ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3087/2010

Dosar nr. 38853/3/2009

Şedinţa publică din 9 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 1069/F pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 38853/3/2009, în temeiul dispoziţiilor art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, a fost condamnat inculpatul S.R.L., la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. şi art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 modificată, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare stabilit potrivit art. 86² C. pen.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri, sub supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti:

a) să se prezinte trimestrial, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bucureşti, organism însărcinat cu supravegherea sa pe durata termenului de încercare;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 86⁴ C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a computat din durata pedepsei pronunţate reţinerea şi arestarea preventivă de la 15 septembrie 2009 la 20 noiembrie 2009, inclusiv.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat şi executare pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b), c) C. pen. aplicată inculpatului conform art. 71 alin. (2) C. pen.

S-a constatat că suma de 450 lei ce a făcut obiectul luării de mită a fost pusă la dispoziţia martorului denunţător de către organul de urmărire penală, fiind ridicată cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la 700 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti emis la data de 1 octombrie 2009, în dosarul nr. 2688/P/2009 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului S.R.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

În fapt, s-a reţinut că inculpatul S.R.L., agent şef principal de poliţie cu atribuţii de constatare a contravenţiilor, în datele de 8 septembrie 2009 şi respectiv 15 septembrie 2009 a pretins şi a primit de la numitul I.A. suma de 450 lei, pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu în sensul de a nu-i reţine permisul de conducere auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice şi a nu-l sancţiona contravenţional pentru conducerea pe drumurile publice şi a nu-l sancţiona contravenţional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice conform art. 103 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 rep.

Situaţia de fapt expusă în actul de sesizare s-a întemeiat pe următoarele mijloace de probă: denunţul şi declaraţiile martorului denunţător I.A. f. 1-3, 41-43, procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşa foto aferentă f. 9-16; înscris-reţetă medicală ridicată de la faţa locului f. 17, 18; procesul-verbal de înseriere bancnote folosite la realizarea flagrantului şi de predare către denunţător împreună cu planşa foto f. 6-8; procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio/video realizate în mediu ambiental în data de 15 septembrie 2009 f. 23-27; declaraţii inculpat S.R.L. f. 31-40; declaraţii martor V.D.E. f. 44-45; declaraţii martor asistent S.M.B. f. 46-51; proces-verbal verificare calitate inculpat S.R.L. f. 59; adresa privind fişa postului inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul resurse umane f. 60-61; dispoziţia inspectorului general al Poliţiei Române şi Anexa nr. 29 privind lucrătorii de poliţie din cadrul IPJ Ilfov desemnaţi ca poliţişti rutieri f. 62-69; graficul privind serviciile în cadrul Postului de Poliţie Ciorogârla, adresa-raport a şefului de post Ciorogârla f. 71, procesul-verbal de sancţionare contravenţională în baza OUG nr. 195/2002, încheiat în data de 08 septembrie 2009 de inculpat unui alt participant la trafic f 7, adresa comunicată de Poliţia oraşului Bragadiru f. 73, adresa comunicată de IGP Direcţia cazier Judiciar f. 30, CD-ul Traxdata cu seria constructivă hCZ611272118909 ce conţine copia convorbirilor purtate în mediul ambiental şi înregistrate audio video în data de 15 septembrie 2009 f. 84, DVD-ul Sony cu seria constructivă 8+94 402 + R ED 7046 ce conţine copia convorbirilor şi imaginilor realizate cu ocazia prinderii în flagrant a inculpatului S.R.L.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost ascultat inculpatul (fila 36- 37) care a recunoscut comiterea faptei, precizând însă că nu el a fost cel care i-a cerut martorului denunţător să se întâlnească, din nou, în data de 15 septembrie 2009 şi la momentul depistării martorului denunţător conducând sub influenţa băuturilor alcoolice nu avea în dotare un aparat etilotest pentru a-l putea verifica pe martor.

Au fost, de asemenea, ascultaţi şi martorii din lucrări V.D.E. şi I.A. care şi-au menţinut susţinerile făcute pe parcursul urmăririi penale, de natură a confirma acuzaţiile formulate împotriva inculpatului.

