ICCJ. Decizia nr. 3476/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3476/2010
Dosar nr. 39743/3/2009
Şedinţa publică din 06 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă; în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 203 din 8 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, s-au dispus următoarele:
1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inc. M.C.A. zis C., fiul lui A. si V., la o pedeapsa de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 Iit. a) teza ll-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 Iit. a) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a si lit. b) C. pen. pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicata inculpatului prin sentinţa penala nr. 187/2009, pronunţata de Judecătoria Gherla rămasa def. prin nerecurare si s-a contopit restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioara, de 307 zile cu pedeapsa rezultanta aplicata inculpatului, de 10 ani închisoare, inculpatul urmând sa execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare si interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a si lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei principale, in baza art. 65 C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie.
S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii si arestării preventive din pedeapsa rezultanta aplicata, respectiv de la 23 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţilor de 1,04 gr. heroina indisponibilizata la I.G.P.R. conform dovezii din 02 octombrie 2009 si a cantităţii de 0,44 g heroina indisponibilizata la I.G.P.R. conform dovezii din 02 octombrie 2009, cantităţi ramase in urma analizelor de laborator si distrugerea acestora.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a constatat că prin rechizitoriul întocmit de M.P. - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Bucureşti cu nr. 2215 D/P/2009, inculpatul M.C.A. zis C. a fost trimis in judecata penala in stare de arest preventiv pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen. si a infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fara drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.art. 37 lit. a) C. pen., ambele cu aplic.art. 33 lit. a) C. pen.
Prin actul de sesizare a instanţei, s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 21 septembrie 2009, organele de politie din cadrul B.C.C.O. - Serviciul Antidrog - Biroul Sector 5 s-au sesizat cu privire la faptul ca numitul C. vinde heroina sub forma de doze cu suma de 120-150 lei pe doză în zonele S. sector 5 - bd. C.B. sector 4.
În urma cercetărilor efectuate, a fost identificat martorul U.M.R., consumator de heroină, care obişnuia să cumpere heroină de la C. identificat ulterior în persoana inculpatului M.C.A.
La data de 22 septembrie 2009, numitul U.M.R. a formulat, în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000, un denunţ faţă de inculpatul M.C.A. zis C. de la care cumpără heroină.
În data de 23 septembrie 2009, în baza ordonanţei de delegare dispuse de procuror, organele de poliţie, au procedat, în prezenţa martorului asistent C.M.V., la consemnarea seriilor bancnotelor ce formează suma de 260 lei şi la tratarea criminalistică a bancnotelor ce formează această sumă cu praf fluorescent (4 bancnote a 50 lei) sumă ce urma a fi folosită de martorul denunţător U.M.R. la cumpărarea sub supravegherea organelor de poliţie a unei cantităţi de droguri de la inculpatul M.C.A.
Denunţătorul U.M.R. a fost percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere după care i-au înmânat martorului denunţător suma de 260 lei formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal amintit mai sus pentru a cumpăra heroină.
După efectuarea acestor activităţi, martorul denunţător U.M.R. s-a deplasat împreună cu lucrătorii de politie în zona bd. B. de unde l-a contactat telefonic pe inculpatul M.C.A. căruia i-a spus că vine să îi aducă „datoria de 260 lei" (însemnând, în mod codificat, că inculpatul urma să îi aducă 2 grame de heroină) stabilind ca loc de întâlnire blocul D.
Fiind supravegheat în permanenţă de către lucrătorii de poliţie, martorul denunţător s-a deplasat spre locul de întâlnire stabilit unde s-a întâlnit cu inculpatul M.C.A. şi i-a dat acestuia suma de 260 lei formată din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, bani pe care inculpatul i-a luat şi i-a dat în schimb, din mână, 2 punguţe de mici dimensiuni în care se afla heroină.
După finalizarea tranzacţiei, martorul U.M.R. a plecat deplasându-se spre lucrătorii de poliţie cărora Ie-a predat cele 2 punguţe cu heroină.
Aceste punguţe au fost introduse într-un plic care a fost sigilat cu sigiliul tip M.A.I. nr. 52361, spre expertizare.
Martorul U.M.R. a fost din nou percheziţionat de către lucrătorii de poliţie în prezenţa martorului asistent C.M.V., asupra sa nefiind găsite substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau alte bunuri sau valori interzise la deţinere.
Imediat după ce tranzacţia a avut loc, o echipă de poliţişti l-au imobilizat pe inculpatul M.C.A.
Asupra acestuia au fost găsite suma de 460 lei din care 260 lei era formată in bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, iar în mâna dreaptă a inculpatului s-a găsit o doză de heroină.
Tot asupra inculpatului s-au mai găsit 2 telefoane mobile marca N. cu cartelă SIM C., un telefon mobil marca N. cu cartelă telefonică C., o cheie tip yală şi un portofel pliant de piele.
