ICCJ. Decizia nr. 3678/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3678/2010
Dosar nr.493/105/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 187 din data de 7 iunie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpatul D.C.l. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prev. şi ped. de art. 174 alin. (1) C. pen., faptă din 7 noiembrie 2009, victimă G.V.
De asemenea, s-a făcut aplicarea disp. art. 71 şi art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege iar conform art. 65 C. pen. s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege pentru o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
Potrivit dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. a fost menţinută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la 13 noiembrie 2009, lăzi.
În latură civilă, s-a luat act că partea civilă G.P., în calitate de soţie supravieţuitoare, nu a exercitat acţiune civilă în cadrul procesului penal, au fost însă admise acţiunile civile exercitate de celelalte părţi civile, inculpatul fiind obligat la plata de despăgubiri, astfel: - 1000 lei către partea civila N.G., cu titlu de daune morale; - 2000 lei daune materiale reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea şi parastasele ulterioare şi 1000 lei cu titlu de daune morale către partea civilă G.A.l.; - 1500 lei daune materiale şi 1000 lei daune morale către partea civilă G.A.M.
Potrivit disp. art. 118 lit. b) C. proc. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului corp delict ambalat în plic şi sigilat cu sigiliul M.l. 24428, depus la Camera de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Prahova.
Pentru a pronunţa sentinţa respectivă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 961/P/2009 al Parchetului de pe langa Tribunalul Prahova, s-a dispus trimiterea în judecata în stare de arest preventiv a inculpatului D.C.l., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., constând în aceea că, în seara de 07 noiembrie 2009, în timp ce se afla la domiciliul victimei G.V. din corn. Valcanesti, sat Trestioara, jud. Prahova, a înjunghiat-o cu un cuţit de bucătărie, provocându-i leziuni ce au determinat la scurt timp decesul acesteia. Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova a reţinut această situaţie de fapt pe baza următoarelor probatorii administrate în faza de urmărire penala: proces - verbal de cercetare la faţa locului si planşe fotografice întocmite de organele de politie, proces verbal întocmit de organele de politie cu ocazia prezentării inculpatului la postul de Politie al comunei Valcanesti, jud. Prahova în noaptea de 10/11 noiembrie 2009, adresa din 17 noiembrie 2009 a Serviciului de Telecomunicaţii Speciale - Direcţia pentru Apel Unic de Urgenta si CD-ul anexat la aceasta, fişa de custodie a probei şi plicul anexat la aceasta, conţinând oglinda ridicată de la locul faptei şi expertiza criminalistică dactiloscopică întocmită de lucrătorii de poliţie din cadrul I.P.J. Prahova - Serviciul Criminalistic - Compartimentul expertize şi constatări tehnico ştiinţifice, concluzii preliminare şi raportul medico-legal de necropsie nr. 609M din 11 noiembrie 2009 întocmite de SML Ploieşti, raportul de expertiza medico - legală - examen ADN nr. A15/12464/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, declaraţiile martorilor T.M., F.G., M.G., J.E.C. şi C.A., declaraţiile inculpatului D.C.l.
În faza de cercetare judecătorească au fost audiate în calitate de părţi civile: G.P., în calitate de soţie supravieţuitoare, G.A.l., N.G. şi G.A.M. în calitate de descendenţi. Partea civilă G.P. a arătat că nu exercită acţiune civilă în cadrul procesului penal, însă N.G., G.A.l. şi G.A.M. au arătat că solicită obligarea inculpatului la câte 1.000 lei cu titlu de daune morale, iar în ceea ce priveşte cheltuielile de înmormântare s-au constituit părţi civile G.A.l. cu suma de 2.000 lei şi G.A.M. cu suma de 1.500 lei.în dovedirea laturii civile s-au depus la dosar acte de stare civilă, facturi fiscale, chitanţe şi a fost audiată martora R.M.M.
Totodată, instanţa a procedat la audierea inculpatului, care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, astfel cum aceasta a fost descrisă prin actul de sesizare.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt au fost audiaţi martorii din acte M.G., F.G., T.M. şi J.E.C.
