ICCJ. Decizia nr. 3040/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3040/2010

Dosar nr. 97/30/2006

Şedinţa publică din 7 septembrie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei a constatat următoarele:

În baza art. 215¹ alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), cu reţinerea art. 74 alin. (1), lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul T.E.N. la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de delapidare, în formă continuată.

În baza art. 215 alin. (2), (3), (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 alin. (1), lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată.

În baza art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 74 alin. (1) lit. a), b), c) alin. (2), art. 76 lit. e) C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals în formă continuată.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acesta execută în final pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-au reţinut dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) ca urmare a neaplicării pedepselor accesorii.

În baza dispoziţiilor art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Timiş;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 86⁴ C. pen. referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii cu rea-credinţă a obligaţiilor impuse şi cu privire la dispoziţiile art. 83 şi 84 C. pen., în sensul că dacă în termenul de încercare comite din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.

De asemenea, dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanţa dispune revocarea suspendării executării pedepsei, afară de cazul când cel condamnat dovedeşte că nu a avut putinţa de a îndeplini acele obligaţii.

S-a constatat că inculpatul a fost reţinut şi arestat preventiv în perioada 13 martie 2006 - 13 iunie 2007.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus revocarea măsurii obligării de a nu părăsi ţara prevăzută de art. 145¹ C. proc. pen., dispusă faţă de inculpat prin încheierea de şedinţă din data de 08 iunie 2007 a Tribunalului Braşov, executorie de îndată.

S-a dispus comunicarea unei copii a prezentelor dispoziţii instituţiilor interesate de revocarea măsurii.

În baza art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească SC S.Q. SRL Bucureşti suma de 1.298.292,48 lei (RON) cu titlu de despăgubiri.

S-a constatat integral recuperat prejudiciul cauzat SC P.D.V. SRL.

În baza art. 348 rap. la art. 445 C. proc. pen., au fost anulate înscrisurile false, după cum urmează:

Facturile fiscale seria BXIW nr. A, B şi C din data de 05 februarie 2005 (beneficiar SC E. SRL), D, E, F, G, H, I, J (beneficiar SC G.D. SRL), seria BXKO nr. K, L, M, N, O, P (beneficiar SC B. SRL), seria BXKO nr. Q, R, S, Y (beneficiar SC R.I. SRL), seria BXKO nr. Z din data de 20 februarie 2004, beneficiar SC S. SRL.

Contractele de comercializare încheiate, după cum urmează:

- contractul încheiat de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător, vinde către SC E. SRL;

- contractul dintre SC S.Q. şi SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004;

- contractul dintre SC S.Q. şi SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004;

- contractul dintre SC S.Q. şi SC R.I. SRL;

- contractul dintre SC S.Q. şi SC G.D. SRL.

Dispune restituirea de îndată a înscrisurilor originale solicitate pentru efectuarea expertizei, după cum urmează:

- către O.R.C. Mehedinţi - contract de închiriere pentru spaţii comerciale cu altă destinaţie decât cea de locuit, încheiat între Ş.L. şi SC E. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Mehedinţi - delegaţie de reprezentare a firmei SC E. SRL la Registrul Comerţului, 1 filă;

- către O.R.C. Mehedinţi - procesul-verbal de predare-primire încheiat la data de 28 martie 2005, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea A.G.A. din data de 30 ianuarie 2001, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - act adiţional din 04 octombrie 2002, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - proces-verbal din 23 decembrie 2003, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - act adiţional din data de 13 iunie 2005, 2 file;

- către O.R.C. Timiş - act adiţional la actul constitutiv al SC S. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea A.G.A. din 13 noiembrie 2006, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Declaraţia pe proprie răspundere fără număr, dată de N.Ş., 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea asociat unic din 01 septembrie 2007, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - act adiţional la statutul SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea asociatului unic FN al SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea asociatului unic FN din data de 13 martie 2000, al SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea asociatului unic din 12 martie 2001, al SC E.G. SRL, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Contract de cesiune de părţi sociale din data de 14 ianuarie 2002, 1 filă;

- către O.R.C. Timiş - Hotărârea asociatului unic din 14 ianuarie 2002, al SC E.G. SRL, 1 filă;

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că:

1. În ceea ce priveşte partea vătămată SC S.Q. SRL.

Inculpatul T.E.N. a fost angajat la SC S.Q. SRL - punctul de lucru Timişoara, în perioada noiembrie 2003 - februarie 2005. Iniţial angajarea sa a fost făcută în calitate de agent de vânzări, iar ulterior a fost trecut în postul de director zonal de vânzări. Trecerea inculpatului de pe o funcţie pe alta nu s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale, în acest sens, deşi s-a încheiat actul adiţional la contractul de muncă nr. X, acesta nu a fost notificat inculpatului şi Inspectoratului Teritorial de Muncă. Atribuţiile inculpatului au fost stabilite în perioada arătată, prin regulamentul de ordine interioară al societăţii, care a intrat în vigoare începând cu data de 01 ianuarie 2004, în baza Deciziei interne din 19 decembrie 2003. Se constată că între atribuţiile de agent şi cele de director de vânzări, în fapt, faţă de cele exercitate de inculpat, nu au existat mari diferenţe, în sensul că inculpatul s-a ocupat în continuare de vânzarea bunurilor societăţii, cu precizarea că se ocupa de mai multe firme, mai mari şi cu care societatea avea relaţii mai vechi. Inculpatul a deţinut funcţia de director zonal de vânzări începând cu data de 01 octombrie 2003, conform prevederilor actului adiţional din 13 octombrie 2003, fără însă ca pentru acest post să se fi îndeplinit o fişă a postului care să detalieze sarcinile ce îi reveneau, inculpatul luând însă la cunoştinţă de regulamentul interior al firmei aşa cum reiese din tabelul nominal înregistrat din 15 iunie 2004, semnătura aparţinându-i conform expertizei efectuate în cauză. În acest sens, s-a stabilit că directorul zonal se subordonează directorului de marketing şi directorului comercial. Directorul zonal are obligaţia de a se preocupa de bunul mers al activităţii punctului de lucru pe care îl conduce şi de verificarea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin angajaţilor. Acesta are atribuţii de verificarea agenţilor în ceea ce priveşte măsura în care aceştia au toate datele de identificare ale clienţilor cu care lucrează, acesta fiind răspunzător pentru banii nerecuperaţi de la clienţi în cazul în care nu se conformează politicii firmei. La dosarul cauzei, nu există înscrisuri din care să reiasă că inculpatul a exercitat asemenea atribuţii.

