ICCJ. Decizia nr. 3147/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3147/2010

Dosar nr. 1741/112/2008

Şedinţa publică din 14 septembrie 2010

Deliberând asupra recursului de faţă pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:

1. Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia penală, prin sentinţa penală nr. 13/F din 5 februarie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1741/112/2008 a condamnat pe inculpatul S.I.F. la: 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru comiterea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

S-a făcut aplic. art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

Conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.300 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

S-a luat act că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 2.600 lei cu titlul de cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu C.C.C. şi 300 lei onorariu avocatului din oficiu C.G.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că prin Rechizitoriul nr. 73D/P/2006 al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud (f. 1-9 dos. urm. penală) au fost trimişi în judecată inculpaţii I.P.D., B.L.U. şi C.O.C., pentru săvârşirea în concurs real prev. de art. 33 lit. a) C. pen. a mai multor infracţiuni de trafic de persoane şi minori, fapte prev. de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001.

De asemenea, pentru fapte de acelaşi gen, prin Rechizitoriul nr. 70D/P/2005 al Direcţiei de Investigare Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud au fost trimişi în judecată inculpaţii: I.P.D., B.L.U., T.A.I., S.D.C., C.O.C., R.S., B.R., C.V., Z.A.

Alături de aceşti inculpaţi toţi cu domiciliul pe raza localităţii Beclean, prin Rechizitoriul nr. 70D/P/2005 a fost trimis în judecată şi inculpatul S.I.F., fost A., pentru infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism, prev. de art. 13 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 678/2001, art. 13 alin. (1) C. pen. şi respectiv prev. de art. 329 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Deşi a fost sesizată instanţa, cele două dosare nu sunt soluţionate definitiv în momentul de faţă.

Referitor la cele două acte de acuzare este de menţionat că cercetările au fost disjunse faţă de inculpatul S.I.F., fost „A.", în cazul Rechizitoriului nr. 63D/P/2006, în ce priveşte faptele de trafic de minori comise în dauna minorelor M.R.M. şi C.A., precum şi în cazul Rechizitoriului nr. 70D/P/2005, astfel că cercetări penale disjunse au continuat şi s-au efectuat separat în dosarul nr. 1D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud, care constituie cauza dedusă judecăţii.

Examinând actele şi lucrările dosarului penal nr. 1D/P/2008 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud precum şi probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În cursul anului 2004 inculpatul S.I.F. (fost „A."), poreclit „C.", a cunoscut-o pe partea vătămată M.R.M., născută la 8 septembrie 1988, care la vremea respectivă era elevă la un liceu din localitatea Beclean. în acea perioadă inculpatul era căsătorit cu numita A.E. cu care avea un copil.

Între inculpat şi partea vătămată s-a înfiripat o relaţie de prietenie şi amor, cu care părinţii minorei nu au fost de acord, având în vedere că S.I.F. era deja acuzat de infracţiuni de proxenetism şi arestat preventiv o perioadă de timp. Din acest motiv inculpatul şi partea vătămată ieşeau în oraş (Beclean) mai mult seara, pentru a nu fi văzuţi împreună, potrivit declaraţiilor martorelor C.R.D. şi C.A.

În luna aprilie 2005, când partea vătămată M.R.M. avea vârsta de 16 ani şi 7 luni, inculpatul a convins-o să plece cu el în Spania.

Partea vătămată a acceptat, astfel că inculpatul a făcut demersuri pentru ca aceasta să obţină un paşaport în condiţiile în care minora nu avea bani. De asemenea, inculpatul a făcut demersuri şi pentru realizarea transportului minorei în Spania, fără ştirea şi acordul părinţilor ei, suportând costul deplasării.

Deşi inculpatul şi partea vătămată nu recunosc că aspectele descrise mai sus, aceste împrejurări rezultă fără echivoc din declaraţiile prietenelor părţii vătămate, martorele C.A., C.D.R. şi S.A.C. care i-au atras atenţia că ar putea fi dusă la „produs".

