ICCJ. Decizia nr. 3104/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3104/2010

Dosar nr. 5674/86/2008

Şedinţa publică din 10 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 103 din 6 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secţia penală, în baza art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) condamnă pe inculpatul Ş.A., fiul lui G. şi D.V., născut în municipiul Suceava, cetăţean român, student, studii medii, necăsătorit, fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Suceava, str. R., judeţul Suceava, la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată.

În baza art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) şi art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de punere în circulaţie de medicamente fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. a) C. pen. a contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza 26 C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat pe inculpata D.A., fiica lui V. şi A., născută în municipiul Suceava, cetăţean român, laborant, studii medii, necăsătorită, fără antecedente penale, domiciliată în municipiul Suceava, str. C.I.N., judeţul Suceava, la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 de RON, pentru complicitate la infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată.

În baza 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) şi art. 780 alin. (2) lit. a), art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) a condamnat aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 3 luni închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de punere în circulaţie de medicamente fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006.

În baza art. 33 lit. b) C. pen. şi art. 34 alin. (1) lit. d) C. pen. a aplicat inculpatei pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiţionat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni, calculat conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

Conform art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiţionate şi executarea pedepsei aplicate în regim de detenţie în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., art. 84 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, art. 11 alin. (1) lit. c), alin. (2) din O.U.G. nr. 100/2005 a confiscat de la inculpaţi şi dispune distrugerea lor pe cheltuiala inculpaţilor a următoarelor produse medicamentoase şi ambalajelor: 14 folii ce conţin 4 bucăţi pastile marca V.100, 11 folii ce conţin câte 4 bucăţi pastile marca V. şi 26 de folii ce conţin câte 2 bucăţi pastile marca C.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., art. 14 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005 a obligat inculpaţii în solidar la plata către partea civilă E.L.A.C. a sumei de 3000 euro reprezentând daune-interese.

În baza art. 14, art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998, art. 999, art. 1003 C. civ., art. 14 alin. (1), (2) lit. a) din O.U.G nr. 100/2005 a obligat inculpaţii în solidar la plata către partea civilă P.P.I. a sumei de 3000 euro reprezentând daune-interese.

În baza art. 191 alin. (1), (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 1200 RON (câte 700 de RON fiecare), din care suma de 1000 RON, cheltuieli judiciare din cursul urmării penale, s-a avansat din fondurile Ministerului Public iar suma de 200 RON, cheltuieli judiciare din cursul judecăţii se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt.

În cursul lunii martie 2007 inculpatul Ş.A. a achiziţionat de la două persoane fizice mai multe cutii de medicamente marca C., V.şi V., respectiv 80 de pastile C. (20 de cutii) la preţul de 35 RON/cutie de la persoana fizică titulară a adresei de e-mail x şi aproximativ 200 de pastile marca C., V. şi V. de la numitul N.J. din Iaşi, pe care îl cunoscuse prin intermediul prietenei sale, inculpata D.A. Faţă de acesta din urmă au efectuat cercetări în Dosarul penal nr. 100/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea aceloraşi infracţiuni, acesta fiind condamnat de altfel în Dosarul nr. 5262/99/2008 al Tribunalului Iaşi (conform minutei depuse la dosar de părţile civile).

În aceeaşi lună inculpatul Ş.A. a postat pe internet pe site, uz personal-medicină, anunţ cu trimitere la pagina y, un anunţ privind vânzarea medicamentelor menţionate el putând fi contactat prin telefon sau prin e-mail la adresa z. Potrivit martorilor C.O., B.I., M.V. şi B.S.I. l-au contactat pe inculpat prin modalităţile arătate, comandând medicamente, expedierea făcându-se prin colet poştal sau prin firme de curierat. Conform adresei nr. 276/5168726 iunie 2008 a Direcţiei regionale de Poştă Iaşi - Oficiul Judeţean de Poştă Suceava în luna martie şi aprilie 2007 inculpatul Ş.A. a depus la O.P. Suceava 6 mai multe colete prezentate în anexă iar un număr de 23 de mandate poştale au fost achitate post-restant inculpatului, în total 1902 RON.