În circumstanţiere pentru inculpat a fost audiat martorul M.G.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, atât a celor din faza de urmărire penala cât şi a celor administrate nemijlocit în faţa instanţei de judecată, cu ocazia cercetării judecătoreşti potrivit principiului libertăţii de apreciere a probelor în scopul aflării adevărului, instanţa a reţinut următoarele:
Inculpatul D.C.l. locuieşte în com.Valcanesti, sat Trestioara, jud. Prahova, localitate unde a domiciliat si numitul G.V. Aceştia s-au cunoscut încă din copilărie, aflându-se într-o relaţie de prietenie. Numitul G.V. locuia singur, într-un imobil proprietatea acestuia. Inculpatul obişnuia să-l viziteze pe G.V., ocazie cu care aceştia consumau băuturi alcoolice.
În seara de 07 noiembrie 2009, inculpatul l-a întâlnit pe G.V. la magazinul proprietatea martorei T.M., amplasat pe raza satului Trestioara, jud. Prahova. Aici, inculpatul a făcut cumpărături - mici, vodcă, bere, în scopul de a se deplasa cu aceste produse la domiciliul lui G.V. pentru a le consuma împreuna.
Prezenţa celor doi la magazinul sus-menţionat a fost confirmată de martorii T.M. şi F.G. Acesta din urma l-a auzit pe inculpat când i-a propus lui G.V. să se deplaseze cu produsele respective la domiciliul sau pentru a le consuma împreună. Martorul M.G. s-a întâlnit în seara respectiva, pe raza satului Trestioara, cu G.V. care se îndrepta singur, către domiciliul sau. Deoarece martorul se deplasa către magazinul sus-menţionat, G.V. i-a spus acestuia ca, daca îl întâlneşte la magazin pe inculpat, să-i transmită sa nu mai vina în acea seara la domiciliul său, întrucât se simţea obosit si vroia sa se odihnească. Martorul l-a găsit pe inculpat la magazin însă nu i-a transmis acestuia cele spuse de G.V.
Inculpatul a ajuns la domiciliul lui G.V. singur, în seara respectivă, în jurul orelor 20,00. Aici cei doi au consumat în bucătăria locuinţei lui G.V. produsele cumpărate şi aduse de inculpat, ajungând în stare de ebrietate. Datorită acestui fapt, inculpatul i-a spus lui G.V. că rămâne sa doarmă la domiciliul acestuia. Cei doi s-au urcat în patul aflat în bucătărie -inculpatul la margine şi G.V. la perete, lumina din camera rămânând aprinsă. La un moment dat inculpatul a simţit cum G.V. îl căuta prin buzunarele pantalonilor şi a crezut că acesta intenţiona să-i sustragă banii şi telefonul mobil, bunuri pe care le avea în buzunare. De aceea inculpatul a coborât din pat, reproşându-i acest lucru lui G.V. Inculpatul stătea în picioare, lângă masa aflată în apropierea patului, iar G.V. era aşezat pe marginea patului în şezut. Acesta a negat acuzele aduse de inculpat, cei doi luându-se la ceartă.
Pe masa respectivă, alături de alte obiecte, se afla un cuţit de bucătărie, cu lungimea totală de 32 cm, lungimea lamei de 19 cm, lăţimea acesteia la mâner de 3 cm, lama fiind prevăzută cu tăiş şi vârf ascuţite. Aflându-se în stare de ebrietate avansată şi enervat de faptul că G.V. nega că a vrut să-i sustragă bunurile respective, inculpatul a luat cuţitul de pe masă şi l-a aruncat în direcţia acestuia, între cei doi distanta fiind mai mica de 1 m.
Inculpatul a declarat că nu-şi aminteşte cum anume a apucat cuţitul şi l-a aruncat spre G.V. Inculpatul a văzut cum cuţitul s-a înfipt în pieptul lui G.V., în partea dreaptă a corpului său şi cum acesta şi-a scos cuţitul din rană, pe care l-a scăpat jos, spunându-i „m-ai omorât".