Astfel, în dimineaţa zilei de 22 aprilie 2005, înainte de Sărbătoarea de Paşti, partea vătămată M.R.M. a plecat de acasă împreună cu martora C.D., spunând părinţilor că merge la spovedit şi apoi la şcoală. În realitate, după ce a plecat de acasă, partea vătămată a dat cheia de la apartament colegei ei pentru a-i lua hainele şi telefonul mobil, după plecarea părinţilor ei la serviciu şi s-a întâlnit cu inculpatul. Cei doi au luat un taxi şi s-au deplasat în Dej, de unde cu un autocar aparţinând SC T.D.L. SRL Beclean, la care aveau făcută rezervare, până în Italia şi de aici cu un alt autocar au plecat spre Spania. înainte de a pleca, partea vătămată a lăsat un bilet părinţilor în care a scris „Am plecat, sunt bine, R." (f.79 dos.urm.penală).

După ce au ajuns în Spania cei doi s-au stabilit în localitatea Villar de Arzabispa, municipiul Valencia, iar minora a început să practice prostituţia prin diferite cluburi în care era plasată de inculpat care prelua periodic banii obţinuţi de aceasta. în perioada în care s-a aflat în Spania, minora i-a contactat în mai multe rânduri pe părinţii ei, însă nu le-a spus niciodată în ce loc se află şi cu ce se ocupă, spunându-le pentru a-i linişti, că „este bine şi se descurcă".

În a doua jumătate a lunii iunie 2005 partea vătămată M.R.M. i-a telefonat tatălui său M.V. şi i-a spus că a fost identificată de către autorităţile spaniole în timp ce era împreună cu inculpatul S.I.F. şi a fost internată într-un Centru de minori, fără a-i spune motivul real al internării. în fapt, conform adresei emise de Garda Civilă - Comandamentul de Poliţie Valencia, în data de 14 iunie 2005, la orele 12, cei doi au fost reţinuţi, pentru „extorcare cu referire la prostituţie" - inculpatul S.I.F. şi respectiv pentru „extorcare" partea vătămată M.R.M.

Tot cu acea ocazie partea vătămată i-a cerut tatălui său să-i facă inculpatului S.I.F. o procură notarială pentru a o scoate din Centrul de minori însă acesta a refuzat întrucât între timp se aflase că inculpatul a transportat-o în Spania pentru a o exploata prin obligarea la practicarea prostituţiei. Ca urmare, M.V. l-a sunat pe cumnatul său, B.G., care locuia în Arganda - Spania şi i-a trimis o procură prin care 1-a împuternicit să o scoată pe fiica sa din Centrul de minori. Numitul B.G. a mers şi a luat-o pe minora M.R.M. din Centrul de minori, în care aceasta a stat aproximativ 2 săptămâni şi a dus-o la domiciliul său unde partea vătămată a stat doar câteva zile întrucât B.G. împreună cu soţia aveau cumpărate bilete de avion pentru a se reîntoarce în ţară. Tot atunci, B.G. a dus-o pe partea vătămată la o autogara pentru a lua un autocar spre România, pentru a veni acasă. M.R.M. nu a luat însă autocarul spre România ci s-a reîntâlnit cu inculpatul, iar după câteva zile partea vătămată 1-a contactat telefonic pe tatăl său solicitându-i din nou, o procură pentru S.I.F., fiind şi de această dată refuzat.

În cursul lunii august 2005, M.V. a fost apelat telefonic de inculpatul S.I.F. care i-a spus că M.R.M. este însărcinată şi s-a internat într-un spital pentru a face avort, dar din cauză că este minoră este nevoie de o procură din partea părinţilor care să fie dată unei persoane majore care să o reprezinte. În această situaţie, pentru ca fiica sa să poată face avortul M.V. şi-a dat acordul şi a trimis o procură specială direct la spitalul unde fiica sa minoră era internată.

După ce s-a însănătoşit şi a ieşit din spital, s-a reîntâlnit cu inculpatul care continuând activitatea de exploatare prin obligarea la prostituţie, a plasat-o în Clubul de noapte „Love Story" din apropierea oraşului Valencia. În acest club se prostituau circa 50-60 de fete, denumite în convorbirile telefonice „morţi". Banii obţinuţi din prostituţie de partea vătămată erau preluaţi de inculpat care îi folosea, o parte pentru plata chiriei şi pentru întreţinerea apartamentului în care locuia, iar restul îi aduna pentru sine.

Deşi în rechizitoriu se menţionează că partea vătămată s-a prostituat în Clubul „Love Story" până în luna martie 2006, instanţa apreciază că această împrejurare nu este dovedită cu certitudine întrucât convorbirile telefonice aflate la dosar nu pot fi coroborate cu alte probe. Cert este însă că partea vătămată a fost în continuare în anturajul inculpatului (f.177 dosar urm. penală).