După achiziţionarea medicamentelor şi pe tot parcursul comercializării lor, acestea au fost depozitate în locuinţa inculpatei D.A., chiar şi după ce inculpatul Ş.A. nu a mai domiciliat împreună cu coinculpata, cu ocazia percheziţiei efectuate la data de 25 septembrie 2007 la adresa acesteia din municipiul Suceava, strada I.N., fiind găsite 14 folii conţinând 4 bucăţi pastile marca V. 100, 11 folii conţinând câte 4 bucăţi pastile marca V. şi 26 de folii conţinând câte 2 bucăţi pastile marca C., o parte din medicamente fiind găsite în geanta acesteia. Cu privire la medicamentele găsite în geanta sa inculpata D.A. a declarat iniţial că le uitase în geantă iar ulterior că le folosea împreună cu inculpatul Ş.A. Inculpata D.A. l-a ajutat pe Ş.A. să comercializeze medicamentele marca C., V. şi V., fapt recunoscut de ambii inculpaţi, întâlnindu-se cu clienţii, la rugămintea lui Ş.A., atunci când acesta nu putea, mergând la firme de curierat pentru expedierea coletelor. Ambii inculpaţi au susţinut că la acelaşi domiciliu s-a mai efectuat o percheziţie în luna mai 2007 de B.C.C.O. Suceava fiind găsite pastile marca C. care aparţineau inculpatului Ş.A., efectuată însă în alt dosar din moment ce în prezentul dosar nu se regăseşte procesul-verbal de percheziţie din luna mai 2007. Inculpatul Ş.A. a precizat în declaraţia sa că ulterior, deşi a intenţionat să nu se mai ocupe de comercializarea medicamentelor, a apelat de cinci ori la D.A. pentru a vinde 28 de pastile, fiind sunat de diverşi clienţi, el fiind plecat în Bucureşti, iar din august 2007 nu a mai comercializat medicamente. Conform declaraţiilor inculpaţilor cei doi s-au despărţit în luna iunie 2007, inculpatul Ş.A. plecând în municipiul Bucureşti, lăsând la domiciliul lui D.A. pastilele găsite cu ocazia percheziţiei din luna septembrie 2007.

Comercializarea medicamentelor marca C. şi V. de către inculpat este confirmată şi de corespondenţa electronică purtată de acesta cu un reprezentant al părţii civile E.L.A.C. care a comandat pastile marca C. de la inculpat.

Conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001 emis de O.S.I.M. titularul mărcii C. protejate pe teritoriul României este firma L.I.L. (care a cesionat drepturile sale părţii civile E.L.A.C.). Echipa tehnică pentru Protecţia Globală a Produselor din cadrul E.L.A.C. a întocmit un raport de cercetare ştiinţifică potrivit căruia medicamentele şi ambalajele acestora marca C., obţinute de la inculpat sunt contrafăcute.

Potrivit certificatelor de înregistrare emise de O.S.I.M. nr. 30535/1996 şi 57805/2003 compania P.P.I., cu sediul în E.P.R., G., S.U.A., este titulară a drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii V., precum şi asupra mărcii tridimensionale reprezentând pilula V. La dosar a fost depusă o declaraţie dată de un laborant analist şi evaluator în domeniul de asigurare a calităţii din cadrul companiei P., care a analizat medicamentele marca V. trimise de organele de poliţie din Suceava, confiscate de la inculpat, care a concluzionat că produsele sunt contrafăcute, nefiind fabricate sau autorizate de P.

Din adresa din 15 noiembrie 2007 a Agenţiei Naţionale a Medicamentului rezultă că produsele C. şi V. sunt medicamente de uz uman şi deţinătorii autorizaţiilor de punere în piaţă în România sunt E.L.A.C. şi P.P.I., sunt medicamente autorizate prin procedura centralizată şi au autorizaţie de punere în piaţă în toate ţările europene şi se eliberează numai în farmacii. Prin adresa din 22 mai 2008 Agenţia Naţională a Medicamentului a comunicat că produsul V. nu este un medicament autorizat de punere în piaţă şi nu beneficiază nici de autorizaţia Comisiei Europene iar prin adresa din 7 decembrie 2007 O.S.I.M. a precizat că pe teritoriul României marca V. nu este înregistrată pentru produse farmaceutice.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal inculpaţii Ş.A. şi D.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând, în esenţă achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi înlăturarea obligaţiei la plata despăgubirilor civile a ambilor inculpaţi.