Palmele inculpatului au fost verificate cu lampa cu lumină ultravioletă constatându-se existenţa de urme de praf galben fluorescent existent şi pe bancnotele sumei de 260 lei.
De faţă la întreaga acţiune, aşa cum a fost descrisă mai sus, a fost martorulasistent C.M.V.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând în 2 punguţe din material plastic de culoare albă conţine 1,17 grame de Heroină în amestec cu Cofeină;
Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 1,04 grame rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - dovada din 02 octombrie 2009".
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 24 septembrie 2009 efectuat în cauza privind pe M.C.A. a conchis că proba constând într-o punguţă din material plastic de culoare albă conţine 0,51 grame de Heroina în amestec cu Cofeină; Heroina (Diacethilmorphina) face parte din Tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri.
Cantitatea de 0,44 grame rămasă din proba litigiu după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. - dovada din 02 octombrie 2009".
Cu ocazia audierilor, inculpatul M.C.A. a avut o poziţie sinceră, de recunoaştere a învinuirii aduse.
Inculpatul M.C.A. a declarat ca este consumator de heroina pe care o cumpăra de la persoane necunoscute din zona F. sector 5 Bucureşti.
A recunoscut faptul ca a vândut denunţătorului U.M.R. 2 doze de heroina cu suma de 260 lei si ca a deţinut pentru consum propriu, fara drept, o doza de heroina.
Martorul denunţător U.M.R. a declarat ca s-a intalnit cu inculpatul M.C.A. in scara blocului unde acesta locuieşte fara forme legale, i-a dat suma de 260 lei si a primit 2 doze de heroina pe care Ie-a predat lucratorilor de politie.
Declaraţiile martorului asistent C.M.V. a confirmat cele constatate in procesul verbal de prindere in flagrant a inculpatului, arătând ca a fost de fata la întreaga acţiune care s-a desfăşurat asa cum a fost descrisa mai sus,precum si la percheziţiile corporale efectuate in cauza.
Situaţia de fapt expusa mai sus s-a dovedit cu următoarele mijloace de proba si anume cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces verbal de inseriere bani, procese verbale de percheziţii corporale ale martorului si ale inculpatului, denunţul si declaraţiile martorului U.R.M., depoziţii martor asistent, rapoarte de constatare tehnico-stiintifica din 24 septembrie 2009 si din 24 septembrie 2009, coroborate cu declaraţiile inculpatului.
În timpul cercetării judecătoreşti, a fost audiat inculpatul care a recunoscut parţial săvârşirea faptelor reţinute in sarcina sa, arătând ca heroina ce a fost găsita asupra sa era destinata consumului propriu si ca nu obişnuia sa vanda droguri, dar uneori consuma împreuna cu denunţătorul, nu insa contra unei sume de bani, fiind întreţinut de familia sa, fara a avea vreun loc de munca.
A mai fost audiat in cauza si martorul C.M.V. care a arătat ca a fost de fata la organizarea flagrantului împotriva inculpatului, in calitate de martor asistent, respectiv a văzut când i-a fost inmanata denunţătorului suma de 260 lei, de către organele de cercetare, suma cu care acesta s-a deplasat in scara blocului si i-a dat-o inculpatului, iar apoi a văzut cu prilejul percheziţiei corporale efectuate asupra acestuia aceeaşi suma de bani ce fusese pusa la dispoziţia denunţătorului. Martorul a mai arătat ca nu cunoaşte rezultatul percheziţiei domiciliare efectuata inculpatului.
Instanţa fondului a fost în imposibilitate de a proceda la audierea martorului U.R.M., intrucat aşa cum a rezultat din referatele întocmite de organele de poliţie acesta nu mai locuieşte la adresa de domiciliu cunoscuta, iar altă adresa nu este cunoscuta, astfel încât au fost avute in vedere declaraţiile acestuia din faza de urmărire penala, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declaraţii în care acesta a arătat ca a achiziţionat droguri, respectiv două doze heroina, de la inculpat cu banii predaţi şi înseriati de organele de poliţie, cărora Ie-a şi predat drogurile după efectuarea tranzacţiei.
