ICCJ. Decizia nr. 3288/2010. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3288/2010
Dosar nr. 1739/121/2009
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 56 din 11 februarie 2010, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul Ş.M. (fiul lui V. şi L.) la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a) şi c) şi alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului, prin Sentinţa penală nr. 1790/2008 a Judecătoriei Galaţi, definitivă la data de 14 noiembrie 2008 şi a dispus executarea acestei pedepse alături de cea de 9 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca în final să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare cu aplicarea art. 71 - art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 februarie 2009 la zi.
S-a constatat că partea vătămată G.M. nu a mai solicitat despăgubiri civile în cauză.
În baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpat a sumei de 525 RON.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 15 februarie 2009, inculpaţii Ş.M. şi M.M.C., cunoscând că victima M.G. are bunuri de valoare în locuinţă şi primeşte periodic pensia, au mers la locuinţa acesteia, stabilind să sustragă bunuri şi, în eventualitatea în care aceasta va opune rezistenţă, să o lovească.
Ajunşi la uşa locuinţei, cei doi inculpaţi au sunat şi au strigat la uşă, victima dându-le acceptul să pătrundă în apartament, după care ambii inculpaţi au început să o lovească şi să o îmbrâncească, au lovit-o în zona capului şi în zona toracică, i-au răsucit mâinile, după care inculpaţii au sustras mai multe bunuri, printre care un ghiul, o lanternă, un telefon mobil.
Deşi victima a fost adusă într-o stare de inconştienţă şi aproape muribundă, cei doi inculpaţi au ameninţat-o la plecarea din apartament să nu meargă la poliţie. După câteva zile, victima a fost găsită decedată în locuinţa sa, urmare violenţelor exercitate de inculpaţi.
Curtea de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie, prin Decizia penală nr. 27/A din 13 mai 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul Ş.M. împotriva sentinţei.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 februarie 2009 la zi.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul.
Prin recursul declarat, susţinut oral de apărătorul desemnat din oficiu, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiul art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi reducerea pedepsei.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.
Critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatului nu este fondată.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat infracţiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei (au luat hotărârea infracţională de a sustrage bunuri din locuinţa victimei, cunoscând că aceasta locuia singură şi obişnuia să primească în garsoniera sa diferite persoane, inclusiv pe cei doi inculpaţi minori, iar după ce au intrat în locuinţă, au exercitat asupra acesteia multiple violenţe, cauzându-i hemoragii craniene, traumatisme cranio-cerebrale, contuzii cerebrale, echimoze faringo-laringiene, fracturi, produse prin lovire activă sau prin lovirea victimei de planuri dure, ce au condus la deces).
Raportat la aceste criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi la datele ce caracterizează persoana inculpatului (cu antecedente penale, fără ocupaţie, ducea o viaţă parazitară), cărora Ie-a acordat eficienţă, instanţa de apel a apreciat, în mod just, că nu se impune reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, cauze minori şi familie, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat Ş.M. împotriva Deciziei penale nr. 27/A din 13 mai 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, cauze minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reţinerii şi a arestării preventive de la 25 februarie 2009 la 23 septembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 957/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 960/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
