ICCJ. Decizia nr. 2946/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2946/2010
Dosar nr. 6889/1/2010
Şedinţa publică din 25 august 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de şedinţă din 17 august 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 cu referire la art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive luată faţă de inculpatul T.L.
Instanţa a constatat că măsura arestării preventive luată faţă de inculpat este temeinică şi legală, iar temeiurile care au stat la baza luării acesteia, subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpatului.
S-a mai reţinut că aspectele legate de nevinovăţia inculpatului nu pot face obiectul cenzurii instanţei de control judiciar faţă de obiectul cauzei dedusă judecăţii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate, întrucât temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri nu se mai menţin în prezent.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticii formulate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că inculpatul T.L. este cercetat pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni: viol (art. 197 alin. (1) şi (3) teza I cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)); perversiuni sexuale (prev. de art. 201 alin. (2), (31) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)) şi lipsire de libertate (prev. de art. 189 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.).
Curtea constată că temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă şi la acest moment, întrucât pe de o parte, în cauză există mai mult decât o presupunere rezonabilă în sensul săvârşirii de către inculpat a faptelor ce i se impută (fiind de altfel şi condamnat în primă instanţă), iar pe de altă parte natura acestora (fiind vorba despre infracţiuni contra libertăţii persoanei şi infracţiuni privitoare la viaţa sexuală), împrejurările în care au fost comise, justifică aprecierea că lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, făcând necesară cercetarea sa în continuare în stare de arest, aşa cum corect a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, recursul inculpatului este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva Încheierii din 17 august 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3623/111/2008.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 585/2010. Penal. Mandat european de arestare.... | ICCJ. Decizia nr. 594/2010. Penal → |
|---|