Aşadar, probele existente la dosar dovedesc doar că partea vătămată a fost obligată să se prostitueze şi după ce a ieşit din spital (luna august 2005) însă fără să se poată stabili exact ce perioadă, astfel că acest dubiu va profita inculpatului, în sensul că se va reţine că activitatea sa infracţională a încetat anterior datei de 16 octombrie 2005 când a avut loc ultima modificare a Legii nr. 678/2001, care prevede pedepse mai severe pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1).

Potrivit declaraţiei părţii vătămate M.R.M., aceasta a revenit în ţară, din Spania, după data de 15 mai 2006 (când a fost de altfel audiată de procuror, ocazie cu care, le-a spus părinţilor că lucrează la un Internet caffe din zona Valenciei, că doreşte să-şi deschidă propria afacere şi că a rupt orice legătură cu inculpatul.

Partea vătămată a plecat din nou în Spania la data de 09 septembrie 2006, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul locuind în zona localităţilor Bilbao şi Turavija de Alicante. Aceasta a revenit în ţară şi în cursul lunii ianuarie 2007, spunându-le din nou părinţilor că nu mai are nicio legătură cu inculpatul. Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată a plecat din nou în Spania, unde s-a întâlnit iarăşi cu inculpatul, iar după un timp a telefonat părinţilor şi le-a spus că intenţionează să deschidă o societate de construcţii.

În cursul zilei de 31 decembrie 2007, partea vătămată a telefonat părinţilor şi le-a spus că se simte rău, motiv pentru care se va interna în spital. în data de 2 ianuarie 2008, partea vătămată şi-a sunat din nou părinţii şi le-a spus că starea sa de sănătate s-a agravat, având probleme cu inima. în fine, la data de 3 ianuarie 2008, părinţii săi au fost înştiinţaţi telefonic de inculpatul S.I.F. că fiica lor a murit şi că a născut o fetiţă. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul a spus părinţilor părţii vătămate că el este tatăl fetiţei şi că va face demersurile necesare pentru a o aduce în ţară şi că le-o va încredinţa spre creştere, lucru care s-a şi întâmplat.

Minora născută de partea vătămată M.R.M. la data de 31 decembrie 2007 în localitatea Torrevieja - Spania, se numeşte M.A.R.M. şi potrivit certificatului de naştere aflat la dosar nu a fost recunoscută de inculpat.

Potrivit sentinţei civile nr.457/2008 a Judecătoriei Beclean minora M.A.R.M., a cărei paternitate nu a fost stabilită după decesul părţii vătămate, a fost adusă în ţară din Spania, de bunicul matern M.V., care împreună cu bunica maternă, M.V. şi-au asumat creşterea acesteia. Prin sentinţa menţionată a fost instituită tutela pentru minora A.R.M., neavând stabilită filiaţia faţă de tată, iar tutori au fost numiţi bunicii materni ai minorei, respectiv M.V. şi V.M.

În cauză au fost citaţi pentru apărarea intereselor minorei M.A.R.M., tutorii acesteia, în calitate de reprezentanţi legali, M.V. şi V.M., un reprezentant din partea Primăriei oraşului Beclean - Autoritatea tutelară, în persoana numitului V.G. (consilier în cadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială din cadrul Primăriei oraşului Beclean) precum şi un avocat din oficiu, fără ca aceştia să formuleze pretenţii civile în cauză.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului rezultă din următoarele probe:plângerea adresată Poliţiei oraşului Beclean de M.V. şi M.V., la data de 26 aprilie 2005; adresa nr. 102732 din 12 mai 2005 a Poliţiei oraşului Beclean; scriptul cuprinzând dovada ieşirii din ţară a părţii vătămate însoţită de inculpat; xerocopia actelor de identitate; biletul lăsat părinţilor de către partea vătămată la plecarea în Spania; extras după certificatul de deces al părţii vătămate M.R.M., eliberat de autorităţile spaniole şi legalizat; adresa nr. 1265 comunicată de Comandamentul de Poliţie Valencia referitoare la reţinerea inculpatului şi a părţii vătămate de autorităţile spaniole pentru „extorcare cu referire la prostituţie" respectiv „presupusă extorcare", pentru fapte din data de 14 iunie 2005, declaraţiile părinţilor părţii vătămate M.V. şi V.M., declaraţiile martorelor S.A.C. (f. 124-126 dos.urm.penală şi 165 dos.fond), C.V. (f. 127-140 dos.urm.penală); S.G.R.; C.A.A. (f. 143-145 dos. urm. penală şi f. 219 dos. fond); M.I.E. (f.146 dos. urm. penală); S.L.M. (f. 147-150 dos.de urmărire penală); C.D.R. (f. 151-155 dos. de urm. penală şi f.220 dos. fond); C.D. (f. 156-157 dos. urm. penală), transcrierea convorbirilor telefonice autorizate legal de instanţă (f. 174-203 dos. urm. penală); Adresa nr. 3153 din 24 februarie 2006 emisă de BCR referitor la operaţiunile - Moneygram ale inculpatului şi ale altor inculpaţi cercetaţi pentru infracţiuni similare, declaraţia martorei A.E. (f.214-216 dos. de urm. penală).

