ICCJ. Decizia nr. 831/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 831/2010
Dosar nr. 899/59/2009
Şedinţa publică din 3 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 291/PI din 4 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în Dosarul nr. 899/59/2009, s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul N.O. împotriva rezoluţiei dată în Dosarul nr. 271/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-au reţinut, în fapt, următoarele:
Prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara în data de 2 aprilie 2009 petiţionarul a solicitat tragerea la răspundere penală a magistraţilor judecători D.A.C. de la Judecătoria Timişoara, B.M. şi M.M. de la Tribunalul Timiş pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 250 C. pen., art. 2531 C. pen., art. 264 C. pen., art. 288 C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
Petiţionarul susţine că magistraţii investiţi cu judecarea cauzelor în care acesta a fost parte, au săvârşit fapte penale, impunându-se cercetarea acestora pentru infracţiunile arătate.
Urmare actelor premergătoare efectuate în cauză, prin rezoluţia din 5 iunie 2009 dată în Dosarul nr. 271/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus, conform art. 228 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale constatându-se că faptele reclamate de petiţionar nu există în materialitatea lor.
În esenţă, procurorul reţine că petiţionarul N.O. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timişoara nr. 8811/P din 13 noiembrie 2006 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208 C. pen. raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. şi art. 70 alin. (1) din OUG nr. 105/2001.
Prin sentinţa penală nr. 1175 din 1 iunie 2007 pronunţată de Judecătoria Timişoara în Dosarul nr. 10136/325/2006 - judecătorul cauzei fiind magistratul D.A.C. – s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului N.O. la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare cu executare în regim privativ de libertate.
Prin Decizia penală nr. 336/ A din 26 octombrie 2007 pronunţată de Tribunalul Timiş – Decizia fiind pronunţată de judecătorii M.B. şi M.M. – s-a dispus respingerea apelului declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
În atare condiţii, s-a apreciat că faptele reclamate nu există, controlul hotărârilor judecătoreşti putând fi realizat numai prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege.
Prin rezoluţia nr. 717/II/2/2009 din 14 iulie 2009 dată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus respingerea plângerii împotriva rezoluţiei ca fiind neîntemeiată.
Petiţionarul N.O. a formulat plângere la instanţă în condiţiile prevăzute de art. 278 C. proc. pen.
Curtea de Apel Timişoara a constatat că nu pot fi reţinute în sarcina magistraţilor judecători săvârşirea vreunei fapte penale, întrucât aceştia s-au pronunţat în limitele competenţelor stabilite prin lege cu privire la cauza dedusă judecăţii.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs petiţionarul N.O., solicitând casarea acesteia şi, în cadrul rejudecării, admiterea plângerii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul în conformitate cu prevederile art. 38514 C. proc. pen., cu referire la art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Plângerea reglementată de dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., are natura juridică a unei căi de atac îndreptată împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată dispuse de procuror.
Pentru verificarea aspectelor invocate de petiţionar, legea procesual penală permite ca, înainte de a se dispune începerea urmăririi penale, să fie administrate acte premergătoare. Rolul efectuării actelor premergătoare îl constituie preîntâmpinarea începerii urmăririi penale în cazuri nejustificate, eliminându-se astfel posibilitatea apariţiei acelui cadru legal în care pot fi dispuse anumite măsuri procesuale care, în final, s-ar dovedi nejustificate.
În cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că magistraţii judecători – la care petiţionarul face referire în plângerea adresată organelor de urmărire penală – au fost investiţi cu soluţionarea pe fond a cauzei respectiv apel, dispunând condamnarea inculpatului N.O. la pedeapsa închisorii.
Atât în cursul judecăţii în faţa primei instanţe cât şi în apel, inculpatul avea posibilitatea să solicite, prin apărătorul său, administrarea tuturor probelor în apărarea sa.
Magistraţii judecători au pronunţat hotărârile în baza probelor administrate, probe care le-au creat convingerea că prezumţia de nevinovăţie a fost înlăturată.
Pe de altă parte, procedura instituită prin dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., nu permite o reexaminare a fondului unei cauze judecate definitiv, în caz contrar, s-ar aduce atingere principiului autorităţii de lucru judecat.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.O. împotriva sentinţei penale nr. 291/PI din 4 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul N.O. împotriva sentinţei penale nr. 291/PI din 04 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 03 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3222/2010. Penal. Vătămarea corporală (art.... | ICCJ. Decizia nr. 3228/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
