ICCJ. Decizia nr. 3873/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE; DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3873/2010
Dosar nr. 5115/117/2009
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 13 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia penală, a fost condamnat inculpatul OGV., zis G., fiul lui G. şi E., în temeiul art. 174 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor.
În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a lI-a şi b) C. pen.
În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) rap. la art. 54 alin. (1) lit. a) şi b), art. 5 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., i s-a interzis inculpatului pe o durata de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege si cie a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.
În baza an. 88 C. pen. s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 19 august 2009 si pana la zi.
Conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestară preventive a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor folosite la comiterea infracţiunii şi anume două bate din lemn de culoare deschisă în lungime de 1,30 m şi respectiv, 2,20 m şi o secure cu coadă în lungime de 60-70 cm şi partea activă în lungime de 10 cin.
Potrivit art. 7 rap. la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.
Conform art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 998 C. civ. s-a admis, în parte, acţiunea civilă a părţilor civile N.T. şi N.M., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea părţilor civile suma de 1391 lei daune materiale şi câte 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor reprezentând daune morale.
În temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile O.R., inculpatul fiind obligat să plătească în favoarea părţii civile suma de 10.000 iei daune morale, respingând restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.
S-a constatat că persoana vătămată O.T. nu sa constituit parte vătămată sau civilă în cauză.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilă onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat în sumă de 200 lei, care s-a avansat din Fondul M.J.L.C. în favoarea Baroului Cluj - av. G.H.T.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat sa plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 5000 lei.
Pentru a dispune în acest sens, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul OGV. şi victima N.R. au intrat: mir-o relaţie de concubinaj cu circa 9 ani în urmă, aşa cum reiese din declaraţiile inculpatului din faza de urmărire penală, mutandu-se împreuna în locuinţa proprietate personală a inculpatului din comuna Aghircş, sat Arghişu, jud. Cluj.
În satul în care locuiau cei doi concubini, concetăţenii iau perceput ca pe nişte consumatori notorii de băuturi alcoolice şi, pe acest fond, în cuplul celor doi izbucneau frecvente scandaluri, în urma cărora victima era de obicei agresata. Martorii L.L.M. (filele 40 şi respectiv 72), D.V. (filele 42 şi respectiv 73), C.l. (filele 43 şi respectiv 31), P.V. (filele 43 şi respectiv 60), H.D. (filele 47 şi respectiv 54) au confirmat, în general, faptul că inculpatul era un om harnic, muncitor, insa devenea violent pe fondul consumului de alcool, nefiind de acord ou împrejurarea că şi victima avea acelaşi viciu, şi că - in plus fuma excesiv, inculpatul fiind deranjat de fumul de ţigară.
Din declaraţiile inculpatului, aflate la filele mai sus amintite, victima N.R. a început să consume alcool în urmă cu 5 ani, ca urmare a unei intervenţii chirurgicale, fiindu-i recomandat consumul moderat de vin, insa a început să consume regulat băuturi alcoolice în cantităţi mari. Din această cauză, victima îsi neglija îndatoririle casnice. În contextul mai sus precizai, inculpatul a recunoscut că o îi aplica victimei corecţii fizice aproape zilnic, împrejurare confirmată de aceeaşi martori amintiţi mai sus. Aceştia au declarat că au asistat fie personal, fie au auzit discutându-se în sat despre bătăile la care era supusă victima N.R., inculpatul obişnuind sa o bată în public, cu obiecte contondente (botă, bici, pumni, picioare, coada de topor, coadă de sapă sau chiar cu lanţul), femeia fiind văzută prin sat în mod frecvent ou urme vizibile ale agresiunilor suferite.
Fiul victimei N.R., partea civilă O.R., a declarat ca a asistat, în urmă cu aproximativ 4 ani, la o scenă în care inculpatul a lovit-o pe mama sa cu o botă cu care obişnuia să sprijine poarta de la intrare, ca urmare a loviturii victimei fiindu-i spart timpanul.
Ca urmare a certurilor repetate şi a neînţelegerilor dintre cei doi. victima a plecat de la domiciliul comun de mai multe ori, clar de fiecare dată -inculpatul a convins-o să se reîntoarcă. Chiar în urmă cu vreo 6 săptămâni înainte de survenirea decesului, victima N.R. l-a sunat dm staţia CFR de scurt parcurs clin Cluj-Napoca pe fiul său, partea civilă O.R. solicitandu-i sprijinul pentru a nu fi găsită de inculpat, aceasta prezentând urme vizibile de violenţă şi având faţa deformată. în ciuda intervenţiei fiului sau. victima N.R. a fost dusă cu forţa la domiciliu de către inculpat.