Inculpatul l-a văzut pe G.V. dezbrăcându-se de helanca şi puloverul cu care acesta era îmbrăcat, rămânând cu bustul gol si ştergându-se în zona rănii cu un fular.
Apoi inculpatul l-a văzut pe G.V. căzând pe spate, pe pat, fără să mai mişte. Reprezentarea inculpatului la momentul respectiv a fost aceea ca G.V. murise.
De aceea inculpatul s-a speriat şi a fugit de la domiciliul victimei, mergând la locuinţa sa, unde părinţii acestuia, împreună cu care locuieşte, nu se aflau acasă.
A doua zi, dimineaţa, pe data de 08 noiembrie 2009, inculpatul a plecat de acasă în oraşul Plopeni, la prietenul sau J.E.C., unde a stat până în ziua de 9 noiembrie 2009, fără să-i spună acestuia nimic despre cele întâmplate. De aici, inculpatul a plecat în oraşul Baicoi la un prieten – C.A., căruia, de asemenea, nu i-a spus nimic despre cele întâmplate.
Martorii J.E.C. şi C.A. au confirmat aspectele sus-menţionate.în seara zilei de 09 noiembrie 2009, din locuinţa lui C.A., inculpatul, de pe telefonul său mobil marca N., a apelat numărul de urgenţa 112, unde a anunţat fapta comisă. În noaptea de 10/11 noiembrie 2009, orele 00,10, inculpatul s-a deplasat la Postul de Poliţie al com. Valcanesti, jud.Prahova, aducându-le la cunoştinţa lucrătorilor de poliţie fapta comisă. Drept dovada, inculpatul Ie-a prezentat telefonul său mobil pe care aceştia au constatat apelurile din seara de 09 noiembrie 2009 la numărul de urgentă 112.
Apelurile respective prin care inculpatul a anunţat agresiunea comisă au fost confirmate de relaţiile comunicate de Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - Direcţia pentru Apel Unic de Urgenţă.
Cu ocazia cercetării locului faptei, efectuată de organele de poliţie, a fost identificată în bucătăria respectivă, pe pat, în imediata apropriere a cadavrului, o oglindă în forma ovală, fără rama, pe care lucrătorii de poliţie din cadrul Serviciului Criminalistic al I.P.J. Prahova, au pus în evidenţă o urma papilara aptă comparaţiilor dactiloscopice.
Din expertiza criminalistica dactiloscopica, efectuată de lucrătorii de poliţie sus-menţionaţi (Compartimentul Expertize şi Constatări Tehnico - Ştiinţifice), a rezultat că urma papilară în litigiu, a fost creata de inculpat.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice de genotipare de către specialiştii din cadrul I.N.M.L. M.M. Bucureşti, pentru a se compara profilele genetice determinate din proba în litigiu, prelevată de pe cuţitul sus - menţionat, corp delict, cu profile genetice determinate din probele de referinţă, ridicate prin periaj bucal de la inculpat şi victima.
Din raportul de expertiză medico-legală, examen ADN nr. 5/12464/2009 întocmit de I.N.M.L. M.M. Bucureşti, rezultă că urmele de sânge de pe lama cuţitului sunt de natură umană, profilul genetic unic aparţinând victimei G.V., analiza genetica a urmelor de pe mânerul cuţitului a pus în evidenţă un profil genetic mixt, ce provine din amestecul de material biologic de la două persoane - victima G.V. şi inculpatul D.C.l. Din concluziile preliminare ale medicului legist şi din raportul medico-legal de necropsie nr. 609M din 11 noiembrie 2009 întocmit de SML Ploieşti, rezultă că: moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei interne şi externe, produsă prin plagă înţepată-tăiată (înjunghiată) abdomino-toracică, penetrantă în cavităţile abdominala şi toracica şi perforant - transfixianta în ficat şi plămâni, în condiţiile precizate de anchetă (hetero-agresiune); plăgile constatate au fost produse prin înţepare-tăiere cu instrument cu vârf şi margini ascuţite (cuţit bucătărie cu un tăiş); caracteristicile de forma şi dimensiuni ale instrumentului vulnerant concordă cu cele ale plăgilor constatate la autopsie; plaga în ansamblul ei a fost produsă prin lovitură unică, decesul a survenit la scurt timp (minute) după producerea leziunii traumatice de interes vital; între leziunea traumatică şi deces există legătură de cauzalitate de tip direct, imediat, în momentul decesului victima era în stare avansată de ebrietate (alcoolemie 3,40 gr. 0%).