Faptul că inculpatul a avut calitatea de director zonal, asumată de el, reiese din atribuţiile ce i-au revenit - el a fost cel care se ocupa de firmele cu cele mai mari vânzări, fiind vorba în speţă de cele cinci societăţi din litigiu - exercitate şi deci executate de inculpat, că şi din faptul că declaraţia de demisie este dată din funcţia de director. În plus, în toate declaraţiile date de inculpat, inculpatul arată că a deţinut funcţia de director zonal. În calitatea pe care inculpatul a avut-o s-a ocupat în exclusivitate de SC E. SRL Drobeta-Turnu Severin, SC R.I. SRL Hunedoara, SC S. SRL Timişoara, SC B. SRL Timişoara şi SC G.D. SRL Timişoara, în sensul că livra marfă acestor societăţi şi încasa de la acestea banii aferenţi facturilor întocmite.

Expertiza judiciară efectuată în cursul judecăţii a stabilit că în ceea ce priveşte contractul individual de muncă, în cazul semnăturii, structura ei diferă de modelele curente de semnătură utilizate de către inculpat, iar din examinarea întregului material aflat la dosar a relevat că inculpatul utilizează variate semnături, pe lângă modelul analizat, de la scrierea integrală a numelui şi prenumelui până la un model similar cu cel al semnăturii din litigiu de pe contractul de muncă. Faţă de aceasta se conchide că semnătura de pe contractul de muncă nr. Z a fost executată de către inculpat. În ceea ce priveşte tabelul anexă la regulamentul de ordine interioară din data de 15 iunie 2004, semnătura de la poziţia 1 (T.E.N.) prezintă o semnătură cu structură similară modelelor inculpatului. Or toate aceste argumente conduc la concluzia că inculpatul a cunoscut calitatea de director de vânzări pe care o ocupa, dar mai ales a cunoscut atribuţiile ce i-au revenit. În plus, inculpatul nu este cercetat în prezenta cauză pentru neglijenţă sau abuz în serviciu, gestiunea de fapt o avea şi în calitate de agent de vânzări, prin urmare întruneşte sintagma de funcţionar, deoarece era angajat în serviciul părţii civile, iar faţă de atribuţiile pe care le exercita, indiferent că avea calitatea de agent de vânzări, indiferent dacă o avea pe cea de director zonal, a fost gestionar de fapt a bunurilor societăţii, predate către el pe baza facturilor înaintate de inculpat.

Din analiza probelor cauzei, a reieşit că inculpatul T.E.N., în perioada 2004 - 2005, a întocmit în fals mai multe contracte şi facturi fiscale pentru cinci societăţi comerciale mai sus menţionate, prin aceea că deşi nu exista o comandă prealabilă de la aceste societăţi, inculpatul ridica în baza documentelor de mai sus, marfă din depozitul societăţii pe care şi-a însuşit-o şi ulterior a traficat-o, în folos propriu.

Din ansamblul probator administrat, a reieşit că inculpatul în perioada 2004 - 2005, a întocmit în fals mai multe contracte şi facturi fiscale pentru cinci societăţi comerciale şi anume deşi nu exista comandă prealabilă de la acestea, inculpatul ridica pe baza documentelor de mai sus marfă pe care a însuşit-o şi a traficat-o, în folos propriu.

În acest sens, societăţile comerciale pentru care inculpatul a emis în fals contracte şi facturi fictive au fost SC E. SRL, SC R.I., SC S. SRL, SC B. SRL şi SC G.D. SRL.

În ceea ce priveşte istoricul contractele de comercializare, se constată că la dosarul cauzei a fost depus contractul încheiat de SC S.Q. SRL, care în calitate de vânzător, vinde către SC E. SRL, reprezentată de P.C. marfă conform anexei la contract. Contractul este valabil de la data semnării acestuia şi până la data de 31 decembrie 2004, putând fi prelungit tacit cu câte 1 an. Se arată că cumpărătorul va achita marfa cumpărată, emiţând B.O. avalizat, respectând un termen de plată de 21 de zile. Contractul este nedatat şi nu are prevăzut un număr de ordine şi înregistrare. Din analiza acestui înscris reiese neconcordanţa cu privire la datele de identificare ale cumpărătorului, societatea în cauză neavând sediul social în Timişoara, aceasta fiind înregistrată la O.R.C. Mehedinţi. Facturile emise în baza contractului sunt: seria BXIW nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005.

În ceea ce priveşte contractul dintre SC S.Q. şi SC S. SRL, din data de 20 februarie 2004, priveşte cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract. Contractul este datat la 20 februarie 2004, fără număr de ordine şi de înregistrare în propria bază de date. Acest înscris face notă discordantă faţă de celelalte contracte, în sensul că nu mai conţine aceleaşi prevederi cu privire la obiectul contractului, termenul de livrare, obligaţiile părţilor şi răspunderea contractuală. La dosar este anexată factura aferentă contractului, seria BXKO nr. Z.

