ICCJ. Decizia nr. 3276/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3276/2010
Dosar nr. 4192/225/2009
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 504 din 30 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 97/R pronunţată la data de 05 martie 2010, de Tribunalul Mehedinţi, în Dosarul nr. 4192/225/2009.
A obligat recurentul la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Pentru a decide astfel instanţa Curţii de Apel Craiova, a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 97 din 25 ianuarie 2010, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi.
A fost obligat revizuentul petent la plata sumei de 200 RON cheltuielile judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că la data de 11 mai 2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Drobeta Turnu-Severin a sesizat instanţa cu cererea de revizuire formulată de revizuentul M.I. împotriva Sentinţei penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în Dosarul nr. 3884/225/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 503/R din 05 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că în raport cu prevederile art. 393 şi art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoaşterii de către instanţe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea şi adevărul.
Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. şi numai pentru cazurile prevăzute în art. 394 din acelaşi cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.
Împotriva Sentinţei penale nr. 1538 din 13 octombrie 2008 a Judecătoriei Drobeta Turnu-Severin, definitivă prin Decizia nr. 503/R din 15 decembrie 2008 a Tribunalului Mehedinţi, s-a dispus respingerea plângerii formulată de M.I. în temeiul dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen.
Prin Decizia nr. XVII/2007, publicată în M. Of. nr. 542/17.07.2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a stabilit că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pronunţată în temeiul art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen. este inadmisibilă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs petentul revizuent M.I., criticând-o ca nelegală şi netemeinică motivând că nu au fost audiate persoanele care l-au hărţuit fără motiv, că cercetarea trebuie să o facă poliţia dintr-un alt judeţ decât din Mehedinţi şi că de fapt doreşte să fie judecat într-un alt judeţ.
Prin Decizia penală nr. 97/R din 05 martie 2010, Tribunalul Mehedinţi a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul M.I., împotriva Sentinţei penale nr. 97 din 25 ianuarie 2010, pronunţată de Judecătoria Drobeta Tr. Severin şi a obligat recurentul să plătească statului 30 RON cheltuielile judiciare.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atât din prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, s-a constatat că recursul nu este fondat.
Astfel, în conformitate cu art. 393 şi urm. C. proc. pen. pot forma obiect al revizuirii hotărârile judecătoreşti definitive prin care instanţele au soluţionat o cauză pe fond şi au dispus condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.
În speţă, instanţa de fond a reţinut că revizuirea este inadmisibilă în ipoteza în care este promovată împotriva unei hotărâri dată în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., în acelaşi sens fiind şi Decizia nr. XVII/2007 Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, decizie obligatorie pentru instanţe.
Nefiind admisibilă revizuirea hotărârilor date în procedura prevăzută de art. 2781 C. proc. pen., nici audierea unor persoane nu putea fi încuviinţată, aşa cum a solicitat recurentul revizuent. Mai mult, s-a reţinut că, susţinerea recurentului revizuent din cererea de recurs, referitoare la judecarea cauzei într-un alt judeţ, poate forma obiectul unei cereri de strămutare - cerere ce putea fi depusă numai la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - şi nu constituie o cauză de revizuire.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul M.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiindcă nu s-au prezentat intimaţii, că aceştia au dus în eroare instanţa, că martorii audiaţi nu sunt credibili şi că, pentru aflarea adevărului este necesar ca această cauză să se judece în alt judeţ.
Cu prilejul dezbaterilor, instanţa a pus, din oficiu, în dezbateri, inadmisibilitatea recursului formulat.
Recursul a fost considerat inadmisibil, şi, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a fost respins ca atare.
Împotriva acestei decizii, a formulat recurs revizuentul M.I.
Cu prilejul dezbaterilor, instanţa, din oficiu, a pus în dezbateri, admisibilitatea recursului formulat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, obiectul judecăţii l-a reprezentat o plângere formulată împotriva unei soluţii de netrimitere în judecată, în baza art. 2781 C. proc. pen., adresată în primă instanţă judecătoriei, soluţia acesteia fiind atacată în termen legal cu recurs, la tribunal.
Potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen., hotărârea pronunţată potrivit art. 2781 alin. (8) lit. a) şi b) C. proc. pen., poate fi atacată doar cu recurs, iar aceste dispoziţii sunt completate cu cele prevăzute de art. 2851 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care stabilesc în mod expres că pot fi atacate cu recurs sentinţele pronunţate de judecătorii, în cazurile prevăzute de lege.
Din interpretarea acestor dispoziţii, rezultă că, în cazul plângerilor formulate împotriva soluţiilor de netrimitere în judecată date de procuror, legea a pus la dispoziţie o singură cale de atac, respectiv recursul, iar în condiţiile în care instanţa competentă să judece în fond plângerea a fost judecătoria, hotărârea recurată a rămas definitivă prin respingerea recursului, la instanţa abilitată să cenzureze sentinţa judecătoriei, respectiv tribunalul.
În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 417 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., care stabilesc momentul la care o hotărâre rămâne definitivă în faţa instanţei de recurs.
Astfel că, în baza art. 385 pct. 1 lit. a) teza II-a C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi va obliga recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuentul M.I. împotriva Deciziei penale nr. 504 din 30 aprilie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 933/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 935/2010. Penal → |
|---|
