ICCJ. Decizia nr. 3911/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3911/2010
Dosar nr.2033/91/2007
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 249 din 23 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpata N.R. (fiica lui V. şi M.) la pedeapsa de 3 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În conformitate cu prevederile art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) şi lit. e) C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe durata termenului de încercare de 6 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpata să se supună la măsurile de supraveghere, iar, în baza art. 863 alin. (3) C. pen., să respecte obligaţiile menţionate în dispozitivul sentinţei.
Totodată, s-a atras atenţia inculpatei asupa dispoziţiilor art. 864 C. pen. cu privire la consecinţele neîndeplinirii cu rea-credinţă a măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor stabilite de instanţă.
În baza art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 şi art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 17.000 euro sau echivalentul acestei sume în moneda naţională, calculat la cursul de schimb de la data plăţii.
A fost respinsă, ca nefondată, acţiunea civilă a părţii vătămate M.D.D.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În esenţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
în perioada 2005-2006, inculpata N.R. a racolat mai multe tinere şi sub pretextul că le poate asigura un loc de muncă în Turcia în oraşul Instanbul, Ie-a înlesnit acestora deplasarea, prin procurarea paşapoartelor, prin suportarea contravalorii transportului şi asigurarea cazării, pentru ca ulterior, să le oblige pe tinerele racolate la practicarea prostituţiei în folosul său, prin exercitarea de ameninţări şi violenţe.
Astfel, la sfârşitul anului 2005, inculpata fiind în vizită la concubinul său, H.C., aflat în arestul I.P.J. Vrancea, a cunoscut-o pe partea vătămată M.D.D., care se afla în vizită la concubinul ei, G.G., care se afla tot în arestul I.P.J. Vrancea.
În aceste împrejurări, inculpata a luat cunoştinţă de faptul că partea vătămată are un copil minor în întreţinere şi că se află într-o foarte proastă stare materială. Profitând de starea în care se afla victima, inculpata N.R. a luat hotărârea de a o racola în vederea obligării acesteia la practicarea prostituţiei în Turcia, pentru a obţine venituri din această activitate.
În acest sens, inculpata i-a spus părţii vătămate M.D.D. că îi poate asigura un loc de muncă în Turcia, la Instanbul.
Imediat ce partea vătămată a fost de acord cu această propunere, inculpata a asigurat transportul spre Istanbul în data de 10 februarie 2006 cu un autocar al firmei T., suportând şi cheltuielile de transport. Pentru a nu da de bănuit autorităţilor vamale, inculpata a cerut părţii vătămate să nu stea pe aceeaşi bancă cu ea.
La Istanbul, inculpata şi partea vătămată s-au cazat la hotelul N. După ce i-a reţinut paşaportul, inculpata i-a cerut părţii vătămate să practice prostituţia pentru a obţine bani. La început partea vătămată a refuzat, însă în urma ameninţărilor care o vizau pe ea, pe concubinul şi pe copilul ei, cât şi în urma violenţelor exercitate de către inculpată, ştiindu-se supravegheată permanent de către inculpată direct şi prin alte persoane din Turcia, fiind fără paşaport şi într-o ţară străină, partea vătămată a fost nevoită să practice prostituţia aproximativ o lună de zile.
Înainte de expirarea vizei, partea vătămată a fost adusă în România de către inculpată şi apoi constrânsă în acelaşi mod să meargă în Turcia de încă două ori pe câte o lună de zile, pentru a practica prostituţia în folosul inculpatei.
În total, partea vătămată a fost exploatată sexual aproximativ 3 luni, timp in care a obţinut importante sume de bani, care au fost însuşiţi de către inculpată.
În luna ianuarie 2006, inculpata N.R. a racolat şi pe partea vătămată H.T. Inculpata, profitând de relaţia de rudenie existentă între ea şi soţul părţii vătămate şi de încrederea de care se bucura în faţa părţii vătămate, i-a propus acesteia să meargă în Turcia pentru a avea grijă de un bătrân infirm pentru a obţine un venit decent.
