ICCJ. Decizia nr. 3218/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3218/2010
Dosar nr. 7469/1/2010
Şedinţa publică din 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 septembrie 2010, Curtea de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a menţinut ca fiind legală şi temeinică măsura arestării preventive a inculpatului K.I. (fiul lui L. şi I., deţinut în Penitenciarul O.).
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa a reţinut că măsura arestării preventive a fost dispusă în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri nu s-au schimbat, ci subzistă; totodată, a apreciat că privarea de libertate a inculpatului este justificată în raport cu gravitatea deosebită a acuzaţiilor ce i se aduc, faptele având rezonanţă în rândul opiniei publice şi determinând reacţia negativă a acesteia faţă de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzaţii sunt judecate în stare de libertate.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat, în termen legal, prezentul recurs, solicitând, prin apărător, casarea încheierii atacate şi revocarea măsurii arestării preventive.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Pe de altă parte prin art. 5 alin. (1) lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului s-a stabilit că o persoană poate fi lipsită de libertate când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune.
Din examinarea actelor dosarului se constată că inculpatul K.I. fost arestat în baza art. 148 lit. f) C. proc. pen. existând motive temeinice de a bănui că a comis infracţiunea de de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), b), b1) şi alin. (3) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), iar prima instanţă l-a condamnat deja la 14 ani închisoare sporită cu 1 an inculpatul urmând să execute în final 15 ani închisoare pentru această infracţiune.
În cauză, verificându-se actele şi lucrările de la dosar, se constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă şi că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret şi actual pentru ordinea publică, avându-se în vedere gravitatea infracţiunii reţinute în sarcina sa - în perioada 2006 - 2009, prin constrângere a întreţinut cu fiica sa minora K.S.S. în vârstă de 15 ani relaţii sexuale normale şi orale.
Aşa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice şi asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal fac necesară menţinerea arestării preventive a inculpatului şi că lăsarea acestuia în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, aspect ce rezultă din valoarea socială căreia i s-a adus atingere prin fapta comisă şi prin modalitatea concretă de săvârşire a acesteia.
Recursul declarat învederându-se, aşadar, nefondat, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.I. împotriva Încheierii din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 8186/111/2009.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 819/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 828/2010. Penal → |
|---|
