ICCJ. Decizia nr. 754/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.754/2010
Dosar nr.6661/121/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 566/ F din 09 decembrie 2008 a Tribunalului Galaţi, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpaţii D.G., D.R.C., I.M.C. şi R.M. din infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 75 lit. a) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza l C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi în această încadrare juridică au fost condamnaţi:
- inculpatul D.G. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005).
În baza art. 36 alin. (1) C. pen. în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului D.G. pentru infracţiunea dedusă judecăţii în prezenta cauză cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată pentru infracţiunea prev. de art. 20 C. pen. în referire la art. 174 alin. (1) C. pen. raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 99 şi urm. C. pen. (faptă din 28 ianuarie 2006) prin sentinţa penală nr. 530 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Galaţi, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2770 din 12 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 6 (şase) ani închisoare sporită la 7 (şapte) ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului D.G. şi în baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta perioadă executată de la 29 martie 2007 la zi.
S-a anulat mandatul de executare din 18 septembrie 2008, emis în baza sentinţei penale nr. 530 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Galaţi şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 530 din 19 octombrie 2007 a Tribunalului Galaţi.
- inculpatul D.R.C. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza l-a C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005).
- inculpatul I.M.C. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza l-a C. pen. cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen., (faptă din 16 mai 2005).
În baza art. 85 alin. (1) C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicată inculpatului I.M.C. prin sentinţa penală nr. 1714 din 29 iunie 2006 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin neapelare la 24 iulie 2006.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., în referire la art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată inculpatului I.M.C. prin sentinţa penală apelată, cu pedeapsa de 6 (şase) luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. Cod, art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen. prin sentinţa penală nr. 1714 din 29 iunie 2006 a Judecătoriei Galaţi rămasă definitivă prin neapelare la 24 iulie 2006, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (şase) ani închisoare sporită la 6 (şase) ani şi 2 (două) luni închisoare.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei penale nr. 1714 din 29 iunie 2006 a Judecătoriei Galaţi.
- inculpatul R.M. la o pedeapsă de 6 (şase) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1), (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. (faptă din 16 mai 2005 ).
În baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpaţilor D.G., D.R.C., I.M.C. şi R.M. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14 C. proc. pen., şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. şi art. 1000 alin. (2) C. civ. au fost obligaţi, în solidar inculpaţii D.G., D.R.C., I.M.C. şi R.M., inculpatul D.G. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente D.G. şi D.C., inculpatul D.R.C. în solidar şi cu partea responsabilă civilmente D.N., inculpatul I.M.C. şi în solidar cu partea responsabilă civilmente I.F., iar inculpatul R.M. în solidar şi cu părţile responsabile civilmente R.V. şi R.Z. la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri civile - daune morale către partea civilă V.C.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Partea vătămată V.C.C. are vârsta de 13 ani şi 9 luni, este cunoscută cu diagnosticul „tulburare afectiv - comportamentală pe fond de intelect limitat" şi este elev în cadrul Şcolii Generale N.M. din Galaţi.
În ziua de 16 mai 2005, partea vătămată s-a hotărât, în timp ce se deplasa către şcoală, să treacă pe la domiciliul martorei M.L. (colegă de clasă), după care împreună au mers acasă la inculpatul D.G. La domiciliul acestuia se afla şi martora G.N. şi, toţi patru au decis să nu mai meargă la şcoală ci să se plimbe prin oraş.
Astfel, au lăsat ghiozdanele la locuinţa inculpatului D.G. şi au plecat la o sală de jocuri în cartierul Ţ. unde s-au întâlnit cu inculpaţii D.R.C., I.M.C. şi R.M.
Cei patru inculpaţi fiind colegi de şcoală şi prieteni, au discutat între ei despre faptul că în cartier se zvoneşte că partea vătămată obişnuieşte să întreţină relaţii sexuale orale şi anale cu diferite persoane. În fapt, şi inculpatul D.G. mai întreţinuse relaţii sexuale orale cu partea vătămată cu câteva zile mai înainte, însă nu le-a spus celorlalţi inculpaţi.
În acest context, acesta a vorbit cu partea vătămată căreia i-a propus să întreţină relaţii sexuale orale şi anale, promiţându-i o sumă de bani de la întregul grup.
Datorită dizabilităţii mentale, partea vătămată nu a avut posibilitatea să reacţioneze, deoarece inculpaţii l-au ameninţat că îl vor bate şi îl vor arunca de la etaj dacă nu acceptă.