În motivare, inculpata D.A. a arătat că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa şi obligarea în solidar cu celălalt inculpat la plata despăgubirilor civile, în condiţiile în care faptei îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, anume vinovăţia, invocând în acest sens, relaţiile anterioare dintre cei doi apelanţi, ajutorul acordat inculpatului Ş.A., la rugămintea acestuia, faptul că nu a cunoscut dacă acele medicamente erau bune sau nu.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul Ş.A., s-a arătat că acesta s-a aprovizionat de la N.J. din Iaşi, persoană condamnată şi obligată la plata unor daune materiale şi morale către cele două părţi civile, prin Sentinţa penală nr. 173 din 3 martie 2003 a Tribunalului Iaşi, context în care obligarea inculpaţilor în prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire.

Curtea de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 65 din 14 decembrie 2009, a respins, ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii Ş.A. şi D.A. împotriva Sentinţei penale nr. 103 din 6 aprilie 2009 a Tribunalului Suceava.

A obligat pe fiecare inculpat apelant să plătească statului câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că activităţile ilicite desfăşurate de inculpat, întrunesc în drept, elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective - ale infracţiunilor de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, cât şi ale infracţiunii prevăzute de art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) şi art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), faptele fiind comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, utilizându-se acelaşi mod de operare.

Infracţiunile au fost săvârşite de inculpat cu intenţie indirectă, întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, şi deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat. Deşi acesta a susţinut că nu a cunoscut faptul că medicamentele sunt contrafăcute şi că aveau un regim special de comercializare, simplu fapt că avea cunoştinţă că preţul acestora era mai mic decât în farmacii, că unele din ele nu aveau prospecte sau au fost vândute fără ambalaje îl puteau duce la concluzia că nu sunt originale, fiind de notorietate că medicamentele sunt produse cu un regim special de comercializare, că ele sunt vândute doar în farmacii, marea majoritate doar pe bază de prescripţie medicală. De altfel, inculpatul a recunoscut că a avut îndoieli la un moment dat privind originalitatea medicamentelor cu toate acestea a continuat să le vândă.

Din acelaşi material probator rezultă că în perioada menţionată inculpata D.A., l-a ajutat, cu intenţie, pe inculpatul Ş.A. să desfăşoare activităţile infracţionale descrise anterior, faptele fiind comise la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, utilizându-se acelaşi mod de operare, fiind întrunite în drept elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective - ale complicităţii la infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998 şi ale complicităţii la infracţiunea de punere în circulaţie de medicamente fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) şi art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, ambele cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Deşi inculpata a susţinut în calea de atac exercitată, că lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina sa, şi anume intenţia, este de remarcat că cea în cauză avea cunoştinţă de modalitatea în care se preluau comenzile şi se expediau sau se predau produsele, urmare a anunţului dat în ziar de fostul său prieten, a recunoscut că la cererea coinculpatului l-a ajutat pe acesta să comercializeze medicamentele, chiar şi după separarea părţilor din iunie 2007, cunoscând faptul că Ş.A. nu avea acest drept, acest lucru realizându-l după ce la domiciliul său avusese loc o primă percheziţie (mai 2007), aspect ce rezultă din coroborarea declaraţiilor acestora. Cu toate că probele administrate nu au demonstrat dacă inculpata a beneficiat de pe urma ajutorului acordat, respectiv dacă a primit o parte din banii obţinuţi din vânzarea medicamentelor, acest lucru nu are relevanţă pentru reţinerea complicităţii, care nu este condiţionată de un scop anume.

Această situaţie de fapt a fost dovedită cu mijloacele de probă prezentate detaliat în actul de sesizare şi cele administrate în faza cercetării judecătoreşti de către prima instanţă.

