ICCJ. Decizia nr. 3280/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3280/2010
Dosar nr. 7569/1/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din data de 13 septembrie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2908/63/2010, în conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., rap. la art. 160b C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.A.C. şi B.P.A.
Pentru a dispune astfel instanţa a reţinut următoarele :
Prin Încheierea nr. 1 din Camera de Consiliu din data de 04 februarie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1562/63/2010, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor C.A.C. şi B.P.A., apreciindu-se că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., fiind indicii temeinice că în ziua de 03 februarie 2010 cei doi inculpaţi au fost surprinşi în flagrant în timp ce vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod ";P.R."; cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis (haşiş), primind în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului B.P.A. au fost găsite într-un pachet de ţigări trei ţigarete confecţionate artizanal, care conţineau amestec de tutun şi haşiş, deţinute în vederea consumului propriu.
Măsura a fost prelungită şi menţinută iar prin Sentinţa penală nr. 237 din 11 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 2908/63/2010, inculpaţii au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare fiecare, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Analizând materialul probator existent la dosar, curtea a constatat că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, deoarece în continuare există în cauză indicii temeinice care să ducă la presupunerea rezonabilă că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Pericolul concret pentru ordinea publică a rezultat din natura şi gravitatea faptei cât şi din modalitatea de comitere a acesteia.
Situaţia personală a inculpaţilor s-a analizat în raport cu interesul general al societăţii în sensul că nici una dintre cele două nu trebuie să primeze în detrimentul celeilalte.
Astfel, ţinând cont de gravitatea şi natura infracţiunii pentru care sunt cercetaţi inculpaţii, s-a considerat că este justificată ideea că dacă inculpaţii s-ar afla în libertate s-ar creea un sentiment de nesiguranţă în rândul celorlalţi membrii ai comunităţii, generat de faptul că persoane bănuite de acest gen de infracţiuni se află printre ei.
Pe de altă parte, curtea a constatat că s-au respectat drepturile inculpaţilor prevăzute de art. 5 şi 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva acestei încheieri în termen legal a declarat recurs inculpatul B.P.A.
La termenul de astăzi 22 septembrie 2010, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea inculpatului în stare de libertate, considerând că acesta nu poate influenţa cursul judecării cauzei, solicitând ca instanţa să aibă în vedere faptul că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate precum şi că anterior, inculpatul era student, că este sprijinit de familie şi că a fost provocat de investigatorul sub acoperire.
Examinând recursul declarat de inculpatul B.P.A. sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că prin rechizitoriul P.I.C.C.J. - D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Craiova nr. 11/D/P/2010 înregistrat pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 2908/63/2010 inculpatul B.P.A. şi a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, alături de alt coinculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faptă constând în aceea că, în ziua de 03 februarie 2010 cei doi inculpaţi au fost surprinşi în flagrant în timp ce vindeau investigatorului sub acoperire cu nume de cod ";P.R."; cantitatea totală de aproximativ 115 grame rezină de cannabis (haşiş), primind în schimb suma de 2000 euro, iar cu ocazia percheziţiei corporale efectuate asupra inculpatului B.P.A. au fost găsite într-un pachet de ţigări trei ţigarete confecţionate artizanal, care conţineau amestec de tutun şi haşiş, deţinute în vederea consumului propriu.
