ICCJ. Decizia nr. 2977/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2977/2010
Dosar nr. 1150/62/2010
Şedinţa publică din 1 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 147/S din 18 martie 2010 a Tribunalului Braşov s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. împotriva sentinţei penale nr. 30/S din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Braşov.
Condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, din care onorariul avocatului desemnat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că urmărirea penală a fost efectuată sumar şi incomplet, că de la dosarul cauzei lipseşte raportul de constatare întocmit de agentul de poliţie care a sosit primul la faţa locului şi în care sunt indicate leziunile pe care le prezenta revizuentul la acel moment. S-a mai invocat faptul că decesul victimei a intervenit în urma unui stop cardiac, la 9 zile de la data comiterii faptei şi că ambulanţa a sosit la faţa locului la peste o oră de la incident. Revizuentul a solicitat administrarea probelor cu o nouă expertiză medico-legală a victimei pentru stabilirea cauzelor decesului şi expertizarea sa medico-legală pentru a se stabili dacă la data comiterii faptei avea discernământ, precum şi audierea agentului de poliţie care a întocmit raportul de constatare ce lipseşte de la dosar.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Prin referatul întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., s-a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă.
Analizând cererea de revizuire formulată de condamnatul S.C. în raport cu motivele invocate, pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, tribunalul a reţinut că împotriva sentinţei penale nr. 30/S/2006 a Tribunalului Braşov prin care inculpatul S.C. a fost condamnat la pedeapsa de 16 ani închisoare cu aplicarea art. 71, art. 64 lit. a), b), c) şi d) C. pen. şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., acesta a exercitat ambele căi ordinare de atac, apelul fiind respins prin Decizia penală nr. 134/AP din 05 mai 2006 a Curţii de Apel Braşov, iar recursul prin Decizia penală nr. 6493 din 07 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Cu privire la aspectele invocate de revizuent, s-a apreciat că acestea nu reprezintă fapte sau împrejurări noi, prin urmare, constatând că cererea nu este admisibilă în principiu, tribunalul a respins-o, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen.
În baza art. 189 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Împotriva hotărârii a declarat apel revizuentul, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, cu motivarea că cercetarea judecătorească desfăşurată în cauză nu a lămurit toate circumstanţele în care s-a comis fapta. Revizuentul a arătat că nu îşi contestă vinovăţia, dar că sunt şi alte aspecte exterioare activităţii sale care nu îi sunt imputabile.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că apelul nu este fondat, apreciind că motivele invocate de revizuent în cererea sa nu se regăsesc în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
S-a reţinut că art. 394 lit. a) C. proc. pen., invocat de revizuent, vizează ipoteza când s-au descoperit fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare şi că, deşi probele sunt fapte şi împrejurări care servesc la aflarea adevărului, cazul de revizuire nu se referă la descoperirea de probe noi, căci în acest mod revizuirea s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua probaţiunea, ci vizează fapte şi împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, dacă sunt de natură să dovedească netemeinicia hotărârii.
Curtea de apel a avut în vedere şi împrejurarea că vinovăţia revizuentului a fost supusă aprecierii instanţelor cu ocazia judecării cauzei în fond, precum şi în căile de atac, susţinerile sale privind existenţa unei posibile culpe medicale în ce priveşte moartea victimei fiind analizate deja în hotărârile pronunţate în ciclul procesual anterior.
Astfel, prin Decizia penală nr. 46/AP din 26 mai 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul condamnat S.C. împotriva sentinţei penale nr. 147/S din 18 martie 2010 a Tribunalului Braşov, pe care a menţinut-o.
A fost obligat apelantul să plătească statului suma de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a dispus ca onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, să se suporte din fondurile Ministerului de Justiţie, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul condamnat S.C., reiterând criticile formulate anterior, solicitând, totodată, prin cererea scrisă, să fie repus în termenul de recurs, întrucât a primit motivarea deciziei curţii de apel la data de 8 iunie 2010.
Examinând recursul declarat, respectiv actele şi lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.
Astfel, este certă data de comunicare a hotărârii în cauză, respectiv 1 iunie 2010, la Penitenciarul Codlea, revizuentul condamnat semnând personal în acest sens, în vreme ce introducerea efectivă a cererii de recurs s-a realizat abia la data de 28 iunie 2010, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 10 zile, neputând fi, astfel, primită susţinerea că recursul nu a fost formulat în termenul prevăzut de lege, deoarece la data de 1 iunie 2010, când i s-a comunicat Decizia revizuentului condamnat, nu au fost comunicate şi considerentele respectivei hotărâri.
Cu privire la cererea de repunere în termen, formulată de recurentul revizuent condamnat, se reţine că, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unor motive temeinice de împiedicare, conform art. 364 C. proc. pen., împrejurarea că recurentul revizuent condamnat a primit motivarea hotărârii criticate la data de 8 iunie 2010 neconstituind o cauză temeinică de împiedicare în sensul dispoziţiilor legale anterior menţionate.
Pentru aceste considerente, cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de recurentul revizuent condamnat S.C., va fi respinsă, ca nefondată, urmând ca în temeiul dispoziţiilor art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de faţă să fie respins, ca tardiv introdus.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de recurentul revizuent condamnat S.C.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat împotriva deciziei penale nr. 46/AP din 26 mai 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1070/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
