ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3326/2010

Dosar nr. 12544/3/2009

Şedinţa publică din 24 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1.046 din 16 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, inculpatul A.N. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000, precum şi la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

Pe lângă pedeapsa principală aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 i s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit a teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 61 C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 712 din 04 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti şi s-a contopit restul rămas neexecutat de 1172 zile cu fiecare din pedepsele aplicate, contopirea cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, făcându-se ulterior printr-o încheiere de îndreptare a erorii materiale.

În baza art. 33, 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (şase) ani închisoare şi 3 (trei) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II şi lit. b) C. pen.

În fapt s-a reţinut că la datele de 18 februarie 2009, 20 februarie 2009, 24 februarie 2009, 09 martie 2009, inculpatul a vândut colaboratorului C.V. 8 doze de heroină în amestec cu cofeină şi paracetamol contra sumei de 400 RON, iar la data de 10 martie 2009 a mai vândut martorei denunţătoare S.G.R. 2 doze de heroină, contra sumei de 100 RON.

La toate aceste date inculpatul s-a deplasat la locul tranzacţiei cu autoturismul, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul A.N. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.

Inculpatul a solicitat să se dea o mai mare eficienţă circumstanţelor sale personale favorabile, cu consecinţa reducerii pedepsei.

Parchetul a criticat nepronunţarea instanţei de fond cu privire la faptele de trafic de droguri de mare risc din data de 10 martie 2009, cu care a fost învestită prin rechizitoriul nr. 202/D/P/2009 şi greşita aplicare a dispoziţiilor art. 195 C. proc. pen., arătând că revocarea liberării condiţionate dintr-o pedeapsă anterioară nu se poate face prin îndreptare de eroare materială.

Instanţa de apel a apreciat ca fiind fondat apelul declarat de parchet şi ca nefondat apelul inculpatului, reţinând următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti din data de 26 martie 2009, dată în Dosarul nr. 202/D/P/2009 inculpatul A.N. a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-a reţinut că la data de 10 martie 2009, inculpatul a vândut numitei S.R.G. două punguţe ce cântăreau 0,33 grame substanţă ce conţine heroină contra sumei de 100 RON.

Acest rechizitoriu a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la data de 26 martie 2009 sub nr. 12544/3/2009.

Prin Încheierea din data de 20 august 2009 a acestei instanţe s-a dispus conexarea Dosarului nr. 20533/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, format ca urmare a sesizării instanţei cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti din data de 14 mai 2009, dat în Dosarul nr. 131/D/P/2009.

Prin acest din urmă rechizitoriu, inculpatul A.N. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.

În fapt, s-au reţinut următoarele:

1. La data de 18 februarie 2009 inculpatul a vândut patru doze cu heroină colaboratorului C.V. contra sumei de 200 RON.

2. La data de 20 februarie 2009 inculpatul a comercializat cantitatea de 0,38 grame heroină în schimbul sumei de 100 RON.

4. La data de 9 martie 2009 inculpatul a comercializat cantitatea de 0,17 grame heroină în schimbul sumei de 100 RON.

Totodată, s-a mai reţinut că la datele de 18 februarie, 20 februarie, 24 februarie şi 9 martie 2009 inculpatul A.N. a condus pe drumurile publice un autoturism, deşi nu poseda permis de conducere.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de inculpatul A.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatându-se că punguţa predată de către inculpat la data de 24 februarie 2009 colaboratorului C.V. nu conţine substanţe stupefiante ori psihotrope supuse controlului conform Legii nr. 143/2000 (fapta de la pct. 3 din rechizitoriu).

Sub un prim aspect, Curtea a reţinut că prima instanţă a avut în vedere la reţinerea situaţiei de fapt (dar şi în drept), în ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, şi actul material din 24 februarie 2009, reţinut la pct. 3 din rechizitoriul nr. 131/D/P/2009, pentru care însă se dispusese neînceperea urmăririi penale, cum s-a arătat mai sus.

Tot astfel, Curtea a mai constatat că instanţa de fond a reţinut în drept că inculpatul a condus un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis la toate datele la care a traficat droguri, inclusiv la data de 10 martie 2009, ceea ce nu corespunde actelor de sesizare, astfel cum au fost mai sus reţinute.