Deşi inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei pentru care este trimis în judecată, vinovăţia sa nu poate fi pusă la îndoială cel puţin pentru motivele arătate în continuare.

Potrivit declaraţiilor martorelor C.R.D. şi S.A.C., încă de la începutul anului 2005, inculpatul şi partea vătămată M.R.M. „erau iubiţi", deşi aceştia nu recunosc prin declaraţiile date. Cei doi se întâlneau fără ştirea părinţilor părţii vătămate care s-au opus relaţiei, având în vedere că la vremea respectivă inculpatul era deja acuzat de infracţiuni de proxenetism şi trafic de minori în dauna altor minore (f.13 şi f. 127-140 dos. de urmărire penală). Ca urmare, pe fondul relaţiei de prietenie inculpatul a reuşit să o recruteze pe partea vătămată convingând-o să meargă cu el în Spania, fără să-i spună adevăratele intenţii ci doar că o va întreţine în acest context este de menţionat că minora a ignorat avertizările venite din partea colegelor ei, în sensul că inculpatul s-ar putea să o ducă „la produs" tocmai pentru că avea încredere deosebită în el. Faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru ca minora să obţină paşaport şi a achitat costul acestuia precum şi transportul în Spania, rezultă din declaraţiile martorelor audiate în cauză. De asemenea, este stabilit cu certitudine că inculpatul a călătorit împreună cu partea vătămată (deşi cei doi nu recunosc) până în Spania, unde a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei.

Faptul că partea vătămată s-a prostituat în cluburile în care era plasată de inculpat rezultă din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu persoane care aveau acelaşi gen de preocupări. Din aceleaşi convorbiri telefonice rezultă că inculpatul prelua banii câştigaţi din prostituţie de partea vătămată.

Declaraţia părţii vătămate dată la procuror la data de 24 mai 2006 este vădit nesinceră, urmând a fi înlăturată de instanţă. În primul rând este de observat că declaraţia este în contradicţie cu relatările martorelor, prietene apropiate minorei la momentul plecării în Spania, care au declarat că inculpatul şi partea vătămată „erau iubiţi". Prin urmare, susţinerea părţii vătămate că 1-a întâlnit în autocar pe inculpat şi că „îl cunoştea din vedere" nu are nici un temei (f.54,55 dos. de urmărire penală). De asemenea, prin declaraţia dată partea vătămată a afirmat că „nu cunoaşte bine limba spaniolă" şi că internarea în Centrul de minori a fost cauzată de faptul că era minoră şi nu putea răspunde la întrebările poliţiştilor (f.61), fără nici o referire la alte motive, deşi din scriptele înaintate de autorităţile spaniole (f.98-99) rezultă că reţinerea sa privea „presupusă extorcare" respectiv în cazul inculpatului „extorcare cu referire la prostituţie".

Raportat la transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul S.D.C. (cercetat pentru fapte similare într-un alt dosar) în perioada 4.02-6 februarie 2006, deci anterior întoarcerii în ţară a părţii vătămate (15 februarie 2006) când a fost audiată de procuror (f.53-73), instanţa reţine că minora a fost influenţată şi sfătuită de inculpat referitor la o eventuală declaraţie care i-ar putea fi luată în urma plângerii depuse de părinţii ei M.V. şi M.V.. Sub acest aspect sunt relevante îndeosebi transcrierile convorbirilor telefonice aflate la filele 198, 196, 197 din dosarul de urmărire penală, în care S.D.C. îi propunea inculpatului o „variantă" la explicaţiile pe care partea vătămată ar fi bine să le dea la sosirea în ţară organelor de cercetare penală.

