ICCJ. Decizia nr. 3691/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3691/2010
Dosar nr.371/64/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.1. Prin plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov în data de 28 octombrie 2009, sub nr. 1832/P/2009, petentul S.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului V.F., din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, care a soluţionat Dosarul cu nr. 5156/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, cât şi a agentului şef l.M. care a întocmit referatul organelor de poliţie ce a stat la baza dosarului de mai sus, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi 246 C. pen., constând în aceea că, în actele emise referitor de petent, au inserat menţiuni necorespunzătoare realităţii. Petentul a completat ulterior plângerea în sensul tragerii la răspundere penală şi a conducerii Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov pentru modul defectuos în care a soluţionat cererile sale formulate în Dosarul nr. 5156/P/2009.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că Dosarul nr. 5156/P/2009 a avut ca obiect cercetarea împrejurărilor în care în data de 22 mai 2009, în jurul orei 11,30, numitul L.N. l-a accidentat. Prin rezoluţia nr. 5156/P/2009, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen., a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. pen. Petentul a arătat că este nemulţumit de soluţia dispusă şi de încadrarea greşită dată faptei, apreciind că procurorii care au soluţionat acest dosar au săvârşit infracţiunile prevăzute de art. 289 şi 246 C. pen.
2. Prin ordonanţa nr. 1832/P/2009 din data de 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de apel Braşov s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de V.F., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, M.D. - prim procuror adjunct a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi S.C.M. - prim procuror a Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP); disjungerea şi declinarea cauzei privind pe l.M. referitor la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 25 C. pen. raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), art. 25 C. pen. raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Braşov.
În motivarea ordonanţei s-a arătat că în data de 22 mai 2009, în jurul orei 11,30 numitul L.N. a condus autoutilitara marca P. pe Bd. G. din Braşov din direcţia Bd. V. spre Bd. V., iar în dreptul imobilului, aflându-se pe trotuar, a efectuat o manevră de mers înapoi, locuindu-l cu spatele maşinii pe numitul S.E. La data de 22 mai 2009, partea vătămată S.E. este audiat de organele de poliţie şi prin declaraţie olografă a arătat că are pretenţia ca vinovatul să-l despăgubească cu cheltuielile de spitalizare şi medicamente şi că nu formulează plângere penală în această fază a cercetărilor.
Conform raportului de expertiză medicală nr. 1749 din 28 mai 2009, numitul S.E. necesită 45-50 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicaţii.
Prin rezoluţia nr. 5156/P/2009, în temeiul art. 10 lit. f) C. proc. pen. a fost confirmată propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmării penale faţă de L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. S-a mai reţinut că, în cauză, în sarcina magistraţilor nu se pot reţine încălcări ale legii sau ale atribuţiilor de serviciu, soluţia dată în Dosarul nr. 5156/P/2009 fiind rezultatul analizei temeinice a actelor şi probelor aflate la dosarul cauzei şi a textelor legale aplicabile materiei supuse cercetării penale. Exercitarea în acest mod a atribuţiilor de serviciu nu intră în sfera ilicitului penal şi nu au fost întocmite acte în mod abuziv sau defectuos.
3. Plângerea formulată de către petent împotriva soluţiei procurorului a fost respinsă ca neîntemeiată prin ordonanţa nr. 267/11/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, cu motivarea că magistraţii vizaţi în plângere nu au făcut altceva decât să soluţioneze dosarele cu care au fost investiţi.
4. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, petentul S.E. a formulat plângere împotriva ordonanţei de neîncepere a urmăririi penale, conform dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., solicitând admiterea plângerii, desfiinţarea ordonanţelor atacate şi trimiterea cauzei la parchet pentru cercetări faţă de magistraţii care au dispus soluţii în dosarul său, întrucât a fost vătămat în interesele sale legitime şi i s-au adus prejudicii materiale şi morale.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că magistraţii vizaţi nu au soluţionat dosarele cu care au fost investiţi potrivit dispoziţiilor C. proc. pen. Procurorul V.F., în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, a atestat fapte necorespunzătoare adevărului.
Petentul a precizat că împotriva procurorului adjunct D.M. şi a phm-procurorului Ş.C.M., nu a formulat deocamdată plângere, dar a informat printr-un memoriu separat adresat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie despre abuzurile săvârşite de aceşti magistraţi.
