ICCJ. Decizia nr. 3095/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3095/2010
Dosar nr. 124/59/2010
Şedinţa publică din 9 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 83/PI de la 22 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 124/59/2010, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată şi a menţinut Rezoluţia din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., înregistrată pe rolul instanţei la data de 08 februarie 2010 sub nr. 124/59/2010, petentul D.G. a solicitat desfiinţarea Rezoluţiei din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea plângerii petentul a arătat că este nemulţumit de soluţia dată de către procuror, deoarece împiedicarea acestuia să se prezinte la un concurs pentru ocuparea unui post de ofiţer i-au fost încălcate drepturile.
În cauză s-a solicitat ataşarea Dosarului nr. 520/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petentul nesolicitând alte probe.
Din analiza materialului probator, Curtea de Apel a reţinut în fapt următoarele:
Prin Rezoluţia din 09 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 239 şi 247 C. pen. respectiv ultraj şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
Această rezoluţie a fost menţinută prin Rezoluţia nr. 1361/11/1/2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Prin plângerea formulată iniţial, petentul a solicitat condamnarea I.J.P.F. Arad pentru infracţiunile arătate mai sus, deoarece la data de 01 octombrie 2008 a protestat în faţa Prefecturii Arad, urmare acestui fapt intimatul în calitate de comisar-şef din cadrul I.J.P.F. Arad, declarând în presă că petentul ar suferi de anumite afecţiuni psihice.
De asemenea, petentul a mai arătat că a fost împiedicat să participe la un concurs pentru ocuparea unui post de ofiţer şi că i se impune un program de lucru de 8 ore, ceea ce ar constitui o discriminare în raport cu alţi colegi.
În ceea ce priveşte infracţiunea de ultraj în mod corect s-a reţinut că, fapta intimatului de a comunica presei faptul că petentul are probleme de comportament şi că a fost îndrumat pentru efectuarea unor controale psihologice şi psihiatrice, exclude infracţiunea imputată prin plângere.
Mai mult decât atât, nu s-a făcut dovada că petentul a fost ameninţat sau agresat în legătură cu protestul său, nefiind incidente prevederile art. 239 C. pen.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen., Curtea de Apel a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, deoarece cererea petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv introdusă, nu din cauză că petentul ar fi fost discriminat în raport cu alţi colegi.
În mod corect s-a arătat în rezoluţie faptul că inspectoratele de poliţie nu fac parte din sfera persoanelor juridice care răspund penale, fiind exceptate de lege.
Având în vedere aceste considerente, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă plângerea petentului D.G., ca nefondată şi a fost menţinută Rezoluţia din 09 martie 2009, Dosar nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la plata sumei de 100 RON, cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat, în termenul legal, recurs petiţionarul D.G., criticând-o, arătând în scris că dosarul a fost strămutat fără temei serios de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, motivul fiind de fapt ascunderea faptelor celor care prin tortură psihologică subtilă au dorit racolarea sa sau distrugerea ca individ prin încercarea de a-i declanşa o boală psihică, întemeindu-şi bănuiala legitimă că dosarul este vizat de persoane specializate în manipulare şi care au dorit ca prin această măsură să nu poată să facă dovada infracţiunilor ale căror victimă a fost, neavând bani să se deplaseze în Timişoara, datorită unei destituiri cu violenţă fizică şi psihică ce s-a produs după ce a făcut publice permanentele presiuni prin infracţiuni la care i-a fost supusă familia cât şi el, rezervându-şi dreptul legal de a motiva acest recurs în fapt şi în drept în interiorul termenului prevăzut de procedura penală în art. 38510 pct. 2.
De asemenea, recurentul petiţionar a mai solicitat urgentarea soluţionării cauzei sale.
La termenul de astăzi, în recurs s-a prezentat intimatul H.l., lipsind recurentul petiţionat D.G., procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Intimatul H.l., în dezbateri a pus concluzii de respingere, ca nefondat a recursului declarat de petiţionar şi menţinere a sentinţei.
Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, apreciind hotărârea primei instanţei ca fiind legală şi temeinică, întrucât din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privitoare la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către intimat.
Examinând recursul declarat de recurentul petiţionar D.G. împotriva sentinţei pronunţată de prima instanţă, conform art. 2781 alin. (10) cu referire la art. 3851 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiţionarului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă, în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul D.G.
Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, ce au condus la soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul H.l., comisar-şef sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 239 şi 247 C. pen.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate, în raport cu persoana şi faptele pretins ca fiind comise de către acesta, procurorul constatând că la data de 13 noiembrie 2008, D.G. din comuna Bascov, satul Glamboc, judeţul Argeş, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, solicitând tragerea la răspundere penală a comisarului-şef de poliţie H.l., şeful I.J.P.F. Arad, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de ultraj şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prevăzute de art. 239 şi art. 247 C. pen.
În motivarea sesizării s-a arătat că, la data de 1 octombrie 2008, reclamantul a protestat în faţa Prefecturii Judeţului Arad, faţă de lipsa de protecţie a sa şi a familiei sale din partea autorităţilor, precum şi de aplicarea de „mijloace militare psihologice";, în vederea manipulării sale, în scopul vădit de a-l obliga să comită fapte penale, context în care, ulterior, la solicitarea mass-media, comisarul-şef H.l. a afirmat că D.G. suferă de boli psihice şi că fapta sa aduce necinste instituţiei din care face parte.
De asemenea, reclamantul a susţinut că, datorită comportamentului discriminatoriu la care a fost supus, nu s-a putut prezenta la concursul organizat pentru ocuparea unor posturi de ofiţer, la sediul I.G.P.F. Bucureşti.
Cu adresa din 24 noiembrie 2008, lucrarea a fost trimisă spre competentă soluţionare la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Din actele premergătoare efectuate a rezultat că sesizarea este vădit neîntemeiată, motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de comisarul-şef H.l. sub aspectul săvârşirii ambelor infracţiuni de comiterea cărora a fost acuzat.
Prin Încheierea Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad, nr. 1662465 din 7 noiembrie 2008, agentul principal de poliţie D.G. a fost sancţionat disciplinar cu măsura destituirii din poliţie conform disp. art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002, modificată şi respectiv art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I. pentru combaterea abaterilor disciplinare comise în perioada 4 - 20 martie 2008, când a refuzat să se prezinte contrar solicitării medicului unităţii, la Spitalul Militar Timişoara în vederea unor evaluări psihologice, iar atunci când a primit ordinul de serviciu emis în acest sens, l-a aruncat într-o canalizare, la data de 1 octombrie 2008, când, aflându-se în timpul liber, dar îmbrăcat în uniforma de serviciu, a protestat purtând şi o pancartă în faţa Prefecturii Judeţului Arad, precum şi la datele de 2 octombrie şi 3/4 octombrie 2008, când a absentat nemotivat de la serviciu, conform rapoartelor de cercetare prealabilă din 31 octombrie 2008 şi din 3 noiembrie 2008.
Contestaţia formulată de D.G. a fost respinsă de eşalonul superior, măsura disciplinară rămânând definitivă ca urmare a neatacării la instanţa de judecată competentă.
Fiind contactat de reprezentanţii mass-media, comisarul-şef H.l. a afirmat că D.G. are probleme de comportament şi că a fost trimis pentru consult psihiatric la Spitalul Militar.
În ceea ce priveşte cererea de înscriere la concursul organizat de I.J.P.F. Arad pentru ocuparea funcţiei de ofiţer C.T.P., aceasta a fost respinsă în contextul în care a fost depusă după încheierea termenului legal de depunere a cererilor, respectiv la 11 martie 2008, orele 15,00.
Din încheierea Consiliului de Disciplină menţionată a rezultat că subofiţerul D.G. a mai fost sancţionat disciplinar în anul 2004 cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcţia îndeplinită cu 15%, pe 2 luni pentru neglijenţă în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Situaţia de fapt mai sus menţionată se susţine prin actele premergătoare existente în cauză şi anume: declaraţia olografă a intimatului H.l.; înscrisuri concretizate în adrese semnate de intimat către petiţionarul D.G.; fotocopia încheierii Consiliului de Disciplină de pe lângă I.J.P.F. Arad din 7 noiembrie 2008, prin care a fost declarată vinovăţia agentului principal de poliţie D.D.G. cu privire la faptele reţinute în sarcina sa şi a propus sancţionarea poliţistului cu „destituire din poliţie";, sancţiune disciplinară prevăzută de art. 58 lit. d) din Legea nr. 360/2002 modificată şi respectiv de art. 17 lit. e) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului din M.A.I.; a raportului de cercetare prealabilă privind pe agent de poliţie D.D.G.; a adresei din 03 martie 2008 emisă de Poliţia de Frontieră Arad către Spitalul de Urgenţă Militar Timişoara, prin care se menţionează că se înaintează procesul-verbal de unitate privind pe domnul agent de poliţie D.G., care prezintă următoarele diagnostice: în obs. Tulburare de comportament. Reacţie agresivă. HTA es gr. I factor de risc ridicat. CID CCS II. Dislipidemie. Obezitate de aport gr. II. Totalizează la data de 27 februarie 2008 un număr de 10 zile incapacitate temporară de muncă, pentru aceeaşi afecţiune, în ultimele 365 zile calendaristice. Se va interna în Spitalul de Urgenţă Militar Timişoara pentru consult de specialitate psihiatric şi efectuarea testelor psihologice clinice; a unor rapoarte, a unui proces-verbal, caracterizări, fotocopiile unor înscrisuri olografe şi articole din ziare.