În aceste condiţii, tot grupul s-a deplasat în zona U., la blocul aflat în construcţie, şi au urcat la ultimul etaj unde, pe rând, inculpaţii au întreţinut relaţii sexuale orale şi anale cu partea vătămată, în intervalul orelor 13,00 - 15,00.
În acest interval de timp, cele două martore au rămas la nivelul unui etaj inferior celui unde se aflau inculpaţii şi partea vătămată şi, întrucât la un moment dat au auzit râsete, au urcat şi au văzut cum inculpatul R.M. întreţinea relaţii sexuale orale cu partea vătămată, iar în apropierea lui, inculpatul D.R.C. era dezbrăcat şi aştepta râzând.
În aceste împrejurări, cele două martore s-au speriat şi au coborât la parterul blocului unde au aşteptat până când cei patru inculpaţi au coborât şi ei împreună cu partea vătămată.
Ulterior, în zona de la parterul blocului, inculpaţii au găsit o cască pe care au pus-o pe capul părţii vătămate, după care au început să învârtă şi să lovească pe partea vătămată, batjocorind-o.
Apreciind că se poate întâmpla ceva grav, inculpatul D.G. a intervenit şi i-a rugat pe ceilalţi să se liniştească, după care partea vătămată împreună cu cele două martore şi inculpatul D.G. au plecat la domiciliul acestuia din urmă, de unde şi-au luat ghiozdanele şi au plecat fiecare la casele lor.
Ajunsă acasă, partea vătămată nu a relatat nimic părinţilor. Abia a doua zi, datorită faptului că fratele martorei G.N. a povestit la şcoală ce ştia de la sora sa, directorul şcolii s-a sesizat şi a anunţat pe tatăl părţii vătămate. În aceeaşi zi, partea vătămată a fost internată la Spitalul de Urgenţă S.A.A. Galaţi, Secţia Neurochirurgie, unde a fost examinată medico - legal.
În urma examinării medico-legale a părţii vătămate s-a constatat că aceasta prezenta: traumatism cranian minor produs prin lovire cu corp dur şi excoriaţie facială posibil produsă prin lovire cu sau de corp dur. Leziunile pot data din 16 mai 2005, traumatismul cranian necesitând pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale. Leziunile nu i-au pus în primejdie viaţa; în secreţia anală nu s-au pus în evidenţă spermatozoizi.
Partea vătămată a fost externată la data de 19 mai 2005 cu diagnosticul traumatism cranian minor, comoţie cerebrală şi retard mintal.
Prima instanţă a apreciat că faptele inculpaţilor minori, care în data de 16 mai 2005 au întreţinut relaţii sexuale orale şi anale cu partea vătămată V.C.C., în vârstă de 13 ani şi 9 luni, profitând de imposibilitatea acestuia de a se apăra şi de a-şi exprima voinţa, raportat la boala de care suferea, respectiv tulburare afectiv comportamentală pe fond intelect limitat, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice şi condamnarea inculpaţilor.
S-a reţinut că în mod greşit s-a reţinut circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen. în condiţiile în care în conţinutul agravant al infracţiunii (alin. (2) lit. a)) intră ca element circumstanţial săvârşirea faptei de două sau mai multe persoane împreună.
Împotriva sentinţei primei instanţe au declarat apel inculpaţii D.G., D.R.C., R.M. şi partea vătămată V.C.C., pentru acesta din urmă luându-se act de retragerea apelului.
Inculpaţii au criticat, în principal, încadrarea juridică a faptelor, susţinând că se impunea reţinerea infracţiunii de act sexual cu un minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 75 lit. a) C. pen. şi achitarea pentru această infracţiune întrucât nu au cunoscut că partea vătămată nu are împlinită vârsta de 15 ani.
În subsidiar au solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate, sub aspectul cuantumului şi al modalităţii de executare.
Instanţa de apel a apreciat ca întemeiate apelurile inculpaţilor, dar numai în ceea ce priveşte critica individualizării pedepselor, reţinând că pedeapsa aplicată inculpatului D.G. este prea aspră în raport de atitudinea acesteia în proces şi faţă de partea vătămată, iar pentru ceilalţi doi inculpaţi s-au reţinut circumstanţe atenuante şi s-a apreciat că aceştia pot beneficia de dispoziţiile art. 861 C. pen.
Cu referire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice s-a apreciat că cererea nu poate fi primită, probele din dosar dovedind că partea vătămată a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu inculpaţii datorită faptului că a fost ameninţată cu bătaia şi că va fi aruncată de la etaj. Pe de altă parte, s-a avut în vedere şi boala de care suferă partea vătămată şi care-i afectează capacitatea de apreciere şi discernământul critic asupra gravităţii actelor comise.
