ICCJ. Decizia nr. 3549/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3549/2010
Dosar nr. 306/39/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 57 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.N. împotriva ordonanţei nr. 246/P/2008 din 05 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi a ordonanţei nr. 85/II/2/2010 din 19 martie 2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.
Petiţionarul a fost obligat să plătească statului suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi şi înregistrată sub nr. 637/P/2008 din 27 februarie 2008, petenţii HG şi H.M. au solicitat efectuarea de cercetări faţă de numitul M.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen., constând în aceea că la data de 09 noiembrie 2006 a introdus o acţiune civilă la Judecătoria Rădăuţi, înregistrată sub nr. 2528/285/2006, în numele părinţilor săi M.I. (decedat la data de 04 iulie 1983) şi M.V. (decedată la data de 13 aprilie 1992), prin care a cerut validarea unui antecontract de vânzare - cumpărare din 1973 pentru suprafaţa de 504 m.p. teren situat în mun. Rădăuţi şi a obţinut o hotărâre favorabilă (sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007), în condiţiile în care parcela în discuţie este proprietatea familiei H.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că acea acţiune formulată în numele lui M.I. şi M.V. a fost întocmită, respectiv redactată şi semnată, de Ş.M.D. - avocat în cadrul Baroului de Avocaţi Suceava, în calitate de apărător ales al numitului M.N., astfel că, prin ordonanţa nr. 637/P/2008 din 01 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Rădăuţi s-a dispus în temeiul art. 42-45 C. proc. pen. şi art. 281 C. proc. pen., declinarea competenţei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul Ş.M.D., sub aspectul infracţiunii prev. de art. 290 C. pen.
Prin rezoluţia din 26 noiembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava dată în Dosarul nr. 246/P/2008, în temeiul disp. art. 228 alin. (1) C. proc. pen. s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 20 raportat la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., două infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), două infracţiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., învinuiri ce au fost aduse la cunoştinţa celui în cauză la data de 11 decembrie 2010 (f. 78, 79 dos.u.p.).
Prin Ordonanţa nr. 246/P/2008 din 05 februarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 249 alin. (1) - (3), art. 249 raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. cu referire la art. 181 şi art. 91 lit. c) C. pen., art. 249 alin. (1) raportat la art. 10 lit. c) şi d) C. proc. pen., precum şi art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c), e) şi d) C. proc. pen., procurorul de caz a dispus:
I. Scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei învinuitului M.N., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
II. Scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
III. Neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii:
1. M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., două infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), două infracţiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât fapte nu au fost săvârşite de către aceasta;
2. Ş.M.D. - avocat în cadrul Baroului Suceava, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunea de tentativă la înşelăciune, prev. de art. 26 rap. la art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) din C. pen., complicitate la săvârşirea a două infracţiuni de fals în declaraţii, prev. de art. 26 rap. la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), complicitate la săvârşirea a două infracţiuni de fals privind identitatea, prev. de art. 26 rap. la art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 26 rap. la art. 31 alin. (2) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), complicitate la săvârşirea a două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 26 rap. art. 291 C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., întrucât acesta s-a aflat în eroare cu privire la identitatea lui M.N.;
3. T.C. - judecător la Judecătoria Rădăuţi, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât faptelor le lipseşte câte unul dintre elementele constitutive ale infracţiunii, vinovăţia şi, respectiv, cauzarea unui prejudiciu.
Procurorul a apreciat că faptele învinuitului M.N., prin conţinutul lor concret au adus o atingere minimă relaţiilor sociale ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social al unor infracţiuni. Aşa fiind, s-a considerat că învinuitul poate fi îndreptat fără să i se aplice o pedeapsă, ci doar prin sancţionarea sa administrativă cu amendă în cuantum maxim.
Pentru a dispune astfel procurorul a reţinut, în fapt, următoarele: învinuitul M.N., fiul soţilor M.I. şi M.V., decedaţi în anul 1983 şi respectiv 1992, aflându-se în posesia unui înscris intitulat „contract de vindere cumpărare", prin care se atestă că părinţii săi ar fi cumpărat, la data de 03 aprilie 1973, de la S.F., decedată la 09 noiembrie 1973, o suprafaţă de teren de 504 m.p., situată în municipiul Rădăuţi, în schimbul sumei de 5.500 lei, împreună cu soţia sa s-au prezentat la cabinetul avocatului Ş.M.D. din municipiul Rădăuţi, pentru a-i solicita să-i reprezinte în acţiunea de validare a vânzării - cumpărării la Judecătoria Rădăuţi. Ei au afirmat în faţa avocatului că se numesc M.I. şi M.V., astfel că acesta, în numele lor, a promovat acţiunea înregistrată la Judecătoria Rădăuţi la data de 09 noiembrie 2006 sub nr. 2528/285/2006. La data de 05 decembrie 2006, numitul M.N. a semnat împuternicirea avocaţială întocmită pe numele părinţilor săi.
