ICCJ. Decizia nr. 4041/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4041/2010

Dosar nr.7398/1/2010

Şedinţa publica din 12 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă

În baza actelor şi lucrărilor dosarului reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 578 din 9 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6580/100/2008 al Tribunalului Maramureş, au fost condamnaţi inculpaţii:

1. S.G. (nume anterior G., zis G.) la:

- 7 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani pentru infracţiunea de trafic de minori prev. de art. 13 alin. (2) şi (3) teza ultimă din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 7 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complimentară a intericerii drepturilor prev.de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani.

S-a revocat beneficiul suspendării condiţionate cu privire la pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată acestui inculpat prin sentinţa penală nr. 24 din 8 ianuarie 2008 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin neapelare, pe care o cumulează la pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani şi 9 luni închisoare precum şi pedeapsa complimentară a intericerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani.

Cu consecinţele prev. de art. 71, 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

2. S.M.C. la:

- câte 7 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. (2 fapte);

- 6 luni închisoare pentru infracţiunea de instigare la uz de fals prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 291 teza I C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complimentară a intericerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe timp de 2 ani.

3. G.H.M. la:

- 300 lei amendă pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 288 alin. (1) C. pen.cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 250 lei amendă pentru infracţiunea de uz de fals prev. de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), c), art. 76 lit. e) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. c) C. pen. s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 300 lei amendă.

S-a atras atenţia inculpatei asupra prev. art. 63¹ C. pen.

În temeiul art. 19 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 coroborat cu dispoziţiile art. 118 C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpaţii S.G. şi S.M.C. a echivalentului în lei la data plăţii a sumei totale de 46.300 euro (câte 23.150 euro fiecare) şi obligă pe inculpaţi la plata acestor sume.

În temeiul art. 14, 17 C. proc. pen., 998 şi 1003 C. civ. s-a dispus obligarea inculpaţilor S.G. şi S.M.C., în solidar, la plata despăgubirilor civile pentru daune morale în favoarea părţilor civile

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut în fapt că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată, prin rechizitoriul întocmit de D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş în Dosarul nr. 70-D/P/2008.

S-a reţinut, în esenţă, că în perioada 2005 - octombrie 2008 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii S.G. şi S.M.C., au recrutat prin înşelăciune mai multe tinere majore (S.C., M.I.E., V.E.I. şi C.A.V.) precum şi tinere minore (V.I.E.M., L.D.A. şi F.R.C.) din judeţele Maramureş şi Satu Mare, folosind diferite metode, asigurându-le transportul în Austria, unde le-au cazat şi le-au exploatat prin exercitarea de violenţe fizice şi ameninţări, obligându-le să practice prostituţia şi însuşindu-şi sumele de bani rezultate din această activitate.

Inculpata S.M.C. în cursul lunii septembrie 2008, cu intenţie, a determinat-o pe învinuita G.H.M. să falsifice un înscris oficial (contractul de închiriere nr. 2524 din 22 septembrie 2004 încheiat între învinuită şi Consiliul Local Baia Mare - Serviciul Public Administrarea Patrimoniului Locativ şi Utilităţi) prin contrafacerea scrierii şi înserarea unor menţiuni necorespunzătoare adevărului, de natură să producă consecinţe juridice.

Aceeaşi inculpată la data de 22 septembrie 2008 a determinat-o cu intenţie pe inculpata G.H.M. să folosească un înscris oficial (contractul de închiriere din 22 septembrie 2004) în faţa autorităţilor de la Serviciul Public Comunitar pentru Evidenţa Informatizată a Persoanei Maramureş, cunoscând că este fals, în vederea producerii unor consecinţe juridice.

În cursul lunii septembrie 2008, inculpaţii S.G. şi S.M.C. au determinat cu intenţie o persoană neidentificată să întocmească în fals un înscris oficial (declaraţia autentificată notarială pentru minora F.R.C. purtând însemnele Biroului Notarilor Publici C.C.R., V.C.M. şi R.F.R. din Baia Mare), prin scanare computerizată de natură să producă consecinţe juridice.

Inculpaţii S.G. şi S.C.M. nu au recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată nici în faza urmăririi penale şi nici pe parcursul cercetării judecătoreşti, dar inculpata G.H.M. a avut o poziţie procesuală sinceră.

