ICCJ. Decizia nr. 3693/2010. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3693/2010
Dosar nr. 8301/1/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Prin încheierea de şedinţă din 7 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 661/45/2010, în baza disp. art. 160b alin. (1) rap. la art. 3001 C. proc. pen. s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.L. şi A.G.
În baza art. 160b alin. (3) C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor C.L. (fostă B.), fiica lui I. şi P., şi A.G., fiul lui G. şi M., măsura urmând a fi reverificată periodic anterior expirării termenului de 60 de zile.
S-a reţinut că, potrivit alin. (2) şi (3) ale art. 3001 C. proc. pen., după înregistrarea dosarului, fiind datoare să verifice din oficiu legalitatea şi temeinicia arestării preventive înainte de expirarea duratei acestei măsuri, instanţa are 2 posibilităţi: fie să revoce măsura de arest preventiv şi să dispună punerea de îndată în libertate a inculpatului - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate - fie să menţină măsura arestării preventive - atunci când constată că temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
În speţa de faţă, temeiurile care au stat la baza luării măsurii de arest preventiv faţă de inculpaţii C.L. şi A.G. sunt cele înscrise la art. 143 şi art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Evaluând întreg materialul probator existent la dosarul cauzei, Curtea constată că există motive verosimile de a se bănui că inculpaţii au comis o faptă prevăzută de legea penală, ceea ce face să fie îndeplinită condiţia prev. de art. 143 C. proc. pen.
Examinând toate actele şi lucrările dosarului, curtea constată că de la data la care s-a dispus arestarea preventivă a celor doi inculpaţi şi până în prezent nu au apărut elemente noi din care să rezulte că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii de arest preventiv au încetat ori s-au modificat, după cum nici nu au apărut temeiuri noi care să ducă la concluzia că nu se justifică privarea de libertate a acestora.
Pe baza aceluiaşi material probator, se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaţilor C.L. şi A.G. prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol care este reliefat de gravitatea faptelor presupus a fi fost comise de cei doi inculpaţi, de modalitatea concretă în care se bănuieşte că au acţionat.
La aprecierea gradului de pericol social al faptelor presupus a fi săvârşite de inculpaţi şi a gradului de pericol public concret pe care îl reprezintă persoana acestora, trebuie avut în vedere că faptele reţinute în sarcina lor (cu privire la care există indicii şi probe temeinice care pot convinge un observator obiectiv că inculpaţii le-au săvârşit) sunt de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice, precum şi sentimentul de încredere în buna-credinţă a celor desemnaţi să aplice legea. O reacţie blândă faţă de acest gen de inculpaţi ar crea un sentiment de insecuritate publică şi ar face ineficiente măsurile legislative care au menirea să înfrângă recrudescenţa fenomenului de corupţie.
Pericolul social în această speţă, este analizat în concret şi nu abstract, prin interpretarea probelor, în conformitate cu normele impuse de dreptul intern cât şi de deciziile C.E.D.O. în materia arestării preventive şi este relevat de următoarele aspecte:
- aspecte referitoare la fapte, reprezentate prin modalităţile şi împrejurările concrete în care inculpaţii a hotărât să acţioneze -evidenţiate de probele dosarului (înregistrările şi interceptările convorbirilor telefonice precum şi declaraţiile martorilor); probe din care se poate presupune rezonabil că se încearcă sau/şi se lasă impresia că se va încerca mituirea unuia sau unor membri ai unui complet de judecată care aveau de soluţionat un dosar.
- aspecte (subiective) referitoare la persoana inculpaţilor.
Inculpata C.L. avea calitatea de avocat la momentul săvârşirii presupusei fapte şi picolul concret pentru ordinea publică mai rezidă şi din această calitate, deoarece astfel de persoane trebuie să fie un exemplu pentru societate în ceea ce priveşte comportamentul lor, având în vedere că sunt participanţi la actul de justiţie.
Ei trebuie să fie exemple de corectitudine pentru ca cetăţenii să aibă încredere în aceste persoane şi în instituţiile statului.
În aceeaşi ordine de idei, referitor la inculpatul A.G., pericolul concret pentru ordinea publică este potenţat şi de calitatea sa de om de afaceri, care putea lăsa impresia că prin mijloace de corupere ar înfrânge buna desfăşurare a litigiilor aflate pe rolul instanţelor de judecată.