Din analiza întregului material probatoriu administrat in cauza, respectiv a declaraţiilor martorului C. - care a confirmat cele constatate în procesul verbal de prindere in flagrant a inculpatului, declaraţiile martorului denunţător U. date în faza de urmărire penala, conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-stiintifica efectuate, coroborate cu declaraţiile inculpatului în care a arătat că deţinea droguri pentru consum şi i-a dat şi martorului U. pentru consum, chiar daca nu a recunoscut primirea vreunei sume de bani, aspect însă care a rezultat din declaraţiile martorilor, instanţa a constatat că situaţia de fapt reţinuta prin actul de sesizare a instanţei este corecta şi că faptele inculpatului M.C.A. care la data de 23 septembrie 2009 a vândut martorului U.M.R. cu suma de 260 lei 2 doze conţinând 1,17 gr. heroina şi a deţinut, pentru consum propriu, fără drept, o doza conţinând 0,51 gr. heroina, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000 şi respectiv ale infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc, fara drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) si (2) din Legea nr. 143/2000, infracţiuni pentru care inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate, în baza art. 65 C. pen.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru fiecare infracţiune în parte, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social concret al fiecărei infracţiuni săvârşite de inculpat, modalitatea concreta de săvârşire a faptelor, precum si circumstanţele personale ale inculpatului care a avut o atitudine parţial sincera pe parcursul întregului proces penal, fiind recidivist postcondamnatoriu, făcandu-se aplic.art. 37 lit. a) C. pen.
Având în vedere ca inculpatul a săvârşit doua infracţiuni înainte de a fi fost condamnat pentru vreuna dintre ele, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C. pen., astfel încât, s-a dispus ca acesta sa execute pedeapsa cea mai grea aplicata.
Faţă de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca scopul educativ şi coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie, făcând aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie.
De asemenea, având in vedere că inculpatului i-a rămas neexecutat un rest de pedeapsa de 307 zile închisoare, în urma liberării condiţionate din pedeapsa aplicata prin sentinţa penala nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla, rămasă definitivă prin nerecurare, tribunalul a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate a inculpatului pentru acest rest de pedeapsă, în baza art. 61 C. pen., rest ce a fost contopit cu pedeapsa aplicata în speţă, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea aplicata, aceea de 10 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a si lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale aplicate.
Instanţa a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. şi a menţinut starea de arest a inculpatului, iar in baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus perioada reţinerii, de la 23 septembrie 2009 la zi.
În baza art. 17 alin. (1) si art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea cantităţilor de 1,04 gr. heroina indisponibilizată la I.G.P.R. conform dovezii din 02 octombrie 2009 şi de 0,44 gr. heroina indisponibilizată la I.G.P.R. conform dovezii din 02 octombrie 2009, cantităţi ramase în urma analizelor de laborator si distrugerea acestora.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.C.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pe fond, rejudecând, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate, cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen. Inculpatul a solicitat să se dea o valoare crescută recunoaşterii imediate şi fără rezerve a faptei, precum şi faptului că a colaborat cu organele de urmărire penală în scopul aflării adevărului.
Analizând hotărârea apelată, prin prisma motivelor de apel invocate şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul, găsind fondate motivele ce ţin de individualizarea pedepsei aplicate inculpatului M.C.
Din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat că situaţia de fapt şi încadrarea juridică a faptei au fost corect reţinute de instanţa de fond, în condiţiile în care în timpul percheziţiei corporale efectuată de organele de poliţie, în prezenţa martorului asistent C.M.V. în buzunarul inculpatului au fost găsiţi banii primiţi pentru tranzacţia efectuată cu denunţătorul U.M.R., iar în mână o doză de heroină, despre care inculpatul a afirmat că este pentru consum propriu. Anterior inculpatul a fost înregistrat în timp ce vindea droguri martorului U.M.R., palmele inculpatului fiind verificate în lumină ultravioletă, constatându-se existenţa de urme de praf galben fluorescent, acelaşi ca şi pe bancnotele găsite asupra sa şi provenind de la denunţător.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa elementului subiectiv decurgând din faptul că banii din vânzarea drogurilor au fost găsiţi asupra inculpatului, aspect care s-a coroborat cu declaraţiile inculpatului în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond (fila 16 dosar de fond). Inculpatul a arătat că vindea droguri în vederea procurării banilor necesari cumpărării de droguri pentru consum propriu.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, sunt incriminate de lege activităţile de cultivare, producere, fabricare, experimentare, extragere, preparare, transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deţinere ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, efectuate fără drept şi sancţionate cu o pedeapsă al cărei minim este de 10 ani.
Legea incriminează şi consumul de droguri. Conform art. 4 din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deţinerea de droguri de risc pentru consum propriu, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau amendă, iar dacă faptele privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.
În aceste condiţii, Curtea a constatat că inculpatul a comis infracţiunile în forma vânzării de droguri, precum şi consumului de droguri aspect recunoscut de inculpat.
Susţinerile inculpatului în sensul că ar fi comis fapta de vânzare de droguri în scopul obţinerii sumelor necesare procurării heroinei pentru consum propriu s-a apreciat că nu au relevanţă asupra existentei trăsăturilor esenţiale ale infracţiunii.
De altfel, inculpatul nu a contestat vinovăţia sa şi soluţia de condamnare pronunţată de instanţa de fond, ci numai individualizarea judiciară a pedepsei aplicate.