Inculpatul a declarat că, la momentul agresiunii, starea de ebrietate în care se afla era mai avansată decât cea a victimei.
Situaţia de fapt astfel cum a fost expusă mai sus, a rezultat fără putinţă de tăgadă din toate probele administrate în cauză, acestea coroborându-se şi cu declaraţiile inculpatului de recunoaştere a comiterii faptei.
Deşi inculpatul a susţinut în mod constant că nu a avut intenţia de a ucide victima, susţinerile acestuia au fost înlăturate ca nesincere de către instanţă, întrucât aruncarea cu intensitate, de la mică distanţă a cuţitului în direcţia victimei, având drept urmare decesul acesteia, denotă că fapta a fost săvârşită cu intenţia de a o ucide, intenţie ce a rezultat din arma folosită, modul de acţionare, regiunea vizată şi urmarea produsă.
Pe de altă parte, din raportul de autopsie a rezultat că plaga, în ansamblul ei, a fost produsă prin lovitură unică, lama cuţitului intrând în corpul victimei pe direcţie oblică, de jos în sus, dinspre lateral spre medial şi dinspre anterior spre posterior. La momentul când pretinde că a aruncat cuţitul spre victimă, inculpatul stătea în picioare, la mai puţin de un metru distanţă de aceasta care stătea în şezut pe marginea patului. Aruncând cuţitul dintr-un plan superior (din picioare) celui în care se afla victima (şezând) ar fi trebuit ca lama să pătrundă în corpul acesteia de sus în jos, pe când, în realitate a pătruns de jos în sus.
La momentul agresiunii, victima purta helancă şi un pulover din lână tricotat prevăzut cu fermoar. Cu ocazia cercetării locului faptei a fost identificată helanca îmbibată cu sânge, ce prezenta în zona anterioară centrală o tăietură oblică cu lungimea de 2 cm. De asemenea a fost identificat puloverul îmbibat cu sânge ce prezenta la partea anterioară dreapta, lângă fermoar, o tăietură de circa 2 cm (fila 5 verso - 6). La examinarea cadavrului (la momentul cercetării locului faptei) medicul legist a constatat prezenţa unei plăgi liniare de 2 cm, sub rebordul costal drept, orientată oblic, descendent, de la stânga la dreapta, care sângera (fila 5).
Lovitura unică cu cuţitul a trebuit să fie într-adevăr intensă, ca să producă tăierea hainelor cu care era îmbrăcată victima şi apoi, să pătrundă în corpul victimei oblic, de jos în sus, dinspre lateral spre medial, dinspre anterior spre posterior, provocându-i leziunile ce au determinat la scurt timp decesul acesteia.
Ca atare, inculpatul nu a aruncat cuţitul spre victimă, ci a avut cuţitul în mână, aplicându-i victimei o lovitură unică în modalitatea descrisă în raportul de autopsie, cauzându-i astfel leziunile ce au condus la scurt timp la decesul acesteia.
Nu poate fi reţinută nici susţinerea inculpatului în sensul că a comis fapta sub imperiul unei puternice tulburări generate de faptul că victima a încercat să-i sustragă banii şi telefonul mobil din buzunar, în cauză neputându-se discuta despre o eventuală scuză a provocării.
În ceea ce priveşte acţiunile civile exercitate de părţile civile N.G., G.A.l. şi G.A.M., tribunalul apreciază că acestea au fost dovedite cu actele depuse la dosar, precum şi cu depoziţia martorei R.M.M., după decesul victimei G.V., familia efectuând cheltuieli cu înmormântarea şi parastasele ulterioare până la acest moment, efectuate potrivit datinilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul D.C.l., criticând-o pentru netemeinicie şi învederând că solicită reducerea cuantumului pedepsei, apreciindu-l ca fiind prea mare raportat la circumstanţele reale ale săvârşirii faptei dar şi la circumstanţele sale personale.