În ceea ce priveşte contractul dintre SC S.Q. şi SC B. SRL, din data de 29 iunie 2004, priveşte cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 25 de zile de la livrare. Contractul nu are număr de ordine şi înregistrare, marfa vândută şi respectiv cumpărată urmând să fie livrată în baza comenzilor emise de cumpărător, conform cu oferta vânzătorului, iar plata urmând să se efectueze prin emiterea de bilete la ordin avalizate. Potrivit prevederilor contractului, perioada de valabilitate a acestuia era finele anului 2004, cu posibilitatea prelungirii duratei. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria BXKO nr. K, M, L, T, W, U.

În ceea ce priveşte contractul dintre SC S.Q. şi SC R.I. SRL, priveşte cartele telefonice preplătite, conform anexei la contract, cu plata la 21 de zile de la livrare. Contractul este nedatat şi nu are prevăzut un număr de ordine şi înregistrare în baza proprie de date. Din analiza acestui contract se desprinde că datele de identitate ale cumpărătorului sunt vădit completate eronat, această societate fiind înregistrată la O.R.C. Hunedoara, în contract fiind completate alte date. La dosar sunt anexate facturile aferente contractului, seria BXKO nr. S, Y, R, Q.

În ceea ce priveşte contractul dintre SC S.Q. şi SC G.D. SRL, a fost depus contractul nedatat şi fără a avea prevăzut un număr de ordine şi înregistrare în baza proprie de date.

Referitor la istoricul societăţilor din cauză, se constată că în cea ce priveşte SC R.I. SRL, prin Încheierea de şedinţă 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Hunedoara s-a decis intrarea în faliment a debitoarei, fiind pronunţată dizolvarea societăţii. SC R.I. SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara.

De asemenea, din actele comunicate de registrul comerţului de pe lângă Tribunalul Timiş, reiese că SC G.D. SRL are ca asociaţi pe inculpatul T.E., SC E. SRL şi SC B. SRL, precum şi pe numiţii B.T. şi A.T., ulterior conform actului adiţional din data de 23 martie 2005 părţile sociale au fost cedate de inculpat mamei sale F.M. şi numitei S.L., totodată fiind retrasă SC E. SRL. La data de 18 septembrie 2003 inculpatul a acordat o procură generală de administrare numitei S.L.

În ceea ce priveşte SC E. SRL, O.R.C., comunică faptul că T.E.N. este asociat al acestei societăţi.

Din actele constitutive ale SC E. SRL, comunicate de Registrul Comerţului, rezultă că această societate a fost înfiinţată de inculpatul T.E. la data de 30 august 2001 şi la data de 28 martie 2005 inculpatul a cesionat părţile sociale către numiţii A.M.L. şi C.A.I., dată la care se menţionează că au fost predate toate actele firmei către cesionari. Totodată inculpatul s-a retras din societate.

Expertizele efectuate în cauză au stabilit, după cum urmează: facturile fiscale întocmite prin contrafacerea scrierii a subscrierii şi a impresiunilor de ştampilă, de către inculpat au fost următoarele: BXIW nr. A, BXIW nr. B, BXIW nr. C - emise pe numele SC E. SRL; BXIW nr. D, BXIW nr. E, BXIW nr. F emise pe numele SC G.D. SRL, BXIW nr. K, BXIW nr. L, BXIW nr. M emise pe numele SC R.I. SRL, BXIW nr. G, BXIW nr. H, I emise pe numele SC G.D. SRL, BXIW nr. Q, BXIW nr. R, BXIW nr. S emise pe numele R.I. SRL, BXKO nr. U, BXKO nr. W, BXKO nr. T emise pe numele SC B. SRL, BXIW nr. J emisă pe numele SC G.I. SRL.

În acest sens, raportul de constatare tehnico-ştiinţific din 21 octombrie 2005 a arătat că scrisul depus prin intermediul hârtiei autocopiatoare în rubricile facturilor BXIW D, E, F, K, L, M, Y, G, H şi I a fost executat de inculpatul T.E.N.

S-a mai considerat că celelalte facturi care nu au fost amintite în raport au fost redactate pe calculator, însă tot de inculpatul T.E.N. al cărui nume se regăseşte în colţul din dreapta sus al facturilor respective (agent T.E.), putându-se considera aceasta şi datorită faptului că de cele cinci societăţi comerciale se ocupa în exclusivitate inculpatul, fiind folosite aceleaşi metode de fraudare.

De asemenea, se constată că nu au fost respectate în totalitate prevederile actelor normative în materie, cu privire la completarea corespunzătoare a acestor formulare tipizate, cu regim special, lipsesc datele de identificare ale persoanei care efectuează livrarea bunurilor, nu au fost completate corespunzător rubricile referitoare la datele de identificare ale cumpărătorului, sau nu întotdeauna a fost aplicată semnătura şi ştampila de primire a bunurilor de către beneficiar. În plus, niciuna dintre facturile fiscale nu poartă viza unui control financiar intern al SC S.Q. SRL, deoarece societatea nu avea organizat un asemenea control.

Probatoriul cauzei a mai stabilit că o altă modalitate utilizată de inculpat, a fost returul fictiv de marfă, aceasta deoarece stornările de marfă nu au fost însoţite de note de recepţie care să ateste restituirea efectivă a bunurilor menţionate în facturi. În plus, din analiza fişelor de magazie ale magazionerului (martorul N.D.E.) reiese că nu au avut loc retururi de marfă.