Astfel, din declaraţiile martorului I.A. şi ale martorului V.D.E. a rezultat că la data de 08 septembrie 2009 au fost opriţi de către inculpatul S.R.L., ocazie cu care inculpatul i-a pretins martorului denunţător I.A. suma de 450 lei, reprezentând jumătate din amenda pentru sancţionarea contravenţiei de conducere pe drumurile publice a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, pentru a nu-i reţine permisul de conducere şi pentru a nu-l sancţiona contravenţional ( f. 1-5, 41-45 ).

Faptul că martorul a fost oprit în data de 08 septembrie 2009 de către inculpatul S.R.L. a rezultat, atât din declaraţiile celor doi martori, cât şi din adresa şi graficul comunicate de către Postul de Poliţie Ciorogârla, din care a reieşit că în data de 08 septembrie 2009 după ora 16,00 a fost de serviciu numai inculpatul ( f. 70-71 ).

Depoziţiile celor doi martori, ca şi înscrisurile anterior menţionate contrazic susţinerile inculpatului privitoare la faptul că nu l-ar fi oprit în trafic pe martor, ci ca acesta ar fi venit din proprie iniţiativă la el pentru a-l ajuta cu un cazier judiciar.

De altfel, şi susţinerile inculpatului privitoare la faptul că nu i-ar fi pretins martorului să se întâlnească ulterior la data de 15 septembrie 2009 (zi de salariu pentru martor) pentru a-i da suma de 450 lei, reprezentând jumătate din amenda comunicată, pentru a nu-i reţine permisul şi pentru a nu-l sancţiona contravenţional, au fost infirmate de declaraţiile celor doi martori ce se coroborează şi cu procesul-verbal de redare a înregistrării audio-video a convorbirii purtate în mediul ambiental de către martorul I.A. cu inculpatul în data de 15 septembrie 2009 ( fila 23-26 dup ).

Astfel, din înregistrările audio/video efectuate în mediu ambiental se observă cum martorul I.A. îi număra „la vedere" inculpatului S.R.L. suma de 450 lei pusă la dispoziţie iniţial de către organele de urmărire penală după ce în prealabil cei doi au purtat o discuţie cu privire la amenda pe care nu i-a aplicat-o inculpatul, martorului şi cu privire la nereţinerea permisului acestuia de conducere auto pentru conducere sub influenţa băuturilor alcoolice ( f. 23-27 dup ).

Nesancţionarea contravenţională în data de 08 septembrie 2009 a martorului I.A. a rezultat, atât din adresa comunicată de către Poliţia oraşului Bragadiru în care se arăta că în data de 08 septembrie 2009 agentul de poliţie S.R.L. a încheiat un singur proces-verbal de sancţionare contravenţională tot în baza OUG nr. 195/2002, însă unei alte persoane decât martorului I.A., din declaraţia din data de 30 septembrie 2009 a inculpatului S.R.L., cât şi din adresa Postului de Poliţie Ciorogârla în care s-a precizat că agentul S.R. nu a întocmit raport de activitate pentru data de 08 septembrie 2009, deşi conform fişei postului acesta era obligatoriu ( f. 71-73 dup ).

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:

La data de 08 septembrie 2009, se sărbătoarea „Sfintei Maria", numitul I.A. se afla împreună cu prietena sa, V.D.E., în localitatea Floreşti, jud. Giurgiu, la locuinţa părinţilor acesteia din urmă.

Întrucât urmau să înnopteze acolo, numitul I.A. a consumat un pahar cu bere, pentru ca ulterior, în urma unor discuţii contradictorii avute cu aceştia, s-a hotărât ca împreună cu V.D.E. au plecat cu autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare, susnumitul aflându-se la volan.

Când au ajuns în localitatea Ciorogârla, au fost opriţi în trafic de către un echipaj de poliţie aflat în zonă.

La autoturismul lor s-a prezentat inculpatul S.R.L. care, i-a solicitat martorului-denunţător I.A. documentele necesare conducerii unui autoturism pe drumurile publice şi l-a întrebat dacă a consumat băuturi alcoolice.