Odată ce partea vătămată a acceptat propunerea, inculpata N.R. s-a ocupat atât de obţinerea paşaportului cât şi de asigurarea transportului, suportând toate cheltuielile.
Inculpata a făcut deplasarea la Istanbul, cu un autocar al firmei T., însoţită de partea vătămată H.T. şi de alte două tinere racolate (care nu au putut fi identificate), cărora le promisese de asemeni, locuri de muncă în Turcia.
Ajunse la Istanbul, inculpata împreună cu cele trei tinere, s-au cazat la hotelul E. din cartierul A. Aici, inculpata Ie-a dezvăluit celor trei tinere motivul real pentru care Ie-a adus în Turcia, precizându-le că trebuie să practice prostituţia pentru a putea să-şi recupereze banii cheltuiţi cu obţinerea paşapoartelor şi transportul.
Datorită ameninţărilor şi violenţei fizice folosite de către inculpată, partea vătămată H.T. cât şi celelalte două victime, au acceptat să se prostitueze în folosul inculpatei aproximativ o lună de zile.
În tot acest timp, inculpata era cea care racola pe clienţi, iar partea vătămată H.T. era obligată să întreţină raporturi sexuale cu aceştia la hotelul P. din Istanbul. Şi în acest caz, toţi banii obţinuţi de către partea vătămată din practicarea prostituţiei erau însuşiţi de către inculpată.
După expirarea vizei pentru Turcia, partea vătămată a revenit în ţară şi după ce i-a spus soţului său ce i s-a întâmplat, s-a prezentat la organul de poliţie pentru a reclama faptele săvârşite de inculpată.
S-a reţinut că din probele administrate nu rezultă că inculpata a săvârşit acte materiale de trafic de persoane şi asupra victimelor R.G.D. şi S.N.
S-a arătat că din declaraţia numitei R. (H.) G.D. (fila I d.u.p.) se reţine că aceasta l-a cunoscut pe H.I. (fratele concubinului inculpatei) în 1999, iar în septembrie 2004 s-a căsătorit cu acesta, că încă din vara anului 2004 H.I. i-a propus să meargă în Turcia pentru a găsi de lucru, că în luna iulie 2004, după ce împlinise 18 ani, a dat curs propunerii soţului ei şi s-a deplasat în Turcia la Istanbul, cu un autocar al firmei T., împreună cu inculpata, cazându-se apoi la acelaşi hotel. În continuare s-a susţinut că inculpata i-ar fi spus că urmează să se prostitueze, dar tot ea arată că: inculpata „N.R. nu a efectuat nici un moment vreo presiune fizică sau psihică în scopul de a mă obliga să mă prostituez" şi că cel care a exercitat violenţe asupra sa pentru a se prostitua a fost doar soţul ei, H.I. S-a precizat că din aceeaşi declaraţie rezultă că inculpata nu şi-a însuşit în mod ilicit vreo sumă de bani de la R.G.D.
S-a reţinut că în acelaşi sens a declarat şi mama numitei R.G.D., respectiv martora R.A., în faţa instanţei la data de 16 iunie 2008.
S-a precizat că aceste declaraţii se coroborează şi cu declaraţiile martorului F.N. (filele 63-64 d.u.p.) şi B.M. (fila 65 d.u.p.).
Prin urmare, s-a apreciat că nu sunt probe clare în sensul că inculpata a săvârşit vreo acţiune specifică traficului de persoane prev. de art. 12 din Legea nr. 678/2001.
Mai mult, s-a reţinut că în timpul urmăririi penale nu s-a făcut vreo legătură între activitatea infracţională a inculpatei N.R. şi alte persoane, în calitate de complici sau coautori.