Situaţia retururilor a fost următoarea:

La data de 05 ianuarie 2005, prin factura fiscală de stornare nr. AA, se „restituie” la gestiunea depozitului un număr de 425 bucăţi cartele O. 15 dolari SUA de la SC G.D. SRL şi concomitent s-a întocmit factura fiscală nr. M din 05 ianuarie 2005 către SC B. SRL, pentru aceeaşi cantitate de cartele; operaţiunea se repetă în aceeaşi dată, când prin factura fiscală nr. V se „restituie” un număr de 250 de astfel de cartele, precum şi 100 cartele O. 24 dolari SUA şi 300 cartele pachet O. 6 dolari SUA, de la SC G.D. SRL şi concomitent a fost întocmită factura fiscală de „livrare” nr. K către SC B. SRL, pentru cantităţi identice de produse.

La data de 06 ianuarie 2005 prin factura de stornare nr. X se „restituie” în depozit un număr de 250 cartele C.G. 6 dolari SUA şi 1.600 cartele C.K. 10 dolari SUA de către SC G.D. SRL şi concomitent a fost întocmită factura de livrare nr. Y pentru aceleaşi cantităţi şi sortimente către SC R.I. SRL, or toate acestea conduc la concluzia că retururile de marfă erau fictive şi erau efectuate pentru a justifica imposibilitatea de predare a mărfurilor către depozit tocmai datorită inexistenţei lor materiale, iar în mod scriptic acestea erau livrate altor societăţi, însă marfa în cazul tuturor stornărilor a existat doar scriptic.

Toate aceste modalităţi de fraudare erau acoperite de inculpat prin faptul că toate plăţile se efectuau prin persoana sa, prin depunere de numerar în bancă, în numele respectivelor societăţi. În anexa raportului de expertiză sunt prezentate facturile fictive emise în cauză, după cum urmează: nr. U, W, T din data de 29 decembrie 2004, nr. L din data de 04 ianuarie 2005, nr. K, M din data de 05 ianuarie 2005 către SC B. SRL; nr. B, A, C din data de 05 februarie 2005 către SC E. SRL, nr. G, F, D, E, H, I din data de 20 ianuarie 2005, nr. J din data de 07 decembrie 2004 către SC G.D. SRL; nr. S din data de 29 decembrie 2004, nr. Q, R din data de 05 februarie 2005, nr. Y din data de 06 ianuarie 2005 către SC R.I. SRL; nr. Z din data de 03 februarie 2005 către SC S. SRL.

Un argument în plus pentru faptul că aceste operaţiuni comerciale erau fictive este şi faptul că din analiza documentelor financiar contabile ale celor cinci firme „debitoare” reiese că niciuna din societăţile SC S., B., R.I. nu a înregistrat în contabilitate vreun flux de marfă achiziţionată de la SC S.Q. SRL, iar celelalte societăţi administrate o perioadă de timp şi de inculpat, au în actele contabile sume de bani mai reduse decât cele reale.

Inexistenţa raporturilor comerciale reiese şi din faptul că la data de 28 februarie 2005, reprezentanţii părţii vătămate au chemat la negociere reprezentanţii celor cinci societăţi comerciale pentru conciliere, răspunzând însă doar SC S. SRL care a recunoscut un debit de 292,88 RON, pentru restul considerând facturile false şi SC G.D. SRL, reprezentată la acea dată de B.V. care a recunoscut debitele şi s-a angajat la plata lor, angajament neonorat. În toate celelalte situaţii, scrisorile recomandate adresate reprezentanţilor celor trei societăţi comerciale au fost returnate, sediul fiind greşit, în sensul că acele societăţi nu mai figurau la sediile menţionate în contract.

În ceea ce priveşte procedura încheierii contractelor, normele interne ale SC S.Q. SRL, stabilesc faptul că acestea se încheie local, de către directorii zonali, care au obligaţia urmăririi derulării lor, de la sediul central al firmei fiind transmise de regulă numai indicaţii pentru bunul mers al punctului de lucru. Regulamentul prevede obligativitatea comunicării unor copii de pe aceste contracte şi reprezentanţilor filialei, aspect ce nu a avut loc în cauză, acestea nefiind înregistrate nici în evidenţa punctului de lucru. De asemenea, inculpatul nu a respectat regulamentul de ordine al societăţii, care prevedea că orice tranzacţie mai mare de 175 euro trebuie garantată cu file CEC sau B.O. avalizat. Mai trebuie reţinut şi faptul că niciuna din societăţile beneficiare nu a formulat comenzi ferme pentru livrarea produselor.

În plus, raportul de expertiză criminalistică din data de 07 noiembrie 2008, efectuat de I.N.E.C. Cluj, prin care au fost analizate din punct de vedere grafologic contractele din litigiu, facturile emise în baza acestora, precum şi alte înscrisuri, a stabilit că trei din facturile din litigiu nr. A, B şi C au ca şi cumpărător SC E. SRL, şapte cu nr. D, E, F, G, H, I, J au ca beneficiar pe SC G.D. SRL, şase cu nr. K, L, M, N, O, P au ca beneficiar SC B. SRL, patru cu nr. Q, R, S, Y au ca beneficiar SC R.I. SRL. Toate facturile din litigiu sunt realizate pe formulare autocopiative tipizate, tipărite sub supravegherea C.N.I.N. SA, având emitentul SC S.Q. SRL: rubrica semnătură a fost completată fie cu scris de mână, fie cu ajutorul unei imprimante (nr. S, U, W, T, J).