Procurorul în considerentele rezoluţiei emise a constatat că fapta comisarului H.l. de a face comunicările menţionate şi de altfel decente, către mass-media, exclude existenţa infracţiunii de ultraj care are un cu totul alt conţinut incriminator, negăsindu-şi incidenţa în speţa de fată.
Astfel, potrivit art. 239 alin. (1) C. pen. „ameninţarea săvârşită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii se pedepseşte";. Or, nefiind întrunite, atât din punct de vedere obiectiv, cât şi subiectiv elementele constitutive ale acestei infracţiuni s-a constatat pur şi simplu inexistenţa acesteia.
De asemenea, fapta comisarului-şef H.l. de a respinge ca tardivă cererea de înscriere a lui D.G. la concursul de ocupare a unui post de ofiţer C.T.P. la nivelul I.J.P.F. Arad, în contextul în care a fost tardivă, exclude de asemenea, existenţa infracţiunii de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, nefiind întrunite din punct de vedere subiectiv elementele constitutive ale acesteia.
Reclamantul nu a făcut dovada că o astfel de cerere i-a fost respinsă în legătură cu înscrierea la vreun concurs de promovare organizat la sediul I.G.P.F. Bucureşti.
Soluţia dată de procuror a fost menţinută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, care prin Rezoluţia din 6 ianuarie 2010 în lucrarea cu nr. 1361/11/2/2009, a respins, ca neîntemeiată plângerea petentului D.G.
Înalta Curte consideră că, prima instanţă a făcut o corectă evaluare asupra actelor premergătoare efectuate în cauză, analizând, criticile formulate de petiţionar, în raport cu soluţia dispusă de procuror, motivând, în mod judicios, inexistenţa infracţiunii de ultraj, în raport cu modul în care intimatul a comunicat presei faptul că petentul are probleme de comportament şi a fost îndrumat pentru efectuarea unor controale psihologice şi psihiatrice, iar referitor la infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi că nu sunt întrunitele elementele constitutive ale infracţiunii, întrucât cererea petentului de înscriere la concurs a fost respinsă pentru că a fost tardiv introdusă şi nicidecum din motive discriminatorii faţă de colegi, precum şi faptul că inspectoratele de poliţie nu fac parte din sfera persoanelor juridice care răspund penal, fiind exceptate de lege, aşa încât îşi însuşeşte argumentele primei instanţe.
Totodată, Înalta Curte, la rândul său, în baza propriului examen, în contextul cauzei, asupra actelor şi lucrărilor existente la dosarul parchetului, a constatat că în cauză au fost efectuate, în mod complet actele premergătoare şi corect menţinute, în urma cărora s-a stabilit, legal şi temeinic, că aspectele invocate de petiţionarul D.G. nu sunt fondate.
Înalta Curte apreciază că rezoluţiile date de procurori au fost motivate în fapt şi în drept, fiind corect analizate de către prima instanţă, aşa încât criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate.
Astfel, Înalta Curte, constată că, pe de-o parte, în mod corect şi motivat, s-a dispus, de către procuror, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, în mod legal şi motivat, prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de către petentul D.G. împotriva Rezoluţiei din 9 martie 2009 dată în Dosarul nr. 520/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, pe care a menţinut-o.
În raport cu cele menţionate, Înalta Curte consideră că sentinţa pronunţată de prima instanţă este legală şi temeinică sub toate aspectele, iar toate criticile generice formulate de către recurentul petiţionar, nu sunt fondate.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen. se va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiţionar D.G. împotriva Sentinţei penale nr. 83/PI din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 9 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 384/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 385/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