De asemenea, a fost înlăturată şi apărarea inculpaţilor, în sensul că nu cunoşteau vârsta reală a părţii vătămate, probele administrate, inclusiv declaraţiile inculpaţilor, dovedind că aceştia ştiau că partea vătămată are aproximativ 14 ani.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 40/ A din 2 decembrie 2009 a admis apelurile inculpaţilor şi a luat act de retragerea apelului declarat de partea vătămată.
A desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, rejudecând, a redus pedeapsa aplicată inculpatului D.G. pentru viol de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, stabilind că în final, ca efect al contopirii cu pedeapsa dintr-o condamnare anterioară, acesta are de executat o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare.
Pentru inculpaţii D.R.C. şi R.M. a făcut aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen. şi a redus pedepsele aplicate acestora de la 6 ani la 4 ani închisoare, dispunând, în baza art. 861 şi art. 110 C. pen., suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor pe o durată de 5 ani şi 6 luni, cu măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 C. pen.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.R.C. şi R.M., reiterând criticile formulate în apel şi solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de viol în infracţiunea de act sexual cu un minor şi achitarea pentru această infracţiune întrucât nu au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate. În subsidiar s-a solicitat reindividualizarea pedepselor în sensul suspendării condiţionate a executării acestora. În drept, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Recursurile sunt neîntemeiate.
Înalta Curte, analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurenţi şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Prima critică formulată de inculpaţi în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. nu este fondată.
Apărările inculpaţilor, în sensul că partea vătămată a fost de acord să întreţină raporturi sexuale şi că iniţiativa a aparţinut acestuia sunt nefondate, nefiind susţinute de probele administrate în cauză. Astfel, fiind audiat, în faza de urmărire penală, la judecarea cauzei şi la judecarea cauzei în apel, partea vătămată V.C.C. a susţinut în mod constant că nu a fost de acord cu propunerea inculpaţilor de a întreţine relaţii sexuale, însă la insistenţele acestora care l-au ameninţat că îl vor bate şi-l vor arunca de la etaj, a acceptat şi a întreţinut relaţii sexuale orale şi anale cu toţi cei patru inculpaţi.
În declaraţia dată pe data de 17 mai 2005, deci la numai o zi de la săvârşirea faptelor, partea vătămată a arătat că inculpaţii au profitat de el deoarece este bolnav, având diagnosticul de retard mintal şi se afla în evidenţa Spitalului de Copii Galaţi.
Audiat la judecarea cauzei în fond, a susţinut că inculpatul I.C. i-a cerut să meargă cu ei şi să întreţină relaţii sexuale, ameninţându-l că dacă va refuza, îl vor bate. Arată că a fost dus cu forţa în scara blocului, loc în care constrâns fiind, a întreţinut raporturi sexuale cu cei patru inculpaţi. A declarat că, înainte de a întreţine relaţii sexuale a fost lovit cu palma de către inculpatul D.R., că nu a pretins şi nu i s-au promis bani.
Declaraţia părţii vătămate se coroborează cu cea a reprezentantului legal al acestuia - tatăl V.V. - căruia acesta i-a povestit, a doua zi după ce se sesizase şi conducerea şcolii la care studia inculpatul, că patru tineri l-au abuzat sexual, forţându-l să întreţină cu ei raporturi sexuale orale şi anale. A precizat acesta că în seara de 16 mai 2006, când fiul său a venit la domiciliu, a observat că era murdar de verdeaţă pe mâneca cămăşii şi de var şi ciment pe vestă şi avea pantalonii mototoliţi. De asemenea, a observat că avea pielea capului crăpată, iar pe faţă, în zona tâmplei avea zgârieturi.
În acelaşi sens a fost şi declaraţia martorei G.I. - concubina tatălui părţii vătămate, care a precizat că în seara zilei de 16 mai 2005, când aceasta s-a întors acasă, a văzut că avea atât pantalonul, cât şi chiloţii murdari; de asemenea, în cursul aceleiaşi seri l-a văzut pe acesta supărat. Martora a precizat că a doua zi a aflat despre cele petrecute de la conducerea şcolii, iar ulterior, din relatările părţii vătămate, acesta i-a precizat că a fost forţat, ba chiar şi ameninţat că va fi aruncat de sus.