În consecinţă, instanţa a apreciat că în drept faptele săvârşite de către inculpatul S.G., S.M., G.H.M.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care au fost trimişi în judecată.

La individualizarea răspunderii penale a inculpaţilor S.G. şi S.M. instanţa a avut în vedere că aceştia au avut o poziţie procesuală nesinceră pe tot parcursul procesului negând în mod constant comiterea faptelor, în pofida probelor administrate care au conturat pe deplin vinovăţia acestora.

Instanţa a verificat şi apărările formulate de inculpaţi dar probaţiunea propusă de aceştia şi administrată de instanţă, probe care urmau să se constituie ca şi alibiuri în favoarea lor (depoziţiile martorilor audiaţi la filele 457, 456) nu a fost luată în considerare.

De asemenea, s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor reţinute în sarcina acestora, modalitatea în care au fost săvârşite, respectiv părţile vătămate au fost de la bun început induse în eroare în legătură cu activităţile pe care le vor desfăşura, iar ulterior au fost constrânse şi lipsite de libertatea de a renunţa la acele activităţi, astfel că în nici un moment acestea nu au fost de acord să practice prostituţia fapt care rezultă din probele administrate în timpul procesului penal. Aceste aspecte denotă un pericol social sporit atât al faptelor comise cât şi cu privire la persoanele inculpaţilor.

Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, apel, inculpaţii criticând-o ca nefîind temeinică şi legală.

Prin Decizia penală nr. 19/2010 a Curţii de Apel Cluj a admis apelurile inculpaţilor a desfiinţat în întregime hotărârea atacată şi a dispus rejudecarea cauzei de către instanţa de fond întrucât judecată nu s-a făcut în şedinţă publică ceea ce atrage nulitatea absolută.

Prin Decizia penală nr. 1706/2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureş împotriva deciziei penale mai sus amintite, s-a dispus casarea acesteia şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj în vederea continuării judecăţii, reţinând că în cauză, instanţa de fond a procedat corect judecând cauza în şedinţă nepublică faţă de dispoziţiile art. 24, 25 din Lgea nr. 678/2001 şi art. 290 C. proc. pen., intenţia legiuitorului fiind aceea de a proteja interesele victimelor acestor infracţiuni, iar judecata în şedinţă publică ar putea adduce atingere demnităţii şi vieţii intime a acestora.

Cauza a fost astfel înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, care prin Decizia nr. 109/A din 16 august 2010 a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii S.G. şi S.M.C.

În urma administrării unui vast probatoriu şi analizării atente a acestuia, instanţa de fond a reţinut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea.

Astfel, s-a constatat pe deplin dovedită vinovăţia inculpaţilor care în perioada 2005-octombrie 2008 au desfăşurat ample activităţi infracţionale în domeniului traficului de persoane, în scopul practicării prostituţiei în Austria.

Faţă de cele de mai sus, de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, curtea a apreciat că prima instanţă a individualizat corect pedepsele ce urmează a fi aplicate, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aşa fiind, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legaă, curtea în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins ca nefondate apelurile formulate.

Împotriva deciziei penale sus arătate au formulat recurs inculpaţii S.G. şi S.M.C., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385¹⁸ şi 14 C. proc. pen.

Concluziile reprezentantului M.P. şi poziţia adoptată de recurenţii inculpaţi, susţinerile apărătorilor acestora, precum şi ultimul cuvânt al inculpaţilor au fost consemnate detaliat în partea introductivă a prezentei hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fî reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenţii inculpaţi S.G. şi S.M.C. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficienţă dispoziţiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen. referitoare la aprecierea probelor şi constată, la rândul său, în baza propriei evaluări asupra mijloacelor de probă că în perioada 2005-octombrie 2008, inculpaţii au desfăşurat ample activităţi infracţionale în domeniul traficului de persoane, în scopul determinării acestor persoane să practice prostituţia în Austria.

