ICCJ. Decizia nr. 3117/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3117/2010
Dosar nr. 2502/2/2010
Şedinţa publică din 10 septembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 127/F din 30 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul M.I.
A menţinut ca legală şi temeinică rezoluţia nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 care a infirmat rezoluţia nr. 1581/VIII/2009 din 20 ianuarie 2010 şi a ordonanţei nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că la data de 19 martie 2010 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, plângerea formulată de petentul M.I., în baza disp. art. 222 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei nr. 1581/VIII/2009 din data de 26 februarie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Susţine petentul în plângerea adresată instanţei, că formulează plângere împotriva notarului public M.B. sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), plângere întemeiată pe disp. art. 222 C. proc. pen. şi nu pe disp. art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., cum în mod greşit a fost analizată de procuror.
Analizând înscrisurile existente la dosar instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a dispus infirmarea rezoluţiei nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 şi a ordonanţei nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti pentru a fi completate actele premergătoare în cauza nr. 1188/P/2006.
În raport de soluţiile enumerate la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., împotriva cărora se poate face plângere la instanţă, instanţa de fond a apreciat că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs petiţionarul M.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, motivând că instanţa fondului a soluţionat o plângere inexistentă şi a menţinut ca valabilă o rezoluţie pe care nu a atacat-o.
Susţine petentul în recursul său, că judecătorul fondului nu a ţinut seama de faptul că el s-a plâns împotriva rezoluţiei nr. 1581/VIII/1/2009 şi nicidecum împotriva rezoluţiei nr. 475/II/2010, fapt pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la procuror pentru începerea urmăririi penale.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate celelalte aspecte de fapt şi de drept Înalta Curte apreciază că recursul declarat de petiţionar nu este întemeiat, urmând a-l respinge ca atare pentru considerentele ce urmează.
La data de 15 mai 2006, petiţionarul M.I. a formulat plângere penală împotriva numitei P.C.M.M. şi a notarilor publici G.L. şi M.B. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., solicitând a se efectua cercetări în legătură cu autentificarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare cu privire la terenul de suprafaţă de 5000 mp situat în intravilanul comunei Afumaţi, tarlaua 75, parcela 265/1 număr cadastral 749, jud. Ilfov, petiţionarul având calitatea de cumpărător.
Prin ordonanţa nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2006, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public M.B. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât faptele nu există.
Neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public L.G., în ceea ce priveşte aspectele menţionate în plângerea penală din 15 mai 2006, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), întrucât fapta sesizată nu a fost comisă de către aceasta.
În raport de sesizarea numitei M.C. din data de 07 iunie 2006, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C. pen. întrucât fapta nu există
Disjungerea cauzei nr. 1188/P/2006, a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea continuării cercetărilor faţă de P.C.M.M., cu privire la comiterea fracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., urmând a fi constituit un nou dosar de urmărire penală
Declinarea competenţei de soluţionare a dosarului nou format, privind pe numita P.C.M.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Dosarul nou format în urma disjungerii, împreună cu un exemplar al prezentei ordonanţe se trimite la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
Soluţia a fost comunicată petentului la data de 15 iunie 2006, însă nici el şi nici soţia sa M.C. nu au formulat plângere împotriva soluţiei în conformitate cu disp. art. 278 C. proc. pen. şi la data de 13 octombrie 2009 a formulat o plângere penală în care a reluat toate acuzaţiile aduse notarului public M.B.
Susţine petiţionarul, în această plângere, că există o hotărâre judecătorească prin care s-a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, precum şi faptul că în cauză sunt incidente disp. art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., astfel că persoana în privinţa căreia judecătorul, prin hotărâre definitivă, a decis că nu este cazul să se înceapă urmărirea penală, poate fi urmărită pentru aceeaşi faptă dacă sau descoperit fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmărire penală.
Prin rezoluţia nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca inadmisibilă, plângerea petentului M.I., prin care solicită cercetarea numitului M.B. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în raport de disp. art. 2781 alin. (11) C. proc. pen.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că faţă de contradicţiile dintre declaraţiile olografe ale petentului M.I. din 7 iunie 2006 şi, respectiv 20 noiembrie 2009, ambele date la procuror, în prezenţa apărătorilor aleşi, cât şi existenţa unui raport de expertiză criminalistică grafică extrajudiciară care contrazice afirmaţiile petentului din 7 iunie 2006, se apreciază că procedura prev. de art. 2781 alin. (11) C. proc. pen., se aplică în faţa judecătorului, cu ocazia soluţionării plângerii împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, fapt pentru care plângerea formulată de petent a fost respinsă, ca inadmisibilă.
În aceeaşi rezoluţie se consemnează că soluţia de neîncepere a urmăririi penale pronunţată prin ordonanţa cu nr. 1188/P/2006 a fost analizată şi în raport de disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen., reţinându-se că nu se impune infirmarea acesteia.
Împotriva rezoluţiei nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a formulat plângere petiţionarul M.I., iar prin rezoluţia nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti s-a infirmat rezoluţia nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 şi ordonanţa nr. 1188/P/2006 din 14 iunie 2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmând a fi completate actele premergătoare în cauza cu nr. 1188/P/2006.
Pentru a dispune această soluţie, procurorul a reţinut că în cauză sunt aplicabile disp. art. 228 alin. (7) C. proc. pen., deoarece împrejurarea inexistenţei faptelor pe care s-a întemeiat neînceperea urmăririi penale dispusă faţă de notarul public M.B. a dispărut, dat fiind faptul că expertiza extrajudiciară a evidenţiat indicii cu privire la comiterea unui fals.
Din acest motiv s-a apreciat că în cauză urmează a fi completate cercetările pentru a se stabili în mod cert dacă semnătura de pe actul autentificat de către notarul public M.B. a fost executat de petent sau nu.
Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect fiind respinsă plângerea formulată de petiţionar, ca inadmisibilă în condiţiile în care soluţia dispusă prin rezoluţia atacată nu priveşte o soluţie de netrimitere în judecată din cele reglementate de disp. art. 278 alin. (1) C. proc. pen.
Este adevărat că petiţionarul, prin plângerea adresată instanţei de fond, s-a referit la rezoluţia nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, însă în mod corect instanţa de fond a menţinut ca legală şi temeinică rezoluţia nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în condiţiile în care prin această rezoluţie a fost infirmată rezoluţia nr. 1581/VIII/1/2009 din 20 ianuarie 2010, dispunându-se completarea cercetărilor cu privire la săvârşirea unei infracţiuni de fals.
De altfel, soluţia pronunţată prin rezoluţia nr. 475/II/2/2010 din 23 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti este favorabilă petiţionarului în condiţiile în care şi acesta solicită prin plângerea adresată instanţei, ca şi în recurs, trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul petiţionarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.I. împotriva sentinţei penale nr. 127/F din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3113/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1128/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