S-a arătat că aceeaşi situaţie se constată şi în cazul numitei S.N. Coroborând declaraţia acesteia (filele 55-56 d.u.p.) cu declaraţiile martorilor F.N. (filele 63-64 d.u.p.) şi F.C. (fila 69 d.u.p.), s-a arătat că rezultă că tot numitul H.I. a racolat-o şi a obligat-o să se prostitueze în Turcia şi tot el şi-a însuşit sumele de bani rezultate din activitatea de prostituţie.
Aşa fiind, instanţa nu a reţinut în sarcina inculpatei actele materiale privitoare la aceste două victime.
Cu privire la cuantumul sumelor pe care inculpata Ie-a însuşit din practicarea prostituţiei de către părţile vătămare, instanţa, având în vedere probele administrate în cauză şi situaţia de fapt reţinută mai sus, a constatat că acestea nu pot fi stabilite cu exactitate şi nici în raport cu toate victimele.
Astfel, partea vătămată M.D.D., a susţinut că în fiecare zi întreţinea raporturi sexuale cu 25-30 de persoane, că încasa câte 45 de DOLARI SUA de persoană şi că în aproximativ o lună cât a fost exploatată a obţinut suma de 60.000 DOLARI SUA, bani însuşiţi de către inculpată, mai puţin suma de 1300 DOLARI SUA pe care a primit-o de la inculpată.
Instanţa a apreciat aceste susţineri ca exagerate, deoarece este greu de crezut că partea vătămată a putut desfăşura o activitate de genul celei descrise mai sus o perioadă atât de îndelungată şi zi de zi şi deoarece aceste susţineri nu se coroborează cu restul materialului probator.
În acest sens, s-a menţionat declaraţia părţii vătămate H.T., care a arătat că timp de o lună cât a fost obligată de inculpată să se prostitueze a obţinut aproximativ 2.000 euro, că aceşti bani au fost însuşiţi de către inculpată şi că aproximativ aceeaşi sumă obţineau şi celelalte fete exploatate de inculpată.
S-a apreciat că este credibilă declaraţia martorului cu identitate protejată (filele 117-118 dosar fond vol. II) din care rezultă că inculpata şi-a însuşit suma de aproximativ 15.000-20.000 euro din activitatea de prostituţie la care a fost obligată partea vătămată M.D.D.
Faţă de cele prezentate mai sus, instanţa a reţinut că în mod cert, inculpata şi-a însuşit suma de 17.000 euro, bani care au rezultat din activitatea de prostituţie la care au fost obligate părţile vătămate M.D.D. (15.000 euro) şi H.T. (2.000 euro).
S-a apreciat că restul sumelor precizate în rechizitoriu nu pot fi reţinute, pentru faptul că nu sunt probe certe că inculpata şi-a însuşit vreo sumă de bani de la numitele R.G.D. şi S.N.
S-a arătat că vinovăţia inculpatei sub forma intenţiei, rezultă cu claritate din următoarele împrejurări:
- inculpata îşi racola victimele din rândul tinerelor, cu vârsta peste 18 ani, cu un nivel şcolar şi educaţional scăzut, fără loc de muncă şi la alte surse de existenţă, aflate într-o gravă stare de sărăcie;
- inculpata, profitând de situaţia dificilă în care se aflau, iar uneori şi de încrederea de care se bucurau, propunea victimelor locuri de muncă în Turcia şi perspectiva obţinerii unor venituri importante, deşi ştia foarte bine că le va obliga să practice prostituţia;
- inculpata îşi aducea victimele într-o totală dependenţă: le îndatora suportând toate cheltuielile aferente unei deplasări în străinătate; le lua paşapoartele imediat ce ajungeau la destinaţie, le asigura cazare şi supraveghere şi le lua toţi banii pe care îi obţineau, lipsindu-le de posibilitatea de a se opune ori reclama;
- pentru a le obliga pe victime să practice prostituţia, inculpata folosea o gama largă de mijloace în constrângere, de la ameninţări directe faţă de victime şi o strictă supraveghere, la ameninţări cu grave fapte faţă de persoane apropiate (copil. concubin) prin alte persoane, până la acte de violenţă fizică faţă de victime;
- toate aceste acte de constrângere, inculpata le exercita pentru a exploata pe victime şi pentru a obţine importante sume de bani în mod ilicit.
Atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpatei s-a reţinut că au fost dovedite prin declaraţiile părţilor vătămate M.D.D. (filele 7-13 d.u.p.) şi H.T. (filele 14-19 d.u.p.) în care sunt descrise împrejurările în care au fost racolate. transportate în Turcia şi apoi exploatate sexual, pentru ca inculpata să obţină importante sume de bani.
Declaraţiile martorilor M.G., C.S., R.I., S.N., F.N., B.M., S.C., J.M. şi J.M. (martori cu identitate protejată) care se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice între inculpată şi diferite persoane în perioada martie-iunie 2006.
S-a apreciat că declaraţia martorei C.S. (filele 45-46 dosar fond) că este rudă de gradul trei cu concubinul inculpatei pe nume H.C.) nu poate fi reţinută, întrucât este dată procausa şi nu se coroborează cu restul materialului probator.
S-a mai precizat că declaraţia martorului C.T. (fila 47 dosar fond), nu poate fi reţinută deoarece acest martor face referire activitatea inculpatei desfăşurată în Turcia, fără precizări exacte la timpul în care inculpata a desfăşurat activitatea de menaj la un cetăţean turc.
În acelaşi sens a fost privită şi declaraţia martorei H.M. (fila 99 dosar fond), care de asemeni nu face precizări exacte în timp, iar în plus aceasta susţine, contrar celor susţinute de martorul C.T., că inculpata a lucrat într-o altă localitate din Turcia, decât Istanbul.
S-a mai considerat că nici declaraţia martorei Y.D. (fila 100 dosar fond,) nu poate fi reţinută, deoarece această martoră face referire la activitatea inculpatei în Turcia în perioada 2002-2005 şi nu face nici o referire la perioada care interesează în această cauză.
Din înscrisurile aflate la fila 101 dosar fond - declaraţia extrajudiciară a cetăţeanului turc M.E.C. şi la fila 1 vol. II dosar fond adresa unităţii a Ticaret din Istanbul, a rezultat că inculpata în perioada 01 februarie 2004 -01 martie 2007 a făcut menajul la cetăţeanul turc M.E.C. şi respectiv, că în perioada 5-2006, ar fi îngrijit de un alt cetăţean turc – R.Y., care prezintă un handicap major.
S-a apreciat că aceste înscrisuri, deşi sunt în concordanţă cu apărarea inculpatei, sunt într-o vădită contradicţie cu restul materialului probator şi mai ales conţinutul înregistrărilor convorbirilor telefonice, din care rezultă clar că în perioada martie-iunie 2006, inculpata nu a avut în vedere desfăşurarea unor lenea activităţi, iar în unele momente ar fi fost în imposibilitate de a desfăşura activităţi de menaj în Istanbul, deoarece se afla în România cu preocupări de genul reţinute mai sus.
Dar chiar dacă s-ar admite că în perioadele cât inculpata s-a aflat în Turcia, în 2006, a desfăşurat şi activităţi de menaj la diferiţi cetăţeni turci cum a pretins, s-a reţinut că tot n-ar fi fost imposibil ca inculpata să desfăşoare şi activitatea descrisă mai sus, de racolare a victimelor şi apoi de exploatare sexuală în Turcia în ii prezentat.
Prin urmare, s-a concluzionat că probele administrate în apărare la cererea inculpatei nu infirmă situaţia de fapt reţinută de instanţă.