În data de 18 august 2009, încă de dimineaţă, victima s-a dus la magazinul din localitate, de unde a cumpărat spirt medicinal marca M. şi a mai primit ţuica de la o vecină. Deplasarea victimei la magazin a avut loc pe la ora 11,00, aceste aspecte fiind evidenţiate de declaraţia martorei P.V.
În jurul orei 14,00 cei doi au început să se certe, cearta putând fi auzita datorită intensităţii cu care cei doi vorbeau, fiind aproape imediat urmata de lovirea victimei de către inculpat, cu o bâtă peste tot corpul.
Agresiunea asupra victimei N.R. s-a derulat într-o primă etapa pe strada, în faţa curţii, apoi cei doi au intrat în curtea casei lor.
Martora P.V. a declarat că agresiunea o poate plasa în timp intre orele 14,00 şi 17,30, fără să poată arăta dacă în acest interval de timp iivailpatul a lovit-o neîncetat pe victimă, sau au existat şi anumite pauze, si tara să fie cunoscută durata lor.
Incidentul a fost observat la un moment dat şi de martora L.L.M., care - în jurul orelor 16.00-16.30 - a văzut victima cazul în şanţul de peste drum de locuinţa acestora, victima spunând că „nu mai poale".
Aşa cum martora L. a declarat în faza de urmărire penală, a strigat la inculpat să nu o mai bată că o omoară, însă acesta i-a mai aplicat 2 3 lovituri cu băla, iar ulterior a tras-o în curte şi a aşezat-o lângă scările de intrare in casă, luând o altă bâtă aflată lângă scările de lângă casa si a continuat sa o lovească, folosinclu-se pentru a-i aplica lovitura la cap inclusiv de o secure (topor) pe care a adus-o din căruţa ce staţiona in faţa casei.
Inculpatul a recunoscut la un moment dat că a lovii-o pe victimă inclusiv cu picioarele în intenţia de a o împinge de pe scările de la intrarea în casă.
În timpul agresiunii inculpatul ţipa şi adresa cuvinte urate victimei, iar la cererea acesteia de a nu o mai bate, "că nu mai poate", acesta a replicat: „bine că poţi bea, fuma şi mânca". Totodată inculpatul a cerut victimei să părăsească locuinţa, lucru pe care aceasta intenţiona să-l facă încă de dimineaţă, când îşi pregătise lucrurile să-l părăsească pe inculpat, acestea fiind găsite cu ocazia cercetării la fata locului, lângă poarta de acces în partea dreaptă, puse într-o sacoşă de rafie de culoare roşie cu dungi şi într-un sac de rafie de culoare alba, victima luând asupra sa inclusiv acte de identitate şi documente importante (carte de muncă, carnet de asigurat), aşa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la faţa locului (filele 2-24).
Din probele administrate nemijlocit în faţa instanţei de fond, nu s-a putut reţine o oră exactă la care agresiunea a luat sfârşit, dar martora L.L. a declarat că în jurul orei 19,00, când băiatul sau s-a întors de la magazin, i-a spus martorei că "G. a omorât-o pe R". Şi martorul C.l. a declarat că decesul victimei a fost constatai in jurul orei 19,30.
S-a reţinut că inculpatul a exercitat asupra concubinei N.R. violenţe cu intenţia de a ucide, prin lovirea repetată cu corpuri dure, pe o durată considerabilă de timp şi vizând organe vitale, respectiv zona capului, toracelui, abdomenului şi a membrelor superioare şi inferioare. S-a mai reţinut că acesta nu a încetat agresiunea nici chiar când victima nu a mai opus rezistenţă fizică. Mai apoi, orice rezistenţă ar fi fost imposibilă, în condiţiile în care loviturile aplicate m zona braţului siang au produs dublă fractură.