Prin sentinţa penală nr. 50/F din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul S.E. împotriva ordonanţei nr. 1832/P/2009 din data de 15 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, confirmată prin ordonanţa nr. 267/11/2/2010 din data de 19 aprilie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov, fiind obligat petentul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, prima instanţă a reţinut că, în data de 22 mai 2009, în jurul orelor 11,30, numitul L.N. a condus autoutilitara marca P. pe Bd. G. din Braşov din direcţia Bd. V. spre Bd. V., iar în dreptul imobilului, aflându-se pe trotuar, a efectuat o manevră de mers înapoi, lovindu-l cu spatele maşinii pe numitul S.E. La data de 22 mai 2009, partea vătămată S.E., cu ocazia audierii de către organele de poliţie şi prin declaraţie olografă a arătat că are pretenţia ca vinovatul să-l despăgubească cu cheltuielile de spitalizare şi medicamente şi nu formulează plângere penală în această fază a cercetărilor.
La data de 29 mai 2009, în prezenţa martorilor S.A., S.N., T.R. şi a făptuitorului L.N., S.E. a declarat că a primit suma de 2.502.lei, reprezentând contravaloarea protezei totale cimentate folosită la operaţia efectuată în urma accidentului auto şi că, deocamdată, nu depune plângere penală împotriva numitului L.N.
Prin sentinţa penală nr. 1848/2009 a Judecătoriei Braşov, în baza art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., s-a admis plângerea formulată de petentul S.E. împotriva rezoluţilor procurorului din data de 21 septembrie 2009 adoptată în Dosarul nr. 5156/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov şi din data de15 octombrie 2009 adoptată în Dosarul nr. 2773/ll/2/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Braşov; au fost desfiinţate cele două rezoluţii contestate, iar cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, în vederea continuării cercetărilor faţă de partea interesată L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că plângerea petentului S.E. este întemeiată întrucât procurorul care a confirmat neînceperea urmăririi penale şi-a întemeiat soluţiile pe declaraţiile petentului luate imediat după producerea accidentului, fără ca organul de urmărire penală să-l audieze pe petent şi să-i pună în vederea că poate solicita reexaminarea medicală. Faţă de înscrisurile medicale existente la dosar, instanţa a apreciat că se impune completarea actelor de cercetare penala, prin reexaminarea petentului, pentru a se stabili dacă numărul de îngrijiri medicale acordate iniţial depăşesc 60 de zile. De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 3 si 4 C. proc. pen., în baza rolului activ, organele de urmărire penală vor administra orice alt mijloc de probă în vederea aflării adevărului cu privire la fapta şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.
Prin Decizia penală nr. 265 din 09 aprilie 2010 a Tribunalului Braşov a fost respins recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 1848/2009 a Judecătoriei Braşov, pe care a menţinut-o.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că infracţiunea de vătămare corporală din culpa este o infracţiune praeterintenţionată, al cărei rezultat se poate întinde în viitor, existând posibilitatea ca încadrarea juridică iniţială să nu fie cea corectă. Aşa fiind, pentru respectarea drepturilor petentului, având în vedere înscrisul nou existent la dosar, în mod judicios, instanţa de fond a dispus admiterea plângerii formulate şi trimiterea cauzei la parchet pentru continuarea cercetărilor în cauză şi stabilirea numărului corect de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare.
Văzând soluţiile date de procurorii V.F., M.D. şi Ş.C., prima instanţă a constatat că acestea nu sunt rezultatul încălcării atribuţiilor de serviciu sau al săvârşirii vreunei infracţiuni de fals intelectual, ci al analizei actelor şi mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, al interpretării dispoziţiilor legale aplicabile în materie. Soluţiile dispuse au fost supuse controlului judecătoresc, astfel că interpretările greşite date materialului probatoriu sau al dispoziţiilor legale au fost corectate.
Pentru existenta infracţiunilor de fals intelectual sau de abuz în serviciu trebuie îndeplinite o serie de condiţii, care nu se regăsesc în speţă. Procurorii sus - menţionaţi nu au falsificat nici un înscris cu prilejul întocmirii acestuia, rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale expunând o anumită stare de fapt care a reieşit din interpretarea actelor premergătoare efectuate în cauză; totodată, procurorii şi-au îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu. Nemulţumirea unei părţi faţă de soluţia dispusă într-un dosar nu constituie în sine o dovadă a faptului că magistratul care a pronunţat soluţia respectivă a săvârşit o infracţiune sau o dovadă a faptului că această parte a suferit vreo vătămare în drepturile sale, cauza nefiind soluţionată în mod definitiv.
B. Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs petentul S.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând, în esenţă, criticile din plângerea penală şi plângerea adresată instanţei în baza art. 2781 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat de petent sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat.
Instanţa de fond a constatat că situaţia de fapt reţinută de procuror corespunde actelor premergătoare administrate în prezenta cauză şi că acesta a apreciat în mod corect că activităţile desfăşurate de intimaţi nu întrunesc elemente constitutive ale infracţiunilor reclamate prin plângerea penală. Din actele premergătoare efectuate de procuror nu rezultă nici un indiciu în legătură cu exercitarea abuzivă a atribuţiilor de serviciu de către intimata V.F., procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov, în scopul prejudicierii intereselor procesuale ale petentului, cu ocazia instrumentării Dosarului penal nr. 5156/P/2009, în care, în baza art. 10 lit. f) C. proc. pen., a confirmat propunerea organelor de poliţie de neîncepere a urmării penale faţă de L.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. Totodată, actele întocmite de magistraţii M.D. şi Ş.C., reclamaţi iniţial în plângerea penală, nu sunt efectuate cu încălcarea vreunei atribuţii de serviciu, neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual sau abuz în serviciu, ci reprezintă rezultatul analizei actelor şi mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, fiind supuse controlului judecătoresc.
Referitor la condiţiile angajării răspunderii penale a magistraţilor, trebuie menţionat că potrivit dispoziţiilor art. 278-2781 C. proc. pen., orice persoană care se consideră vătămată în interesele sale printr-un act al procurorului, poate contesta legalitatea acestuia pe cale ierarhică, pentru soluţiile de netrimitere în judecată, existând totodată şi posibilitatea declanşării controlului judecătoresc, prin sesizarea instanţei competente să judece în fond şi ulterior, prin utilizarea căii de atac a recursului. Aşadar, legiuitorul a înţeles să stabilească strict cadrul şi condiţiile în care se poate interveni în modul de soluţionare a unei cauze penală, nefiind permisă imixtiunea în actul de justiţie la intervenţia subiectivă a uneia din părţile pretins defavorizate, cenzura unei rezoluţii/ordonanţe a procurorului realizându-se numai de instanţele de judecată sau procurorul ierarhic, iar nu în cadrul unei anchete penale. Concret, în speţă, soluţiile dispuse faţă de magistraţii procurori intimaţi au fost supuse controlului judecătoresc şi corectate cu ocazia exercitării de către petent a căilor de atac prevăzute de lege, astfel că faţă de acesta nu s-a dispus în mod definitiv o soluţie care să-l dezavantajeze; dimpotrivă, urmare desfiinţării rezoluţiei contestate, dispusă de intimata V.F., cauza penală va fi reanalizată prin prisma înscrisurilor medicale actualizate prezentate de petent, în raport de care se va stabili încadrarea juridică corectă şi se va dispune o soluţie, care, la rândul său, va putea fi atacată de către petent, în măsura în care va considera că nu este legală.
Totodată, trebuie menţionat că în cauzele încredinţate spre soluţionare, magistraţii-procurori se supun numai legii, dispunând soluţii în funcţie de probele administrate, interpretate potrivit propriei convingeri şi nici un magistrat nu poate fi tras la răspundere penală pentru raţionamentele logico-juridice pe care s-a bazat în adoptarea unei soluţii. Practic, nemulţumirea uneia dintre părţile implicate în litigiu faţă de soluţia adoptată, fără prezentarea nici unui element de natură să susţină indicii privind existenţa unui raport juridic de drept penal, nu poate constitui un temei pentru angajarea răspunderii penale.
Ca atare, pentru aceste considerente, constatând că atât rezoluţia procurorului cât şi sentinţa pronunţată în cauză sunt legale şi temeinice, văzând şi dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod va obliga recurentul la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul Ş.E. împotriva sentinţei penale nr. 50/ F din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1632/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3692/2010. Penal. Infracţiuni privind... → |
|---|
