ICCJ. Decizia nr. 3079/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3079/2010
Dosar nr. 7196/1/2010
Şedinţa publică din 8 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin Încheierea de şedinţă din 31 august 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3576/104/2009, în baza art. 3002 şi art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului G.C.
Instanţa învestită cu soluţionarea apelului cauzei a reţinut că se impune menţinerea arestării preventive luată faţă de inculpat, întrucât temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat deoarece, în continuare, probele conferă motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârşit fapta pentru care este cercetat, acesta fiind deja găsit vinovat în primă instanţă pentru toate faptele de care a fost acuzat.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din natura şi gravitatea faptei săvârşite, iar lăsarea inculpatului în libertate ar crea un sentiment de nesiguranţă, de insecuritate în rândul membrilor societăţii.
B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G.C., solicitând revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate deoarece are probleme familiale de rezolvat şi nu există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 192 alin. (1) şi (2) C. pen., art. 180 alin. (1) şi (2) C. pen. şi art. 174 alin. (1) C. pen., reţinându-se, în esenţă că, în noaptea de 31 mai 2009 a pătruns fără drept în domiciliul părţii vătămate C.M. pe care l-a lovit cu o bară în zona capului, provocându-i leziuni traumatice care au condus la decesul acesteia, lovind-o totodată şi pe partea vătămată P.M., fapte pentru care a fost condamnat în fond la o pedeapsă de 8 ani şi 6 luni închisoare.
Înalta Curte constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Craiova, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptei şi de împrejurările în care a fost comisă, de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, instanţa de apel a apreciat în mod corect că sunt probe certe, fiind întrunite condiţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică iar temeiurile care au determinat această măsură nu s-au modificat sau încetat.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu a fost depăşită durata rezonabilă a arestului preventiv, caracterul rezonabil al acestei măsuri neputând fi evaluat în mod abstract, ci ţinând cont de circumstanţele şi complexitatea cauzei. În cauză, recurentul-inculpat a fost arestat preventiv la data de 2 iunie 2009, astfel că durata detenţiei provizorii, de circa 1 an şi 2 luni până la acest moment, nu poate fi considerată ca depăşind termenul rezonabil impus de jurisprudenţa europeană şi naţională, având în vedere circumstanţele şi complexitatea cauzei.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Craiova urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva Încheierii de şedinţă din 31 august 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 3576/104/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 336/2010. Penal. Cerere de transfer de... → |
|---|
