ICCJ. Decizia nr. 3282/2010. Penal. Prelungirea duratei arestării preventive dispuse în cursul urmăririi penale (art. 156 şi următoarele C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3282/2010
Dosar nr. 1183/44/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
A. Prin Încheierea de şedinţă din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1183/44/2010, în baza art. 155 C. proc. pen., s-a prelungit durata măsura arestării preventive a inculpatului T.V., alături de alţi 4 inculpaţi cercetaţi în aceeaşi cauză, pe o durată de 30 de zile.
Instanţa învestită cu soluţionarea propunerii de prelungire a arestării preventive a reţinut că se impune prelungirea acestei măsuri luată faţă de inculpat, întrucât cercetarea penală nu a putut fi finalizată datorită complexităţii cauzei, fiind necesară efectuarea mai multor activităţi procedurale.
Totodată, prima instanţa a reţinut că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de parchet este pe deplin justificată, temeiurile care au determinat arestarea iniţială subzistând, fiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. cu referire la art. 143 C. proc. pen. şi art. 136 C. proc. pen., în sensul că privarea de libertate se impune pentru buna desfăşurare a procesului, inculpaţii au fost ascultaţi (când nu s-au prevalat de prevederile art 70 C. proc. pen.) în prezenţa apărătorilor lor, există probe temeinice de natură a crea presupunerea că inculpaţii ar fi comis faptele penale reţinute în sarcina lor, fapte care sunt sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, nefiind nicicum îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 139 C. proc. pen. privind revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.
Pe de altă parte, analizând măsura preventivă din perspectiva art. 5 parag.1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost reflectată în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prima instanţă a apreciat că protejarea libertăţii individuale împotriva ingerinţelor arbitrare ale autorităţilor nu trebuie să stânjenească eforturile instanţelor în administrarea probelor şi desfăşurarea în bune condiţii a procesului (cauza Tomasi împotriva Franţei), astfel că, administrarea unor probe noi şi efectuarea altor activităţi (astfel cum au fost arătate de procuror în referatul cu propunerea de prelungire) în vederea finalizării urmăririi penale, impun privarea de libertate în continuare a inculpaţilor.
Faptul că, din motive obiective, procurorii nu au fost în măsură să finalizeze urmărirea penală, nu constituie o cauză care să conducă la cercetarea în libertate a inculpaţilor, având în vedere că prelungirea duratei stării de arest preventiv s-a solicitat în scopul asigurării unei bune desfăşurări a procesului penal, cercetarea penală nesuferind sincope, dovadă în acest sens fiind, printre altele, următoarele activităţi desfăşurate ulterior ultimei prelungiri: au fost puşi sub învinuire şi audiaţi în calitate de învinuiţi, numiţii: C.V., R.A., G.N., N.M., C.M., O.L., M.M.M., M.G., O.C., N.T., S.L. şi M.V.; au fost identificate şi audiate în calitate de martori, următoarele persoane: F.R., C.I., S.P.C., R.I., M.I., M.L., T.T., M.V., etc, declaraţiile acestora confirmând faptele reţinute în sarcina inculpaţilor.
Totodată, împrejurarea că împotriva altor persoane puse sub învinuire nu s-a luat vreo măsură preventivă, nu constituie motiv de cercetare în libertate a inculpaţilor.
Prima instanţă a mai constatat că încadrarea juridică a faptei de furt calificat în formă continuată reţinută în sarcina inculpatului T.V. este cea prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), reţinerea şi a alin. (4) al art. 209 C. pen. în partea finală a referatului întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Galaţi făcându-se din eroare, chestiune care a fost clarificată prin susţinerea orală a procurorului de şedinţă.
În concluzie, în baza mijloacelor de probă de probă prezentate de procuror, prima instanţă a apreciat că materialul probator conturează activitatea infracţională reţinută în sarcina inculpaţilor, formând convingerea instanţei că persoanele acuzate de comiterea unor astfel de fapte grave - date fiind caracterul organizat, valoarea mare a prejudiciului şi forma continuată de săvârşire -, sunt persoane care prezintă un real pericol pentru ordinea publică, şi, în acest context, a constatat că prelungirea măsurii arestării preventive solicitată de parchet este pe deplin justificată.
B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul T.V. solicitând, prin intermediul avocatului din oficiu, revocarea măsurii arestării preventive şi judecarea în stare de libertate cu motivarea că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., inculpatul nu poate influenţa cursul judecării cauzei, acesta fiind deja audiat de organele de urmărire penală iar prejudiciul este acoperit.
Examinând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat.
Inculpatul T.V. a fost arestat preventiv la 29 mai 2010 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, respectiv art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că începând cu anul 2009, a aderat la un grup infracţional organizat constituit de către alte persoane în vederea obţinerii de importante beneficii materiale din sustragerea de produse siderurgice, iar în perioada septembrie 2009 - aprilie 2010, prin 3 acţiuni repetate desfăşurate în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu membrii grupului, a participat ori a ajutat, prin asigurarea transportului, la sustragerea de produse siderurgice în valoare totală de 76.453,66 RON, din incinta părţii vătămate SC A.M. SA Galaţi, membrii grupului cauzând un prejudiciul de 643.320,50 RON.
Înalta Curte constată că, astfel cum în mod just a reţinut şi Curtea de Apel Galaţi, temeiurile care au determinat luarea şi ulterior prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului nu au încetat să existe. Faţă de gravitatea faptelor şi de împrejurările în care au fost comise, de importanţa valorilor sociale lezate, precum şi impactul negativ pe care l-ar avea asupra colectivităţii lipsa unei reacţii ferme a autorităţilor judiciare faţă de persoanele care săvârşesc acest gen de fapte, în mod corect, prima instanţă a apreciat că sunt întrunite şi subzistă cerinţele art. 148 lit. f) C. proc. pen., în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă o ameninţare efectivă pentru ordinea publică.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, având în vedere circumstanţele şi complexitatea cauzei, prelungirea măsurii arestări preventive este justificată de necesitatea efectuării actelor de urmărire penală descrise de procuror în propunerea de prelungire, în vederea finalizării urmăririi penale.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Galaţi urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul - inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva Încheierii de şedinţă din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1183/44/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 949/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 957/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