Raportat la situaţia de fapt reţinută, s-a stabilit încadrarea juridică legală a infracţiunilor comise de inculpaţi, iar sancţiunile penale stabilite au fost judicios individualizate în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-au aplicat regulile de la concursul ideal de infracţiuni, şi dându-se eficienţă prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, apreciindu-se însă că sunt întrunite condiţiile obiective (relativ la condamnare) şi subiective (privind persoana inculpatului) prev. de art. 81 C. pen., cât şi faptul că acestea sunt în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a arătat că sumele acordate de prima instanţă fiecărei părţi civile, cu titlu de daune interese, sunt pe deplin justificate.

Deşi s-a susţinut că în raport de dispozitivul Sentinţei penale nr. 173 din 02 martie 2003 a Tribunalului Iaşi, obligarea inculpaţilor din prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire, un atare punct de vedere nu poate fi însuşit de către instanţa de apel, întrucât pe de o parte, din considerentele hotărârii menţionate rezultă că în sarcina inculpatului N.J. sunt reţinute acte proprii de punere în circulaţie a unei cantităţi foarte mari de medicamente contrafăcute, în calitate de furnizor, în perioada cuprinsă între toamna anului 2005 - februarie 2007, prin intermediul unor site-uri de pe internet, anunţuri în presă, mandat poştal, curierat, în timp ce inculpaţii, la rândul lor, în perioada martie - august 2007 au comercializat în maniera descrisă anterior produse medicamentoase contrafăcute purtând fără drept semnele mărcilor C. şi V., iar pe de altă parte, achiziţionarea unei părţi din cantitate de produse puse în circulaţie de către apelanţi provine de la o persoană din Arad, conform depoziţiei inculpatului Ş.A. Nu în ultimul rând trebuie precizat că sentinţa la care s-a făcut referire nu este definitivă, cauza aflându-se pe rolul Curţii de Apel Iaşi, ca urmare a apelului declarat de cetăţeanul sirian, aspect ce rezultă din adresa din 12 noiembrie 2009.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpaţii Ş.A. şi D.A.

Apărătorul inculpatei D.A., a pus concluzii de admitere a recursului, solicitând casarea hotărârilor pronunţate în cauză, invocând cazurile de casare prev. de art. 385⁹ pct. 6, 9, 10, 14 şi 17 C. proc. pen.

În temeiul art. 385¹⁵ alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În susţinerea motivelor de recurs apărătorul a arătat că inculpatei i-a fost încălcat dreptul la apărare în faza de urmărire penală, declaraţia de învinuit din data de 18 iulie 2008, fiind dată în lipsa unui apărător, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Faţă de această împrejurare, apărătorul a solicitat casarea sentinţei pronunţată de instanţa de fond în baza prevederilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 6 C. proc. pen.

Un alt motiv de recurs a fost acela că instanţa de fond şi instanţa de apel, nu a respectat prevederile art. 33 şi art. 34 C. proc. pen., respectiv la judecarea inculpatei D.A. nu s-a ţinut cont de faptul că pentru aceeaşi infracţiune cel care a furnizat produsele prietenului ei Ş.A. rugându-l să le vândă şi asigurându-l pe acesta că sunt originale, respectiv J.N. era judecat în Dosarul nr. 5262/99/2008.

S-a arătat că, potrivit disp. art. 34 C. proc. pen., există conexitate între cele două dosare aflate pe rolul celor două instanţe, respectiv Dosar nr. 5674/86/2008 şi Dosar nr. 5262/99/2008, conform lit. c) când între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei.

Apărătorul a apreciat că există indivizibilitate în cazul participanţilor din cele două dosare, Dosar nr. 5674/86/2008 (în care inculpaţi sunt Ş.A. şi D.A.) şi Dosar nr. 5262/99/2008 (în care inculpat este J.N.), aceştia au săvârşit o singură infracţiune, părţile vătămate - civile fiind aceleaşi, motiv pentru care a solicitat conexarea celor două dosare.

