ICCJ. Decizia nr. 345/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 345/2010
Dosar nr. 12459/3/2009
Şedinţa publică din 1 februarie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti au fost condamnaţi inculpaţii: 1) R.M. (fiul lui N. şi al G.) în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 8 ani închisoare şi în baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. la 1 an şi 6 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar conform art. 65 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 martie 2009 la zi, şi 2) B.D. (fiica lui G. şi a A.) în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a dedus din pedeapsă durata reţinerii şi arestării preventive de la 2 martie 2009 la zi.
În baza art. 118 lit. f) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,10 gr heroină în amestec cu cafeină rămasă în urma probelor de laborator şi depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., iar potrivit art. 118 lit. d) C. pen. s-a dispus confiscarea sumei de 2.216 lei găsită în locuinţa inculpatei B.D. şi consemnată la C.E.C. B.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, la data de 2 martie 2009, inculpatul R.M. a intermediat vânzarea unei doze conţinând 0,14 grame heroină, cu suma de 50 lei între martorul T.A. şi inculpata B.D. şi a deţinut, pentru consum propriu, fără drept heroina, pusă în evidenţă într-o seringă.
Referitor la inculpata B.D., s-a reţinut că acesta a vândut o doză conţinând 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei martorului T.A., prin intermediul inculpatului R.M. şi a deţinut spre vânzare două doze conţinând 0,02 grame heroină.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, a declaraţiilor martorului denunţător T.A., a declaraţiilor martorilor B.S.L., B.C., M.T.R. şi S.M., a rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică din dosar, probe coroborate cu recunoaşterile inculpaţilor.
În favoarea inculpatului R.M. au fost reţinute circumstanţe atenuante, conform art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., avându-se în vedere conduita sinceră din timpul procesului şi lipsa antecedentelor penale.
Instanţa a reţinut că inculpata B.D. se afla în stare în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), anterior fiind condamnată la 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 236 din 7 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti pentru deţinere de droguri de mare risc în vederea consumului, pedeapsă executată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze de minori şi de familie prin Decizia penală nr. 196/ A din 7 octombrie 2009 a respins apelurile declarate de inculpaţi împotriva hotărârii primei instanţe, considerând nefondate criticile formulate de aceştia în sensul greşitei individualizări a pedepsei cât şi solicitările de reducere a acestei pedepse.
S-a apreciat de către instanţa de control judiciar că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adecvate în raport de ansamblul circumstanţelor reale şi personale incidente în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii care, invocând dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea lor.
Inculpatul R.M. a mai susţinut prin apărător că în cauză nu au fost ascultaţi doi martori din lucrări.
Inculpata B.D. a depus la dosar adresa din 20 august 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Bucureşti în care se menţionează că a depus un denunţ înregistrat sub nr. 597/D/P/2009 în urma căruia au fost depistate două persoane trimise în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi a solicitat aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 şi reducerea pedepsei (fila 22, dosar recurs).
Examinând hotărârea atacată în baza motivelor de casare invocate Curtea constată întemeiat numai recursul declarat de inculpata B.D. şi neîntemeiat recursul declarat de inculpatul R.M.
1. Din analiza actelor dosarului se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 în cazul recurentului R.M. şi de art. 2 alin. (1) şi (2) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) în cazul recurentei B.D.
Probele administrate în cauză menţionate mai sus, au confirmat că, la data de 2 martie 2009 inculpatul R.M. a intermediat vânzarea unei doze de 0,14 grame heroină cu suma de 50 lei între martorul denunţător T.A. şi inculpata B.D. şi că a deţinut, fără drept, heroina, în vederea consumului propriu.
În legătură cu susţinerea din recurs, în sensul că nu au fost ascultaţi în faţa primei instanţe martorii din lucrări T.A. şi M.T.R. se constată că, nemaifiind posibilă audierea, s-au aplicat dispoziţiile art. 327 alin. (3) C. proc. pen.
2. Referitor la pedepsele aplicate inculpatului R.M. se constată că acestea au fost corect individualizate potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sub minimul legal, prin recunoaşterea în favoarea acestuia a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) şi c)C. pen. şi prin luarea în considerare a pericolului social al faptei, a împrejurărilor comiterii lor şi a cantităţii de droguri de mare risc traficate.
Se mai constată că pedeapsa rezultantă este de natură a asigura prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatului şi reintegrarea lui în comunitate.
Deoarece au fost respectate dispoziţiile referitoare la individualizarea pedepsei şi nu s-a dovedit existenţa unor temeiuri care să justifice reconsiderarea cuantumului acestei pedepse, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
Din examinarea actelor dosarului nu rezultă existenţa, în privinţa inculpatului R.M. unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. care pot fi luate în considerare din oficiu.
3. Privitor la inculpata B.D. se constată, în baza actului nou depus în recurs, că pentru a beneficia de dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, aceasta a denunţat la D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti la 31 martie 2009 două persoane care au fost trimise în judecată, prin rechizitoriul nr. 597/D/P/2009 din 29 aprilie 2009 pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) şi 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecţia martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 şi 2 şi care a comis o infracţiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecăţii denunţă sau facilitează identificarea şi tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârşit astfel de infracţiuni, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Conform art. 2 lit. a) pct. 1 din aceeaşi lege, martorul este persoana care prin declaraţiile sale furnizează informaţii şi date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracţiuni grave.
Prin dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 19/2002 s-a stabilit că infracţiunea privind traficul de droguri este o infracţiune gravă.
Întrucât inculpata a comis infracţiuni grave privind traficul de droguri şi în timpul judecăţii a denunţat persoane care au comis fapte similare, aşa cum se menţionează în actul depus la dosar sunt întrunite în cauză cerinţele dispoziţiilor legale evocate pentru ca recurenta B.D. să beneficieze de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.
Faţă de considerentele expuse, Curtea, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite recursul declarat de inculpata B.D., a casa Decizia atacată şi sentinţa primei instanţe numai cu privire la pedeapsa principală stabilită în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Rejudecând în aceste limite, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, se va dispune reducerea pedepsei principale de la 10 ani închisoare, la 8 ani închisoare.
La stabilirea acestei pedepse, Curtea are în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) pericolul social grav al infracţiunii, împrejurările comiterii ei şi persoana inculpatei, aflată în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) după executarea unei pedepse pentru infracţiunea prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Pedeapsa astfel cuantificată se consideră a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, constrângerea şi reeducarea inculpatei şi reintegrarea ei în comunitate.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
4. Totodată, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
5. Se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii inculpaţi.
6. Se va stabili ca onorariul în sumă de 300 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatului R.M. să fie avansat din fondul M.J.L.C., iar onorariul parţial în sumă de 75 lei pentru apărătorul din oficiu desemnat inculpatei B.D., până la prezentarea apărătorului ales să fie plătit din acelaşi fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata B.D. împotriva Deciziei penale nr. 196/ A din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 629 din 2 iulie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală numai cu privire la pedeapsa principală pe care, prin aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 o reduce de la 10 ani închisoare la 8 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor tacate.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.M. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedepsele aplicate durata arestării preventive de la 2 martie 2009 la 1 februarie 2010, pentru ambii inculpaţi.
Obligă recurentul inculpat R.M. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.L.C.
Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată B.D., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 75 lei se va plăti din fondul M.J.L.C.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 1 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3441/2010. Penal. înlocuirea măsurii... | ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Penal → |
|---|
