ICCJ. Decizia nr. 3072/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3072/2010
Dosar nr. 3245/2/2010
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. 1. Prin Rezoluţia nr. 1241/P/2009 din data de 8 februarie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4) rap. la art. 10 lit. g) C. proc. pen. cu ref. la art. 121 alin. (1) şi art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.L.M., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul care a instrumentat cauza în faza actelor premergătoare a constatat că, la data de 09 iulie 2009, petenţii persoane vătămate P.I. şi P.P. au formulat plângere penală împotriva notarului public anterior menţionat, cu privire la modalitatea în care acesta a autentificat contractul de vânzare-cumpărare din 17 noiembrie 1994.
Din conţinutul plângerii şi al actelor depuse la dosar a rezultat că, în fapt, cele două persoane vătămate contestă realitatea aspectelor consemnate în acel contract, susţinând că persoana care a cumpărat apartamentul din Bucureşti, A.H. - respectiv fiul lor, P.D. - avea vârsta de 17 ani şi era elev la data autentificării contractului, astfel încât nu avea mijloace de trai proprii, care să-i permită să plătească preţul stipulat, acesta fiind fictiv.
Persoanele vătămate s-au adresat şi instanţei civile, solicitând anularea aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare, pe motivul lipsei consimţământului vânzătoarei P.P. la încheierea acelui act de înstrăinare a imobilului şi, respectiv, pe motivul că preţul vânzării nu a fost serios, fiind disproporţionat în raport cu valoarea obiectului contractului.
Având în vedere data când a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare, procurorul a constatat că s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale (5 ani), astfel cum este prevăzut în art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
2. Împotriva rezoluţiei procurorului, comunicată petenţilor la data de 25 februarie 2010, aceştia au formulat plângere la procurorul ierarhic superior, conform art. 278 C. proc. pen., în data de 10 martie 2010.
Prin Rezoluţia nr. 393/II/2/2010 din data de 19 martie 2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, plângerea petenţilor, apreciind, în urma reverificării actelor prealabile efectuate, că soluţia dispusă în cauză este legală şi temeinică.
Rezoluţia anterior menţionată a fost comunicată petenţilor la data de 08 aprilie 2010.
3. Împotriva ambelor rezoluţii, petenţii au formulat plângere, în termen legal (la data de 12 aprilie 2010), conform art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., fără a menţiona însă în concret vreo critică privitoare la temeiul dispunerii soluţiei de neîncepere a urmăririi penale (împlinirea termenului de prescripţie a răspunderii penale), ci contestând exclusiv valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public L.L.M. din 17 noiembrie 1994.
Prin Sentinţa penală nr. 138 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.I. şi P.P., în contradictoriu cu intimata L.L.M., împotriva Rezoluţiei nr. 1241/P/2009 din data de 8 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi Rezoluţiei nr. 393/II/2/2010 din data de 19 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, menţinându-se rezoluţiile atacate şi fiind obligat fiecare petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a constatat că procurorul a dispus în mod legal şi temeinic, cu respectarea întocmai a dispoziţiilor art. 228 alin. (4) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de intimata notar public L.L.M., întrucât, în privinţa acesteia, sunt incidente dispoziţiile art. 10 lit. g) C. proc. pen., fiind împiedicată astfel punerea în mişcare a acţiunii penale.
În acest sens, prima instanţă a constatat că infracţiunea de fals intelectual imputată intimatei, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi, în raport cu această pedeapsă, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. întrucât actul autentificat de intimată în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, în legătură cu care se susţine de către petenţi că aceasta ar fi săvârşit infracţiunea anterior menţionată, datează din 17 noiembrie 1994, prima instanţă a constatat că termenul de prescripţie a răspunderii penale s-a împlinit, potrivit art. 122 alin. (2) rap. la art. 154 C. pen., la data de 16 noiembrie 1999.
De asemenea, prima instanţă a constatat că, în speţă, nu este incidentă nicio cauză de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripţiei răspunderii penale, conform art. 123 şi respectiv art. 128 alin. (1) C. pen., întrucât chiar plângerea penală a petenţilor a fost formulată mult după împlinirea termenului anterior menţionat, şi anume la data de 8 iulie 2009.
A mai reţinut că actele dosarului relevă că petenţii au formulat plângerea penală respectivă abia după ce acţiunea civilă prin care s-a solicitat anularea aceluiaşi contract de vânzare-cumpărare a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia civilă nr. 335/A din 5 martie 2009 (definitivă) a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, între timp rămasă şi irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului, potrivit Deciziei civile nr. 1448/R din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Mai mult, independent de aspectul anterior analizat, la data de 16 mai 2002, s-a împlinit chiar şi termenul prescripţiei speciale a răspunderii penale, de 7 ani şi 6 luni, astfel cum este stabilit conform art. 124 C. pen.
Ca atare, prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) teza a III-a C. proc. pen., a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenţii P.I. şi P.P., menţinând rezoluţiile atacate.
B. Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs petenţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen. şi precizând că nu doresc tragerea la răspundere penală a nimănui, ci solicită doar restabilirea situaţiei anterioare, să li se ceară iertare şi să poată locui în imobilul ce le aparţine.
Examinând recursurile declarate de petenţi sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că, în raport de data săvârşirii faptei reclamate - 17 noiembrie 1994 şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de fals intelectual imputată intimatei, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. - închisoare de la 6 luni la 5 ani -, s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale care este de 5 ani, conform art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen.
Totodată, prima instanţă a analizat şi incidenţa prescripţiei speciale a răspunderii penale, care s-a împlinit la data de 16 mai 2002, cu mult înainte de formularea de către petenţi a plângerii penale, la data de 08 iulie 2009, astfel că în cauză acţiunea penală nu mai poate fi pusă în mişcare.
Sub un alt aspect, Înalta Curte constată că nu este întemeiată nici solicitarea privind restabilirea situaţiei anterioare, întrucât, pe de o parte, nu s-a pronunţat o soluţie (în plângerea penală) prin care să se constate dacă actul notarial este fals sau nu, iar pe de altă parte, petenţii au ales să se adreseze mai întâi instanţei civile, care a respins, ca neîntemeiată, acţiunea civilă prin care s-a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare, potrivit Deciziei civile nr. 335/A din 5 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, irevocabilă ca urmare a respingerii recursului, prin Decizia civilă nr. 1448/R din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă; or, potrivit dispoziţiilor art. 19 alin. (4) C. proc. pen., persoana vătămată care a pornit acţiunea în faţa instanţei civile poate să părăsească această instanţă şi să se adreseze organului de urmărire penală sau instanţei de judecată, dacă punerea în mişcare a acţiunii penale a avut loc ulterior sau procesul penal a fost reluat după suspendare, fiind exceptată situaţia când instanţa civilă a pronunţat o hotărâre chiar nedefinitivă, caz în care procedura în faţa instanţei civile nu mai poate fi părăsită. În concluzie, în speţă s-a soluţionat definitiv şi irevocabil acţiunea civilă ce a avut ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare reclamat a fi falsificat de către intimata notar public, aceasta fiind respinsă, iar, pe de altă parte, nu a mai putut fi pusă în mişcare acţiunea penală datorită intervenţiei prescripţiei răspunderii penale, urmare a exercitării tardive a plângerii de către petenţi.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurenţii la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii P.I. şi P.P. împotriva Sentinţei penale nr. 138 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l penală.
Obligă recurenţii petiţionari la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 08 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 328/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 332/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