Pentru acest motiv a solicitat casarea celor două hotărâri în baza prevederilor art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 şi 2 C. proc. pen.

Un alt motiv invocat a fost acela că decizia pronunţată de Curtea de Apel Suceava nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

A solicitat instanţei să constate că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra faptului că inculpata D.A. nu a avut niciodată cunoştinţă de faptul că medicamentele pe care le-a adus prietenul ei Ş.A. în locuinţa lor comună sunt contrafăcute, deoarece ştia de la acesta că le achiziţionează de la un farmacist, astfel că inculpata D.A. nu a comis vreo faptă de contrafacere a mărcii înregistrate, iar intenţia precum şi vinovăţia sa în comiterea vreunei fapte de natură penală nu există.

Pentru acest motiv a solicitat casarea celor două hotărâri invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ alin. (1) pct. 9 C. proc. pen.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatei a arătat că este exagerat de mare, întrucât aceasta nu a săvârşit vreo faptă cu caracter penal.

S-a mai arătat că inculpata D.A. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 luni închisoare în baza a unui articol de lege care a fost abrogat odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, astfel că s-a comis o eroare gravă, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, deoarece inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

În final a solicitat instanţei casarea ambelor hotărâri, invocând cazurile de casarea prev. de art. 385⁹ pct. 13, 14, 15, 17 şi 18 C. proc. pen.

Cu privire la latura civilă apărătorul a solicitat instanţei să constate că părţile civile se află în situaţia unei îmbogăţiri fără justă cauză faţă de împrejurarea că şi inculpatul J.N. a fost obligat la plata de daune interese către aceleaşi părţi civile.

S-a mai solicitat să fie avută în vedere şi împrejurarea că părţile civile nu au probat în nici un fel sumele pe care le solicită cu titlu de daune interese, apărătorul apreciind, că de fapt nu le-a fost cauzat nici un prejudiciu.

Pentru acest motiv a solicitat casarea deciziei instanţei de apel în baza art. 385⁹ pct. 10 C. proc. pen.

În final, apărătorul a solicitat casarea deciziei atacate, iar în rejudecare să fie avute în vedere împrejurările concrete de săvârşire a faptei, circumstanţele personale ale inculpatei, urmând a se dispune achitarea acesteia, conform art. 11 C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. b), b¹), d) şi f) C. proc. pen., ţinând cont şi de prevederile art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de principiul ";in dubio pro reo";.

Acelaşi apărător, susţinând motivele de recurs cu privire la inculpatul Ş.A., le-a reiterat pe cele susţinute pentru inculpata a D.A., făcând precizarea că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe motivul de apel, referitor la faptul că Ş.A. nu a avut vreodată cunoştinţă de faptul că J.N. (acesta l-a ţinut tot timpul în eroare pe Ş.A. cu privire la faptul că medicamentele sunt din farmacia lui şi că are dreptul să le distribuie şi că medicamentele sunt originale), îi dă medicamente contrafăcute, astfel că inculpatul Ş.A. nu a comis cu vinovăţie fapta pentru care a fost trimis în judecată, deoarece nu ştia că produsele nu sunt cele originale) nu au marca contrafăcută.

Pentru acest motiv, în baza art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, întrucât hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Suceava nu cuprinde motivele pe care se sprijină.

Referitor la pedepsele aplicate inculpatului Ş.A., apărătorul a precizat că acestea sunt exagerat de mari în raport de gradul de pericol social al faptei (fapta nu a fost săvârşită cu vinovăţie - Ş.A. neştiind că medicamentele furnizate de J.N. au o marcă neautorizată), având în vedere că pedepsele pentru această faptă sunt alternative, fiind prevăzută şi amenda, apărătorul a apreciat că instanţa trebuia să facă aplicarea art. 72 alin. (1) şi (2) C. pen.

Apărătorul intimatelor părţi civile a pus concluzii de respingere, ca nefondate a recursurilor declarate de inculpaţi, solicitând menţinerea ca legală şi temeinică a deciziei penale pronunţate de instanţa de apel.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse, ca atare, pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică legală dată faptelor este corectă şi corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul infracţiunilor reţinute în sarcina acestora.