Însă examenul comparativ al scrisului ce completează facturile nr. A, B, C (SC E.), nr. Q şi R (SC R.I.) realizat faţă de modelele de comparaţie ale inculpatului a relevat existenţa unor deosebiri structurale, de dinamică şi nivel de evoluţie a scrisului. Fiind însă pe de o parte folosită aceeaşi metodă de fraudare, iar pe de altă parte fiind vorba de societăţile comerciale de care se ocupa inculpatul, tribunalul va porni de la premisa că şi acestea sunt imputabile inculpatului, fiind cuprinse în aceeaşi acţiune infracţională.

Scrisul de pe celelalte facturi în litigiu prezintă însă similitudini structurale cu scrisul de comparaţie ce emană de la inculpat, având aceleaşi caracteristici de clasă, precizându-se că similitudinile continuă şi la nivelul detaliilor de execuţie, în acest sens se concluzionează că facturile nr. G, E, F, K, L, M, G, H, I au fost realizate de inculpatul T.E.

În ceea ce priveşte impresiunile de ştampilă de pe facturile din litigiu, expertiza a arătat cum s-a evidenţiat utilizarea unor modele diferite faţă de cele prezentate ca şi impresiuni de comparaţie, ridicate de la O.R.C. Timiş. În cadrul expertizei au fost ilustrate fotogramele impresiunilor de ştampilă în litigiu alături de modelele de comparaţie, diferenţele fiind evidente. S-a considerat că în ceea ce priveşte impresiunile de ştampilă ale SC R.I. nu s-au putut pronunţa datorită lipsei materialului de comparaţie. În concluzie se arată că impresiunile de ştampilă ale SC E. SRL, SC B. SRL, SC G.D. SRL nu au fost create de către ştampilele ale căror impresiuni au fost depuse pe actele de comparaţie puse la dispoziţie.

Se mai arată că din examinarea actului adiţional la statutul SC E.G. SRL a relevat faptul că semnăturile depuse în partea inferioară a textului sunt diferite de semnătura din contractul de comercializare a cartelelor încheiat între SC S. şi SC S.Q.;

Referitor la contractele din litigiu, expertiza a concluzionat că scrisul din cuprinsul acestora nu a fost realizat de către inculpat, fără a se putea stabili dacă acestea au fost semnate de inculpat.

Toate acestea se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză, respectiv a administratorilor firmelor părţi contractante din contractele de mai sus, după cum urmează:

Administratorul SC S. SRL, martorul A.A.E. a declarat că a existat un contract de comercializare cu SC S.Q., însă ultima comandă şi livrare de marfă a fost la data de 22 iunie 2004, nicidecum cea din factura întocmită de inculpat. Acest martor nu recunoaşte soldul de 1.739.904.492 lei (ROL) existent în evidenţele S.Q., întrucât nu a primit marfă de aceşti bani.

Martorul B.T., administratorul de la SC B. SRL, la data audierii încarcerat în Penitenciarul Timişoara, nu a recunoscut facturile emise de S.Q. şi nici pe inculpatul T.E.

Fostul administrator de la SC B. SRL în perioada 2001 - 2003, martorul C.D. a declarat că în acea perioadă societatea lui a avut raporturi comerciale cu SC S.Q., însă în anul 2003 a cedat firma numiţilor B.T. şi A.T. Martorul C.D. a declarat că nu a semnat niciun contract de comercializare cu S.Q. în data de 29 iunie 2004, cu atât mai mult cu cât la acea dată nici nu mai era administrator al societăţii, prin urmare se consideră că acel contract a fost falsificat de inculpatul T.E. pentru a da aparenţă de legalitate operaţiunilor comerciale frauduloase pe care le-a efectuat şi din care şi-a însuşit în interes personal bunuri şi bani.

Martorul M.M., administratorul de la SC R.I. SRL Hunedoara şi el la acea vreme încarcerat declara că nu cunoaşte de nicio relaţie comercială între firma sa şi S.Q.

De altfel, SC R.I. SRL a fost dizolvată prin Încheierea nr. 1287/CA/2004 din data de 19 mai 2004 a Tribunalului Hunedoara.

Martorul N.D.E., gestionar în perioada mai 2002 - 31 mai 2005 la SC S.Q., punctul de lucru Timişoara, a arătat că directorul T.E.N., ridica marfa în baza facturilor fiscale, iar martora F.A.R., asistent manager la aceeaşi firmă, a precizat că de SC B., SC G.D., SC R.I., SC E. şi SC S. s-a ocupat în exclusivitate inculpatul T.E.N.

La celelalte două societăţi pe numele cărora inculpatul T.E. a emis facturile fictive, SC E. şi SC G.D., în perioada respectivă, asociat şi administrator era chiar inculpatul. Ulterior, SC E. a fost cesionată de inculpat unor persoane care conform declaraţiilor acestora, nici nu ştiu ce anume au cumpărat, în acest sens fiind declaraţiile martorilor C.A.I. şi A.M.L.; aspect din care reiese că cesiunea a fost fictivă, în realitate de societate se ocupa tot inculpatul şi familia sa, iar SC G.D. şi-a schimbat asociaţii şi administratorii, iniţial mama inculpatului F.M. şi ulterior tatăl inculpatului numitul T.N.

Nu în ultimul rând, un argument în plus este faptul că după demisia sa, în biroul său au fost găsite o serie de chitanţe originale, exemplarul I care se dă celui care achită contravaloarea mărfii achiziţionate, astfel că dacă relaţiile comerciale chiar erau adevărate, aceste exemplare ale chitanţelor nu aveau cum să se afle în posesia inculpatului.

Din materialul probator mai sus prezentat şi analizat, tribunalul reţine că nu există niciun dubiu că prin toate aceste manopere frauduloase inculpatul T.E.N. şi-a însuşit din gestiune suma totală de 1.384.702,48 lei (RON), prejudiciu ce a fost parţial recuperat. Acest lucru s-a datorat atât acţiunii inculpatului, dar şi neregulilor existente în cadrul firmei şi mai ales a lipsei de control atent a angajaţilor firmei, superiorii mulţumindu-se cu „realizările” scriptice ale angajaţilor.