S-a apreciat de judecătorul fondului că intenţia inculpatului de a ucide rezultă şi din comportamentul acestuia care a aplicat lovituri repetate, care au crescut în intensitate în urma schimbării corpului contondent cu care le-a aplicat.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr. 6131/111/444 din data de 11 septembrie 2009 întocmit de l.M.L. Cluj, moartea victimei N.R. a fost violentă şi s-a datorat şocului mixt traumatic şi hemoragie, consecutiv multiplelor leziuni traumatice lanatogeneratoare (plaearde excoriate, echimoze, hematoaine, plagă tăiată despicată, fractura humerusului stâng, fractură ele stern), produse prin loviri active repetate cu corpuri dure (posibil bate) şi corp taietor-despicător (de exemplu topor), leziunile fiind situate la nivelul extremităţii celaliee, cervicale, torace anterior, posterior, abdomen, schelet membre superioare şi inferioare, dispuse pe aproximativ 70-73% din suprafaţa corporală, moartea victimei putând data din data de 18 august 2009. Decesul victimei a survenit pe fondul unei stări avansate de ebrietate, stare care posibil a favorizat producerea decesului. S-a apreciat însă că alcoolemia şi alcooluria victimei este reprezentarea unei autointoxieaţii, ca factor condiţional endogen, cauzele lanatogeneratoare fund primare în producerea decesului, traumatismele suferite de victimă având rol determinant in producerea acestuia, existând un raport cauzal direct intre leziunile traumatice şi deces, neafectat de existenta (actorului endogen sus-menţionat., împrejurări susţinute de constataiile pndnd intensitatea loviturilor aplicate de inculpat, leziunile pe care acestea le-au produs, consecinţele medico-legale relativ la natura şi gravitatea îor şi afectarea a 70-75% din suprafaţa corporală a victimei.
Cu ocazia cercetării la faţa locului, după uşa de intrare in locuinţă, în partea stângă, rezemată de tocul uşii, a fost descoperita o secure (topor) având coada din lemn de circa 60-70 cm lungime şi partea activa (lama) de circa 10 cm, pe coadă, inferior părţii active, fiind vizibile pete lichide de culoare roşie cu aspect de sânge. De asemenea, au fost identificate 2 bate din lemn de culoare deschisă, una cu lungimea de 1,30 m, iar cealaltă cu lungimea de 2,20 m, rezemate de peretele casei şi de sol, obiecte pe care se observau pete sub formă de picături ele culoare roşie.
Potrivit concluziilor expertizei medico-legale serologice efectuate de I.M.L. Cluj sub nr. 6303/VIII/C/19 din 25 august 2009 (filele 30-31), pe bata din lemn cu lungimea de 1,30 metri au fost in evidenţă urme de sânge de provenienţă umană aparţinând grupei AB (grupa de sânge a inculpatului OGV.), ceea ce atestă faptul că acesta a intrat în contact cu bâta fiind rănit minor ca urmare a presiunii exercitate în timpul aplicării repetate, cu duritate, a loviturilor cu acest obiect contondent asupra victimei, iar pe securea (toporul) găsit la faţa locului au fost identificate urme de sânge de provenienţă umana aparţinând grupei B (grupa de sânge a victimei N.R.), ceea ce atesta alături de declaraţiile martorilor că acest corp delict a fost unul dintre corpurile tăietoare-înţepătoare folosite de agresor asupra victimei.
La individualizarea pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen. pentru infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat, şi anume închisoare de Ia 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, gradul de pericol social al faptei concretizat în modul de operare al inculoatului, care i-a aplicai lovituri victimei cu corpuri dure, pe un interval de timp îndelungat şi nu s-a lăsat înduplecat nici de lipsa de reacţie a acesteia, şi nici de gemetele şi de rugăminţile victimei de a înceta agresiunea, acest mod de operare fiind la limită cu săvârşirea faptei prin cruzime. Totodată, s-a reţinut că victima era concubina inculpatului, ori este de presupus că între persoane care au astfel de calităţi, există relaţii de afecţiune reciprocă.
S-au avut în vedere şi datele legate de persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, deşi vecinii l-au caracterizat ca pe un dement destul de violent, aspect confirmat de altfel şi de fişa de cazier judiciar, din care rezultă că faţă de inculpat a fost pusă în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea infracţiunii de lovire. S-au reţinut si aspectele declarate de martorii audiaţi în cauză, din care rezultă că inculpatul era cunoscut în comunitate ca un om harnic şi muncitor.