1. Situaţia de fapt reţinută se probează cu următoarele mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală şi în faza de cercetare judecătorească:

- adresa Agenţiei Naţionale a Medicamentului;

- plângerile SC E.L. & C. şi P.P.I.;

- corespondenţa electronică cu inculpaţii Ş.A. şi D.A.;

- facturile şi documentele bancare de expediţie a banilor;

- buletinele de expediţie completate de inculpaţi;

- mandatele poştale;

- certificatele de înregistrare a mărcilor ";C."; şi ";V.";;

- declaraţiile martorilor;

- proces-verbal de efectuare a percheziţiei.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii D.A. şi Ş.A. şi martorii din lucrări C.O. şi B.I. A mai fost audiat şi martorul M.M.M., propus în circumstanţiere de inculpaţi.

2. Conform certificatului de înregistrare a mărcii din 23 noiembrie 2001, emis de O.S.I.M., titularul mărcii C. protejate pe teritoriul României este firma L.I.L. (care a cesionat drepturile sale părţii civile E.L.A.C.). Echipa tehnică pentru protecţia globală a produselor din cadrul E.L.A.C. a întocmit un raport de cercetare ştiinţifică potrivit căruia, medicamentele şi ambalajele acestora marca C., obţinute de inculpat sunt contrafăcute.

Potrivit certificatelor de înregistrare emise de O.S.I.M. nr. 30535/1996 şi 57805/2003, compania P.P.I. este titulară a drepturilor exclusive de proprietate intelectuală asupra mărcii V., precum şi asupra mărcii tridimensionale reprezentând pilula V.

Din declaraţia dată în dosar de către un laborant analist şi evaluator în domeniul de asigurare a calităţii din cadrul companiei P., care a analizat medicamentele marca V. trimise de organele de poliţie din Suceava, confiscate de la inculpat, rezultă că produsele sunt contrafăcute, nefiind fabricate sau autorizate de P.

Prin adresa din 22 mai 2008, Agenţia Naţională a Medicamentului a comunicat că produsul V. nu este un medicament autorizat de punere în piaţă şi nu beneficiază nici de Autorizaţia Comisiei Europene, iar prin adresa din 7 decembrie 2007, O.S.I.M. a precizat că pe teritoriul României marca V. nu este înregistrată pentru produse farmaceutice.

În drept, faptele inculpatului Ş.A., care în perioada martie - august 2007 a pus în circulaţie, fără drept, medicamente purtând o marcă similară cu medicamentele marca V. şi C., prejudiciind pe titularii mărcilor înregistrate E.L.A.C. şi P.P.I., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, ale infracţiunii de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

Infracţiunea a fost săvârşită de inculpat cu intenţie indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, şi deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat. Deşi acesta a susţinut că nu a cunoscut faptul că medicamentele sunt contrafăcute, preţul mai mic al acestora decât în farmacii (fapt pe care îl cunoştea astfel cum a declarat), faptul că unele din ele nu aveau prospecte sau au fost vândute fără ambalaje îl puteau duce la concluzia că nu sunt originale. Inculpatul a recunoscut că a avut îndoieli la un moment dat privind originalitatea medicamentelor cu toate acestea a continuat să le vândă.

În drept, faptele inculpatului Ş.A., care în perioada martie - august 2007 a pus în circulaţie, medicamentele contrafăcute V. şi C. şi produsele medicamentoase denumite V., fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, mai precis fără deţinerea unei autorizaţii de punere în piaţă emisă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi în alte locuri decât în farmacie, în cazul medicamentelor C. şi V., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, ale infracţiunii prevăzute de art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) şi art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

Infracţiunea a fost săvârşită de inculpat cu intenţie indirectă întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale, şi deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat. Inculpatul a susţinut că nu a cunoscut faptul că medicamentele aveau un regim special de comercializare, însă eroarea de drept nu constituie o cauză care înlătură caracterul penal al faptei. Pe de altă parte este de notorietate faptul că medicamentele sunt produse cu un regim special de comercializare, că ele sunt vândute doar în farmacii, marea majoritate doar pe bază de prescripţie medicală.

