ICCJ. Decizia nr. 3097/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3097/2010
Dosar nr. 985/54/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţa în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 91 din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.M. împotriva Rezoluţiei nr. 73/P/2010 din 15 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin plângerea formulată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, petiţionarul M.M. a solicitat efectuarea de cercetări faţă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, L.C., motivând că, în mod nejustificat, acesta a refuzat să-i comunice răspuns la cererile adresate acestei instituţii încă de la începutul anului 2009, menţionând totodată că este nemulţumit de modul şi termenele în care au fost soluţionate plângerile sale, formulate împotriva rezoluţiilor procurorului.
Prin Rezoluţia din 15 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 73/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata procuror, pentru infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se, din verificările efectuate, că toate cererile formulate de petiţionar sunt înregistrate în evidenţa parchetului şi soluţionate corespunzător, rezultatul fiind comunicat în scris petentului, cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public. S-a reţinut că unele plângeri vizau aceleaşi aspecte, astfel încât s-a procedat la conexarea cauzelor.
S-a concluzionat că, din actele premergătoare efectuate, nu au rezultat date sau indicii care să conducă la concluzia că intimata procuror şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, fapta reclamată de petent în plângere neexistând în materialitatea sa.
Prin Rezoluţia din 11 martie 2010, dată în Dosarul nr. 281/II/2/2010 a procurorului general, a fost menţinută rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale, ca fiind legală şi temeinică.
Prin plângerea depusă la instanţă, petiţionarul a solicitat desfiinţarea ambelor rezoluţii, arătând că a fost bătut şi silit să recunoască faptele.
Instanţa de fond, prin sentinţa penală sus-menţionată, a respins, ca nefondată, plângerea petiţionarului, reţinând, în esenţă, că pentru existenţa infracţiunii de abuz în serviciu este necesar ca petentul să descrie, în mod concret, fapta îndeplinită în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, constând fie în îndeplinirea defectuoasă, fie în neîndeplinirea unui act, prin care s-a cauzat vătămarea intereselor legale ale persoanei, nefiind suficientă o invocare generică a textului de lege. În speţă, petentul M.M. a adresat în anii 2007 - 2008 mai multe plângeri penale Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, unele fiind finalizate, altele în curs de cercetare, toate aceste aspecte fiindu-i comunicate petentului prin adresa semnată de intimată, în calitate de prim-procuror.
Referitor la criticile petentului din conţinutul plângerii, în sensul depăşirii nejustificate a termenelor de soluţionare a unui dosar şi a plângerii împotriva rezoluţiei procurorului, s-a reţinut că petentul avea posibilitatea de exercitare a căilor de atac prevăzute de art. 2781 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că, în mod corect, instanţa de fond a dispus respingerea plângerii formulate de petiţionar, ca nefondată.
într-adevăr, aşa cum rezultă din actele premergătoare efectuate în cauză, magistratul prim-procuror L.C. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu în conformitate cu dispoziţiile legale.
Criticile petiţionarului referitoare la modul de soluţionare a dosarelor nu sunt întemeiate, deoarece soluţia dispusă de procuror, pe baza actelor de verificare efectuate în cauză, putea fi supusă cenzurii procurorului ierarhic superior, iar, ulterior instanţei, în condiţiile procedurii reglementate de art. 2781 C. proc. pen.
Activitatea desfăşurată de procuror urmare unei sesizări nu poate constitui prin ea însăşi infracţiunea incriminată de legiuitor, prin textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Legalitatea şi temeinicia activităţii efectuate de procuror poate fi supusă cenzurii, prin exercitarea căii de atac a plângerii la procurorul ierarhic superior, în conformitate cu dispoziţiile art. 275 - 278 C. proc. pen.
Drept urmare, nu se poate reţine că procurorul şi-ar fi exercitat în mod abuziv atribuţiile de serviciu, activitatea acestuia neputând antrena răspunderea sa penală, decât în măsura în care există probe că a fost interesat sau de rea-credinţă.
Aşa fiind, nu se constată indicii cu privire la săvârşirea vreunei infracţiuni în sarcina intimatei procuror.
În raport de considerentele expuse, se constată că sentinţa instanţei de fond este temeinică şi legală, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.M., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar M.M. împotriva Sentinţei penale nr. 91 din 26 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 385/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 408/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