Instanţa de fond nu a acordat relevanţă împrejurării că victima era consumatoare notorie de alcool, cu motivarea că acest viciu al acesteia nu poate determina concluzia că inculpatul a comis fapta în stare de provocare, el putând să pună capăt relaţiei dacă situaţia nu mai corespundea dezideratelor sale.
Instanţa de fond nu a reţinut în mod deosebit nici sinceritatea inculpatului, cu motivarea că - faţă de modul în care a conceput fapta, aplicându-i victimei lovituri de mare intensitate în plină stradă şi in văzul vecinilor - este evident că nici nu avea ce altă poziţie să adopte. Pe de alta parte, inculpatul a recunoscut doar trunchiat fapta, încercând sa îşi minimalizeze răspunderea.
Sub aspectul laturii civile, s-a reţinut că numiţii N.T. si N.M., părinţii victimei N.R., s-au constituit părţi civile cu suma de 200.000 euro ce constituie daune materiale, constând în cheltuieli de înmormântare, şi daune morale (fila 93). Din chitanţele de la filele 87-89, instanţa de fond a reţinut că cele două părţi civile au efectuat cheltuieli cu înmormântarea victimei, în sumă totală de 1391 lei. De asemenea martorii L.L. şi P.V. au confirmat că părinţii victimei au organizat înmormântarea acesteia şi au suportat costurile aferente, dar nu au putut spune cât anume concret au cheltuit pentru realizarea acestui obiectiv.
Ţinând seama că, în general, părinţii poată copilului lor o dragoste aparte, necondiţionată şi plină de înţelegere, că victima se refugia la părinţii săi ori de câte ori existau probleme între ea şi inculpat, rezultă în opinia instanţei ele fond că victima avea o legătură strânsă cu părinţii săi. De altfel, cele două părţi vătămate s-au manifestat şi în faţa instanţei, la termenele la care s-au prezentat, pline de durere faţă ele pierderea fiicei lor, dar şi de revoltă şi indignare la adresa inculpatului. In consecinţă, iată de toate cele mai sus reţinute, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă a părţilor civile N.T. şi N.M., şi în consecinţă a obligat inculpatul să plătească în favoarea părţilor civile suma de 1391 lei daune materiale şi câte 5000 lei cu titlu de daune morale, respingând restul pretenţiilor reprezentând daune morale.
S-a mai reţinut că numitul O.R., fiul victimei N.R., s-a constituit parte civilă cu suma de 200.000 euro daune morale (fila 58). Având în vedere că acest copil păstra legătura cu mama sa. şi ca anterior datei decesului victima a apelat la fiul său pentru a se refugia de la inculpat, a îndreptăţit instanţa de fond să concluzioneze că cei doi aveaţi o legătură strânsă, astfel încât decesul prematur al mamei sale l-a marcat profund, şi dar nu iremediabil, ţinând seama de faptul că totuşi fiul şi mama aveau legături sporadice, în rest ambii copii fiind crescuţi de tatăl lor natural, şi - chiar şi după vârsta majoratului - cel puţin partea civilă O.R. a continuat să trăiască cu tatăl său. Drept urmare, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. si art. 98 C. civ. a instanţa de fond a admis în parte acţiunea civila a părţii civile O.R., şi în consecinţă a obligat inculpatul sa plătească în favoarea părţii civile suma de 10.000 lei daune morale, respingând restul pretenţiilor formulate cu acest titlu.
S-a constatat că numitul O.T., celălalt fiu al victimei, nu sa constituit parte vătămată sau civilă în cauză.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, in termen legal, atât inculpatul, cat si Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj.
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a menţionat că, raportat la modalitatea de comitere a faptei, Ia urmarea grava produsa, şi ia toate împrejurările de circumstanţiere, pedeapsa aplicată de către prima instanţă este într-un cuantum mult prea mic si mi coniribuie la împlinirea scopurilor prev. de art. 52 C.pen, in motivarea apelului său, inculpatul a arătat că, în opinia sa, pedeapsa aplicată este mult prea mare. În apărare, inculpatul a arata! că victima era tot timpul în stare de ebrietate, că fuma mai multe pachete de ţigări pe care le cumpăra inculpatul, că nu putea sa comunice în nici un fel cu victima. Inculpatul a mai arătat că i-a cerut victimei sa plece de mai multe ori dar aceasta s-a întors de fiecare dală. De asemenea, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea ele omor în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte având în vedere faptul că acesta a acţionat cu praeterintenţie neintenţionând să ucidă victima, dorind doar să-i aplice acesteia "o lecţie" raportat Ia atitudinea victimei.