Vinovăţia inculpaţilor în raport cu infracţiunile reţinute în sarcina lor au fost pe deplin dovedite, fiind avute în vedere declaraţiile părţilor vătămate care se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu procesele verbale de recunoaştere după planşa foto a inculpaţilor, înscrisuri din care rezultă identitatea diverselor persoane care au tranzitat frontiera, documente de tranzacţii prin serviciul W.U. emise de instituţiile bancare cu privire la inculpaţi şi la aparţinătorii acestora.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză a rezultat că inculpaţii şi-au desfăşurat activitatea ilicită conform unei strategii menite nu doar să evite implicarea autorităţilor ci şi să aducă venituri importante acestora cât şi familiei lor.

Începând cu modul de racolare a victimelor, inculpaţii au dat dovadă de perseverenţă, axându-se pe ademenirea tinerelor cu promisiuni mincinoase privind posibilitatea angajării acestora în Austria în locuri de muncă onorabile şi bine remunerate, oferind întotdeauna exemplul personal pentru a crea iluzia veridicităţii promisiunilor respective.

În cazul victimelor minore, inculpaţii desfăşurau o intensă şi repetată activitate de convingere a părinţilor acestora, neezitând să să folosească chiar factorul emoţional sau psihologic, profitând din plin de naivitatea acestora.

Strategia exploatării sexuale practicate de inculpaţi includea aservirea victimelor prin aducerea acestora în stare de totoală dependenţă financiară, prin profitarea de lipsa de experienţă a acestora, precum şi prin inducerea unei stări de temere faţă de autorităţile austriece. Inculpaţii exercitau constant un control asupra victimelor nepermiţându-le să le telefoneze familiilor lor decât în prezenţa lor, cu supravegherea strictă a convorbirii, inculpaţii având un comportament agresiv asupra victimelor.

Totodată, Curtea reţine că inculpaţii exercitau asupra tinerelor un tratament profund inuman şi degradant, obligându-le pe acestea să se prostitueze, inculpaţii procedând chiar la retraficarea victimelor, exercitând asupra acestora presiuni psihice şi şantaj.

Cu referire la motivul de recurs inviocat în subsidiar de recurenţii inculpaţi, Înalta Curte apreciază că şi acesta este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor instanţele trebuie să ţină seama de dispoziţiile părţii generale C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând Decizia atacată în raport de aceste dispoziţii Curtea constată, că pedeapsele aplicate de instanţa de fond, menţinute prin Decizia instanţei de apel au fost corect individualizate cu respectarea tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel încât să fie asigurat scopul pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

La stabilirea pedepsei, instanţa de apel a avut în vedere pe lângă pericolul social concret al faptei, determinat de împrejurările comiterii acesteia şi circumstanţele personale ale fiecăruia dintre inculpaţ( respectiv împrejurarea că inculpatul G.S. este recidivist, fiind anterior condamnat pentru săvârşirea de fapte similare, dar şi faptul că inculpata S.C. care nu are antecedente penale), atitudinea procesuală incorectă manifestată de cei doi inculpaţi pe tot parcursul procesului, apreciind în mod justificat că o pedeapsă de 10 ani şi 9 luni şi respectiv 10 ani închisoare cu executare în regim de detenţie este în măsură să răspundă scopului coercitiv şi mai ales preventiv al pedepsei, prevăzute de legiuitor, neimpunându-se o diminuare a acesteia.

Faţă de cele de mai sus, de împrejurările concrete în care s-au comis faptele, de persoanele inculpaţilor, care au acţionat în mod organizat, conform unei strategii bine puse la punct, curtea apreciază că prima instanţă a individualizat corect şi judicious pedepsele ce urmează a fi aplicate, ţinând cont de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Aşa fiind, constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală, Înalta curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi S.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din 16 august 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi şi câte 150 lei reprezentând onorariile avocatului desemnat din oficiu pentru părţile civile V.I.E. şi C.A.V. şi pentru partea vătămată F.R.C., se vor avansa din fondul M.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii S.G. şi S.M.C. împotriva Deciziei penale nr. 109/ A din 16 august 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 2 octombrie 2008, la 12 noiembrie 2010.

Obligă recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 550 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţi şi câte 150 lei reprezentând onorariile avocatului desemnat din oficiu pentru părţile civile V.I.E. şi C.A.V. şi pentru partea vătămată F.R.C., se vor avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 1687/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 405/2010. Penal. Plângere împotriva... →

ICCJ. Decizia nr. 4041/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4041/2010. Penal