ICCJ. Decizia nr. 3090/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3090/2010
Dosar nr. 5402/1/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin Încheierea din 4 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia penală, în Dosarul nr. 608/44/2010 a fost respinsă cererea de desemnare a unui apărător din oficiu formulată de către petentul P.N.
A fost admisă cererea acestuia de acordare a unui nou termen de judecată având în vedere lipsa sa.
S-a pus în discuţie excepţia de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art. 173 C. proc. pen.
S-a admis cererea de acordarea a unui nou termen pentru angajarea unui apărător ales.
Din practicaua acestei încheieri rezultă că recurentul petent a lipsit la termenul de judecată din 4 iunie 2010, însă a depus anterior o cerere prin care a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, arătând că, în situaţia respingerii cererii ridică excepţia de neconstituţionalitate a art. 173 alin. (3) C. proc. pen. şi solicită un nou termen pentru a motiva excepţia invocată şi pentru a încerca să găsească venituri pentru a-şi angaja apărător, fiind în imposibilitate de prezentare la acest termen.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petentul P.N.
Prin cereri succesive formulate pentru termenele de judecată din 24 iunie şi 9 septembrie 2010, petentul a solicitat amânarea cauzei pentru a-şi angaja apărător, iar ulterior desemnarea unui apărător din oficiu,arătând că în situaţia respingerii acestor cereri invocă excepţia de neconstituţionalitate a art. 171 alin. (1) şi 173 alin. (3) C. proc. pen.
La termenul de judecată din 9 septembrie 2010, Înalta Curte a respins cererea petentului de desemnare a unui apărător din oficiu şi a pus în discuţie inadmisibilitatea recursului declarat de către petent chestiune care prevalează excepţiei de neconstituţionalitate invocată în scris.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dacă excepţia de neconstituţionalitate ridicată este inadmisibilă, instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară.
Din această dispoziţie legală rezultă că numai încheierea prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată separat cu recurs.
Or, în speţă, la termenul din 4 iunie 2010 instanţa a luat act de excepţia de neconstituţionalitate formulată de către petent, punând-o doar în discuţie, fără a avea loc dezbateri asupra acesteia şi fără a se pronunţa o soluţie dintre cele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.
În această situaţie, încheierea pronunţată de către Curtea de Apel urmează, în ce priveşte căile de atac, regimul de drept comun instituit de art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că ea nu poate fi atacată pe cale separată.
Prin urmare, recurând această încheiere, petentul a exercitat o cale de atac neprevăzută de lege, sens în care în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat, obligându-l pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul petent P.N. împotriva Încheierii din 4 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică.azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2010. Penal. Cerere de transfer de... | ICCJ. Decizia nr. 374/2010. Penal → |
|---|