I.A. a mărturisit că a consumat un pahar de bere, moment în care, inculpatul s-a îndreptat către maşina de poliţie staţionată în apropiere de unde i-a făcut semn cu mâna martorului-denunţător pentru a se deplasa acolo.

Inculpatul S.R.L. i-a comunicat martorului-denunţător că amenda pentru conducerea sub influenţa băuturilor alcoolice este de 900 lei, iar la răspunsul acestuia că nu dispune de o sumă atât de mare, inculpatul i-a transmis că „se poate rezolva problema" dacă are jumătate din această sumă, în caz contrar urmând a-l atesta cu aparatul etilotest şi a-i reţine permisul de conducere.

Martorul-denunţător i-a comunicat că nu are asupra sa suma de 450 lei pretinsă cerându-i să-l amâne cu plata până în data de 15 septembrie 2009, când urma să primească salariul.

Inculpatul a fost de acord stabilind a se întâlni în această dată pentru a primi suma de bani de la martorul-denunţător.

După „înţelegerea convenită" inculpatul i-a restituit martorului-denunţător toate documentele aferente dreptului de a circula pe drumurile publice, inclusiv permisul de conducere autor, fără a-l testa cu aparatul etilotest şi a-i întocmi vreun proces-verbal de sancţionare contravenţională.

În data de 15 septembrie 2009, I.A. s-a prezentat la organele de urmărire penală unde, a formulat prezentul denunţ împotriva lucrătorului de poliţie.

S-a identificat lucrătorul de poliţie în persoana inculpatului S.R.L., cu gradul profesional de agent principal şi funcţia de ajutor şef post în cadrul postului de poliţie comunală Ciorogârla, judeţul Ilfov.

Motivat de urgenţa realizării unei activităţi de prindere în flagrant în aceeaşi zi, s-a procedat, în data de 15 septembrie 2009, la autorizarea provizorie de către procuror, pentru 48 de ore, a interceptării şi înregistrării audio/video a convorbirilor purtate în mediu ambiental de către denunţător sau alte persoane cu făptuitorul S.R.L. ori cu alte persoane, în legătură cu fapta care face obiectul prezentei cauze, măsură confirmată ulterior de către Tribunalul Bucureşti prin încheierea nr. 961/AI/2009 din 17 septembrie 2009 ( f. 19-22 dup ).

De asemenea, la aceeaşi dată, între orele 12,10-12,20 s-au consemnat în cuprinsul unui proces-verbal seriile bancnotelor puse la dispoziţie de către organele de urmărire penală şi înmânate denunţătorului în vederea folosirii la realizarea flagrantului ( 4 bancnote a câte 100 lei şi 5 bancnote a câte 10 lei ), activitatea fiind realizată în prezenţa unui martor asistent, realizându-se totodată şi fotografii judiciare ( f. 6-8 dup ).

În continuare, organele de urmărire penală împreună cu martorul-denunţător I.A. s-au deplasat în localitatea Ciorogârla, unde în urma unei prime convorbiri telefonice purtate între denunţător şi inculpat s-a convenit ca aceştia să se întâlnească în faţa postului de poliţie.

La scurt timp, în urma unei a doua convorbiri telefonice, inculpatul i-a cerut martorului să se întâlnească la barul „Oarna" din localitate, însă ca urmare a faptului că martorul nu acea cu ce se deplasa la locaţia respectivă, inculpatul s-a oferit să-l ia el cu maina sa din faţa postului de poliţie.

După câteva minute, în faţa postului de poliţie Ciorogârla şi-a făcut apariţia inculpatul S.R.L., la volanul unui autoturism marca Skoda Superb de culoare crem, care, după ce l-a luat pe martor s-a deplasat cu acesta până la barul cunoscut sub denumirea de „Oarna".

Aici, cei doi au discutat printre altele şi despre motivul pentru care, în data de 08 septembrie 2009, de „Sfânta Maria", martorul I.A. a condus autoturismul personal după ce a consumat două pahare de bere, respectiv izbucnirea unui conflict în familia prietenei sale.