Faţă de acestea, văzând şi limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, curtea constată că este îndeplinită şi condiţia prev. art. 148 lit. f) C. proc. pen.
Fiind îndeplinită atât cerinţa prev. de art. 143 C. proc. pen. cât şi condiţiile impuse de art. 148 lit. f) C. proc. pen., acestea fiind temeiurile care au determinat arestarea preventivă a celor doi inculpaţi C.L. şi A.G., curtea constată că în cauză se justifică menţinerea măsurii de arest preventiv faţă de cei doi inculpaţi.
Faţă de acestea, verificând, prin prisma legalităţii şi temeiniciei măsura de arest preventiv, Curtea constată că această măsură a fost luată cu respectarea tuturor dispoziţiilor procesuale ce reglementează această instituţie de drept procesual penal, ceea ce face ca măsura să fie legală şi temeinică.
Faţă de toate considerentele mai sus expuse, Curtea, în baza art. 160b alin. (1) rap. la art. 3001 C. proc. pen. va constata legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor C.L. şi A.G., urmând ca potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen. să menţină această măsură.
II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă au declarat recurs inculpaţii C.L. şi A.G., criticând-o ca netemeinică pentru motivele expuse pe larg în practicaua deciziei de faţă şi solicitând în esenţă şi revocarea arestării lor preventive.
Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de motivele de critică invocate cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare că recursul declarat de inculpata C.L. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpatul A.G. se priveşte ca fondat şi urmează a fi admis în baza disp. art. 38515 pct. 2 lit. d) teza a II-a C. proc. pen.
1. Sub aspectul recursului declarat de inculpata C.L. se are în vedere că în mod legal şi temeinic instanţa de fond a Curţii de Apel Iaşi a constatat în baza disp. art. 160b alin. (1) rap. la art. 3001 C. proc. pen., legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată în cauză.
Indubitabil, gravitatea extremă a infracţiunii de trafic de influenţă prev. de art. 6 din Legea nr. 78/2000, republicată cu referire la art. 257 C. pen., constând în esenţă în aceea că la data de 19 februarie 2010, a pretins numitului A.G. suma de 15.000 euro pentru a interveni la judecătorii ce făceau parte din completul de judecată într-un dosar civil aflat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti favorabile, iar în seara aceleiaşi zile a primit la domiciliul său suma de 30.000 lei, reprezentând avans din totalul de 15.000 euro, impune constatarea că în cauză se menţin temeiurile de fapt ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Concomitent, în cauză se menţin şi temeiurile de drept ce au determinat luarea aceleiaşi măsuri relative la cazul de arestare preventivă prev. de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., întrucât a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Condiţia pericolului concret pentru ordinea publică este dedusă din probele şi actele dosarului cauzei din care rezultă că inculpata C.L. în calitatea sa de avocat a creat convingerea celorlalţi inculpaţi că are la îndemână mijloace de corupere a unui complet de judecată al secţiei comerciale a Curţii de Apel Iaşi de natură să prejudicieze buna reputaţie a instituţiilor publice, precum şi sentimentul de încredere în buna credinţă a celor desemnaţi să aplice legea.
Urmează ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să se dispună obligarea acestei recurente inculpate la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei reprezentând onorariul parţial a apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
2. Recursul declarat de inculpatul A.G. se priveşte ca fondat, întrucât în tiparul procedural al art. 139 alin. (1) C. proc. pen., se constată că s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive luate faţă de acesta în cauză.
Astfel, în planul temeiurilor de fapt ce au existat la momentul luării arestării preventive se are în vedere că este creată o discriminare netă şi manifestă a acestuia faţă de inculpaţii D.D. coasociatul său la SC G. SA, câştigătoarea licitaţiei publice organizată de Asociaţia de dezvoltare intercomunitară Golăeşti – Ungheni şi cu care recurentul a stabilit cu ocazia unei convorbiri telefonice purtate de acest inculpat aflat la Londra, de comun acord să dea curs cererii coinculpatei C.L. de a primi o sumă de bani despre care, ultima a pretins că va fi înmânată „parţial influenţei sale" membrilor completului de judecată de la Curtea de Apel Iaşi şi, respectiv inculpatul H.N., director executiv al aceleiaşi companii.
