ICCJ. Decizia nr. 2756/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2756/2010
Dosar nr. 6252/1/2010
Şedinţa publică din 21 iulie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele;
Prin Încheierea din 7 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia l penală, învestită cu soluţionarea apelului declarat de inculpat împotriva Sentinţei penale nr. 400 din 14 mai 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia l penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut, ca fiind legală şi temeinică, măsura arestării preventive a inculpatului G.O. (fiul lui C. şi V., născut în Chişinău, Republica Moldova, fără forme legale în localitatea Otopeni, judeţul Ilfov, fără antecedente penale).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este justificată în raport cu gravitatea acuzaţiilor ce i se aduc - săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. S-a mai arătat că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă şi prin modalitatea de săvârşire a acesteia.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul G.O. fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr 143/2000, constând în aceea că a efectuat, din vara anului 2009 până la 6 ianuarie 2010, fără drept, operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, respectiv a transportat, a livrat, a distribuit şi a deţinut în vederea vânzării droguri de mare risc (467 grame heroină şi 71 comprimate de metadonă), iar prima instanţă l-a condamnat deja la 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică avându-se în vedere gravitatea infracţiunii, probatoriul administrat până în prezent conturându-l pe inculpat ca fiind organizator al unor acţiuni de punere în circulaţie a unor cantităţi importante de droguri de mare risc pe raza Municipiului Bucureşti.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului G.O.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.O. împotriva Încheierii din 7 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 4163/3/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 iulie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 453/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 466/2010. Penal → |
|---|