Prejudiciul cauzat de inculpat societăţii este de 1.384.702,48 lei (RON) sumă ce reprezintă contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. şi R., ridicate de inculpat din gestiunea depozitului local Timişoara, în perioada decembrie 2004 - februarie 2005, existând o legătură de cauzalitate între minusul din gestiunea societăţii şi plusul creat în patrimoniul inculpatului. În urma faptului că pe parcursul cercetărilor penale inculpatul a recuperat o parte din prejudiciul cauzat părţii vătămate, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 1.298.292,48 lei (RON).

În ceea ce priveşte calitatea inculpatului de funcţionar în cadrul firmei SC S.Q. SRL, se constată că atât în virtutea celei de agent de vânzări cât şi în virtutea celei de director de vânzări, inculpatul a avut gestiunea de fapt a bunurilor însuşite, fiind deţinătorul acestora din momentul luării din depozitul firmei, având paza juridică a acestora. Contactul material direct cu bunurile, posesia lor până la predare, îi conferă atribuţii de gestiune de fapt, astfel că însuşirea bunurilor în scopul traficării acestora întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare în reglementarea art. 215¹ C. proc. pen. în varianta prevăzută de alin. (2) datorită valorii prejudiciului cauzat prin fapta sa. Inculpatul a primit în mod repetat din depozitul societăţii, ca prepus al acesteia, bunuri ce trebuiau comercializate către terţi, inculpatul asumându-şi calitatea de gestionar de fapt, indiferent dacă această sarcina i-a fost sau nu atribuită în mod expres.

2) În perioada 15 ianuarie 2003 - 07 februarie 2005, inculpatul T.E.N. a fost asociat şi administrator la SC G.D. SRL Timişoara. Din data de 07 februarie 2005, inculpatul a renunţat, în acte, la calitatea de administrator şi asociat al firmei, în favoarea mamei sale F.M. În fapt el a continuat să conducă firma, procedând la interpunerea unor persoane de sex feminin pentru a canaliza răspunderea penală pentru faptele sale în sarcina acestora.

În data de 31 martie 2005, în societate a intrat un nou asociat, numita S.L., fiind retras asociatul SC E. SRL.

Prin urmare, la data de 31 martie 2005 şi până la data de 12 august 2005, SC G.D. a avut în acte doi asociaţi: F.M. şi S.L., prima fiind şi administrator (din data de 12 august 2005, asociat unic şi administrator este numitul T.N., tatăl inculpatului). În realitate patron al afacerilor derulate de firma a continuat să fie inculpatul T.E.

Deşi nu mai avea nicio calitate în firmă, inculpatul T.E. a emis în mod fraudulos, cu scopul inducerii în eroare, mai multe bilete la ordin în favoarea SC P.D.V. SRL Iaşi care au fost refuzate la plată total sau parţial, pe motiv de lipsă de disponibil. Prejudiciul cauzat s-a ridicat la suma de 487.315,53 lei (RON). Aceste B.O. au fost emise de SC G.D. pentru plata unor cartele telefonice pentru telefoane mobile cumpărate de la SC P.D.V. La dosar au fost depuse copii ale facturilor fiscale întocmite de P.D.V. către G.D. odată cu livrarea mărfii. Ca practică, SC G. achiziţiona marfa conform contractului, iar plata se efectua cu B.O., care fie era completat integral, fie era semnat de inculpat şi ştampilat cu ştampila firmei sale, în acest ultim caz, biletele la ordin erau completate la firma distribuitoare.

Firma sus-menţionată a depus o plângere împotriva inculpatului T.E., cât şi împotriva numitelor F.M. şi Ş.L., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (3), (5) C. pen. şi bancrută frauduloasă şi simplă (art. 285 din Legea nr. 31/1990, art. 141 alin. (2) din Legea nr. 64/1995).

La dosar au fost depuse un număr de şase B.O.: cinci care se regăsesc în plângerea părţii vătămate şi emise în perioada aprilie - mai 2005 şi unul emis în 05 septembrie 2005, de asemenea refuzat la plată, aceasta în condiţiile în care din 31 martie 2005 şi până la data de 12 august 2005 societatea a avut ca administratori pe F.M. şi S.L.

Audiat administratorul SC P.D.V., numitul I.M.E. a arătat că a avut legături comerciale cu SC G.D., la început inculpatul T.E. plătea cu ordine de plată, însă la un moment dat a început să cumpere cantităţi mai mari de marfă, făcând plata cu bilete la ordin. Biletele la ordin completate total sau parţial de inculpatul T.E. erau înmânate de acesta angajatei punctului de lucru din Timişoara al SC P.D.V. SRL Iaşi, iar aceasta din urmă le trimitea la sediul din Iaşi, unde un angajat la firmei completa B.O. cu numele şi datele convenite în prealabil cu inculpatul T.E. Martorele M.G. - directoarea punctului de lucru din Timişoara - şi E.G.D. - angajată la sediul din Iaşi, au confirmat afirmaţiile administratorului I.M.E. Martora E.G.D. a precizat că la un moment dat, după ce banca a început să refuze plăţile, inculpatul T.E. nu a mai răspuns la telefon, aceasta a arătat că în ultima perioadă de timp, anterioară intrării în incapacitate de plată, inculpatul T.E. a trimis către firmă mai multe B.O. semnate, ştampilate şi avalizate, dar în rest necompletate, spunându-le celor de la P.D.V. că e bine „să fie acolo”, urmând ca aceştia să le completeze cu sumele datorate de G.D. Martora E.G.D. a observat că de la începutul colaborării cu inculpatul, acesta trimitea câte un singur B.O. completat în totalitate, pentru o singură factură. Sus-numita a prezentat organelor de cercetare penală originalele. Fiind depuse la dosar copii ale B.O. trimise de inculpat, în alb.

