ICCJ. Decizia nr. 3132/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3132/2010
Dosar nr. 12330/63/2009
Şedinţa publică din 13 septembrie 2010
Asupra excepţiei de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 2 din 14 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj, secţia pentru minori şi familie, s-a respins cererea de revizuire a Sentinţei penale nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie în Dosarul nr. 14060/63/2007, formulată de revizuentul-condamnat D.A.
În considerentele acestei hotărâri s-au reţinut următoarele:
La data de 16 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a înaintat spre soluţionare cererea de revizuire formulată de condamnatul D.A.
În motivarea cererii, revizuentul a arătat că nu se face vinovat de săvârşirea faptei de viol asupra fiicei sale minore pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 100 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în Dosarul nr. 14060/63/2007, solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ş.I. şi C.N. şi efectuarea unei contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el este autorul faptei.
Cererea de revizuire a fost însoţită de referatul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care s-a solicitat respingerea cererii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat că la judecata în fond a cauzei şi în apel, revizuentul a susţinut că este nevinovat de săvârşirea faptei pentru care a fost trimis în judecată şi că alţi doi bărbaţi sunt autorii infracţiunii, apărarea fiind respinsă de ambele instanţe pe baza probatoriul administrat în cauză.
Totodată, s-a constatat că în cererea de revizuire, revizuentul a invocat aceeaşi apărare, solicitând audierea martorilor G.M., A.C., Ş.I. şi C.N. şi efectuarea unei contraexpertize medico-legale ADN, care să stabilească cu exactitate dacă el este autorul faptei.
Faţă de aspectele anterior prezentate, Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, a reţinut că împrejurarea că, în dovedirea susţinerilor cuprinse în cererea de revizuire, revizuentul a propus, pe lângă reaudirea martorului C.N., audiat la judecata în fond a cauzei şi audierea unor martori noi, precum şi efectuarea unei contraexpertize ADN, nu poate determina admiterea cererii de revizuire, neputându-se obţine o prelungire a probaţiunii pentru faptele deja cunoscute şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza.
Apelul formulat de revizuentul D.A. împotriva acestei hotărârii a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs revizuentul D.A., invocând nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii atacate.
La termenul acordat pentru soluţionarea recursului, 13 septembrie 2010, Înalta Curte, din oficiu, în temeiul disp. art. 302 alin. (1) raportat la art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen. şi art. 3853 C. proc. pen., a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii declarării căii de atac de către recurentul revizuent condamnat D.A., concluziile părţilor fiind consemnate în practicaua deciziei.
Analizând recursul declarat de revizuentul D.A., Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 185 C. proc. pen. ";când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului şi nulitatea actului făcut peste termen";.
Astfel, potrivit formalismului legii procesual penale, având caracter de garanţie egală pentru toate părţile interesate, în sensul dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală şi ca raţiune, satisfacerea imperativului disciplinării activităţii procesuale prin stabilirea unor termene peremptorii, prin textul menţionat a fost impusă obligaţia îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancţiunea decăderii din exerciţiul dreptului. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancţiunii menţionate, duce la pierderea acestuia.
Potrivit art. 3853 C. proc. pen. „termenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel."
Alin. (2) al aceluiaşi text de lege stabileşte că „dispoziţiile art. 363 - 365 privind data de la care curge termenul, repunerea în termen şi declararea peste termen a căii de atac se aplică în mod corespunzător.";
Potrivit art. 363 alin. (3) C. proc. pen.,";pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunţare termenul curge de la pronunţare. Pentru părţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învăţământ, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.";
În cauză, hotărârea instanţei de apel a fost comunicată revizuentului la data de 12 februarie 2010, iar revizuentul a declarat recurs la data de 25 aprilie 2010, data poştei, depăşind cu mult termenul de 10 zile prevăzut de art. 3853 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele care preced şi ca urmare a admiterii excepţiei invocate din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza I C. proc. pen., va respinge ca tardiv introdus, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul revizuent la cheltuieli judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de recurentul revizuent condamnat D.A. împotriva Deciziei penale nr. 30 din 10 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 538/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