Ulterior, s-a prezentat la Judecătoria Rădăuţi sub identitatea tatălui său, în lipsa soţiei, iar apelul acesteia a fost făcut sub identitatea mamei sale.
La data de 26 aprilie 2007 a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1581, prin care acţiunea formulată de „reclamanţii M.I. şi M.V." a fost admisă în contradictoriu cu Primăria Municipiului Rădăuţi.
În cursul lunii octombrie 2007, cei doi soţi s-au prezentat din nou la cabinetul aceluiaşi avocat, sub aceeaşi identitate fictivă şi i-au solicitat să-i reprezinte în acţiunea de obligare a Primăriei Municipiului Rădăuţi la punerea lor în posesie cu suprafaţa de teren în cauză, fiind introdusă o acţiune în numele acestora, înregistrată la data de 22 octombrie 2007 sub nr. 5631/285/2007, fiind anexată la cererea de chemare în judecată şi sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007.
La termenul din data de 22 noiembrie 2007, după ce a răspuns la apel în numele tatălui său, instanţa a descoperit adevărata identitate a învinuitului M.N., astfel că acţiunea a fost respinsă, apreciindu-se că din eroare au fost indicate în acţiune numele soţilor decedaţi.
Cu toate acestea, la data de 14 februarie 2008, învinuitul M.N. s-a adresat unui executor judecătoresc solicitând, de această dată în calitate de moştenitor al părinţilor săi punerea în executare a sentinţei civile nr. 1581 din 26 aprilie 2007, comunicându-i-se că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.
De toate aceste demersuri a luat la cunoştinţă partea vătămată HG - proprietarul suprafeţei de 504 m.p. teren (503 m.p., conform măsurătorilor aferente actelor sale).
La data de 19 martie 2009 în cauză a fost dispusă efectuarea de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi a unei expertize criminalistice asupra înscrisului denumit „contract de vindere cumpărare" datat 03 aprilie 1973, pentru a se stabili dacă acesta este original sau contrafăcut, iar prin raportul de expertiză criminalistică din 05 noiembrie 2009 s-a concluzionat că semnăturile de la poziţia „vânzător" aplicate pe înscrisul menţionat au fost executate de numita S.F., semnăturile de la poziţia „cumpărător" au fost executate de numitul M.I., iar semnăturile martorilor P.M. şi G.N., aplicate pe verso-ul aceluiaşi înscris, au fost executate de către aceştia.
Prin sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007, Judecătoria Rădăuţi a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.I. şi M.V., aşa cum a fost formulată şi a constatat dreptul de proprietate al acestora asupra suprafeţei de 504 m.p. teren, situat în municipiul Rădăuţi, judeţul Suceava.
În sarcina judecătorului, numitul T.C., nu s-a reţinut săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), întrucât partea vătămată nu a formulat plângere împotriva acestuia şi nici nu a susţinut sau dovedit că, în exercitarea atribuţiunilor sale de serviciu, cu ştiinţă, a pronunţat această hotărâre, care, mai mult, putea fi reformată în recurs sau în alte căi extraordinare de atac. De asemenea, nu s-a reţinut în sarcina judecătorului menţionat săvârşirea infracţiunii de neglijenţă în serviciu, prev. de art. 249 alin. (1) C. pen., întrucât, de asemenea, partea vătămată nu a formulat plângere împotriva acestuia şi nici nu i s-a produs o pagubă patrimoniului său ori o vătămare importantă intereselor sale legale, atât timp cât sentinţa civilă nu era susceptibilă a fi pusă în executare, prin ea însăşi şi în lipsa unui extras de C.F. la zi, ci doar în baza unei puneri în posesie de către Primăria Municipiului Rădăuţi.
După obţinerea sentinţei civile nr. 1581 din 26 aprilie 2007, învinuitul M.N. a luat din nou legătura cu avocatul său, numitul Ş.M.D. şi, la data de 22 octombrie 2007, acesta a formulat olograf o acţiune în numele numiţilor M.I. şi M.V. privind obligarea Primăriei Municipiului Rădăuţi de a face punerea în posesie a celor doi cu suprafaţa de 504 m.p. teren, la care a fost anexată şi sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007. Învinuitul şi-a însuşit acţiunea astfel formulată de avocatul său, din moment ce la data de 22 noiembrie 2007, i-a dat împuternicirea de a-l reprezenta, de această dată, în nume propriu şi nu în numele tatălui său decedat, în faţa Judecătoriei Rădăuţi în dosarul al cărui obiect îl constituia.