Prin Decizia penală nr. 105/ A din 3 august 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia penală, a admis apelul M.P. şi a majorat pdeapsa aplicată inculpatului la 15 ani închisoare, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a re ţinut următoareIe:
În urma administrării unui vast probatoriu şi a analizării atente a acestuia, cu respectarea principiilor ce guvernează procesul penal, prima instanţă a stabilit o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea. Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpatului care, în data de 18 august 2009, în timp ce se alia în com. Aghireş, satul Arghisu, jud. Cluj, ia domiciliul comun, a exercitat asupra concubinei sale N.R. violenţe cu intenţia de a ucide, prin lovirea cu corpuri dure în zona capului, toracelui, abdomenului, a membrelor superioare si inferioare, în urma cărora a survenit decesul acesteia.
În opinia instanţei de apel, starea de fapt a fost descrisă pe larg m sentinţa atacată, iar declaraţiile martorilor audiaţi în mod nemijlocit de către instanţa de fond se coroborează, cu celelalte probe administrate in cauză, eu concluziile raportului de expertiză medico-legală întocmita în cauza.
Reţine instanţa de apel că, din coroborarea probelor, rezulta neîndoielnic intenţia inculpatului de a ucide victima, acesta acţionând pe o durata lungă de timp, lovind-o pe victimă între orele 13 şi 19, alai afară, cat si în casă, aplicând lovituri în zone vitale ale corpului (în zona capului, abdomenului, toracelui), folosind corpuri dure (două bâte de lemn şi o secure).
Mai mult decât atât, reţine instanţa de apel că potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi rezultă că inculpatul avea obiceiul său aplice victimei „corecţii", că aceasta a fost nevoită să se refugieze de mai multe ori la părinţi, şi chiar la fiul său O.R., dar de fiecare dată era adusă înapoi de către inculpat.
De asemenea, în opinia instanţei de apel este relevant faptul că, in timpul agresiunii, victima i-a atras atenţia inculpatului ca nu mai rezistă şi că, în cazul în care acesta va continua să o lovească, o va ucide, fapt însă neluat în considerare de către inculpat, acesta nefimd impresionat de starea gravă în care se afla victima.
În consecinţă, curtea de apel a apreciat că încadrarea juridica dată faptei este cea corecta. De asemenea, raportat la starea ele fapt descrisă mai sus, la împrejurările concrete în care sa comis fapta, la urmarea deosebit de gravă produsă, a apreciat că se impune majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, pedeapsa de 12 ani închisoare (pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege) nefiind în măsură să contribuie la sancţionarea şi reeducare inculpatului.
Împotriva deciziei, în termen legal, inculpatul a declarat prezentul recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă a hotărârii.
Prealabil examinării pe fond a recursului inculpatului, Înalta Curte reţine următoarele:
- în primă instanţă, inculpatul şi-a exercitat „dreptul la tăcere" (fii. 46 verso), iar judecătorul a administrat probele propuse prin actul de sesizare;
- în apel, cu acordul său, inculpatul a fost ascultat (fii. 27) acesta recunoscând săvârşirea faptelor, cu unele motivaţii care au fost arătate si în cursul urmăririi penale, in final susţinând numai că pedeapsa aplicată este prea aspră. Nu au fost administrate probe noi;
- în recurs, inculpatul nu a propus probe noi;
- motivele de recurs sunt aceleaşi cu cele de apel, acestea - de altfel - fund invocate şi ca apărări în faţa instanţei de fond.
Procedând la examinarea pe fond a recursului, Înalta Curte constată, aşa cum s-a menţionat, că au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
În memoriul depus la dosar, inculpatul a arătat că regreta faptele săvârşite, că nu a avut intenţia de omor a victimei, ci doar de „a îi aplica o corecţie victimei", în final solicitând şi reducerea pedepsei (111.21).
Recursul inculpatului va fi respins ca nefondat pentru motivele ce se vor arăta:
Conform art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârşite i s-a dat o greşită încadrare juridică.
