ICCJ. Decizia nr. 933/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.933/2010
Dosar nr. 8818/200/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra recursului de faţă ;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 581 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a luat act de retragerea recursului declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 167 din 21 iulie 2009 a Tribunalului Bacău.
A fost obligat revizuientul la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Împotriva acestei decizii penale, revizuientul S.N. a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispoziţiilor art. 3851 C. proc. pen., sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs hotărârile judecătoreşti, sentinţe sau decizii, după caz, nedefinitive.
Totodată, art. 417 C. proc. pen., cu referire la dispoziţiile înscrise în Cap. III din Titlul II al aceluiaşi cod, prevede că deciziile pronunţate în recurs nu sunt supuse nici unei alte căi ordinare de atac, ele fiind definitive şi executorii.
Aşadar, sistemul român de jurisdicţie a statuat principiul unicităţii acestei căi de atac, dreptul la recurs stingându-se prin exercitare, aşa încât posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă.
În prezenta cauză, revizuientul S.N. a sesizat instanţa cu un nou recurs, împotriva deciziei prin care s-a luat act de retragerea recursului declarat de către acelaşi revizuient.
Or, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.
În consecinţă, Înalta Curte, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. a) teza II C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de revizuientul S.N. împotriva deciziei penale nr. 581 din 19 august 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Definitivă.
Pronunţată In şedinţă publică, azi 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3274/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3276/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
