ICCJ. Decizia nr. 3057/2010. Penal. Mandat european de arestare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3057/2010
Dosar nr. 7155/1/2010
Şedinţa publică din 7 septembrie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
1. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin încheierea din şedinţa nr. 5921/2/2010 din 31 august 2010 dată în cursul procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare emis la data de 30 iulie 2008 de autorităţile judiciare germane (Procuratura Landshut-Bavaria) împotriva persoanei solicitate I.G., cetăţean român, a dispus menţinerea arestării preventive în cauză a persoanei solicitate amintite pe o perioadă de 30 zile (de la 03 septembrie 2010 la 2 octombrie 2010) în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (9) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală prin Legea nr. 222/2008 astfel cum a fost modificată şi completată.
Curtea, dispunând astfel a constatat la data de 6 mai 2010 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 4021/2/2010 sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti nr. 800/II-5/2010 privind punerea în executare a mandatului european de arestare sus-menţionat – faţă de persoana solicitată I.G., cetăţean român, în vederea efectuării anchetei judiciare sub aspectul săvârşirii la data de 23 iunie 2008 pe teritoriul Republicii Federale a Germanei a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 263 C. pen. german [în data de 23 iunie 2008 ora 2237 numitul I.G. simulând disponibilitatea şi posibilitatea de a returna un autovehicul a închiriat de la martora N.A. (firma S.G. C.A.K.), un autoturism Volvo 980 culoare gri, nr. de înmatriculare şi nr. de identificare a şasiului în valoare de 35.000 Euro, pe care nu l-a mai returnat la termenul stabilit 27 iunie 2008 orele 2200].
Prin încheierea din data de 6 mai 2010 în baza art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, instanţa a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă iniţială de 5 zile, de la 6 mai 2005 la 10 mai 2005 inclusiv măsură procesuală prelungită ulterior succesiv din considerente procedurale - relaţii suplimentare de la autorităţile judiciare ale statului solicitat privind acordul acestora pentru predarea temporară a persoanei solicitate în considerarea procedurii de urmărire penală separate începută faţă de numitul I.G. de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti sub aspectul săvârşirii în România a unei alte infracţiuni concurente de înşelăciune în convenţie prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. român – până la momentul pronunţării hotărârii în cauză.
2. Recursul în termen declarat, împotriva încheierii amintite de persoana solicitată I.G., în conformitate cu dispoziţiile art. 941 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 90 alin. (11) C. proc. pen. cu motivarea că este arestat preventiv în cauză de peste 100 zile, este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Conform dispoziţiilor art. 90 alin. (9) C. proc. pen. din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008 în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare „instanţa verifică periodic dar nu mai târziu de 30 de zile dacă se impune menţinerea arestării în vederea predării (.) se pronunţă prin încheiere motivată, ţinând seama de termenele din art. 95".
În speţă din considerentele arătate în expunerea încheierii atacate, temeiurile iniţiale ce au impus arestarea preventivă în cauză a persoanei solicitate se menţin nemodificate şi justifică în continuare menţinerea acestei măsuri preventive.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.G. împotriva încheierii de şedinţă din 31 august 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 5921/2/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2378/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