Declaraţiile date de inculpat vor fi înlăturate pentru motivele arătate mai sus, iar susţinerea acestuia că începând cu luna septembrie 2006 - decembrie 2008 ar fi întreţinut o relaţie de concubinaj cu partea vătămată nu este dovedită de probe. Sub acest aspect este de menţionat că partea vătămată nu a relatat niciodată despre existenţa vreunei relaţii de concubinaj cu inculpatul după întoarcerea în ţară (din 15 mai 2006 şi respectiv ianuarie 2007). Dimpotrivă, a spus părinţilor că nu mai are nici o legătură cu inculpatul (f. 110-111 declaraţia numitului M.V.).

Fapta săvârşită de inculpatul S.I.F., astfel cum a fost descrisă mai sus, comisă în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, de a recruta, transporta găzdui şi exploata partea vătămată minoră M.R.M., prin obligarea la practicarea prostituţiei, întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)

Raportat la probele dosarului, instanţa apreciază că fapta inculpatului s-a epuizat înainte de 16 octombrie 2005, dată la care a intrat în vigoare textul modificat al Legii nr. 678/2001, considerent pentru care se va reţine aplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (legea mai favorabilă fiind cea anterioară, care prevede limite de pedeapsă mai mici, de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi).

Starea de recidivă post-executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) se va reţine raportat la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 7/1997 a Judecătoriei Beclean pentru comiterea unei infracţiuni de furt, pedeapsă din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiţionat la 6 noiembrie 1998 cu un rest neexecutat de 397 zile.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului este comisă în concurs real cu alte infracţiuni de trafic de minori şi proxenetism pentru care acesta a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 70D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bistriţa-Năsăud, dosar aflat în urma strămutării cauzei pe rolul Tribunalului Mureş.

Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanţa va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, persoana inculpatului şi urmările cauzate. La dozarea pedepsei se va ţine seama de împrejurarea că fapta a fost comisă asupra unei minore, care a fost transportată şi apoi exploatată în afara ţării, de modalitatea concretă în care a acţionat, profitând de naivitatea specifică vârstei părţii vătămate.

Pentru considerentele arătate, instanţa a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu executare în regim de detenţie şi aplicarea pedepsei accesorii în conţinutul prev. de art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 5.300 Euro sau echivalentul în lei al aceste sume la data plăţii. Suma confiscată reprezintă banii obţinuţi de inculpat în urma săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii. Sub acest aspect se au în vedere transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpat şi numitul S.D.C. (acuzat de acelaşi gen de infracţiuni şi trimis în judecată într-un alt dosar), din care rezultă sumele care se obţineau din prostituţie la vremea respectivă, inculpatul recunoscând suma de 5.300 Euro.

În latura civilă a cauzei s-a avut în vedere că din probele dosarului rezultă că partea vătămată M.R.M. a decedat în urma naşterii minorei M.A.R.M., probabil în urma unor complicaţii cardiace. Partea vătămată, prin declaraţia dată nu a formulat pretenţii civile în cauză şi a negat acuzaţiile aduse inculpatului. Părinţii părţii vătămate, M.V. şi V.M. personal şi în calitate de tutori (conform sentinţei penale nr. 457/2008 a Judecătoriei Beclean ) ai minorei A.R.M. (întrucât nu s-a stabilit filiaţia faţă de tată) de asemenea nu au formulat pretenţii civile. Reprezentanţii legali ai părţii vătămate, prin avocatul desemnat din oficiu, au precizat în scris, prin note de şedinţă, că nu solicită obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile. Aceeaşi poziţie a fost adoptată şi de persoana desemnată de Autoritatea Tutelară Beclean pentru a apăra interesele minorei M.A.R.M. (V.G.) care de asemenea nu a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri civile.

Reţinând că decesul părţii vătămate a intervenit în urma unor complicaţii determinate de naştere şi nu în urma săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii instanţa a apreciat că nu se impune soluţionarea din oficiu a acţiunii civile în sensul obligării inculpatului la plata de daune morale în favoarea minorei A.R.M.