Ţinând seama de probele cauzei, respectiv: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal întocmit cu privire la activităţile desfăşurate în ziua de 20 ianuarie 2010 privind cumpărarea autorizată a 0,68 grame haşiş de către colaboratorul autorizat în cauză ";M.C."; de la inc. C.A.C. zis ";C."; prin intermediul înv. minor N.A.M.; proces-verbal de verificare în baza de date a numitului ";G."; ca fiind N.A.M.; rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică din 04 februarie 2010; - procese-verbale de consemnare a declaraţiilor investigatorului sub acoperire ";P.R."; şi colaboratorului autorizat M.C. - proces-verbal întocmit cu privire la activităţile desfăşurate în ziua de 27 ianuarie 2010 privind cumpărarea autorizată a 3,12 grame haşiş de la inc. C.A.C. zis ";C."; de către investigatorul sub acoperire P.R. şi planşa foto; - procese-verbale de certificare înregistrărilor audio-video în mediu ambiental între investigatorul sub acoperire cu nume de cod ";P.R."; şi inculpaţii C.A.C. zis ";C."; şi B.P.A. zis ";M."; efectuate în baza autorizaţiilor Tribunalului Dolj nr. 4 din 21 ianuarie 2010 şi nr. 4 A din 29 ianuarie 2010; - proces-verbal şi planşa foto reprezentând bancnotele necesare realizării flagrantului; proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante şi planşa foto; declaraţii de martori asistenţi; - proces-verbal privind testarea substanţei cumpărate de investigator la data 03 februarie 2010 cu trusa narcotest, rezultatul fiind pozitiv, rezină de cannabis, dovezi din 18 februarie 2010 a I.G.P.R. - P.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantităţii de 2,50 grame rezină de cannabis şi din 18 februarie 2010 a I.G.P.K. - D.C.J.S.E.O. privind depunerea la camera de corpuri delicte a cantităţilor de 79,55; 10,99; 12,48 şi 4 grame rezină de cannabis; procese-verbale de predare către inculpaţi a celorlalte bunuri găsite asupra lor cu ocazia efectuării percheziţiilor corporale şi care nu fac obiectul cauzei; - declaraţii inc. C.A.C. zis ";C.";, şi B.P.A. zis ";M.";, înv. N.A.M. zis ";G.";, a rezultat presupunerea rezonabilă că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele pentru care au fost trimişi în judecată şi faţă de care s-a şi dispus condamnarea acestora de către prima instanţă. La acest moment, Curtea, nu a analizat probele ce au fost administrate, şi nici nu a tras concluzii referitoare la vinovăţia sau nevinovăţia acestora întrucât s-ar fi antepronunţat. Înalta Curte, consideră că în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.P.A., subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedepsele prevăzute pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, conform art. 3001 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest preventiv, instanţa este datoare să verifice din oficiu, în Camera de Consiliu, legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive înainte de expirarea duratei arestării preventive. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că instanţa Curţii de Apel Craiova s-a conformat acestor dispoziţii după înregistrarea dosarului la instanţă.
De asemenea, dacă constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea arestării preventive şi punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform dispoziţiilor art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.
Prin încheierea atacată, instanţa de apel, constatând că aceste dispoziţii procedurale sunt aplicabile în cauză, pentru că există motive verosimile de a bănui că inculpatul B.P.A. a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată, respectiv infracţiuni prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, a dispus menţinerea arestării preventive.
Înalta Curte reţine că încheierea instanţei de apel este legală şi justificată.
Astfel, potrivit art. 5 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la cazurile de excepţie în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul B.P.A. a fost iniţial reţinut în vederea aducerii în fata autorităţilor judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune (lit. c)).
Ulterior măsura arestării a fost menţinută pe baza încheierilor pronunţate de un tribunal competent (art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţiei), în speţă în temeiul încheierilor pronunţate de către Tribunalul Dolj, sentinţa de condamnare a aceluiaşi tribunal şi încheierea recurată pronunţată de Curtea de Apel Craiova prin care s-a verificat legalitatea măsurii preventive şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, încheieri pronunţate în Dosarul nr. 2908/63/2010.
Aşadar, Înalta Curte, consideră că menţinerea arestării preventive a inculpatului este justificată, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, temeiuri prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 356/2006, respectiv pedeapsa pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Constatând că sunt întrunite atât cerinţele art. 148 lit. f), art. 3002 şi ale art. 160b alin. (3) C. proc. pen., cât şi prevederile art. 5 pct. 1 lit. a) şi c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.P.A.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat B.P.A. va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.P.A. împotriva încheierii de şedinţă din 13 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2908/63/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 946/2010. Penal. Vătămarea corporală gravă... | ICCJ. Decizia nr. 949/2010. Penal → |
|---|