Totodată, s-au schimbat şi temeiurile de drept relative la disp. art. 148 lit. f) C. proc. pen., care au determinat luarea măsurii preventive în cauză, întrucât acesta a avut-o atitudine esenţial pasivă la cererea avocatei C.L. de pretindere a sumei de 15.000 euro, pentru a interveni în vederea dării unei hotărâri judecătoreşti, favorabile la Curtea de Apel Iaşi; coinculpata C.L. având o poziţie funciară de anihilare a încrederii în actul de justiţie.
Se mai au în vedere şi datele care circumstanţiază persoana recurentului fără antecedente penale, are trei copii minori, iar unul de 23 ani cu un număr de 8 internări pentru grave tulburări psihice la Spitalul de psihiatrie Socola Iaşi - ultima din 3 septembrie 2010 şi o poziţie procesuală sinceră.
Faţă de cele sus-expuse urmează ca în baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi ţara.
Urmează ca în baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara inculpatul A.G. va fi obligat să rspecte obligaţiile prevăzute de lit. a) - d) inclusiv stabilite prin disp. art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen.
Urmează ca în baza art. 1451 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (1)2 C. proc. pen., inculpatul A.G. va fi obligat să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi, în cauză, de martori, de experţi şi nu va comunica cu aceste persoane direct sau indirect.
Urmează ca în baza art. 1451 alin. (2) rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen. se va atrage atenţia asupra consecinţelor că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor această măsură preventivă va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
Se va dispune punerea în libertate recurentului inculpat de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la expirarea acestuia dacă nu este arestat în altă cauză.
Urmează ca în baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen., prezenta să se comunice autorităţilor menţionate în acest text de lege în vederea respectării obligaţiilor care le revin.
Urmează ca în baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., să se pună în vedere poliţiei Municipiului Iaşi obligaţiile stabilite prin acest text de lege.
Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului inculpatului A.G. să rămână în sarcina statului, iar onorariul parţial al apărătorului din oficiu până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 50 lei se va suporta din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Cu majoritate de voturi:
Admite recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva încheierii de şedinţă din 07 octombrie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 661/45/2010.
Casează în parte încheierea recurată şi rejudecând în fond:
În baza art. 139 alin. (1) C. proc. pen., înlocuieşte măsura arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi ţara.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi ţara, inculpatul A.G. este obligat să respecte următoarele obligaţii:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respective Poliţia Municipiului Iaşi, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (1)2 C. proc. pen., inculpatul A.G. este obligat să respecte şi următoarele obligaţii:
- să nu se apropie de ceilalţi inculpaţi C.L., H.N. şi D.D.I., de martorii din această cauză, de experţi şi să nu comunice cu aceste personae direct sau indirect;
În baza art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza I C. proc. pen., atrage atenţia inculpatului A.G., asupra consecinţelor că în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor, măsura obligării de a nu părăsi ţara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive, în condiţiile prevăzute de lege.
Dispune punerea în libertate a inculpatului A.G. de sub puterea mandatul de arestare preventivă nr. 8/U din 23 septembrie 2010 emis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. 7404/1/2010 la expirarea acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen., prezenta se comunică, inculpatului, Poliţiei Municipiului Iaşi, Inspectoratului de Jandarmerie al Judeţului Iaşi, Poliţiei Comunitare a Municipiului Iaşi, Serviciului de Paşapoarte al Municipiului Iaşi, Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră, în vederea asigurării respectării obligaţiilor care le revin.
În temeiul art. 1451 alin. (2) C. proc. pen. rap. la art. 145 alin. (3) teza a II-a C. proc. pen., pune în vedere Poliţiei Municipiului Iaşi obligaţia de a verifica periodic respectarea măsurii şi a obligaţiilor dispuse faţă de inculpatul A.G., iar în cazul în care constată încălcări ale acestora de a sesiza de îndată instanţa de judecată.
Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu inculpatului până la prezentarea apărătorului ales în sumă de 50 lei, se va suporta din fondul M.J.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de inculpatul A.G., rămân în sarcina statului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.L. împotriva aceleaşi încheieri.
Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1634/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3780/2010. Penal → |
|---|