În consecinţă, sub aspectul laturii civile s-a luat act că în cauză nu s-a formulat constituire de parte civilă.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului 2.600 lei cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, C.C.C. şi 300 lei onorariul avocatului din oficiu C.G.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel inculpatul, fără să-l motiveze în scris, sau să se prezinte în instanţă pentru a-l susţine oral.

Apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpatului a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza, să se dispună achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, pentru care acesta a fost trimis în judecată, lipsind latura obiectivă.

Din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul a recrutat-o pe minoră şi nici nu s-a făcut dovada că a determinat-o pe aceasta să practice prostituţia.

Minora nu a mers în Spania împreună cu inculpatul, ci separat, fie s-au întâlnit întâmplător în autocar şi chiar dacă ar fi plecat împreună, aceasta nu înseamnă că scopul a fost pentru practicarea prostituţiei.

La infracţiunea de trafic de minori, activitatea are un scop exclusiv exploatarea victimei, ceea ce nu se poate reţine în privinţa inculpatului.

Apelul formulat de inculpat urmează să fie respins pentru motivele ce se vor arata în continuare.

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în cursul anului 2004, inculpatul S.I.F., poreclit „C." a cunoscut-o pe partea vătămată M.R.M., născută la 08 septembrie 1988, care în acea perioadă era elevă la un liceu din localitatea Beclean, iar inculpatul era căsătorit, cu numita A.E., cu care avea un copil.

Între inculpat şi partea vătămată s-a născut o relaţie de prietenie, cu care părinţii minorei nu au fost de acord, având în vedere că inculpatul era deja acuzat de infracţiuni de proxenetism şi arestat preventiv o perioadă de timp pentru aceste infracţiuni. Din aceste motive, inculpatul şi partea vătămată ieşeau în oraş mai mult seara, pentru a nu fi văzuţi împreună, potrivit declaraţiilor martorilor C.R.D. şi C.A.

În luna aprilie 2005, partea vătămată avea vârsta de 16 ani şi 7 luni, când inculpatul a convins-o să plece cu acesta în Spania. Partea vătămată a acceptat, astfel că inculpatul a făcut demersuri pentru ca aceasta să obţină un paşaport în condiţiile în care era minoră şi nu avea bani. De asemenea inculpatul a făcut demersuri şi pentru realizarea transportului minorei în Spania, fără ştirea şi acordul părinţilor acesteia, suportând costul deplasării.

După ce au ajuns în Spania, cei doi s-au stabilit în localitatea Villar de Arzabispa - Valencia, iar minora a început să practice prostituţia prin diferite cluburi în care era plasată de inculpat şi care prelua periodic sumele de bani obţinute de aceasta. în perioada în care s-a aflat în Spania, partea vătămată i-a contactat de mai multe ori pe părinţii săi, însă nu le-a spus în ce loc se află şi cu ce se ocupă, doar le transmitea că este bine şi că se descurcă.

În cursul lunii august 2005, tatăl părţii vătămate M.V. a fost apelat telefonic de inculpat, care i-a transmis că partea vătămată este însărcinată şi s-a internat într-un spital pentru a face avort, însă întrucât partea vătămată fiind minoră, era necesară o procură din partea părinţilor care să fie dată unei persoane majore, care să o reprezinte. în această situaţie, pentru ca fiica sa să poată face avort, M.V. şi-a dat acordul printr-o procură specială care a fost trimisă direct la spitalul unde fiica sa minoră era internată.

După ce partea vătămată a ieşit din spital, s-a reîntâlnit cu inculpatul, care a continuat activitatea de exploatare a acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei, în sensul că a plasat-o în clubul de noapte, „Love Story" din oraşul Valencia, club în care se prostituau circa 50-60 fete. Banii obţinuţi din prostituţie de partea vătămată erau preluaţi de inculpat,care îi folosea pentru plata chiriei şi pentru întreţinerea apartamentului în care locuia, iar sumele rămase erau adunate pentru inculpat.

Partea vătămată a revenit în România după data de 15 mai 2006, ocazie cu care le-a spus părinţilor că lucrează la un internet-caffe din zona Valencia şi că doreşte să-şi deschidă propria afacere şi că a rupt orice legătură cu inculpatul.