Sub aspectul cuantumului pedepsei, Curtea a constatat că pedepsele aplicate de instanţa de fond, de 10 ani închisoare, pentru trafic de droguri, respectiv 3 ani pentru consum de droguri, sunt prea aspre în raport de cantitatea de droguri vândută respectiv găsită asupra sa.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de apel invocat de inculpat, Curtea a constatat că soluţia instanţei de fond în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (10 ani închisoare) cât şi pedeapsa pentru deţinerea de droguri în vederea consumului propriu de 3 ani nu sunt justificate, avându-se în vedere gradul de pericol social al faptelor decurgând din gravitatea faptei în concret, care este dată de cantitatea de droguri deţinută de inculpat, 1,17 grame heroină vândute martorului şi 0,51 grame heroină găsite asupra sa, pentru consum propriu. Curtea a constatatat că se justifică o reducere a pedepsei sub minimul stabilit de lege.
Deşi inculpatul are antecedente penale, condamnările anterioare sunt pentru furt calificat, ceea ce arată că nu există o specializare a inculpatului în faptele de trafic de droguri, de natură să atragă o pedeapsă peste minimul prevăzut de lege. S-a apreciat că sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege cantitatea de droguri traficată, respectiv găsită asupra sa şi numărul actelor materiale reţinute în Rechizitoriu (traficul de droguri este reţinut a fi fost săvârşit o singură dată, la 21 septembrie 2009. Instanţa nu a putut da o mai mare relevanţă aspectelor favorabile inculpatului faţă de existenţa recidivei post condamnatorii, respectiv a concursului de infracţiuni şi faptului că nu are un loc de muncă.
Astfel, critica recurentului inculpat, în sensul acordării eficienţei dispoziţiilor art. 74 C. pen., art. 76 C pen. a fost reţinută, cu priviere la infracţiunile de trafic de droguri de mare risc şi consum de droguri de mare risc, aplicându-se pedepse sub minimul special. S-a apreciat că funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o corectă individualizare, proporţionare a acesteia, care să ţină seama şi de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se reintegreze în societate. Curtea a apreciat că pedepsele de 6 ani pentru trafic de droguri de mare risc, respectiv pentru consum de droguri de mare risc un an şi şase luni închisoare, corespund periculozităţii faptelor şi persoanei făptuitorului care nu a manifestat o atitudine de regret faţă de faptele comise. în condiţiile pedepsei aplicate, condamnatul se poate libera condiţionat după executarea efectivă a minimum 3 ani.
Curtea a aplicat şi pedeapsa complementară constând din interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe lângă pedeapsa principală pentru trafic de droguri. S-a mai aplicat şi interzicerea drepturilor electorale (art. 64 lit. a) şi b) C. pen.) pe perioada executării pedepselor principale.
S-a apreciat că natura faptelor comise impune în continuare privarea de libertate, menţinându-se arestarea preventivă.
Faţă de aceste considerente, s-a admis apelul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva sentinţei penale nr. 203 din data de 18 martie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a ll-a penală. A desfiinţat, în parte, hotărârea Tribunalului Bucureşti şi rejudecând: a condamnat inculpatul în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi 74 - 76 C. pen. la 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani.
În baza art. 4 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) şi art. 74 - 76 C. pen., a condamnat inculpatul la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa cea mai grea de 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 C. pen., a revocat beneficiul liberării condiţionate, privind pedeapsa aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 187/2009 a Judecătoriei Gherla definitivă prin nerecurare şi a contopit restul de pedeapsă ce a rămas de executat din pedeapsa anterioară de 307 zile cu pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului de 6 (şase) ani, acesta urmând să execute în final 6 (şase) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani. S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a), b) C. pen. S-a menţinut starea de arest a acestuia şi s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi a arestării preventive, de la 23 septembrie 2009 la zi.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 200 lei, urmând a fi suportat din fondul M.J.
Împotriva acestei decizii, în temrmen legal, a declarat recurs, inculpatul M.C.A., criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, şi a solicitat casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicată.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte, apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului M.C.A. de către instanţa de apel este corectă.
Curtea de Apel Bucureşti, judecând în apel a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptelor săvârşite de inculpatul M.C.A., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, fiind recidivist, fără ocupaţie, precum şi faptul că acesta a avut o atitudine parţial nesinceră pe tot parcursul procesului penal.
Pedepsele aplicate în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acestora fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul M.C.A., privind greşita individualizare a pedepselor nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat precum şi cuantumul acesteia stabilit de instanţa de apel, asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educativă, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 08 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 06 octombrie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat M.C.A. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C.A. împotriva Deciziei penale nr. 162 din 08 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia l-a penală.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 23 septembrie 2009 la 06 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 06 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 345/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 397/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