S-a reţinut că, în drept, faptele inculpatei N.R. care în perioada 2006, în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a racolat pe părţile vătămate M.D.D. şi H.T., prin promisiuni mincinoase că le va asigura locuri de muncă bine plătite în Turcia, după care Ie-a înlesnit transportul până în Istanbul pentru ca ulterior să le oblige, prin acte de ameninţare şi violenţă să practice prostituţia în folosul său, obţinând în acest mod importante sume de bani (17.000 euro), întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii continuate de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere gravitatea faptei săvârşite, împrejurările în care s-au comis, urmările produse, cât şi persoana inculpatei care deşi are antecedente penale, nu a săvârşit faptele în stare de recidivă şi este tânără, are doi copn minori în întreţinere.
În raport de aceste elemente de individualizare a pedepsei, instanţa a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei pot fi realizate în mod eficient aplicând inculpatei pedeapsa închisorii într-un cuantum orientat spre limita prevăzută de textul incriminator.
În ce priveşte acţiunea civilă a părţii vătămate M.D.D. instanţa a susţinut că suma de 60.000 de euro solicitată de partea vătămată este în parte exagerată şi neadevărată pentru motivele arătate mai sus, iar pe de altă parte aceste sume de bani au fost obţinute dintr-o activitate ilicită.
Cu privire la suma de 1.000 euro solicitată de aceeaşi parte vătămată, reprezentând contravaloarea unor bunuri, instanţa a constatat că nu este nici o probă în dovedirea acestei pretenţii.
Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi, prin Decizia penală nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea şi de inculpata N.R. împotriva sentinţei penale sus-menţionate.
Împotriva deciziei instanţei de apel, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de recurenta intimată inculpată N.R.
Prin recursul declarat de parchet, s-a solicitat casarea hotărârilor şi condamnarea inculpatei pentru întreaga activitate infracţională dedusă judecăţii, cu consecinţa aplicării unei pedepse sporite, ca urmare a reţinerii activităţii de traficare în sensul art. 12 din Legea nr. 678/2001 şi referitor la părţile vătămate R.G.D. şi S.N. În acest sens, a invocat declaraţiile indirecte ale martorilor R.A. şi S.C., care au arătat că erau supravegheate de inculpată când nu era H. în Turcia, iar părţile vătămate R.G.D. şi S.N. au arătat că au fost aşteptate de inculpată, au fost cazate, iar H. Ie-a spus că sunt la dispoziţia inculpatei şi că în favoarea ei trebuiau să se prostitueze. Chiar dacă instanţa nu ar fi reţinut că le-ar fi traficat, facilitarea şederii în Istanbul reprezintă contribuţie de autor la infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen.
Prin recursul declarat de inculpată, aceasta a solicitat casarea hotărârilor, invocând temeiul art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. şi achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu a avut legături cu părţile vătămate şi că muncea în Turcia. În subsidiar, a solicitat menţinerea pedepsei aplicate, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa de fond şi cea de apel au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatei, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi a individualizat în mod just pedeapsa aplicată, având în vedere întreg materialul probator, pe care l-au analizat detaliat în cuprinsul considerentelor.
Astfel, în ce priveşte prima critică formulată de parchet, invocată în faza de judecată a apelului şi reiterată în recurs, referitoare la reţinerea în sarcina inculpatei şi a actelor materiale de trafic de persoane asupra părţilor vătămate R.G.D. şi S.N., se constată că nu este întemeiată.
Din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate R. (H.) G.D. şi S.N. date în cursul urmăririi penale (filele 38 şi 55,56, dosar urmărire penală) cu ale martorilor R.A. (fila 273, dosar fond), B.M. (filele 63-65, dosar urm.penală) şi F.N., rezultă că acestea au fost obligate să se prostitueze în Istanbul, prin exercitare de violenţe, de către H.I., banii obţinuţi fiind însuşiţi de acesta din urmă.