Partea vătămată a plecat din nou în Spania la data de 9 septembrie 2006, unde s-a reîntâlnit cu inculpatul, locuind în zona loc. Bilbao şi Turavija din Alicante. Aceasta a revenit în ţară şi în cursul lunii ianuarie 2007, spunându-le din nou părinţilor că nu are nici o legătură cu inculpatul. Pe la sfârşitul lunii ianuarie 2007, partea vătămată a plecat din nou în Spania, unde iar s-a întâlnit cu inculpatul, iar după o perioadă de timp şi-a sunat părinţii şi le-a spus că intenţionează să deschidă o societate de construcţii.

La data de 31 decembrie 2007, partea vătămată i-a sunat pe părinţii săi şi le-a spus că se simte rău, motiv pentru care se va interna în spital. La data de 03 ianuarie 2008, părinţii părţii vătămate au fost înştiinţaţi telefonic de inculpat că fiica lor a murit şi că aceasta a născut o fetiţă. Cu acea ocazie inculpatul le-a spus părinţilor părţii vătămate că el este tatăl fetiţei şi că va face demersurile necesare pentru a o aduce în ţară şi pentru a le-o încredinţa spre creştere.

Prin sentinţa civilă nr. 457/2008 a Judecătoriei Beclean minora M.A.R.M. a cărei paternitate nu a fost stabilită după decesul părţii vătămate, a fost adusă în ţară din Spania de bunicul acesteia M.V., care împreună cu soţia sa şi-au asumat creşterea minorei, aceasta fiindu-le încredinţată sub tutelă (fila 36-37 dosar fond).

Corect a fost încadrată în drept fapta comisă de inculpat, întrucât aceasta realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită în limitele prevăzute de lege pentru fapta reţinută în sarcina inculpatului, ţinându-se seama de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Starea de recidivă post-executorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) este determinată de pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 7/1997 a Judecătoriei Beclean pentru comiterea unei infracţiuni de furt, pedeapsă din a cărei executare inculpatul s-a liberat condiţionat la 6 noiembrie 1998, cu un rest de pedeapsă neexecutat de 397 zile, care s-a împlinit până la data comiterii prezentei infracţiuni.

Fapta reţinută în sarcina inculpatului este comisă în concurs real cu alte infracţiuni de trafic de minori pentru care acesta a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 70 D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Bistriţa-Năsăud, dosar care se află în faza de judecată pe rolul Tribunalului Mureş, în urma strămutării acestuia (fila 10-47 dosar de urmărire penală).

În mod întemeiat s-a reţinut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), întrucât activitatea infracţională a inculpatului s-a încheiat înainte de 16 octombrie 2005, dată la care a intrat în vigoare textul modificat al Legii nr. 678/2001, iar legea anterioară este mai favorabilă, întrucât prevedea pedepse mai mici, respectiv de la 3 la 12 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.

Solicitarea inculpatului prin apărătorul desemnat din oficiu de a fi achitat acesta în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. pe motiv că ar lipsi latura obiectivă a infracţiunii pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu este întemeiată.

Potrivit depoziţiilor martorelor C.R.D. şi S.A.C., pe fondul relaţiilor de prietenie, inculpatul a reuşit să o recruteze pe partea vătămată, convingând-o să meargă cu acesta în Spania, fără să-i spună adevăratele intenţii, ci doar că o va întreţine. în acest context, minora a ignorat avertizările venite din partea colegilor ei, în sensul că inculpatul s-ar putea să o ducă pentru practicarea prostituţiei, tocmai pentru că avea încredere deosebită în acesta. Faptul că inculpatul a făcut demersuri pentru ca minora să obţină paşaport şi a achitat contravaloarea acestuia, precum şi transportul în Spania rezultă din declaraţiile martorelor audiate în cauză. De asemenea, este stabilit cu certitudine că inculpatul a călătorit împreună cu partea vătămată până în Spania unde a exploatat-o prin obligarea la practicarea prostituţiei (fila 13, 127-140 dosar urmărire penală).

Din procesul verbal de transcriere a convorbirilor telefonice dintre inculpat poreclit „C." şi numitul S.D. rezultă că partea vătămată realiza din practicarea prostituţiei între 5-6.000 Euro pe săptămână pe care inculpatul îi ridica personal, că acesta şi-a cumpărat casă din sumele realizate de partea vătămată, că a reuşit să pună bani deoparte şi că partea vătămată s-a obişnuit cu activitatea pe care o desfăşura (fila 178-194 dosar de urmărire penală).