Înalta Curte - ca ultimă instanţă de control judiciar - mai reţine, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen. următoarele:
- în primă instanţă, inculpatul şi-a exercitat „dreptul la tăcere", iar judecătorul a administrat probele propuse prin actul de sesizare. De asemenea, judecătorul primei instanţe a examinat toate apărările inculpatului (inclusiv cele referitoare la pretinsa „provocare" in care a acţionai ca urmare a stării şi comportamentului victimei, dar şi pretinsa lipsă a intenţiei de ucidere);
- in apel nu au administrate probe noi, inculpatul reiterând, ca motive de apel, toate apărările de fond invocate în faţa instanţei de fond şi fiind de acord să dea o declaraţie; instanţa de apel a examinat toate apărările inculpatului, inclusiv pretinsa lipsei a intenţiei de ucidere cu care ar fi acţionat, argumentând juridic si probatoriu imperativul înlăturării acestora (decizie pag. 8): se remarcă acurateţea motivării hotărârii instanţei de fond care, de asemenea cu argumente juridice şi probatorii, a apreciat ca neîntemeiate ţoale aceste apărări ale inculpatului (sentinţă, pag. 3-5, în care esle motivatei reţinerea intenţiei, de ucidere a inculpatului, fiind înlăturată ipoteza apărării că rezultatul - moartea victimei - ar fi survenit pe fondul intenţiei depăşite, precum şi pretinsa „provocare" în care ar fi acţionai inculpatul ca urmare a stării victimei).
În condiţiile în care, în apel şi recurs, joe de o parte, nu au fost administrate alte probe, iar pe de altă parte, inculpatul nu a prezentat argumente noi pentru a susţine ipoteza intenţiei depăşite (care ar atrage schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen.), criticile aduse celor două hotărâri atacate - apărarea doar reiterând pe cele deja prezentate la prima instanţă şi la instanţa de prim control judiciar - Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea argumentelor menţionate în sentinţa şi Decizia atacate, însuşindu şi toate aceste argumente.
Infracţiunea prevăzută de art. 183 din C. pen. se caracterizează prin aceea că infractorul acţionează cu intenţia generală de vătămare corporală, nu de omor, rezultatul mai grav (moartea victimei) fiind reţinut pe baza culpei, ceea ce constituie o formă mixtă, de vinovăţie (intenţia depăşită). În cazul infracţiunii de omor, infractorul acţionează cu intenţia suprimării vieţii victimei, iar nu cu intenţia generală de vătămare corporală. Intenţia de omor este dedusă din împrejurările săvârşirii faptei şi din modul concret în care a acţionat infractorul.
Multiplele leziuni constatate pe corpul victimei - cum acestea sunt menţionate in actele medico-legale - confirmă acte de violenţei fizică extrema (pe care, ele altfel, în esenţă inculpatul nu le-a contestat, ci doar a menţionat cei a acţionat in scopul ele a aplica „o corecţie" victimei pentru starea in care se afla), leziuni cauzate de folosirea unor obiecte contondente (bâte şi secure), zonele anatomice lezate (interesând, practic, 70-75% din suprafaţa corporală), numărul, eîar mai edes intensitatea loviturilor şi durata relatw lungă ele timp în care au fost aplicate, denotă intenţia de omor a inculpatului, iar nu intenţia generală de vătămare corporalei.
Neîntemeiată este şi critica apărării referitoare la individualizarea pedepsei.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse1 casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 din C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege. Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), care reglementează criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se tine seama de dispoziţiile părţii generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicata inculpatului a fost orientata nu către maximul special al textului incriminator (20 de ani închisoare), ci către media limitelor speciale prevăzute de lege (10 - 20 de ani închisoare).
La stabilirea pedepsei, astfel cum a fost majorată de instanţa de apel, au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv datele legate de persoana inculpatului, dar şi scopul pedepsei astfel cum este definit de art. 52 C. pen.
Înalta Curte remarcă - sub aspectele ce interesează individualizarea judiciarei a pedepsei - atât menţiunile primei instanţe (pag. 5 sentinţă), căt şi ale instanţei de prim control judiciar (pag. 8-9 decizie).
În consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Potrivit art. 38517 alin. (4) raportat la art. 383 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată inculpatului se va deduce durata măsurilor preventive privative de libertate.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentubinculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul OGV. împotriva Deciziei penale nr. 105/ A din 3 august 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 august 2009 la 2 noiembrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3911/2010. Penal → |
|---|
