta G.Ş. 1 M. Ploieşti, prin întrebuinţare de violenţe, acţiuni de intimidare şi ameninţări a deposedat de mai multe ori pe părţile vătămate N.A.C. şi C.I. de sume de bani şi bunuri.
S-a apreciat astfel că faţă de natura infracţiunilor pentru care inculpatul a fost condamnat, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, astfel cu prevăd dispoziţiile art. 160b C. proc. pen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.M., arătând că nu este vinovat şi are dreptul la acest recurs.
Recursul declarat este inadimisibil.
Potrivit dispoziţiilor art. 141 alin. (1) C. proc. pen., încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat cu recurs.
Din examinarea acestui text de lege se constată că sunt supuse căii de atac a recursului numai încheierile de menţinere a arestării preventive, pronunţate în primă instanţă sau în apel şi nicidecum cele pronunţate în recurs, care au caracter definitiv.
În consecinţă, recursul declarat de inculpatul G.M. urmează a fi respins ca inadmisibil, în baza art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva Încheierii din 11 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în Dosarul nr. 4890/281/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 2 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1533/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 1537/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