Astfel, din probe a rezultat că partea vătămată R. (H.) G.D. s-a deplasat în Turcia, împreună cu inculpata N.R., cazându-se la acelaşi hotel, însă urmare propunerii soţului ei, H.I., care a exercitat violenţe pentru a o obliga să se prostitueze. De asemenea, partea vătămată S.N. a fost silită să se prostitueze şi să acosteze clienţi în stradă, de către H.I., care o supunea la bătăi când nu aducea suma de 300-400 DOLARI SUA.
Aşadar, din analiza probelor administrate în cauză, nu rezultă că inculpata N.R. ar fi săvârşit acte specifice conţinutului obiectiv al infracţiunii de trafic de persoane asupra părţilor vătămate R. (H.) G.D. şi S.N., prin transportarea, transferarea, cazarea sau primirea acestora, prin ameninţare, violenţă sau prin alte forme de constrângere.
Nici susţinerea parchetului că facilitarea şederii în Istanbul a părţilor vătămate reprezintă contribuţie de autor la infracţiunea prevăzută de art. 329 C. pen. nu este întemeiată, întrucât nu poate fi reţinută niciuna dintre modalităţile alternative de realizare a elementului material al acestei infracţiuni.
Simpla împrejurare că inculpata N.R. s-a deplasat în Turcia împreună cu partea vătămată R. (H.) G.D. şi că s-au cazat la acelaşi hotel este dată de activităţile conexe de traficare de persoane, săvârşite de H.I. şi de relaţiile existente între inculpată şi acesta din urmă, respectiv era fratele concubinului inculpatei, H.C.
Drept urmare, în mod corect s-a reţinut în sarcina inculpatei fapta de trafic de persoane doar cu privire la părţile vătămate M.D.D. şi H.T.
Vinovăţia inculpatei pentru această infracţiune a fost în mod corect reţinută de instanţe, din coroborarea declaraţiilor părţilor vătămate cu cele ale martorilor M.G., R.I., F.N., B.M., S.C., J.M. şi S.M. şi cu procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice în perioada martie-iunie 2006, din care rezultă în mod cert că, în perioada 2005-2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, Ie-a racolat pe cele două părţi vătămate M.D.D. şi H.T., prin promisiuni mincinoase că le va asigura locuri de muncă în Turcia, Ie-a înlesnit transportul în Istanbul, după care Ie-a constrâns prin ameninţări şi violenţe să practice prostituţia în folosul său, banii obţinuţi, în sumă de 17.000 euro, fiind însuşiţi de către inculpată.
Instanţele au reţinut în mod corect ca suport probator pentru condamnarea inculpatei doar acele probe care se coroborau, înlăturându-le motivat şi justificat pe cele care nu erau pertinente şi concludente în cauză, respectiv declaraţiile martorilor propuşi în apărarea inculpatei, care nu se coroborau cu restul ansamblului probator şi nu excludeau posibilitatea ca inculpata să desfăşoare activităţi de exploatare sexuală concomitent cu activităţi de menaj la cetăţeni turci.
Drept urmare, se constată că instanţele au reţinut în mod corect fapta şi vinovăţia inculpatei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane în formă continuată, astfel că nu se impune achitarea acesteia.
Nici critica referitoare la individualizarea pedepsei aplicată inculpatei nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpata a conceput şi realizat traficarea de persoane, precum şi de datele ce caracterizează persoana acesteia, care au fost valorificate de instanţa de fond, rezultă că a fost individualizată în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, acordându-se eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Pentru aceste considerente şi faţă de lipsa altor temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de recurenta intimată inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală, să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea recurentei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În conformitate cu protocolul încheiat între Baroul Bucureşti şi M.J., vor fi acordate onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpată şi pentru apărarea intimatelor părţi vătămate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de recurenta intimată inculpată N.R. împotriva Deciziei penale nr. 91/ A din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta intimată inculpată la plata sumei de 700 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 100 lei pentru apărarea intimatelor părţi vătămate M.D.D., H.R., R.G.D. şi S.N., se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3873/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 1687/2010. Penal → |
|---|