Apoi, Curtea a constatat că, deşi instanţa de fond a avut în vedere la condamnarea inculpatului A.N. pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc şi situaţia de fapt cu care era sesizată ca urmare a conexării Dosarului nr. 20533/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, (în pofida susţinerilor contrare ale Ministerul Public), nu a procedat în mod corespunzător la schimbarea încadrării juridice, conform art. 334 C. proc. pen., dintr-o infracţiune prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (ce făcuse obiectul dosarului iniţial) şi o infracţiune prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (ce făcuse obiectul dosarului conexat), într-o singură infracţiune de droguri de mare risc într-o formă continuată, care să cuprindă toate actele materiale reţinute în cele două rechizitorii, ci a dispus direct condamnarea inculpatului pentru o infracţiune de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

Curtea a mai constatat că, în limitele menţiunilor anterior făcute, situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, precum şi încadrarea juridică dată acesteia, sunt susţinute de materialul probator administrat în cauză, inclusiv de declaraţiile constante ale inculpatului, în care acesta recunoştea comiterea faptelor, nefiind, de altfel, contestate în apel nici de către Ministerul Public, dar nici de către inculpat.

Cât priveşte starea de recidivă postcondamnatorie reţinută în sarcina inculpatului, aceasta are la bază condamnarea anterioară a inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 792 din 4 decembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 4928 din 15 decembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, din a cărei executare inculpatul a fost liberat condiţionat la 11 decembrie 2007, cu un rest neexecutat de 1172 de zile.

Cum faptele deduse judecăţii au fost comise mai înainte de considerarea ca executată a acestei pedepse, în mod corect s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 61 C. pen., privind revocarea beneficiului liberării condiţionate, cu privire la restul neexecutat, cu singura menţiune că aplicarea acestor dispoziţii trebuia să intervină pe lângă fiecare dintre cele două tipuri de infracţiuni deduse judecăţii, omisiunea primei instanţe de a dispune în acest sens în legătură cu infracţiunea prev. de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 neputând fi complinită pe calea îndreptării erorii materiale, căci nu se regăseşte printre situaţiile limitativ prevăzute de art. 195 C. proc. pen.

Un alt aspect criticabil în hotărârea primei instanţe priveşte dispoziţia de confiscare a sumelor de bani obţinute de inculpat prin săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc. Astfel, din activitatea infracţională desfăşurată (cu precizările de mai sus) inculpatul a obţinut suma totală de 450 RON, compusă din 100 RON (fapta de la 10 martie 2010), 200 RON (fapta din 18 februarie 2009), 100 RON (fapta din 20 februarie 2009) şi 50 RON (fapta din 09 martie 2009), iar nu 400 RON, cum a reţinut instanţa de fond, care nu a motivat, de altfel, cum a ajuns la această sumă.

În baza acestor considerente, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia penală nr. 73/A din 1 martie 201 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 1046 din 16 decembrie 2009 şi a Încheierii din data de 25 ianuarie 2010, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală.

A desfiinţat în parte hotărârea apelată şi în totalitate încheierea şi, rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a infracţiunilor pentru care inculpatul A.N. a fost trimis în judecată din infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti nr. 202D/P/2009) şi infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. (rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bucureşti nr. 131D/P/2009) în infracţiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul A.N. la pedeapsa închisorii de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată de care inculpatul a beneficiat cu privire la restul neexecutat de 1172 zile închisoare din pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 792/2000 a Tribunalului Bucureşti şi a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 C. pen. şi a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei principale, ca pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

2. În baza art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru conducere fără permis a unui autoturism pe drumurile publice.

Conform art. 33 lit. a) C. pen., 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse, astfel că în final inculpatul a executat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.

Conform art. 35 alin. (1) C. pen., inculpatul a executat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 450 RON provenită din săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.

A respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul A.N. împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

A menţinut măsura arestării preventive a inculpatului şi a dedus prevenţia, de la 10 martie 2009 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat apelantul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON a reprezentat onorariu parţial pentru avocatul din oficiu, avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul A.N., care a invocat cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este neîntemeiat.

Înalta Curte, verificând decizia penală recurată, atât prin prisma motivului de recurs formulat de inculpat, cât şi în conformitate cu prevederile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.

Reducerea pedepsei sub cuantumul de 6 (şase) ani închisoare, astfel cum solicită inculpatul, nu se justifică având în vedere toate criteriile prevăzute de lege, respectiv art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Deja în cauză au fost valorificate aspectele favorabile ce ţin de persoana inculpatului, atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului, cooperarea cu organele de anchetă, astfel că s-a ajuns la un cuantum către minim, dar gradul ridicat de pericol social al faptelor şi perseverenţa infracţională a inculpatului, acesta fiind recidivist în forma prev. de art. 37 lit. a) C. pen., fac ca cererea sa de reducere a pedepsei să nu poată fi primită.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În conformitate cu disp. art. 385¹⁶, art. 381 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi pentru inculpat.

Se va dispune obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.N. împotriva Deciziei penale nr. 73/A din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 martie 2009 la 24 septembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2891/2010. Penal. Menţinere măsură de...		ICCJ. Decizia nr. 3327/2010. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3326/2010. Penal