ICCJ. Decizia nr. 585/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 585/2010
Dosar nr. 1289/1/2010
Şedinţa publică din 15 februarie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 februarie 2010, dispusă în dosarul nr. 1348/2/2010 – Curtea de Apel Bucureşti a dispus în baza art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate A.A.B., pe o durată de 5 zile, începând cu 13 februarie 2010, până la 17 februarie 2010, inclusiv.
La data de 13 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat Curţii de Apel Bucureşti arestarea persoanei solicitate A.A.B., ca urmare a mesajului de urmărire internaţională primit de la Biroul Central Naţional Interpol – Wiesbaden, privind existenţa unui mandat european de arestare emis la 28 aprilie 2009, de către Judecătoria Aachen – Germania în dosarul nr.620 gs 544/09.
Mandatul european de arestare s-a dispus pentru săvârşirea infracţiunii de manipulare sau vânzare de bunuri furate, în cadrul unei bande, în formă repetată, în scopul obţinerii unui câştig.
S-a reţinut că, în cursul anului 2007, persoana solicitată s-a înţeles cu alte persoane în vederea procurării, pe termen lung şi în cadrul unei bande a mai multor autoturisme de mare valoare provenite din săvârşiri de infracţiuni şi transportării lor în Siria pentru a le vinde şi a obţine un câştig, fapte ce constituie infracţiuni în legea penală.
Curtea a constatat că sunt îndeplinite condiţiile cerute de Legea nr. 302/2004 şi pentru a asigura soluţionarea cu celeritate şi bune condiţiuni, s-a dispus arestarea, pe o durată de 5 zile, perioada în care procurorul va asigura prezentarea mandatului european de arestare.
Împotriva încheierii, persoana solicitată a declarat recurs, solicitând înlocuirea măsurii arestării cu măsura interdicţiei de a nu părăsi localitatea.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte constată că nu există nici un motiv de refuz al executării prevăzut de art. 88 din Legea nr. 302/2004, în conformitate cu art. 883 din lege, măsura reţinerii poate fi dispusă în baza semnalării transmise de Interpol care echivalează cu mandatul european de arestare, în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, judecătorul poate dispune arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
În speţă, aceste condiţii sunt îndeplinite, iar în raport de împrejurarea că persoana solicitată A.A.B., nu domiciliază în România, se află întâmplător pe teritoriul ţării şi nu există nici o garanţie că nu se va sustrage – în mod temeinic şi legal s-a dispus arestarea pe o perioadă de 5 zile.
Faţă de aceste motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată A.A.B. împotriva încheierii din 13 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 1348/2/2010 (384/2010).
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat .
Onorariul cuvenit interpretului de arabă, se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2942/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 2946/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
