ICCJ. Decizia nr. 846/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.846/2010
Dosar nr. 445/105/2009
Şedinţa publică din 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 151 din 23 aprilie 2009, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul A.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi a art. 71-64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 şi art. 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 3 ani închisoare pe durata termenului de încercare de 5 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
S-a luat act că partea vătămată T.C. şi Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În temeiul art. 112 lit. f) şi art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat cuţitul folosit la săvârşirea infracţiunii, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În ziua de 31 iulie 2008, după ce consumaseră băuturi alcoolice, între inculpat şi partea vătămată T.C. a izbucnit un conflict şi au schimbat reciproc insulte şi ameninţări, pe fondul cărora partea vătămată s-a repezit asupra inculpatului, luându-l cu mâinile de gât şi încercând să îl îndepărteze din strunga de oi. Surprins de acţiunea violentă a părţii vătămate, inculpatul a luat un cuţit pe care îl purta asupra sa şi l-a lovit în torace, în partea stângă a corpului.
Partea vătămată a fost transportată la spital de către martorul C.I., stabilindu-se prin raportul medico-legal că a suferit leziuni ce au necesitat 35-40 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 99 din 26 octombrie 2009, admiţând apelul declarat de parchet privind pe intimatul inculpat A.A., a desfiinţat sentinţa penală atacată şi a dispus aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege, pe o durată de 2 ani.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotrivadecizieisus-menţionate,a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.
Prin recursul declarat, procurorul a solicitat casarea hotărârilor atacate, în temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi majorarea pedepsei cu executarea acesteia în regim privativ de libertate, susţinând că instanţele au făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, în raport cu gravitatea tentativei la omor şi modul de comitere, prin aplicarea loviturii cu cuţitul într-o zonă vitală a părţii vătămate, aspecte care reclamau o reacţie mai fermă, prin aplicarea unei pedepse corespunzătoare pericolului concret crescut al faptei.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de apel a reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
Critica Parchetului, referitoare la greşita individualizare a pedepsei aplicate, sub aspectul aplicării unei pedepse necorespunzătoare pericolului concret crescut al faptei şi modalităţii de executare dispusă de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel, nu este întemeiată.
Astfel, în mod corect, instanţele au avut în vedere la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora le-au acordat eficienţa cuvenită, printre care şi datelor care caracterizează persoana acestuia - nu are antecedente penale, nu este cunoscut ca o persoană violentă sau predispusă la scandal - cărora le-au atribuit corect valoarea de circumstanţe atenuante judiciare, apreciind just că, în raport de acestea, scopul pedepsei poate fi realizat prin suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului.
Pe de altă parte, în raport cu atitudinea sinceră, de regret şi de cooperare cu organele judiciare a inculpatului, care a săvârşit fapta pe fondul stării de tulburare provocată de atitudinea părţii vătămate şi de datele privind conduita acestuia în comunitate, precum şi de starea de sănătate precară a inculpatului, rezultă că nu se impune schimbarea modalităţii de executare a pedepsei.
Examinând hotărârea recurată şi în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu şi constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.
În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul Bucureşti şi Ministerul Justiţiei, va fi acordat onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti împotriva deciziei penale nr. 99 din 26 octombrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat A.A.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3228/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3232/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