La ieşirea din barul arătat, după ce inculpatul s-a urcat la volanul maşinii sale, a continuat discuţia cu martorul, portiera dreaptă-faţă fiind deschisă. Astfel, martorul I.A. după ce l-a întrebat dacă rămâne suma de 450 lei convenită anterior, reprezentând jumătate din amendă, iar inculpatul a confirmat că „da" şi „când se poate, se poate, când nu, nu", i-a numărat „la vedere" suma de bani pusă la dispoziţie de către organele de urmărire penală, pe care ulterior a pus-o în buzunarul portierei dreapta-faţă a autoturismului. Totodată, martorul i-a mulţumit inculpatului pentru că dacă i se reţinea permisul de conducere „rămânea şi fără serviciu şi fără tot." ( f. 23-27 dup ).

După primirea banilor, inculpatul a pornit la volanul autoturismului marca Skoda Superb pe DJ 602 către satul Bâcu fiind urmărit de către organele de urmărire penală. După circa 2 km s-a procedat la blocarea în trafic a acestuia, moment în care, inculpatul a frânat şi a virat brusc stânga intrând pe o stradă lăturalnică, neasfaltată.

Fiind urmărit de către organele de urmărire penală, inculpatul a oprit după circa 100 metrii, în locul în care acel drum se înfunda.

În prezenţa martorului asistent, s-a procedat la identificarea inculpatului şi la efectuarea unui control corporal sumar al acestuia şi al autoturismului condus, găsindu-se asupra sa suma de 1.371 lei şi două telefoane mobile. Confruntându-se seriile bancnotelor găsite asupra inculpatului cu cele consemnate în procesul-verbal de înseriere s-a constatat că acestea nu corespund.

În continuare s-a procedat la verificarea zonei din imediata apropiere, descoperindu-se pe marginea străzii lăturalnice, pe iarba, lângă un gard din plasa, la circa 30 metrii de drumul judeţean, mai multe bancnote şi o reţea medicală pe o rază de aproximativ 4 metrii.

Procedându-se la verificarea banilor găsiţi, s-a constatat că este vorba despre suma de 450 lei compusă din 4 bancnote a câte 100 lei şi 5 bancnote a câte 10 lei. Fiind comparate seriile bancnotele găsite cu seriile bancnotelor consemnate anterior în procesul-verbal de înseriere, s-a constatat că acestea coincid.

Verificându-se reţeta medicală găsită alături de suma de bani s-a constatat că aceasta este eliberată pe numele fiului inculpatului, S.D., ca asigurat apărând soţia acestuia S.P. ( f. 17-18 dup ).

S-a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, activitatea fiind înregistrată audio/video şi fotografiată, după care inculpatul a fost reţinut pentru cercetări şi condus la sediul organelor de urmărire penală în vedere continuării cercetărilor ( f. 9-16 dup ).

Din probele administrate în cauză, coroborate cu declaraţia inculpatului din cursul urmăririi penale dată la data de 20 septembrie 2009 şi cu cea făcută în cursul cercetării judecătoreşti, a rezultat în mod corect că inculpatul a primit de la martorul I.A. suma de 450 lei pusă la dispoziţie de organele de urmărire penală, pe care, fiind urmărit de către organele de anchetă, a aruncat-o împreună cu reţeta medicală pe geamul maşinii sale pe drumul lăturalnic pe care a virat.

Sub aspectul încadrării juridice, instanţa a constatat că fapta inculpatului S.R.L., agent şef principal de poliţie cu atribuţii de constatare a contravenţiilor, constând în aceea că în datele de 08 septembrie 2009 respectiv 15 septembrie 2009 a pretins şi primit de la numitul I.A., suma de 450 lei, pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu în sensul de a nu-i reţine permisul de conducere auto, a nu-i suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice şi a nu-l sancţiona contravenţional pentru conducerea pe drumurile public a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice conform dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 rep., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită revăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faţă de împrejurarea că inculpatul S.R.L. are atribuţii de constatare a contravenţiilor, inclusiv cele privind regimul circulaţiei pe drumurile publice, urmează să-i fie aplicabilă agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 modif.