Tot din transcrierea convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu numitul S.D.C., cercetat pentru fapte similare în alt dosar, în perioada 4 februarie - 6 februarie 2006, anterior întoarcerii în ţară a părţii vătămate, care a avut loc la data de 15 februarie 2006, când aceasta a fost audiată de procuror, rezultă că minora a fost sfătuită şi influenţată de inculpat cu privire la o eventuală declaraţie care i-ar fi luată acesteia în urma plângerii depuse de părinţii părţii vătămate M.V. şi M.V. Sub acest aspect, sunt relevante convorbirile telefonice prin care numitul S.D.C. îi propunea inculpatului o variantă la explicaţiile pe care partea vătămată ar fi bine să le dea la sosirea în ţară organelor de cercetare penală, (fila 196-198 dosar urmărire penală).

Având în vedere că din starea de fapt prezentată în detaliu mai sus, rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea pentru care acesta a fost trimis în judecată şi că motive de nelegalitate care puteau fi puse în discuţie din oficiu nu au fost constatate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. apelul formulat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 13 din 5 februarie 2010 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud urmează să fie respins ca nefondat.

3. Recursul în termen declarat în cauză de inculpatul S.I.F. cale de atac nemotivată, soluţionată în lipsa titularului acesteia-susţinută cu ocazia dezbaterii prin apărătorul din oficiu al inculpatului pentru cazurile prevăzute de art. 385⁹ alin. (1) pct. 1 pct. 18 şi 14 C. proc. pen. - este întemeiat numai pentru cazul din oficiu prevăzut de art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ constând în reţinerea greşită a stării de recidivă post-executorie, avându-se în vedere considerentele arătate în continuare.

Instanţele de fond/apel au reţinut/confirmat o stare de fapt conformă cu realitatea în sensul că în cursul anului 2004, inculpatul S.I.F., poreclit „C." a cunoscut-o pe partea vătămată M.R.M., născută la 08 septembrie 1988, care în acea perioadă era elevă la un liceu din localitatea Beclean, iar inculpatul era căsătorit, cu numita A.E., cu care avea un copil.

În raport de situaţia de fapt arătată în mod corect a fost adoptată în cauză soluţie de condamnare potrivit art. 345 alin. (2) C. proc. pen. întrucât fapta ilicită sus-menţionată comisă de inculpat – a cărei existenţă este dovedită cu probele administrate contrar susţinerilor recurentului - realizează elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), iar pedeapsa aplicată acestuia a fost stabilită în limitele prevăzute de lege, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Starea de recidivă post-executorie determinată de condamnarea anterioară definitivă la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 7/1997 a Judecătoriei Beclean a fost însă greşit reţinută în cauză de instanţele anterioare avându-se în vedere împlinirea cu privire la condamnarea amintită - anterior săvârşirii infracţiunii continuate de trafic de minori în speţă ce a avut loc cu începere de la 22 aprilie 2005 - a termenului de reabilitare prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. raportat la art. 38 alin. (2) C. pen. [din executarea de 5 ani şi 3 luni condamnării de 2 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul s-a liberat condiţionat la 6 noiembrie 1998 cu un rest neexecutat de 397 zile funcţie de care pedeapsa se consideră executată la 7 decembrie 1999, iar termenul de reabilitare de 5 ani şi 3 luni prevăzut de art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. s-a împlinit la 6 martie 2005].

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) raportat la art. 385⁹ alin. (1) pct. 17¹ C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpatul S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 37/A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, numai cu privire la reţinerea greşită în stare de recidivă post-executorie a infracţiunii de trafic de minori pendinte şi ca atare;

Se va casa Decizia amintită precum şi sentinţa penală nr. 13/F din 5 februarie 2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud cu privire la reţinerea greşită a săvârşirii infracţiunii de trafic de minori în speţă în stare de recidivă post-executorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cauză de agravare a răspunderii penale ce va fi înlăturată, menţinându-se pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul S.I.F. împotriva deciziei penale nr. 37/A din 25 martie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 13/F din 5 februarie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud cu privire la reţinerea greşită a recidivei post-executorii, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe care o înlătură.

Menţine pedeapsa aplicată inculpatului de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) şi e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplic art. 41 alin. (2) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2388/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3155/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3147/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3147/2010. Penal