Cele şase B.O. refuzate la plată sunt următoarele: B.O. emis la data de 10 mai 2005 scadent la data de 01 iunie 2005 în valoare de 690.819.014 lei, B.O. emis la data de 25 mai 2005 scadent la aceeaşi dată, în valoare de 539.867.279 lei, B.O. emis la data de 23 mai 2005 scadent la aceeaşi dată în valoare de 686.963.430 lei, B.O. emis la data de 27 aprilie 2005, cu aceeaşi dată scadentă, în valoare 2.037.004250 lei şi B.O. emis la data de 05 septembrie 2005 scadent la data de 12 septembrie 2005, în valoare de 211.203,44 lei.

Ultimele trei B.O. figurează avalizate în mod fraudulos de inculpatul T.E. Faptul că inculpatul a folosit elemente frauduloase pentru inducerea în eroare este recunoscut implicit de el, deoarece a solicitat înscrierea în fals cu privire la aceste bilete la ordin.

În cauză s-a efectuat o expertiză criminalistică grafoscopică, astfel raportul din 17 mai 2006 întocmit de I.N.E.C., Laboratorul Interjudeţean Timişoara, a concluzionat că scrisul inculpatului se regăseşte pe B.O. emis la data de 23 mai 2005 în valoare de 686.963.430 lei şi B.O. emis la data de 25 mai 2005 în valoare de 539.867.279 lei, la toate rubricile de pe aversul celor două, cât şi la rubrica avalizat a B.O. din data de 27 aprilie 2005 în valoare de 1.355.501.340 lei şi în valoare de 2.037.004.250 lei, cât şi a B.O. din data de 05 septembrie 2005 în valoare de 211.203,44 lei lei.

În acelaşi raport, expertul a constatat că semnăturile inculpatului se regăsesc pe 5 din cele 6 B.O., singura excepţie fiind B.O. emis în data de 10 mai 2005, scris şi semnat de mama inculpatului, numita F.M.

Se reţine că, deşi inculpatul T.E. nu mai avea nicio calitate în SC G., iar specimenul de semnătură în bancă a fost anulat la data de 18 aprilie 2005, totuşi inculpatul a continuat să emită B.O. în favoarea SC P.D.V. SRL Iaşi, B.O. care au fost fără acoperire, inducând în eroare societatea parte vătămată care a continuat să livreze marfă, chiar şi la data de 09 iunie 2005, bazându-se pe buna încredere a inculpatului şi pe B.O. emise de acesta.

Din declaraţia martorei M.G., director de vânzări la punctul de lucru al societăţii parte vătămate, aflat la Timişoara, reiese că biletele la ordin erau aduse de inculpat la sediul punctului de lucru, acestea erau semnate şi ştampilate, iar altele mai aveau şi alte date completate. Acestea erau trimise la Iaşi, fără a fi completate cu alte date. Din declaraţiile martorei E.G.D. reiese că din anul 2003 se ocupa de plăţi şi încasări la SC P.D.V. Iaşi. Aceasta a arătat că inculpatul trimitea comenzile, iar biletele la ordin trimise de inculpat erau completate integral iar altele parţial, în acest ultim caz, ea completând restul elementelor. Martora arată că au existat situaţii în care a fost contactată telefonic de inculpat pentru a amâna introducerea în circuitul bancar a B.O.

Intenţia de a înşela a inculpatului, reiese şi din faptul că în declaraţii neagă că el ar fi semnat şi completat B.O. în cauză, arătând că nu ştie cum au intrat acestea în posesia P.D.V. De asemenea, inculpatul a mai arătat că de la data retragerii din firmă (07 februarie 2005) nu s-a mai implicat deloc în activitatea acesteia, fapt neadevărat, conform celor de mai sus. Referitor la biletele la ordin, inculpatul a arătat că le-a semnat în perioada în care avea dreptul, iar apoi au dispărut de la sediul biroului său, intrând în posesia lor reprezentanţii părţii civile, în perioada în care el nu mai avea nicio calitate în firmă. Dincolo de faptul că explicaţia inculpatului pare uşor puerilă, din probele administrate în cauză tribunalul va reţine că inculpatul se face vinovat şi de comiterea acestei infracţiuni, deoarece biletele la ordin emise de acesta au avut calitatea de instrumente de plată, or inculpatul trebuie să aibă o atitudine asumată şi responsabilă pentru ca la termenul scadent să aibă rezervele necesare pentru acoperirea sumelor înscrise în acestea. Un aspect extrem de important ce va fi avut în vedere la individualizarea pedepsei este faptul că în timpul urmăririi penale, datoria către SC P.D.V. a fost achitată, printr-un contract de novaţie şi stingerea datoriei prin dare în plată, astfel că partea vătămată nu s-a mai constituit parte civilă în cauză.

Emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară, constituie infracţiune când beneficiarul este indus sau menţinut în eroare, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul, fapta constituind infracţiunea de înşelăciune prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

Emiterea biletelor la ordin fără acoperire nu poate constitui o faptă cu caracter civil, neconstituind infracţiune, pentru simplul fapt că biletele la ordin sunt titluri executorii şi deci din această pricină învestite cu formulă executorie pot fi executate silit, deoarece în speţă acest fapt s-a realizat însă fără succes deoarece biletele la ordin emise cu titlu de instrument de plată nu au avut acoperirea necesară.