Faptul că printre atribuţiile de serviciu ale inculpatului se număra şi acelea de a efectua constatări şi de a aplica sancţiuni cu privire la contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice inclusiv cu privire la conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice, rezulta fără putere de tăgadă din fişa postului, din dispoziţia inspectorului general al Poliţiei Române nr. 50 din 28 august 2008 şi Anexa nr. 29 la aceasta, unde, la poziţia nr. 172 figurează ca agent de poliţie din cadrul IPJ Ilfov desemnat ca poliţist rutier, inculpatul S.R.L., cât şi din adresa comunicată de poliţia oraşului Bragadiru în care se arăta că agentul S.R.L. are competenţe în efectuarea de constatări de infracţiuni şi contravenţii în vederea stabilirii alcoolemiei la conducătorii auto depistaţi în trafic conform dispoziţiilor OUG nr. 195/2002 modif. ( f. 60-69, 73 dup).

Sub aspect subiectiv instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit cu voinţă acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii, în sensul că a ştiut că foloasele pe care le-a pretins şi primit nu i se cuvin şi că mita a avut drept scop neîndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, acţionând în acest fel, cu conştiinţă că primeşte o retribuţie necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu (animus lucrandi); el a avut, implicit, reprezentarea pericolului creat pentru activitatea instituţiei publice în care activa care presupune cu necesitate prestarea serviciului de către funcţionari şi „alţi salariaţi", în condiţiile de probitate şi legalitate.

Reţinând astfel existenţa faptei săvârşită de inculpat cu vinovăţia cerută de lege ( intenţia directă ) instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului S.R.L. la o pedeapsă individualizată în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale a Codului penal, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârşite, persoana inculpatului, împrejurările ce atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pentru a evalua gradul de pericol social al faptelor săvârşite instanţa de fond a avut în vedere modul în care s-au realizat concret acţiunile ce constituie elementul obiectiv al infracţiunii, precum şi toate împrejurările ce îl particularizează, caracterul şi importanţa obiectului lezat, dar şi caracterul şi gravitatea urmărilor, forma şi gradul de vinovăţie.

De asemenea, tribunalul a luat în considerare la individualizarea pedepsei şi persoana inculpatului, ceea ce este de esenţa însăşi a aceste.

operaţii ce presupune alegerea şi determinarea concretă a pedepsei în raport de trăsăturile specifice persoanei fiecărui făptuitor, de această concordanţă depinzând însăşi eficienţa funcţională a pedepsei aplicate.

Astfel, funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate.

Ca atare, în alegerea pedepsei instanţa a ţinut cont şi de dezideratul potrivit cu care mijloacele de represiune împotriva celor ce încalcă dispoziţiile legii penale trebuie adoptate astfel încât să fie asigurată o justă sancţionare a faptelor comise, dar în egală măsură şi o eficienţă folosire a sancţiunii aplicate.

Astfel, la stabilirea pedepsei a luat în considerare, atât gravitatea faptei comise, cât şi datele referitoare la persoana inculpatului care este la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, existând încercări de a împiedica organele judiciare să stabilească corect situaţia de fapt, s-a prezentat de bună-voie în faţa instanţei după punerea sa în libertate, asumându-şi în final faptele penale săvârşite şi manifestând regret faţă de acestea.

Totodată, faţă de natura faptei comise instanţa a avut în vedere şi faptul că în prezent corupţia se dovedeşte un fenomen ce a atins cote de alarmă, existând riscul să ducă la scăderea încrederii populaţiei în instituţiile statului. Astfel, corupţia, oricare i-ar fi natura şi nivelul social, afectează serios valorile esenţiale pe care este fondată societatea, ea distruge, în special, buna-credinţa care este necesară pentru ca organismele şi instituţiile publice să funcţioneze corect şi să traducă, printre altele, prin arbitrariu şi incertitudine şi echivalează cu neglijenţa sau, mai mult, cu un dispreţ puternic al priorităţii şi domniei dreptului.