Prin sentinţa civilă nr. 4879, acţiunea civilă formulată a fost respinsă, reţinându-se că reclamantul poate formula o acţiune în revendicare împotriva posesorului terenului, în condiţiile art. 480 C. civ.
Şi în acest dosar învinuitul M.N. a depus o chitanţă pe numele său privind achitarea taxei judiciare de timbru către Primăria Municipiului Rădăuţi - Direcţia Impozite şi Taxe. În raport cu acest dosar civil, nu s-a reţinut însă săvârşirea de către învinuitul M.N. a infracţiunilor de fals privind identitatea şi fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 293 C. pen., din moment ce acţiunea formulată de apărător nu a fost semnată de el, însuşită de acesta în numele tatălui său decedat şi nici nu s-a prezentat în instanţă sub identitatea tatălui său.
Astfel, având în vedere împrejurarea că înscrisul intitulat „contract de vindere cumpărare" este original şi reflectă faptul că învinuitul M.N. justifică un drept în calitate de moştenitor al părinţilor săi decedaţi asupra terenului în cauză, pe care şi-l putea realiza sub identitatea reală, că sentinţa civilă nu este aptă, prin ea însăşi, de a produce consecinţe juridice, procurorul a apreciat că faptele învinuitului M.N., prin conţinutul lor concret au adus o atingere minimă relaţiilor sociale ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social al unor infracţiuni. Aşa fiind, s-a considerat că învinuitul M.N. poate fi îndreptat fără să i se aplice o pedeapsă, ci doar prin sancţionarea sa administrativă cu amendă în cuantum maxim.
Cu privire la numita M.M., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de aceasta pentru săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina soţului său prin rezoluţia de începere a urmăririi penale, întrucât aceasta nu a semnat nici un act în numele soacrei sale, numita M.V. şi nici nu s-a prezentat în instanţă sub identitatea acesteia.
În ceea ce îl priveşte pe avocatul Ş.M.D., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta, pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la infracţiunile reţinute învinuitului M.N., prin rezoluţia de începere a urmăririi penale, întrucât s-a aflat în eroare cu privire la identitatea acestuia.
Prin ordonanţa nr. 85/II/2/2010 din 19 martie 2010 a Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus respingerea plângerii învinuitului M.N. formulată împotriva ordonanţei mai sus menţionate, reţinându-se că din cercetările efectuate în cauză rezultă că petentul s-a prezentat la cabinetul avocatului Ş.M.D. din municipiul Rădăuţi, afirmând că se numeşte M.I. (tatăl său decedat în anul 1983) şi a solicitat promovarea unei acţiunii, înregistrată ulterior la Judecătoria Rădăuţi sub nr. 2528/285 din 9 noiembrie 2006, semnând împuternicirea avocaţială întocmită pe numele tatălui său, iar după aceea, în cursul procesului, având trecut pe lista de şedinţă numele şi prenumele tatălui său, s-a prezentat în faţa judecătorului - la apelurile făcute şi de grefier - ca fiind M.I., în final soluţia pronunţată prin sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007, făcându-se la acţiunea formulată de reclamantul M.I.
S-a reţinut, de asemenea, că în cursul lunii octombrie 2007, petentul s-a prezentat din nou la cabinetul aceluiaşi avocat, sub aceeaşi identitate fictivă, solicitându-i să-l reprezinte în acţiunea de obligare a Primăriei municipiului Rădăuţi la punerea în posesie cu suprafaţa de teren dobândită prin sentinţa civilă nr. 1581 din 26 aprilie 2007. Acţiunea a fost promovată în instanţă la data de 22 octombrie 2007 şi înregistrată sub nr. 5631/285/2007 la Judecătoria Rădăuţi, iar la termenul din data de 22 ianuarie 2007, după ce a răspuns la apel în locul tatălui său, judecătorul a descoperit adevărata identitate a petentului. Cu toate că ştia condiţiile în care s-a dat hotărârea în Dosarul nr. 2528/285/2006, la data de 14 februarie 2008, petentul s-a adresat unui executor judecătoresc, solicitând în calitate de moştenitor al părinţilor săi, punerea în executare a sentinţei civile nr. 1581 din 26 aprilie 2007 a aceleiaşi instanţe. Aceste constatări, ce rezultă din materialul probator, au format convingerea că petentul a acţionat cu intenţie, urmărind şi realizând dobândirea dreptului său patrimonial, astfel că faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în actul de soluţionare al cauzei.