Faptele fiind comise de inculpat la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, utilizând acelaşi mod de operare, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind infracţiunea continuată. Vânzarea de medicamente la diferite intervale de timp, prin nerespectarea unor prevederi diferite ale Legii nr. 95/2006, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii unice, continuate, prevăzută de art. 834 alin. (1) din acelaşi act normativ.

În drept, faptele inculpatei D.A., de a-l ajuta, cu intenţie, pe inculpatul Ş.A. în perioada menţionată să pună în circulaţie, fără drept, medicamente purtând o marcă similară cu medicamentele marca V. şi C., prejudiciind pe titularii mărcilor înregistrate E.L.A.C. şi P.P.I., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, ale complicităţii la infracţiunea de punere în circulaţie, fără drept, a unor produse purtând o marcă identică sau similară cu marca înregistrată, prevăzută de art. 26 raportat la art. 83 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998.

În drept, faptele inculpatei D.A., de a-l ajuta, cu intenţie, în perioada menţionată, pe inculpatul Ş.A. să pună în circulaţie, medicamentele contrafăcute V. şi C. şi produsele medicamentoase denumite V., fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, mai precis fără deţinerea unei autorizaţii de punere în piaţă emisă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi în alte locuri decât în farmacie, în cazul medicamentelor C. şi V., întrunesc elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi al celei subiective, a complicităţii la infracţiunea de punere în circulaţie de medicamente fără respectarea dispoziţiilor Legii nr. 95/2006, prevăzute de 26 C. pen. raportat la art. 834 alin. (1) raportat la art. 780 alin. (2) lit. a) şi art. 700 alin. (2) din Legea nr. 95/2006.

În cazul ambelor infracţiuni, faptele fiind comise de inculpată la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, utilizând acelaşi mod de operare, sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) privind infracţiunea continuată.

Inculpata a recunoscut că l-a ajutat pe coinculpat să comercializeze medicamentele, cunoscând că acesta nu avea dreptul de a le comercializa, la cererea coinculpatului, acest lucru realizându-l chiar după ce a susţinut că la domiciliul său a avut loc o primă percheziţie, fapt ce rezultă din coroborarea declaraţiilor inculpaţilor. În cauză prin probele administrate nu s-a demonstrat dacă inculpata a beneficiat de pe urma ajutorului dat, deci dacă a primit o parte din banii obţinuţi din vânzarea medicamentelor, însă acest lucru nu are relevanţă pentru reţinerea complicităţii, care nu este condiţionată de un scop anume.

Activităţile ilicite desfăşurate de cei doi inculpaţi, întrunind în drept elementele constitutive - atât sub aspectul laturii obiective cât şi al celei subiective ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, solicitările de achitare nu pot fi primite, instanţa de fond, în baza probelor administrate, reţinând corect vinovăţia inculpaţilor, pentru săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor.

Nu se poate reţine în apărarea inculpaţilor că aceştia s-ar fi aflat în eroare de fapt şi le sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 C. pen. raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., ei având obligaţia să verifice dacă activitatea pe care o desfăşoară este în conformitate cu dispoziţiile legale, ştiut fiind că nimeni nu se poate prevala de necunoaşterea legii.

Potrivit prevederilor art. 18¹ alin. (2) C. pen., la stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, de persoana şi conduita făptuitorului.

Sub aspectul gradului de pericol social, faptele săvârşite de inculpaţi prezintă o gravitate deosebită, deoarece pot avea consecinţe negative asupra sănătăţii persoanelor care consumă aceste produse, nefiind autorizate de Agenţia Naţională a Medicamentului pentru a fi puse pe piaţă.

Având în vedere valoarea socială ocrotită, respectiv sănătatea umană, faptele care sunt de natură a o pune în pericol prezintă un pericol social ridicat.

Se constată, de asemenea, că inculpaţilor nu le-a fost încălcat dreptul la apărare pe parcursul desfăşurării procesului penal, apărarea acestora nefiind obligatorie în faza urmăririi penale şi aşa fiind, nu este incident nici un caz de nulitate a hotărârilor pronunţate în cauză.