În cazul în care, însă, prin emiterea biletului la ordin fără acoperire creditorul este indus în eroare, în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat acestuia o pagubă, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune în convenţii prevăzută în art. 215 alin. (3) C. pen.

În speţă, funcţia ce a fost atribuită de inculpat biletului la ordin este aceea de a determina prin inducere în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului, iar pentru a întregi conţinutul infracţiunii, acţiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilităţile, condiţiile şi forma de plată, trebuie să fie săvârşită cu vinovăţie, în forma intenţiei, aspect de asemenea îndeplinit, deoarece pe de o parte inculpatul nu avea dreptul să semneze bilete la ordin, nu avea dreptul să avalizeze bilete la ordin, acestea fiind efectuate cu scopul de a acorda o aparenţă inexistentă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov care a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie privind:

- individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului relativ la infracţiunile de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 alin. 1, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen., delapidare prevăzută de art. 215¹, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen. şi înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 2, 3, 5, cu aplic. art. 41 alin. 2 C. pen.;

- modalitatea de executare a pedepsei rezultante, respectiv suspendate sub supraveghere prevăzută de art. 86¹ C. pen.;

- neaplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.;

- omisiunea comunicării hotărârii către Registrul Comerţului potrivit art. 7 din Legea nr. 26/1990, republicată.

În dezvoltarea motivelor de apel Ministerul Public a arătat că pedepsele aplicate inculpatului nu sunt în măsură să contribuie la reeducarea acestuia şi la atingerea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., deoarece inculpatul, în calitate de director zonal de vânzări a întocmit în fals mai multe contracte şi facturi fiscale, a ridicat marfa din depozit pe care şi-a însuşit-o şi a valorificat-o, în scopul obţinerii pentru sine a foloaselor materiale, prejudiciul fiind de 1.384.702,48 lei, reprezentând contravaloarea a 81.288 cartele preplătite O., C. şi R.

În mod asemănător a fost descrisă activitatea materială a inculpatului şi pentru celelalte infracţiuni, descriere pe care instanţa nu o reia.

Cu referire la motivele de apel, Ministerul Public a susţinut că inculpatul s-a folosit în derularea activităţii infracţionale de calitatea sa de director zonal şi a reuşit să urzească un plan amplu de a obţine foloase ilicite, astfel că motivarea instanţei cu privire la faptul că infracţiunile comise pe fondul lipsei de experienţă şi mai puţin a dorinţei de a se îmbogăţi nu poate fi primită, cu atât mai mult cu cât a negat comiterea lor, deşi a fost pus în faţa evidenţei, ceea ce conduce la concluzia că nu a realizat consecinţele faptelor sale.

De asemenea, s-a mai arătat că prejudiciul produs este foarte mare, raportat la momentul producerii (anii 2003 - 2005) şi motivarea instanţei în sensul că deşi cuantumul este mare dar trebuie avută în vedere şi rata inflaţiei nu poate fi primită, Ministerul Public solicitând aplicarea unor pedepse orientate spre maximul prevăzut de lege cu executare în regim de detenţie.

Ministerul Public a mai solicitat şi aplicarea pedepsei complementare prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen. - interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie ori de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii, cu aceeaşi motivare care ar justifica majorarea pedepselor şi schimbarea modalităţii de executare.

În plus, s-a solicitat şi aplicarea art. 7 din Legea nr. 26/1990, respectiv comunicarea hotărârii la Registrul Comerţului pentru a se consemna că este nedemn de a exercita această profesie.

Prin Decizia penală nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelul Parchetului, a desfiinţat sentinţa sub aspectul dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 26/1990, dispunând comunicarea hotărârii la Registrul Comerţului, menţinând celelalte dispoziţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, prin care decizia penală a fost criticată pentru netemeinicie privind individualizarea pedepselor.

S-a solicitat casarea deciziei şi în consecinţă majorarea pedepselor, iar ca modalitate de executare, stabilirea regimului de detenţie cu deducerea perioadei reţinerii în arest preventiv, caz de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen.

Recursul nefiind fondat va fi respins pentru următoarele considerente:

Din verificarea lucrărilor dosarului cauzei, se reţine că instanţa orientându-se la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu suspendare, pedeapsa sub supraveghere pe un termen de 6 ani a considerat toate criteriile generale de individualizare, în cadrul acestora reliefând şi datele ce ţin de persoana inculpatului, fără antecedente personale, vârsta acestuia şi lipsa sa de experienţă.

De altfel, reţinerea sau nu a existenţei împrejurărilor care pot constitui circumstanţe este atributul instanţei, maturizat în convingerea sa că o pedeapsă stabilită în limitele textului incriminator şi cu luarea în considerare a situaţiei infractorului, poate conduce la realizarea scopului pedepsei.

Or, aşa cum s-a arătat vinovăţia inculpatului a fost dovedită şi ţinând seama de cele de mai sus se apreciază că pedeapsa a fost just individualizată cu respectarea criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ea reliefând pericolul social ridicat al faptei, dar şi persoana inculpatului faţă de care s-au reţinut circumstanţe.

Pentru considerentele expuse, recursul declarat de parchet va fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva Deciziei penale nr. 7/Ap din 27 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe intimatul inculpat T.E.N.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 septembrie 2010.

Procesat de GGC - CT

← ICCJ. Decizia nr. 649/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 655/2010. Penal. Denunţarea calomnioasă... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 2975/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Contestaţie în anulare - Recurs ICCJ. Decizia nr. 3018/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3035/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3037/2010. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3041/2010. Penal. Traficul de influenţă (art.257 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3068/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3104/2010. Penal. Infracţiuni la legea privind mărcile şi indicaţiile geografice (Legea 84/1998). Recurs