Împotriva soluţiei de scoatere de sub urmărire penală şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ, în baza art. 2781 C. proc. pen., petiţionarul M.N. a formulat plângere la instanţă, solicitând prin concluziile scrise, dar şi oral prin apărătorul său ales, în principal, desfiinţarea ordonanţelor date în cauză de către procuror şi confirmate de procurorul ierarhic superior şi achitarea sa în conformitate cu dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen.
Instanţa de fond, examinând plângerea formulată prin prisma motivelor invocate, pe baza probatoriului administrat şi depus la dosar, a constatat că acesta demonstrează existenţa infracţiunilor reţinute de procuror în sarcina petentului M.N. şi, drept urmare, a apreciat că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a acestuia, în calitate de învinuit şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. 246/P/2008 din 05 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 246/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin ordonanţa din 19 martie 2010 a aceluiaşi Parchet cu nr. 85/II/2/2010, este temeinică şi legală.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul M.N., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prilej cu care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei penale atacate şi desfiinţarea ordonanţelor procurorului, apreciind că nu se face vinovat de săvârşirea vreunei fapte de natură penală.
Examinând hotărârea atacată sub toate aspectele de fapt şi de drept, în raport cu criticile invocate, dar şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, soluţia primei instanţe fiind legală şi temeinică.
Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi motivat prima instanţă a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.N., fiind evaluate în mod corect actele premergătoare efectuate şi menţinute în cauză, analizându-se criticile formulate de petiţionar în raport cu soluţia dispusă de procuror.
Aşa cum a rezultat din actele şi lucrările dosarului, criticile formulate de petiţionar au fost examinate în mod temeinic, soluţia dispusă fiind motivată atât în fapt, cât şi în drept.
Înalta Curte, în baza propriului examen, analizând actele şi lucrările existente la dosarul cauzei, constată că în cauză au fost efectuate în mod complet actele premergătoare, fiind corect menţinute, pe baza acestora stabilindu-se legal şi temeinic că aspectele invocate de petiţionar nu sunt fondate.
Prin urmare, se constată că ordonanţele procurorului, temeinic motivate în fapt şi în drept, au fost corect analizate de către prima instanţă, astfel încât criticile formulate de recurentul petiţionar nu sunt întemeiate.
În cauză, în mod corect s-a stabilit că, atâta timp cât petiţionarul ştia că autorii săi sunt decedaţi şi că terenul în discuţie, preluat iniţial de către stat încă din anul 1984, se află în posesia familiei H., procedând în maniera descrisă mai sus (atribuindu-şi o identitate fictivă, cu scopul de a obţine în orice modalitate o hotărâre judecătorească favorabilă care să consfinţească dreptul de proprietate asupra acelui teren), a determinat consemnarea unor date contrare realităţii în încheierile de şedinţă şi sentinţa civilă nr. 1581/2007 în Dosarul civil nr. 2528/285/2007 al Judecătoriei Rădăuţi, hotărâre de care a uzat pentru a intra în posesia efectivă a parcelei funciare, astfel că în mod just procurorul a constatat că sunt întrunite elementele constitutive, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, ale infracţiunilor de tentativă de înşelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participaţie improprie la fals intelectual, prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), două infracţiuni de uz de fals, prev. de art. 291 C. pen., pentru care a dispus sancţionarea celui în cauză cu amendă administrativă, apreciind că sunt întrunite cumulativ cerinţele art. 181 C. pen., faptele învinuitului M.N., prin conţinutul lor concret aducând o atingere minimă relaţiilor sociale ocrotite de lege, fiind lipsite de pericolul social al unor infracţiuni.
Pe de altă parte, se reţine că în mod corect în cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului M.N. pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în declaraţii, prev. de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. (1) cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), soluţia de neîncepere a urmăririi penale faţă de M.M., Ş.M.D. şi T.C. fiind, de asemenea temeinică şi legală.
În consecinţă, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut în mod just că probatoriul administrat în cauză demonstrează existenţa infracţiunilor reţinute de procuror în sarcina petiţionarului M.N., astfel că ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală a acestuia şi de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ nr. 246/P/2008 din 05 februarie 2010 dată în Dosarul nr. 246/P/2008 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată de procurorul general prin ordonanţa din 19 martie 2010 a aceluiaşi Parchet cu nr. 85/II/2/2010, este temeinică şi legală.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată în cauză este corectă, instanţa de fond pronunţând o hotărâre temeinică şi legală.
Pe cale de consecinţă, având în vedere că în cauză nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va repinge recursul declarat de petiţionar ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul M.N. împotriva sentinţei penale nr. 57 din 18 iunie 2010 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3849/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3952/2010. Penal → |
|---|