Curtea, examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, de actele şi lucrările dosarului, dar şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că apelul este nefondat.
În acest sens, situaţia de fapt, împrejurările şi modalitatea de săvârşire a infracţiunii au fost corect reţinute de prima instanţă după cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin suport probator în actele şi lucrările dosarului, culminând cu declaraţiile constante ale inculpatului de recunoaştere a activităţii sale infracţionale.
Instanţa de fond a individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea săvârşită, făcându-se o aplicaţie corectă a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind individualizarea judiciară a pedepsei, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârşite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia precum şi a persoanei inculpatului.
Faţă de cele astfel reţinute, Curtea, a constatat că şi latura civilă a fost soluţionată în mod legal şi temeinic de instanţa de fond, aspect care nici nu a făcut de altfel obiectul criticilor părţilor din prezenta cauză, în baza art. 379 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins apelul ca nefondat.
În baza art. 383 alin. (1)1 C. proc. pen. rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului deoarece s-a apreciat că subzistă în mod evident temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acesteia.
Potrivit art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13 noiembrie 2009, lăzi.
A obligat apelantul la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a avansat din fondurile M.J. în contul Baroului Prahova.
Împotriva acestei decizii, în temrmen legal, a declarat recurs, inculpatul D.C.l. criticând hotărârile prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. reiterând motivele din apel, şi a solicitat casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei aplicată.
Examinând hotărârile atacate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. cât şi din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Înalta Curte, apreciază că individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului D.C.l. de către instanţa de fond şi însuşită de instanţa de apel este corectă.
Instanţele au făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se cont atât de gradul de pericol social în concret al faptei săvârşite de inculpatul D.C.l., dar şi de circumstanţele personale ale acestuia, precum şi atitudinea sinceră, deşi iniţial a încercat să se sustragă urmăririi penale.
Înalta Curte, reţine că inculpatului D.C.l. i s-a aplicat o pedeapsă cu închisoarea situată aproape la minimul special prevăzut de lege, dându-se deja efect anumitor aspecte favorabile acestuia, precum lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră a inculpatului.
În mod justificat, instanţa de fond nu a valorificat aceste împrejurări ca circumstanţe atenuante judiciare întrucât prin efectul obligatoriu al acestora s-ar fi ajuns la un cuantum al pedepsei prea mic raportat la circumstanţele concrete în care s-a săvârşit fapta (relaţiile apropiate cu victima, starea de beţie avansată în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei, lipsa vreunei provocări în sensul aceleia prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.).
Astfel, pedeapsa aplicată în cauză reflectă o justă şi completă valorificare a tuturor criteriilor de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cuantumul acesteia fiind de natură să asigure realizarea scopului pedepsei, astfel cum acesta este reglementat prin dispoziţiile art. 52 C. pen.
În raport de cele arătate, Înalta Curte, apreciază că această critica formulată de inculpatul D.C.l., privind greşita individualizare a pedepsei nu poate fi reţinută, deoarece în cauză au fost evaluate în mod plural toate criteriile ce caracterizează individualizarea judiciară, iar pedeapsa privativă de libertate dispusă faţă de inculpat precum şi cuantumul acesteia stabilit, asigură realizarea funcţiilor de exemplaritate şi educative, dând posibilitatea reintegrării sociale viitoare a acestuia, nefiind aplicabil cazul de casare invocat respectiv art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
În baza art. 38515 pct 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C.l. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie. Se va deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.C.l. urmează a fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.C.l. împotriva Deciziei penale nr. 65 din 21 iulie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului D.C.l., durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2009 la 20 octombrie 2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3651/2010. Penal. Infracţiuni de corupţie... | ICCJ. Decizia nr. 1602/2010. Penal → |
|---|