Relevantă sub acest aspect este declaraţia părţii responsabile civilmente D.C. care, la judecarea cauzei în fond, a declarat că a aflat de la fiul său că a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată întrucât a fost ameninţat de inculpatul I.M.C. că în caz contrar va fi bătut. Această declaraţie se coroborează cu declaraţia dată de partea vătămată la judecarea cauzei în apel, când a relatat că nu a putut cere ajutorul inculpatului D.G., deoarece şi acesta a fost ameninţat de către inculpatul I.M.C.
De asemenea, relevante sub acest aspect sunt declaraţiile martorilor G.N. şi M.E., care au arătat că în momentul în care au văzut ce se întâmplă, s-au speriat şi au coborât la parter, martora M.E. declarând şi faptul că a doua zi partea vătămată i-a povestit că a fost forţată de cei patru inculpaţi.
Susţinerile inculpaţilor în sensul că au discutat cu partea vătămată şi că aceasta ar fi fost de acord să întreţină raporturi sexuale încă din timpul deplasării pe stradă contra unei sume de bani, sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Astfel, din declaraţiile martorelor G.N. şi M.E. rezultă că discuţia iniţială a fost să meargă să se plimbe în parcul de la inelul de rocadă şi că, abia în momentul în care au ajuns în intersecţie, inculpatul D.R. le-a propus să meargă în blocul în construcţie. Cele două martore nu au confirmat că ar fi auzit vreo discuţie între inculpaţi şi partea vătămată cu privire la eventuale relaţii sexuale, ceea ce înseamnă că aceste discuţii s-au purtat numai între inculpaţi.
Este greu de crezut că în condiţiile în care partea vătămată ar fi acceptat să întreţină relaţii sexuale contra unei sume de bani şi inculpaţii au declarat că nu s-a plătit această sumă, partea vătămată nu ar fi pretins plata acestei sume în prezenţa martorelor G.N. şi M.E.
Faptul că partea vătămată nu a avut iniţiativa şi nu a fost de acord să întreţină relaţii sexuale este confirmat şi de contradicţiile existente între declaraţiile inculpaţilor. Astfel, inculpatul D.G. a declarat că a fost întrebat de către ceilalţi trei inculpaţi dacă partea vătămată obişnuieşte să întreţină relaţii sexuale anale şi orale, a răspuns că nu ştie, însă l-a întrebat şi acesta a acceptat. Inculpatul I.M.C. a declarat că partea vătămată a fost convinsă de către inculpatul D.R.C. Inculpatul D.R.C. a declarat că discuţiile au existat între partea vătămată care a discutat cu inculpatul R.M., că iniţial el a rămas cu fetele şi că ulterior a fost strigat de către inculpatul D.G., iar inculpatul R.M. a susţinut că propunerea a venit din partea inculpatului D.G.
În condiţiile în care partea vătămată V.C.C. era de unul singur, avea doar vârsta de 13 ani şi 9 luni, iar inculpaţii erau în număr de 4 şi aveau vârste cuprinse între 15 ani şi 3 luni şi 17 ani şi 6 luni, faptele au fost săvârşite într-un bloc în construcţie şi în care nici inculpaţii, nici martorele şi nici partea vătămată nu au confirmat existenţa unor muncitori, deci în condiţii improprii de a cere ajutorul cuiva, ţinând cont şi de faptul că partea vătămată prezenta retard mintal, este evident că partea vătămată nu a avut nici măcar reprezentarea cu ceea ce semnifică, biologic şi moral, un act sexual pentru a putea lua o hotărâre în deplină cunoştinţă.
Este evident că, în aceste condiţii, partea vătămată a acceptat să întreţină relaţii sexuale orale şi anale cu inculpaţii, numai datorită faptului că partea vătămată a fost ameninţată cu bătaia şi că va fi aruncată de la etaj.
Nici apărările inculpaţilor că nu au cunoscut vârsta reală a părţii vătămate nu sunt fondate, aceştia declarând iniţial, la urmărirea penală, că o cunoşteau pe partea vătămată şi ştiau că are aproximativ 14 ani.
Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nici critica subsidiară formulată de inculpaţi în baza cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. (individualizarea pedepselor) nu este fondată.
Opţiunea instanţei de apel de a dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor este pe deplin justificată de necesitatea ca reinserţia socială a inculpaţilor să fie atent urmărită şi coordonată, pentru a se preîntâmpina orice posibilă abatere a acestora către o conduită antisocială.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, cu obligarea acestora la cheltuieli judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru recurentul inculpat R.M. urmând a fi avansat din fondul M.J.L.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii R.M. şi D.R.C. împotriva Deciziei penale nr. 40/ A din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia de minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat R.M. la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă recurentul inculpat D.R.C. la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3541/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1010/2010. Penal → |
|---|