Pe de altă parte, instanţa a apreciat că inculpatul dispune de resurse interne în procesul schimbării comportamentale, constând în conştientizarea gravităţii faptei comise, cât şi în interesul manifestat în stoparea acestui comportament, dispunând totodată şi de resurse externe, constând în existenţa unei familii care îl sprijină, interesul sau încadrarea într-o viaţă corectă. Urmând a doza sancţiunea represivă în funcţie de aptitudinea inculpatului de a se îndrepta sub influenţa pedepsei, instanţa, în raport cu datele personale ale inculpatului, a apreciat că o pedeapsă prea severă este adesea neconvingătoare şi neeficientă, fără a fi în măsură a-şi atinge scopul.

În aceste condiţii, instanţa a dat eficienţa corespunzătoare datelor privitoare la inculpat ce relevă reale perspective de reintegrare în societate şi a aplicat acestuia o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, pedeapsa ce o apreciază ca fiind compatibilă cu pericolul social concret al faptei comise şi cu posibilităţile inculpatului de a reacţiona pozitiv la mijlocul de represiune ales, ţinând cont de educaţia şi pregătirea profesională a acestuia, de dezideratul de a asigura cât mai rapid şi eficient îndreptarea acestuia.

Tocmai în acest scop tribunalul a optat şi pentru o modalitate de individualizare a executării pedepsei fără privare de libertate pentru a evita neajunsurile stării de deţinere, evident accentuate de funcţia avută de către inculpat şi pentru a asigura acestuia - prin contactul cu familia, cu un mediu social normal - condiţiile necesare integrării sale în societate şi într-o viaţă corectă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere că din analiza datelor ce îl caracterizează pe inculpat a rezultat aptitudinea sa de a se elibera de mentalităţile şi deprinderile antisociale manifestate cu ocazia comiterii infracţiunii, prin eforturi făcute sub ameninţarea pedepsei la care a fost condamnat şi de a cărei executare poate scăpa numai printr-o conduită corectă şi deci prin autoreeducare.

În vederea întăririi caracterului de coerciţie şi prevenţie al sancţiunii instanţa, dispunând suspendarea executării pedepsei, a dispus şi supunerea inculpatului la anumite măsuri care să permită supravegherea sa permanentă de către organul specializat, desemnat de instanţă, pe toată durata termenului de încercare.

Instanţa a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie de natura aceleia de care s-a folosit inculpatul la săvârşirea infracţiunii, constatând că fapta comisă este în strânsă legătură cu funcţia sa.

Împotriva sentinţei penale menţionate, în termen legal, a formulat apel inculpatul S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivele de apel ale inculpatului vizează greşita individualizare a pedepsei, acesta solicitând reducerea acesteia şi aplicarea art. 81 C. pen., ţinându-se seama de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi datele ce caracterizează persoana sa.

Prin Decizia penală nr. 77/A de la 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 388853/3/2009 (381/2010) a fost admis apelul formulat de inculpatul S.R.L. împotriva sentinţei penale 1069 din 28 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A fost desfiinţată în parte sentinţa penală apelată şi rejudecând:

În baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 astfel cum a fost modificată, a fost condamnat inculpatul S.R.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 65 C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) şi c) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond, în mod corect, a stabilit pe baza evaluării probelor administrate, în cauză, că fapta există, constituie infracţiunea de luare de mită şi a fost săvârşită de inculpatul S.R.L.

Astfel, din coroborarea declaraţiilor inculpatului cu cele ale martorului denunţător I.A. şi ale martorilor V.D.E., S.M.B., din procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, procesul-verbal de înseriere bancnote folosite la realizarea flagrantului, procesul-verbal de redare a înregistrărilor audio/video realizate în mediul ambiental, adresa privind fişa postului inculpatului, comunicată de IPJ, Serviciul resurse umane, dispoziţia inspectorului general al Poliţiei Române şi Anexa nr. 29 privind serviciile în cadrul Postului de Poliţie Ciorogârla a rezultat, cu certitudine, că la data de 08 septembrie 2009 inculpatul S.R.L., agent şef principal de poliţie cu atribuţii de constatare a contravenţiilor, a pretins suma de 450 lei de la numitul I.A. şi la data de 15 septembrie 2009 a primit această sumă de la acesta din urmă, pentru a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu în sensul de a nu-l sancţiona contravenţional pentru conducerea pe drumurile publice a unui autoturism sub influenţa băuturilor alcoolice conform dispoziţiilor art. 102 alin. (3) lit. a) din OUG nr. 195/2002 rep. şi în consecinţă a nu-i reţine permisul de conducere auto sau suspenda dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de luare de mită prevăzută şi pedepsită de art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Faţă de împrejurarea că inculpatul S.R.L. are atribuţii de constatare a contravenţiilor, inclusiv cele privind regimul circulaţiei pe drumurile publice, i-a fost în mod corect aplicată agravanta prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

Totodată, în mod corect, s-a reţinut pe baza probatoriului administrat (fişa postului, Dispoziţia inspectorului general al Poliţiei Române nr. 50 din 28 august 2008 şi Anexa nr. 29 la aceasta, unde, la poziţia nr. 172 inculpatul figurează ca agent de poliţie din cadrul IPJ Ilfov desemnat ca poliţist rutier ) că printre atribuţiile de serviciu ale inculpatului era şi aceea de a efectua constatări şi de a aplica sancţiuni cu privire la contravenţii la regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Sub aspect subiectiv, în mod just, s-a reţinut că inculpatul a ştiut că foloasele pe care le-a pretins şi primit nu i se cuvin şi că au fost date cu scopul neîndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, ştiind că primeşte o retribuţie necuvenită, în legătură cu efectuarea unui act de serviciu.

De altfel, prin motivele de recurs formulate, inculpatul nu a contestat situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond şi nici încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina sa.

Ceea ce a înţeles să critice inculpatul este individualizarea pedepsei aplicate, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare a acesteia, solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. în loc de art. 86¹ C. pen.

Examinând conţinutul actelor dosarului, curtea de apel a constatat că în ceea ce priveşte individualizarea pedepsei şi a modalităţii de executare a acesteia apelul inculpatului este întemeiat.

Astfel, ţinând seama de persoana inculpatului, respectiv de faptul că este la prima confruntare cu legea penală, a avut o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal, dispune de resurse pentru a-şi schimba pe viitor comportamentul, constând în conştientizarea gravităţii faptei comise, cât şi interesul său de a duce o viaţă corectă, împrejurări reţinute de către instanţa de fond, dar şi vârsta tânără a acestuia, curtea de apel a apreciat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată acestuia poate fi redusă la 3 ani închisoare.

Totodată a considerat că inculpatul are aptitudinea subiectivă de a se îndrepta prin autoreeducare, şi anume prin eforturi constante pe care le poate face sub ameninţarea pedepsei ce i s-a aplicat, astfel că, pe viitor, să nu mai comită fapte penale.

Având în vedere datele personale favorabile ale inculpatului, curtea de apel a apreciat că nu se impune ca pe durata termenului de încercare să se instituie un control permanent asupra conduitei acestuia, scopul pedepsei putând fi atins şi fără aplicarea unor măsuri de supraveghere.

Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. (1) C. pen.

Pentru considerentele expuse, curtea de apel a admis apelul inculpatului şi în baza art. 254 C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, astfel cum a fost modificată, l-a condamnat pe inculpatul S.R.L. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform dispoziţiilor art. 82 C. pen.

S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs inculpatul S.R.L., fără a arăta în scris motivele de recurs, menţionând numai adresa pentru comunicarea citaţiilor.

La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat recurentul inculpat S.R.L., aflat în stare de libertate şi neasistat, procedura de citare fiind legal îndeplinită.

Recurentul inculpat personal a precizat că nu îşi menţine recursul declarat.

Concluziile reprezentantului Ministerului Public în raport cu manifestarea de voinţă a recurentului inculpat în sensul de retragere a recursului declarat a fost consemnată în partea introductivă a prezentei decizii.

Înalta Curte, în raport cu declaraţia recurentului inculpat S.R.L., în sensul retragerii recursului declarat, aceasta reprezentând manifestarea sa unilaterală de voinţă, în baza art. 385⁴ alin. (2) cu referire la art. 369 C. proc. pen., va lua act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul S.R.L. împotriva deciziei penale nr. 77/A din 29 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2385/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3101/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215... →

ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3087/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie (Legea nr. 78/2000). Recurs