Nici critica referitoare la nemotivarea deciziei atacate nu este întemeiată, aceasta fiind corect motivată atât în fapt cât şi în drept.

Astfel, prima instanţă de control judiciar a analizat în mod real criticile şi apărările formulate de inculpaţi, prin prisma probelor administrate, iar în considerentele deciziei penale au fost redate argumentele care au condus la pronunţarea acesteia, fiind respectate cerinţele dispoziţiilor art. 354 - 358 C. proc. pen.

Pedepsele aplicate inculpaţilor au fost corect individualizate atât sub aspectul cuantumului şi a modalităţii de executare, instanţa de fond, având în vedere la individualizarea pedepselor toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor, modalitatea şi împrejurărilor comiterii faptelor.

Se constată, de asemenea că în mod corect s-au aplicat regulile de la concursul ideal de infracţiuni şi dându-se eficienţă prevederilor art. 34 lit. b) C. pen., s-a stabilit pedeapsa finală de executat, apreciindu-se însă că sunt întrunite condiţiile obiective (relativ la condamnare) şi subiective (privind persoana inculpaţilor) prev. de art. 81 C. pen., cât şi faptul că acestea sunt în măsură să răspundă cerinţelor de sancţionare, coerciţie şi reeducare prev. de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civile se constată că aceasta a fost soluţionată corespunzător atât din punct de vedere legal, cât şi sub aspectul temeiniciei, sumele acordate de prima instanţă fiecărei părţi civile cu titlu de daune interese sunt pe deplin justificate fiind de natură a repara atât prejudiciul material suferit de cele două societăţi, cât şi cel moral, prin atingerea adusă imaginii mărcilor înregistrate în discuţie şi implicit imaginii companiilor pe piaţa de profil.

Este cert că drepturile titularilor de mărci înregistrate trebuie să fie respectate şi în ce priveşte repararea daunelor şi această reparaţie trebuie să fie efectivă, proporţională cu drepturile încălcate, descurajatoare şi să fie aplicate astfel încât, să se evite crearea de obstacole în calea comerţului legitim şi totodată, să ofere protecţie împotriva folosirii abuzive a acestor drepturi.

Deşi s-a susţinut că în raport de dispozitivul Sentinţei penale nr. 173 din 02 martie 2003 a Tribunalului Iaşi, obligarea inculpaţilor din prezenta cauză la plata despăgubirilor civile ar însemna o dublă despăgubire, un atare punct de vedere nu poate fi însuşit de către instanţa de recurs, întrucât pe de o parte, din considerentele hotărârii menţionate rezultă că în sarcina inculpatului N.J. sunt reţinute acte proprii de punere în circulaţie a unei cantităţi foarte mari de medicamente contrafăcute, în calitate de furnizor, în perioada cuprinsă între toamna anului 2005 - februarie 2007, prin intermediul unor site-uri de pe internet, anunţuri în presă, mandat poştal, curierat, în timp ce inculpaţii, la rândul lor, în perioada martie - august 2007 au comercializat în maniera descrisă anterior produse medicamentoase contrafăcute purtând fără drept semnele mărcilor C. şi V., iar pe de altă parte, achiziţionarea unei părţi din cantitatea de produse puse în circulaţie de către apelanţi provine de la o persoană din Arad, conform depoziţiei inculpatului Ş.A.

În cauză sunt îndeplinite cumulativ condiţiile reţinerii răspunderii civile pentru fapta proprie (fapta ilicită, vinovăţia inculpaţilor şi existenţa legăturii de cauzalitate între acestea - art. 998 - 999 C. civ.), cuantumul daunelor interese stabilite de instanţa de fond constituind o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul produs firmelor E.L.A.C. şi P.P.I.

Nefiind incidente în cauză niciunul din cazurile de casare invocate de inculpaţi prin apărătorul acestora şi neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii Ş.A. şi D.A. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 14 decembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumelor de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 69/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 696/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3104/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3104/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs