ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3970/2010

Dosar nr. 23630/3/2008

Şedinţa publică din 9 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 371 din 07 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, s-au respins, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpaţii C.V. şi B.I.

S-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul N.N. în sensul reţinerii circumstanţei legale prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.A.Ş. - fiul lui V. şi C., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, Bd. C., sector 3, la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 10 (zece) ani pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.A.Ş. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 77) la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată inculpata P.C. - fiica lui T. şi P., născută la 19 februarie 1953 în comuna Gălbinaşi, judeţul Călăraşi, domiciliată în Bucureşti, str. T., sector 2, fără forme legale în Bucureşti, Bd. C., sector 3, la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceiaşi inculpată la pedeapsa de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpata P.C. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat prevenţia de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 76) la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.

În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata N.N. - fiica lui I. şi I., născută în comuna Sohatu, judeţul Călăraşi, domiciliată în Bucureşti, str. L, sector 3, fără forme legale în Bd. C, sector 3, la o pedeapsă de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 81 C. pen., s-a suspendat condiţionat executarea pedepsei aplicate inculpatei pe o durată a termenului de încercare de 5 (cinci) ani calculată conform art. 82 C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.).

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat timpul prevenţiei de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 75) la zi (7 aprilie 2008) şi în baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei (dacă nu este arătată în altă cauză).

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul C.V. - fiul lui C. şi C., născut în comuna Fundeni, judeţ Călăraşi, domiciliat în Bucureşti, str. A., sector 3, fără forme legale în Bd. D., sector 2, Bucureşti, la o pedeapsă de 10 (zece) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 3 (trei) ani.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul C.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 15 (cincisprezece) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. ca pedeapsa complementară.

S-a făcut aplicarea art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a computat timpul prevenţiei de la 25 aprilie 2008 (M.A.P. nr. 74) la zi (7 aprilie 2008) şi în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a), art. 76 C. pen., a fost condamnată inculpata B.I. - fiica lui A. şi M., născută în oraş Pantelimon, judeţ Ilfov, cu domiciliu în oraş Pantelimon, judeţ Ilfov, fără forme legale în Bucureşti, Bd. D., sector 2, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 86¹ C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere pe o durată a termenului de încercare de 8 (opt) ani, calculată conform art. 86² C. pen.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 86³ C. pen., pe durata termenului de încercare inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la fiecare 2 (două) luni în prima zi de marţi la Serviciul de Protecţie a Victimelor şi reintegrare socială a infractorilor căruia îi încredinţează supravegherea inculpatei;

b) să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existenţă;

e) să nu intre în legătură cu martorele P.C. şi B.C.M. ori membrii familiilor acestora şi nici cu numita B.M.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. (art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.).

În baza art. 112 lit. f) şi art. 118 lit. d) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantităţii de 0,59 grame heroină depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. în baza dovezilor din 29 aprilie 2008, din 5 mai 2008, din 5 mai 2008 şi a sumei de 550 RON încasată de inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi N.N., precum şi a sumei de 1.540 RON indisponibilizată în baza recipisei de consemnare din 6 mai 2008 emise de C.E.C. -Bank (suma ridicată de la inculpatul C.A.Ş.).

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V. la câte 1.500 RON şi inculpatele B.I. şi N.N. la câte 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpaţii C. şi P.C. va fi achitat din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că în jurul datei de 2 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ş. de la doi indivizi de etnie rromă rămaşi neidentificaţi, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care a fost cazată împreună cu martorele P.C. şi B.C.M. în imobilul proprietate personală a inculpatului situat în Bucureşti, Bd. C., sector 3, veridicitatea susţinerii fiind confirmată de următoarele mijloace de probă:

- declaraţia olografă a martorei P.C. „cu o săptămână înainte de Paşti au venit acasă la Ş. 2 băieţi cu o fată şi a vândut-o lui Ş. dar nu ştiu pe cât”;

- declaraţia pe formular a martorei P.C. „într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paşti acasă la Ş. au venit doi ţigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ş. cu o sumă pe care nu o cunosc”;

- declaraţia martorei B.C.M. „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002 au venit doi ţigani care i-au prezentat lui Ş. şi celorlalte persoane o fată spunându-le că intenţionează să o vândă. Menţionez că aceştia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”;

- declaraţia martorului O.V.„în data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul uşii”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai cu câteva zile înainte de Paşte, spre seară mergând la acea adresă am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curţii. Nu a ştiut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini şi le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I.: „Din câte îşi aminteşte martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paşte fiind în zonă a văzut o tânără care a ieşit din casă de la Ş., şi a mers la toaleta din fundul curţii. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte şi discuta cu ceva vecini şi le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., şi chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă.”;

- fotocopie de pe paşaportul victimei care atestă că la data de 01 mai 2002 victima s-a întors din Turcia tranzitând teritoriul Bulgariei şi a pătruns pe teritoriul României prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliază membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, este prevăzut cu o curte comună în care se află mai multe dependinţe, printre care şi un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ş., este prevăzut cu o pivniţă de dimensiunile 1,70 m lăţime, 3 m lungime şi 2 m înălţime care este dispusă constructiv sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla aşezat în poziţie orizontală un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniţei respective - proces-verbal de percheziţie şi planşa foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca ulterior aceasta să fie determinată să practice prostituţia alături de martorele P.C. şi B.C.M., sub supravegherea şi în interesul material al inculpaţilor, veridicitatea susţinerii fiind confirmată de următoarele depoziţii:

- declaraţia pe formular a martorei P.C. „Ş. i-a spus tinerei respective că o cumpărase şi că de acum încolo va trebui să se prostitueze pentru el” „ (...) Ş. mi-a cerut să merg în casă şi să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituţia pentru el, să-i spun că şi noi producem pentru el şi că nu ne bate şi nu o va bate nici pe ea şi că o să fie bine”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituţia şi că este fata ei de oraş.”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I. „Ştiind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-şi dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără şi chiar C. ştie că s-a exprimat că o să facă bani frumoşi cu ea”.

Probatoriul administrat a relevat că la momentul sosirii în imobil victima nu prezenta urme de violenţă şi că făcea dovada unui comportament normal, iar în prima noapte de la momentul sosirii aceasta a fost cazată laolaltă cu ceilalţi într-una din încăperile situate la parterul imobilului.

Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii:

- declaraţia pe formular a martorei P.C.: „menţionez faptul că în momentul în care M. a fost adusă în locuinţa din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură şi datorită felului în care era îmbrăcată şi vorbea eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”;

- declaraţia martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă în sensul că nu avea semne de lovituri pe faţă şi că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”;

- declaraţia inculpatului C.V.: „declar faptul că în momentul în care am văzut-o pe M. stând de vorbă cu Ş. aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta.”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „martora a precizat faptul că în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar după ce a fost lovită cu bâta de către V. tânăra respectivă şi-a pierdut cunoştinţa şi după modul în care s-a comportat crede că a şi paralizat.”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I. „în momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate, şi nici nu a văzut să aibă urme de violenţă pe corp.”.

Întrucât a doua zi victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreţine relaţii de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ş., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violenţe fizice în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele pe întreaga suprafaţă a corpului.

Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii:

- declaraţia olografă a martorei P.C. „a doua zi a început să o bată pe fată cu pumnul şi cu picioarele pentru că nu voia să se combină”;

- declaraţia martorei B.C.M. „am înţeles că nu vrea să producă pentru Ş. sau pentru ceilalţi, acesta a fost şi motivul pentru care la scurt timp de la momentul cumpărării aceasta a fost bătută de către V. şi Ş.”;

- declaraţia martorului O.V.: "; (...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău şi nu vrea să meargă la combinaţii şi că a bătut-o”.

Violenţe exercitate asupra victimei pe parcursul primului episod au fost de o aşa gravitate încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forţe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care aceasta a fost ajutată de către cele două martore.

Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii:

- declaraţiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău motiv pentru care eu şi C. am luat-o în braţe şi am aşezat-o în pat după care, la rugăminţile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-şi satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ţine pe picioare”;

- declaraţia martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpaţii C.A.Ş. şi C.V. n.n.) i-au dat cu pumnii şi picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă întrucât ea nu se mai putea ţine pe picioare”;

- declaraţia martorului O.V.: „a doua zi vineri 3 mai 2002 pe la orele 14 m-a chemat iar Ş. şi mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău şi nu vrea să meargă la combinaţie şi că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea şi nu se mişca nu vorbea”.

Probatoriul administrat a relevat că violenţele exercitate asupra victimei s-au desfăşurat pe parcursul a două episoade, după cum urmează:

- primul episod, care poate fi plasat din punct de vedere temporal în ziua următoare cumpărării victimei, autorii fiind inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., după cum rezultă din următoarele declaraţii:

- declaraţia martorei P.C.: „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ş. a bătut-o cu pumnii şi cu picioarele. Atunci când a fost bătută prima oară eu şi C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor şi gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum şi datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafaţa corpului precum şi urme de încălţăminte pe hainele pe care le purta”;

- declaraţia martorei B.C.M.: „(...) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. şi Ş., iar datorită acestor bătăi a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii şi picioarele în stomac”;

- declaraţia martorului O.V.: „(...) din discuţiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută şi de către C.V. însă personal nu am văzut acest lucru”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-am văzut pe C.V. care stătea pe un scaun în faţa casei în care domiciliază şi a văzut-o şi pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. şi a remarcat că V. ţipa la acea tânără. Din câte îşi aminteşte tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată şi îi spunea M., însă nu ştie de ce ţipa la ea, iar M. stătea în faţa lui în poziţie de drepţi şi nu scotea nici un cuvânt. Practic M. stătea şi îl asculta pe V. şi nu avea nici o atitudine în faţa acestuia. C.V. fiind probabil enervat şi de faptul că M. nu îi răspundea a luat o bâtă şi a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit şi în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei întrucât fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-şi piardă echilibrul, nu mai îşi putea controla mâinile şi picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, şi avea tendinţa de a cădea.”;

- cel de-al doilea episod, care s-a petrecut în aceeaşi zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ş. şi C.M.A., violenţele fiind exercitate în prezenţa inculpatei P.C., învinuitei B.I. şi martorelor B.C.M. şi P.C.

Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii:

- declaraţia martorei P.C.: „ (...) iar cu această ocazie au fost de faţă când Ş. a bătut-o la fel de rău cu pumnii şi picioarele, pe toată suprafaţa corpului întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ş. a spus că face fiţe cu masa şi de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menţionez că din câte ştiu eu doar Ş. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. revine şi arată că la violenţele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod a participat şi inculpatul C.V.

- declaraţia martorei P.C.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenţia că iarăşi o bate pe M. pentru că se auzeau ţipete. Am devenit şi eu atentă şi într-adevăr din casă, unde ne aflam am auzit ţipete şi am ieşit în curte şi am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor şi lumina era aprinsă în beci şi l-am văzut pe Ş. lovind-o din nou pe M., iar V. era şi el acolo şi o lovea şi el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ş. şi V. se urcaseră pe pat şi dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii şi cu picioarele, iar V. o lovea şi cu un băţ pe care-l avea în mână. Precizez că la un moment dat nu am mai auzit nici un fel de ţipăt şi nu s-a mai auzit nicio mişcare”;

- declaraţiile martorului O.V.: „Ş. s-a enervat iar şi a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit şi a căzut, Ş. lovind-o după ceafă”, „când m-am întors a II-a zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii şi picioarele de către C.A.Ş. şi C.M.A.”; „Fiind căzută a lovit-o şi A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu şi îşi pierduse cunoştinţa”; „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. şi C.”; „precizez că cei doi fraţi au început din nou să o bată cu pumnii şi picioarele în abdomen deşi fata respectivă părea a fi leşinată”.

Violenţele exercitate asupra victimei au fost observate şi de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conţinutul următoarelor declaraţii:

- declaraţia martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ş. m-a chemat să o iau şi să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o şi pe C. şi împreună cu ea am luat-o în braţe pe M. şi am dus-o încet la WC. Ş. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalţi vecini din curte, în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a păţit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o şi i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliţie şi o să anunţe ce s-a întâmplat. Menţionez că eu am văzut la geamul uneia din locuinţele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violenţelor la care a fost supusă victima şi-a pierdut conştiinţa astfel că, în mod involuntar, aceasta a urinat şi defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care victima a fost şi spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declaraţiilor inculpatului C.A.Ş., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situaţie în care aceasta nu ar fi avut la dispoziţie timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital în pijamalele respective fără să se mai ştie ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violenţelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidenţe ale violenţelor, aceste aserţiuni rezultând din economia următoarelor depoziţii:

- declaraţia martorei P.C.: „aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafaţa corpului precum şi urme de încălţăminte pe hainele pe care le purta”;

- declaraţia martorei P.C.: „După cea de-a doua bătaie M. a fost spălată de către C. după care a fost îmbrăcată între-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât, dar nu ştiu dacă şi-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată arăt că de fapt baia a constat în mai multe găleţi de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se mişte. Precizez că datorită loviturilor primite M. nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”;

- declaraţia martorei B.C.M.: „După câteva zile C. a schimbat-o de hainele pe care le purta şi a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă şi-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”;

- declaraţia martorului O.V.: „(...) şi au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...), după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în braţe şi să o duc în beci”;

- declaraţiile martorei I.M.: „(...) din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama şi un maieu”;

- declaraţiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”;

- declaraţia martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama şi udă”;

- declaraţia martorei cu identitatea protejată F.V.: „Practic M. era desfigurată şi din câte îşi aminteşte martora, fata era îmbrăcată într-o pijama.”;

- declaraţia martorei cu identitatea protejată C.I.: „Am văzut cu acea ocazie că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie şi nici nu ştie dacă fata mai respira atunci. Am văzut că M. fusese bătută, în sensul că avea urme pe corp pe faţă şi era desfigurată la faţă.”.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală inculpata P.C. a admis că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta îşi satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea şi a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

- declaraţia martorei P.C.: „pe seară Ş. şi V. au dus-o pe M. într-un beci ce se afla în faţa casei acoperit cu mai multe bucăţi de placaj, au coborât-o pe scări şi au aşezat-o pe pat. Au ieşit afară a încuiat uşa beciului şi a pus placajele la loc lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ş. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar uşa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.”;

- declaraţia martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută C. le-a cerut băieţilor să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci, iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”;

- declaraţia martorului O.V.: „împreună cu A. am dus-o în beci am aşezat-o pe pat şi apoi am ieşit afară.”;

- „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am aşezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ş. mi-a cerut să o duc jos în beci pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A. zis A. Menţionez că A. şi-a luat un pachet de ţigări şi o sticlă de C. de 2 litri şi a rămas cu B.M. în beci iar eu i-am lăsat acolo după care am închis uşa de la beci iar peste aceasta am pus un capac”;

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V. „Martora are cunoştinţă că ulterior acestui fapt M. a fost dusă în beciul casei lui Ş. şi a fost lăsată acolo, iar uşa beciului a fost acoperită cu o uşă din fier şi scânduri. A aflat că M. practic a fost luată de braţe şi de picioare şi mai mult târâtă şi băgată în beciul respectiv”;

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită cu exactitate întrucât declaraţiile martorilor audiaţi nu concordă întru totul, după cum urmează:

- declaraţia martorei P.C. „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paşti după care Ş. nu a mai bătut-o ci a lăsat-o să zacă în beci”;

- declaraţia martorei P.C. „ (...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliţie care au făcut o descindere”;

- declaraţia martorei B.C.M. „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile iar în primele zile a dormit cu mine într-o cameră în acelaşi pat cu mine”;

- „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulţi lucrători de poliţie care au controlat casa şi au găsit-o pe aceasta în beci”;

- declaraţia martorului O.V.: „În data de 2 mai 2002, în jurul orelor 14, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G. am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie”;

- declaraţiile martorei I.M.: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002.”;

În momentul sosirii la faţa locului a organelor de poliţie victima se afla în beciul imobilului cu precizarea că accesul în acesta era blocat de obiectul ce ţinea loc de uşă, aserţiune ce este susţinută de următoarele:

- declaraţia martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o uşă de fier ce era vopsită în alb”;

- declaraţia inculpatei P.C. „ (...) întrucât în casă au intrat organele de poliţie şi au întrebat unde este beciul motiv pentru care i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de uşă şi cei de la poliţie au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o uşă de gardilop, pe care la nevoie o puneam peste intrarea în beci” „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ş. m-a atenţionat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu uşa improvizată (...) cert este că aşa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliţie, uşa improvizată era aşezată peste gura beciului”;

- declaraţiile învinuitei B.I.: „în dimineaţa zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliţia. Ne-au spus că au fost sesizaţi că la noi a fost scandal, ne-au legitimat şi apoi au ridicat placajele de pe gura beciului şi au intrat.”;

Din analiza comparativă a conţinutului declaraţiilor martorilor rezultă în mod evident existenţa unor inadvertenţe între depoziţiile acestora care vizează cu preponderenţă aspecte de detaliu şi nu de substanţă, împrejurare care este justificată, aşa cum s-a mai evidenţiat anterior, de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existenţa unui grad diferit de percepţie a faptelor petrecute, a unei capacităţi diferite de memorare a datelor precum şi a unui mod diferenţiat de redare/expunere a întâmplărilor în raport atât de cronologia acestora precum şi de gradul de contribuţie al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declaraţiilor martorelor B.C.M. şi P.C., singurele persoane care au fost prezente în mod neîntrerupt în perimetrul în care au fost săvârşite faptele, fără a fi implicate în punerea în executare a rezoluţiei infracţionale, rezultă că aceasta din urmă expune în depoziţiile sale cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicaţia constând în gradul diferit de instrucţie dintre cele două, respectiv faptul că martora P.C. este şcolarizată şi se exprimă cu lejeritate atât oral cât şi în scris.

Pe de altă parte se remarcă faptul că, dacă primele declaraţii ale martorei P.C. sunt eliptice şi reprezintă mai degrabă o înşiruire a evenimentelor petrecute fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acurateţe la unele aspecte şi amănunte relevante pe care şi le-a reamintit în această perioadă.

Referitor la veridicitatea declaraţiilor martorilor audiaţi în prezenta cauză se cuvine a fi relevată împrejurarea că declaraţiile acestora se remarcă printr-o rigurozitate deosebită a cronologiei şi detaliilor faptelor petrecute; că, odată audiaţi, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerinţe ori repercusiuni din partea membrilor familiei respective, martorii au relatat întâmplările aşa cum le-au perceput ei, iar pe parcurs şi-au menţinut declaraţiile ori, mai mult, au făcut precizări; că martorii cu identitate protejată au fost de acord să facă depoziţii doar atunci când li s-a învederat că datele lor de stare civilă vor fi cunoscute doar de către persoane avizate potrivit procedurii penale şi că, în marea lor parte, aspectele evidenţiate în mod individual de către fiecare persoană audiată au fost confirmate de alte mijloace de probă, situaţie de natură să înlăture eventualele apărări de moment ori de perspectivă ale inculpaţilor.

În ceea ce priveşte depoziţiile acestora din urmă se remarcă faptul că principala lor preocupare a constat în negarea oricărei participaţii atât la săvârşirea faptei ce a avut drept consecinţă decesul victimei B.M.M., precum şi în încercarea de a fi exoneraţi de răspundere relativ la exploatarea sexuală a martorelor P.C. şi B.C.M.

În apărarea lor aceştia s-au cantonat pe versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ş. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care au invocat şi prezentat ca motivaţie înscrisul medical eliberat de către instituţia medicală din Turcia precum şi în evidenţierea unui interval foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, se remarcă împrejurarea că pe parcursul primelor audieri inculpatul C.V. „a cenzurat” relatările celor două martore şi ale învinuitei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Avându-se în vedere însă împrejurarea că actele medico-legale fac referire în mod de necontestat la faptul că leziunilor fatale vieţii victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuşi inculpatul C.A.Ş. admite că victima s-a aflat doar în prezenţa sa; că actul medical de natură a-i exonera de răspundere pe inculpaţi, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigaţii care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate; că martorii audiaţi o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile şi, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfăşurarea violenţelor cu relevarea contribuţiei concrete a fiecărui participant precum şi că probatoriul administrat a evidenţiat în mod indubitabil că la sosirea în locuinţa familiei C. victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, urmează ca apărarea inculpaţilor să fie înlăturată, iar atitudinea lor de negare să fie avută în vedere de către instanţa de judecată la dozarea pedepsei ce urmează a fi pronunţată.

Din conţinutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale rezultă că diagnosticul stabilit la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza din partea medicilor că toate acestea puteau fi consecinţa unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morţii cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat în urma unui stop cardiac.

Din economia capitolului conclusiv al raportului de expertiză medico-legal 2 din 16 octombrie 2002 rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţa unui traumatism cranian şi abdominal cu contuzie cerebrală şi pontină şi ruptură de splină în doi timpi cu hemiperitoneu minim.

Totodată, se face precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din 18 decembrie 2002 Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti au fost aprobate concluziile Raportului medico-legal cu nr. 733/2002.

În considerarea elementelor noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală şi care sunt obiectivate sub aspect temporal ulterior întocmirii raportului medico-legal la care s-a făcut referire anterior prin Ordonanţa cu nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus completarea acestuia, fiind astfel întocmit suplimentul înregistrat 04 din 16 iunie 2004 din al cărui capitol conclusiv rezultă după cum urmează:

Leziunile cranio-cerebrale care prin ele însele au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu şi de corp-plan dur în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Acest tip de leziuni cerebrale şi în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat post traumatic şi pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002.

Nu putem aprecia durata de supravieţuire a unei persoane cu leziuni cerebrale menţionate.

Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu s-au de corp dur.

Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator.

În absenţa leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale şi ar fi pus în primejdie viaţa victimei şi, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ).

În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigaţie radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare.

La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST - HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002).

Prin avizul cu din 14 mai 2008 Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti şi-a menţinut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând totodată şi completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpaţii C.A.Ş., P.C., C.V. şi B.I.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi-a extins motivele de apel formulate în scris, în sensul solicitării unei schimbări de încadrare juridică a faptei.

În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzut de art. 174 - art. 175 lit. i) şi art. 176 lit. a) C. pen., pentru următoarele considerente:

Practica şi doctrina au fost unanime în a aprecia că ne aflăm în prezenţa unui omor deosebit de grav când suferinţele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acţiuni de suprimare a vieţii unei persoane şi atunci când rezultatul fatal produs într-o cauză odată adus la cunoştinţa opiniei publice provoacă un sentiment adânc de oroare.

Parchetul a considerat că probele administrate în prezenta cauză relevă, fără dubiu, că inculpaţii, în decurs de aproximativ 4 zile, au acţionat asupra victimei prin lovituri care au condus într-un final la deces, însă au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat nişte leziuni extrem de grave şi care erau de natură a provoca suferinţe îndelungate. S-a aruncat asupra victimei cu apă rece după care a fost lăsată într-un beci să moară. Toate aceste acţiuni au provocat suferinţe nejustificat de mari victimei şi care s-ar putea încadra în conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C., s-a solicitat a se adăuga la încadrarea juridică a faptelor săvârşite în anul 2008, respectiv infracţiunile de trafic de droguri şi infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, a art. 37 lit. a) C. pen., avându-se în vedere că acestea au fost săvârşite în interiorul termenului de încercare a unei suspendări a executării pedepsei de 1,6 ani închisoare aplicate prin Sentinţa penală nr. 1345/2005 a Judecătoriei sector 4 Bucureşti, definitivă la data de 24 octombrie 2005.

În ceea ce priveşte schimbarea încadrării juridice, prin reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. inculpatei P.C., Parchetul a arătat că faptele săvârşite de aceasta sunt situate, o parte, infracţiunile de omor şi trafic de persoane, în anul 2002, iar cele două infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 sunt din anul 2008. Raportat la aceste două infracţiuni prevăzute de Legea nr. 143/2000 a solicitat reţinerea art. 37 lit. a) C. pen., fără a se face aplicarea art. 83 sau art. 86 C. pen. tocmai pentru că există două recursuri în interesul legii, Decizia nr. 70/2007 şi Decizia nr. 42/2008 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care spun că nu se poate face o contopire, direct, într-o cale de atac.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a criticat hotărârea atacată doar cu privire la inculpaţii arestaţi şi doar în ceea ce priveşte netemeinicia sentinţei pronunţate de către prima instanţă, urmând ca instanţa, cu ocazia analizării probatoriului administrat în prezenta cauză, să constate că infracţiunile reţinute în sarcina celor trei inculpaţi sunt de o gravitate extremă. Pe de o parte, este vorba de infracţiuni cu violenţă, trafic de persoane, ocazie cu care au fost exploatate sexual prin violenţă şi ameninţare, mai multe persoane de sex feminin, ca şi traficul de droguri şi punerea la dispoziţie a locuinţei în scopul consumului de stupefiante. Infracţiunile sunt de o gravitate majoră, atât prin consecinţele pe care le au, dar mai ales, prin consecinţele pe care le pot avea asupra sănătăţii populaţiei.

Toate aceste infracţiuni, de o gravitate deosebită, coroborate cu atitudinea inculpaţilor care au recunoscut, parţial, doar anumite infracţiuni şi doar nuanţat, dovedesc că aceştia nu-şi asumă responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni şi, în aceste condiţii, aplicarea unor pedepse situate la minimul special prevăzut de lege sau cu 2 ani mai mare decât acest minim, în mod evident, nu este de natură să conducă la atingerea scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 din C. pen. şi pentru atingerea acestor scopuri se impune majorarea tuturor pedepselor din prezenta cauză, pedepse care să fie situate la limita maximului superior, iar, în urma contopirii să fie aplicat şi un spor care să sancţioneze, cu adevărat, acţiunile întreprinse de către aceştia şi să reprezinte un exemplu, atât pentru inculpaţi, cât şi pentru opinia publică.

Pe latură civilă, a arătat că, într-adevăr, partea vătămată, fiica victimei, la instanţa de fond, nu a fost citată, iar reprezentantul acesteia a fost citat la o adresă greşită, fiind lipsă de procedură. În aceste condiţii, pentru a nu se întârzia soluţionarea laturii penale, a considerat că este necesară disjungerea acestei laturi civile de cea penală, desfiinţarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare în ceea ce priveşte latura civilă.

Apelantul inculpat C.A.Ş. a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 174 C. pen. şi reducerea pedepselor aplicate. A solicitat a se ţine cont de declaraţia dată de inculpatul C. în faţa instanţei de apel în care acesta arată relaţia pe care a avut-o cu victima, recunoscând că a lovit-o cu palmele şi pumnii şi nu a avut niciodată intenţia de a o ucide. Fiind cuprins de furie, inculpatul nici nu a avut reprezentarea în totalitate a loviturilor pe care le-a dat.

Pentru celelalte fapte reţinute în sarcina inculpatului, s-a solicitat reducerea pedepselor aplicate, având în vedere faptul că acesta a recunoscut faptele şi le regretă. De asemenea, a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, putându-se reţine, în acest sens, art. 74 C. pen.

Apelanţii inculpaţi P.C., C.V. şi B.I. au arătat că apelurile vizează nerespectarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, faptul că, la fondul cauzei instanţa nu a stabilit, deşi avea această posibilitate, existenţa unei părţi vătămate, a unei laturi civile a cauzei, de asemenea, neadministrarea tuturor probelor necesare pentru a lămuri cauza. Au solicitat a se avea în vedere faptul că la instanţa de fond nu au fost audiaţi majoritatea martorilor din rechizitoriu, instanţa nu a dat dovadă de rol activ şi nu a depus toate diligenţele necesare pentru a audia toţi martorii. Nici martorii audiaţi nu relatează situaţia de fapt şi nu fac altceva decât să-şi menţină declaraţiile date în cursul urmăririi penale. De asemenea, instanţa de fond a apreciat incomplet şi greşit probele administrate, stabilind, astfel, o situaţie de fapt şi de drept greşită. Au susţinut necesitatea schimbării încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat în infracţiunea de omor simplu, tocmai prin faptul că nu s-a făcut o analiză completă şi complexă a tuturor acestor date şi probe care ar fi susţinut acea încadrare juridică.

În concluzie, au solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât această judecată, în fond, a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate, nefiind vorba de o tergiversare a soluţionării cauzei, instanţa de fond grăbindu-se în soluţionarea fondului, în mod nejustificat.

Inculpatul C.V., în subsidiar, a solicitat achitarea, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Singurul martor care relatează faptul că inculpatul C.V. a aplicat lovituri victimei, care ulterior a decedat, este martorul cu identitate protejată. Deşi în anul 2008 a dat o declaraţie în faţa organelor de urmărire penală în care a relatat punctual fiecare episod, la acest termen, după 1,5 ani acesta nu-şi mai aminteşte nimic şi precizează, în mod clar, că nu cunoaşte date legate de participarea inculpatului C.V. Niciun alt martor nu relatează faptul că acesta ar fi participat, în vreun fel, la uciderea victimei. Instanţa de fond nu a dat dovadă de rol activ şi nu a încercat să afle adevărul sub toate aspectele. În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, inculpatul a relatat faptul că, într-un fel sau altul, a ajutat aceste persoane să practice prostituţia. A apreciat că încadrarea juridică ar fi cea de proxenetism şi nu infracţiunea de trafic de persoane, motivat de faptul ca, inculpatul a recunoscut faptul că mergea cu aceste persoane şi că a beneficiat de pe urma practicării prostituţiei celor două martore P.C. şi B.C.M.

S-a solicitat achitarea inculpatului C.V. pentru toate faptele reţinute în sarcina sa.

Cu privire la inculpata P.C., s-a solicitat achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat. Inculpatul C. este cel care a declarat în faţa instanţei faptul că a lovit victima şi că mama sa nu a făcut altceva decât să o îmbrace cu o pereche de pijamale nouă şi să o spele. Nu reiese, sub nicio formă, că inculpata P.C. ar fi participat la acel element material al infracţiunii de ucidere. Nu a aplicat lovituri şi nu a ţinut victima. Pentru a se reţine o infracţiune de omor pentru trei inculpaţi ar fi trebuit să existe o înţelegere, să fi acţionat într-o modalitate din care să reiasă participarea fiecăruia. Încă nu s-a elucidat, în mod clar, modalitatea în care a intervenit decesul victimei. Raportul medico-legal este singura probă din dosar asupra căreia nu poate plana un semn de întrebare.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de droguri şi infracţiunea de punere la dispoziţie a imobilului în vederea consumului de droguri, s-a solicitat redozarea pedepselor.

Apelanta inculpata B.I. a solicitat achitarea sa, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., întrucât, din probele administrate în cauză, a rezultat că aceasta nu se face vinovată de această infracţiune. Atât martorele cât şi persoanele care se presupune că ar fi fost traficate au declarat că inculpata B. nu le-a cumpărat, acestea venind, de bună voie, la inculpată, după ce au scăpat de anumite persoane care se ocupau cu traficul de droguri.

În subsidiar, a solicitat aplicarea de circumstanţe atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) şi c) C. pen., în sensul că, inculpata nu are antecedente penale, a C.borat cu organele de cercetare penală, are 3 copii minori în îngrijire, dintre care unul este foarte grav bolnav şi este singura întreţinătoare de familie, urmând a se dispune coborârea pedepsei sub minimul special, cu suspendarea executării pedepsei.

Curtea a procedat la ascultarea apelanţilor-inculpaţi C.A.Ş., P.C., C.V. şi B.I., precum şi la audierea martorei cu identitate protejata F.V.

În cauză, au fost întocmite rapoarte de expertiză medico-legală psihiatrică, din concluziile cărora rezultă că apelanţii-inculpaţi C.A.Ş., P.C. şi C.V. au discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care sunt cercetaţi.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor de apel invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat următoarele:

În mod corect, instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt constând în aceea că:

I. În jurul datei de 02 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ş. de la doi indivizi de etnie rromă, rămaşi neidentificaţi, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care, a fost cazată, împreună cu martorele P.C. şi B.C.M., în imobilul, proprietate personală a inculpatului C.A.Ş., situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, având în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţia olografă a martorei P.C.: „cu o săptămână înainte de Paşti au venit acasă la Ş. doi băieţi cu o fată şi au vândut-o lui Ş., dar nu ştiu pe cât”; declaraţia, pe formular, a martorei P.C.: „într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paşti, acasă la Ş. au venit doi ţigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ş. cu o sumă pe care nu o cunosc”; declaraţia martorei B.C.M.: „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002, au venit doi ţigani care i-au prezentat lui Ş. şi celorlalte persoane, o fată, spunându-le că intenţionează să o vândă. Menţionez că aceştia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”; declaraţia martorului O.V.: „în data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T., şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul uşii”; declaraţia martorei cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai, cu câteva zile înainte de Paşte, spre seară, mergând la acea adresă, am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curţii. Nu am ştiut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini şi le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”; declaraţia martorei cu identitatea protejată C.I.: „din câte îşi aminteşte martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paşte, fiind în zonă, a văzut o tânără care a ieşit din casă de la Ş. şi a mers la toaleta din fundul curţii. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte şi discuta cu ceva vecini şi le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., şi chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă”; fotocopie de pe paşaportul victimei care atestă că, la data de 01 mai 2002, victima s-a întors din Turcia, tranzitând teritoriul Bulgariei şi a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu.

Imobilul în cauză, tip „vagon”, în care domiciliau membrii mai multor familii locatare ale celorlalte apartamente, era prevăzut cu o curte comună în care se aflau mai multe dependinţe, printre care şi un „WC”, iar primul apartament situat la stradă, proprietatea inculpatului C.A.Ş., era prevăzut cu o pivniţă de dimensiunile - 1,70 m lăţime, 3 m lungime şi 2 m înălţime - care era dispusă, constructiv, sub vestibulul apartamentului, accesul în aceasta făcându-se prin coborârea unui număr de opt trepte peste care se afla aşezat, în poziţie orizontală, un placaj rezistent care avea rolul de capac al pivniţei respective, conform procesului-verbal de percheziţie şi planşei foto aferentă.

Scopul cumpărării victimei a fost ca, ulterior, aceasta să fie determinată să practice prostituţia alături de martorele P.C. şi B.C.M., sub supravegherea şi în interesul material al inculpaţilor, ţinând seama de următoarele depoziţii: declaraţia, pe formular, a martorei P.C.: „Ş. i-a spus tinerei respective că o cumpărase şi că, de acum încolo, va trebui să se prostitueze pentru el”; „ (...) Ş. mi-a cerut să merg în casă şi să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituţia pentru el, să-i spun că şi noi producem pentru el şi că nu ne bate şi nu o va bate nici pe ea şi că o să fie bine”; declaraţia martorului cu identitate protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că, tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituţia şi că este fata ei de oraş”; declaraţia martorului cu identitate protejată C.I.: „Ştiind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-şi dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără şi chiar C. ştie că s-a exprimat că o să facă bani frumoşi cu ea”.

Probatoriul administrat a reliefat că, la momentul sosirii, în imobil, victima B.M.M. nu prezenta urme de violenţă şi că făcea dovada unui comportament normal, iar, în prima noapte de la momentul sosirii, aceasta a fost cazată, împreună cu ceilalţi, într-una din încăperile situate la parterul imobilului, conform următoarelor depoziţii: declaraţia, pe formular, a martorei P.C.: „menţionez faptul că, în momentul în care M. a fost adusă în locuinţa din C., aceasta nu avea nicio vânătaie pe corp, se putea discuta cu ea, mergea singură şi datorită felului în care era îmbrăcată şi vorbea, eu chiar i-am spus că nu arăta a fi fată de produs”; declaraţiile martorului O.V.: „persoana respectivă părea a fi sănătoasă, în sensul că, nu avea semne de lovituri pe faţă şi că se deplasa de una singură în mod normal, fără să fie ajutată”; declaraţiile inculpatului C.V.: „în momentul în care am văzut-o pe M., stând de vorbă cu Ş., aceasta era într-o stare normală, nu am văzut să fie lovită, stătea pe picioarele ei, discuta cu fratele meu într-o manieră normală, nu am văzut să se certe cu aceasta”; declaraţia martorului cu identitate protejată F.V. „martora a precizat faptul că, în momentul în care a văzut-o prima dată pe M., aceasta era sănătoasă, mergea singură pe picioarele ei, iar, după ce a fost lovită cu bâta de către V., tânăra respectivă şi-a pierdut cunoştinţa şi după modul în care s-a comportat crede că a şi paralizat”; declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I.: „În momentul în care martora a văzut-o pe fata respectivă, aceasta nu dădea semne că ar avea probleme de sănătate şi nici nu a văzut să aibă urme de violenţă pe corp”.

Întrucât, a doua zi, victima a refuzat să dea curs solicitărilor de a întreţine relaţii de natură sexuală cu un client „procurat” de către inculpatul C.A.Ş., acesta din urmă a supus-o pe victimă unor violenţe fizice, în sensul că i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii şi picioarele pe întreaga suprafaţă a corpului. Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii: declaraţia olografă a martorei P.C.: „a doua zi, a început să o bată pe fată cu pumnul şi cu picioarele pentru că nu voia să se combină”; declaraţia martorei B.C.M.: „am înţeles că nu vrea să producă pentru Ş. sau pentru ceilalţi, acesta a fost şi motivul pentru care, la scurt timp de la momentul cumpărării, aceasta a fost bătută de către V. şi Ş.”; declaraţia martorului O.V.: „(...) mi-a spus că M. se preface că-i este rău şi nu vrea să meargă la combinaţii şi că a bătut-o”.

Violenţele exercitate asupra victimei, pe parcursul primului episod, au fost de o aşa gravitate, încât aceasta nu s-a mai putut deplasa prin propriile forţe până la toaleta situată în curtea imobilului, motiv pentru care, a fost ajutată de către cele două martore. Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii: declaraţiile martorei P.C.: „datorită bătăii pe care a primit-o, M. i s-a făcut rău, motiv pentru care, eu şi C. am luat-o în braţe şi am aşezat-o în pat după care, la rugăminţile ei, am ajutat-o să meargă la baie pentru a-şi satisface nevoile fiziologice întrucât de una singură nu se putea ţine pe picioare”; declaraţia martorei B.C.M.: „Precizez că ambii (inculpaţii C.A.Ş. şi C.V. n.r.) i-au dat cu pumnii şi picioarele în stomac, iar după ce au bătut-o bine, acesteia i s-a făcut rău, fapt pentru care am pus-o pe pat, eu i-am dat un pahar cu apă, întrucât ea nu se mai putea ţine pe picioare”; declaraţiile martorului O.V.: „a doua zi, vineri, 03 mai 2002, pe la orele 14, m-a chemat iar Ş. şi mi-a spus să o iau pe M. s-o duc la gară cu un taxi. Mi-a spus că M. se preface că-i este rău şi nu vrea să meargă la combinaţie şi că a bătut-o. Când am intrat în casă M. stătea pe canapea şi nu se mişca, nu vorbea”.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că violenţele exercitate asupra victimei s-au desfăşurat pe parcursul a două episoade, astfel:

Primul episod, care poate fi plasat, din punct de vedere temporal, în ziua următoare cumpărării victimei, autori fiind inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., după cum rezultă din următoarele declaraţii: declaraţia martorei P.C.: „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ş. a bătut-o cu pumnii şi cu picioarele (…). Atunci când a fost bătută prima oară eu şi C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor şi gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum şi datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafaţa corpului precum şi urme de încălţăminte pe hainele pe care le purta”; declaraţia martorei B.C.M.: „(…) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. şi Ş., iar, datorită acestor bătăi, a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii şi picioarele în stomac”; declaraţiile martorului O.V.: „din discuţiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută şi de către C.V., însă, personal nu am văzut acest lucru”; declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-a văzut pe C.V., care stătea pe un scaun, în faţa casei, în care domiciliază şi a văzut-o şi pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. şi a remarcat că V. ţipa la acea tânără. Din câte îşi aminteşte tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată şi îi spunea M., însă nu ştie de ce ţipa la ea, iar M. stătea în faţa lui în poziţie de drepţi şi nu scotea niciun cuvânt. Practic, M. stătea şi îl asculta pe V. şi nu avea nicio atitudine în faţa acestuia. C.V., fiind probabil enervat şi de faptul că M. nu îi răspundea, a luat o bâtă şi a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit şi în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei, întrucât, fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-şi piardă echilibrul, nu îşi mai putea controla mâinile şi picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, şi avea tendinţa de a cădea”.

Al doilea episod, care s-a petrecut în aceeaşi zi, în jurul prânzului, având ca autori pe C.A.Ş. şi C.M.A., violenţele fiind exercitate în prezenţa inculpaţilor P.C., învinuitei B.I. şi martorelor B.C.M. şi P.C. Această aserţiune este susţinută de conţinutul următoarelor depoziţii: declaraţia martorei P.C.: „(...) iar cu această ocazie au fost de faţă când Ş. a bătut-o, la fel de rău, cu pumnii şi picioarele, pe toată suprafaţa corpului, întrucât M. nu a vrut să mănânce. Cu această ocazie Ş. a spus că face fiţe cu masa şi de aceea a bătut-o însă eu cred că M. nu mai putea să mănânce datorită loviturilor primite. Menţionez că, din câte ştiu eu, doar Ş. a bătut-o întrucât eu nu am văzut alte persoane care să facă acest lucru”.

Cu ocazia reaudierii din data de 15 februarie 2008, martora P.C. a revenit asupra declaraţiei anterioare şi a arătat că, la violenţele exercitate în cadrul celui de-al doilea episod, a participat şi inculpatul C.V.: „În timp ce mâncam, C. mi-a atras atenţia că iarăşi o bate pe M. pentru că se auzeau ţipete. Am devenit şi eu atentă şi, într-adevăr, din casă, unde ne aflam, am auzit ţipete şi am ieşit în curte şi am mers chiar la beci pentru a vedea ce se întâmplă. Am rămas în capătul scărilor şi lumina era aprinsă în beci şi l-am văzut pe Ş. lovind-o din nou pe M., iar V. era şi el acolo şi o lovea şi el pe M. Fata era întinsă pe pat, iar Ş. şi V. se urcaseră pe pat şi dădeau în ea, au lovit-o atât cu pumnii şi cu picioarele, iar V. o lovea şi cu un băţ pe care-l avea în mână. Precizez că, la un moment dat, nu am mai auzit niciun fel de ţipăt şi nu s-a mai auzit nicio mişcare”.

În acest sens, martorul O.V.a arătat: „Ş. s-a enervat iar şi a început s-o lovească pe M. cu pumnii în stomac, ea s-a îndoit şi a căzut, Ş. lovind-o după ceafă”, „(...) când m-am întors a doua zi am văzut când aceasta a fost bătută cu pumnii şi picioarele de către C.A.Ş. şi C.M.A.”. „Fiind căzută, a lovit-o şi A. cu picioarele în abdomen zicându-i să se ridice că se preface. M. respira cu greu şi îşi pierduse cunoştinţa”, „precizez că în camera unde a fost bătută se mai afla P.C., B.I., C.S. şi C.”, „precizez că cei doi fraţi au început din nou să o bată cu pumnii şi picioarele în abdomen, deşi, fata respectivă părea a fi leşinată”.

Violenţele exercitate asupra victimei au fost observate şi de către alte persoane aflate în curtea imobilului respectiv, după cum rezultă din conţinutul următoarelor depoziţii: declaraţia martorei P.C.: „după aproximativ o jumătate de oră Ş. m-a chemat să o iau şi să o duc pe M. la WC-ul din curte. Am chemat-o şi pe C. şi împreună cu ea am luat-o în braţe pe M. şi am dus-o încet la WC. Ş. ne-a cerut să o ducem repede pentru a nu fi văzută de ceilalţi vecini din curte (...) în timp ce ne deplasam spre WC unul dintre vecinii ce locuiau în acea curte ne-a întrebat ce a păţit fata respectivă iar eu am răspuns că a fost bătută. Am fost întrebate cine a bătut-o şi i-am răspuns că cei care stau în prima casă. Acea persoană a spus că o să dea telefon la poliţie şi o să anunţe ce s-a întâmplat. Menţionez că eu am văzut la geamul uneia din locuinţele din acea curte o altă vecină care se uita la noi, în timp ce o duceam pe M. spre WC”.

Datorită violenţelor la care a fost supusă victima, aceasta şi-a pierdut cunoştinţa astfel că, în mod involuntar, partea vătămată a urinat şi defecat, începând să emane un miros urât, motiv pentru care, victima a fost şi spălată de către inculpata P.C., după care a fost îmbrăcată într-o pijama de culoare roz.

Or, potrivit declaraţiilor inculpatului C.A.Ş., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situaţie în care aceasta nu ar fi avut la dispoziţie timpul necesar să se schimbe.

Mai mult, victima a fost transportată la spital, în pijamalele respective, fără să se mai ştie ceva cu privire la articolele vestimentare pe care le purta pe parcursul exercitării violenţelor la care a fost supusă, existând indicii că acestea au fost ascunse întrucât purtau urme evidente ale violenţelor, aceste aserţiuni rezultând din economia următoarelor depoziţii: declaraţia martorei P.C.: „aceasta prezenta, ulterior, mai multe vânătăi pe toată suprafaţa corpului, precum şi urme de încălţăminte pe hainele pe care le purta”; declaraţia martorei P.C.: „După cea de-a doua bătaie, M. a fost spălată de către C., după care, a fost îmbrăcată într-o pereche de pijamale de culoare roz. Precizez că a fost spălată întrucât mirosea foarte urât dar nu ştiu dacă şi-a făcut nevoile fiziologice pe ea. Totodată, arăt că, de fapt, baia a constat în mai multe găleţi de apă ce au fost aruncate de către C. pe M. în timp ce aceasta stătea pe podea fără să se mişte. Precizez că, datorită loviturilor primite M., nu mai putea respira normal, ci doar scotea un sunet gros ca un horcăit sau sforăit de bărbat când doarme”; declaraţia martorei B.C.M.: „După câteva zile, C. a schimbat-o de hainele pe care le purta şi a îmbrăcat-o cu o pijama roz iar înainte de aceasta a pus-o să facă baie întrucât mirosea urât. Nu cunosc dacă şi-a făcut baie singură sau a fost ajutată de cineva”; declaraţia martorului O.V.: „(...) au dus-o pe M. în altă cameră. Când au venit, au spus că M. a făcut pe ea. Mi-au spus să le ajut să o ducă în bucătărie pe ciment să o spele (...) după ce au spălat-o au îmbrăcat-o cu o pijama după care mi-au spus să o iau în braţe şi să o duc în beci”; declaraţiile martorei I.M.: „din beciul casei au scos o fată îmbrăcată în pantaloni de pijama şi un maieu”; declaraţiile inculpatei P.C.: „(...) am văzut că pe pat este culcată o fată de circa 25 - 26 de ani, brunetă, părul lung, îmbrăcată într-o pijama cu flori”; declaraţia martorei G.E.: „Am văzut că fata era îmbrăcată într-o pijama şi era udă”; declaraţia martorului cu identitate protejată F.V.: „Practic, M. era desfigurată şi din câte îşi aminteşte martora, fata era îmbrăcată într-o pijama”; declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I.: „A văzut, cu acea ocazie, că M. era îmbrăcată într-o pijama, era mai mult moartă decât vie, şi nici nu ştie dacă fata mai respira atunci. A văzut că M. fusese bătută, în sensul că, avea urme pe corp pe faţă şi era desfigurată la faţă”.

Inculpata P.C. a recunoscut că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta îşi satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea şi a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ş., victima a fost transportată în beciul aparţinând apartamentului familiei C. de către martorul O.V.şi inculpatul C.M.A., conform următoarelor depoziţii: declaraţia martorei P.C.: „pe seară, Ş. şi V. au dus-o pe M. într-un beci, ce se afla în faţa casei, acoperit cu mai multe bucăţi de placaj, au coborât-o pe scări şi au aşezat-o pe pat. Au ieşit afară, au încuiat uşa beciului şi au pus placajele la loc, lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ş. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar uşa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.”; declaraţia martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută, C. le-a cerut băieţilor să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”; declaraţia martorului O.V.: „Împreună cu A. am dus-o în beci, am aşezat-o pe pat şi apoi am ieşit afară (...)”; „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am aşezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ş. mi-a cerut să o duc jos în beci, pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A., zis A. Menţionez că A. şi-a luat un pachet de ţigări şi o sticlă de C. de 2 litri şi a rămas cu B.M.M. în beci, iar eu i-am lăsat acolo, după care am închis uşa de la beci, iar peste aceasta am pus un capac”; declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora are cunoştinţă că, ulterior acestui fapt, M. a fost dusă în beciul casei lui Ş. şi a fost lăsată acolo, iar uşa beciului a fost acoperită cu o uşă din fier şi scânduri. A aflat că M., practic, a fost luată de braţe şi de picioare şi mai mult târâtă şi băgată în beciul respectiv”.

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită, cu exactitate, întrucât declaraţiile martorilor audiaţi nu concordă, întru totul. Astfel, martora P.C. a arătat următoarele: „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paşti, după care Ş. nu a mai bătut-o, ci a lăsat-o să zacă în beci”; martora P.C. precizează că: „(...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliţie care au făcut o descindere”; martora B.C.M. a declarat următoarele: „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile, iar în primele zile a dormit cu mine, într-o cameră, în acelaşi pat cu mine”, „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulţi lucrători de poliţie care au controlat casa şi au găsit-o pe aceasta în beci”; martorul O.V. a declarat că: ";În data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie (...)”; martora I.M. precizează că: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002”.

În momentul sosirii la faţa locului a organelor de poliţie victima se afla în beciul imobilului, cu precizarea că accesul în beci era blocat de obiectul ce ţinea loc de uşă, aserţiune ce este susţinută de următoarele mijloace de probă: declaraţia martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o uşă de fier ce era vopsită în alb”; declaraţia inculpatei P.C.: „(...) întrucât în casă au intrat organele de poliţie şi au întrebat unde este beciul, motiv pentru care, i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de uşă şi cei de la poliţie au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o uşă de gardilop, pe care, la nevoie, o puneam peste intrarea în beci”, „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ş. m-a atenţionat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu uşa improvizată (...), cert este că aşa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliţie, uşa improvizată era aşezată peste gura beciului”; declaraţiile inculpatei B.I.: „În dimineaţa zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliţia. Ne-au spus că au fost sesizaţi că la noi a fost scandal, ne-au legitimat şi apoi au ridicat placajele de pe gura beciului şi au intrat”.

Din analiza comparativă a conţinutului declaraţiilor martorilor a rezultat, în mod evident, existenţa unor inadvertenţe între depoziţiile acestora care vizează, cu preponderenţă aspecte de detaliu şi nu de substanţă, împrejurare justificată de perioada mare de timp scursă de la momentul petrecerii faptelor la cel al audierii, respectiv al reaudierii acestora, de existenţa unui grad diferit de percepţie a faptelor petrecute, a unei capacităţi diferite de memorare a datelor, precum şi a unui mod diferenţiat de redare şi, respectiv, de expunere a întâmplărilor, în raport, atât de cronologia acestora, precum şi de gradul de contribuţie al fiecărei persoane implicate în derularea faptelor.

Astfel, din examinarea comparativă a declaraţiilor martorelor B.C.M. şi P.C., singurele persoane care au fost prezente, în mod neîntrerupt, în perimetrul în care au fost săvârşite faptele, rezultă că aceasta din urmă expune, în depoziţiile sale, cronologia faptelor cu redarea a numeroase date de interes, explicaţia constând în gradul diferit de instrucţie dintre cele două, respectiv, faptul că martora P.C. este şcolarizată şi se exprimă cu lejeritate.

Pe de altă parte, se remarcă faptul că, dacă primele declaraţii ale martorei P.C. sunt eliptice şi reprezintă, mai degrabă, o înşiruire a evenimentelor petrecute, fără o respectare a cronologiei acestora, ulterior, pe parcursul reaudierilor, aceasta face anumite precizări, referindu-se cu acurateţe la unele aspecte şi amănunte relevante pe care şi le-a reamintit în această perioadă.

Declaraţiile martorilor audiaţi în cauză conţin o rigurozitate deosebită a cronologiei şi detaliilor faptelor petrecute şi, odată audiaţi, fără să existe asupra acestora teama unor eventuale ingerinţe ori repercusiuni din partea membrilor familiei inculpaţilor C.V., C.A.Ş. şi P.C., martorii au relatat întâmplările, aşa cum le-au perceput, iar pe parcurs şi-au menţinut declaraţiile ori, mai mult, au făcut precizări.

Oricum, în marea lor parte, aspectele evidenţiate, în mod individual, de către fiecare persoană audiată în calitate de martor, au fost confirmate de alte mijloace de probă administrate în cauză.

În ceea ce priveşte depoziţiile inculpaţilor C.V., C.A.Ş. şi P.C., s-a remarcat faptul că aceştia au negat orice participaţie penala, atât la săvârşirea faptei ce a avut drept consecinţă decesul victimei B.M.M., cât şi la săvârşirea faptei de exploatare sexuală a martorelor P.C. şi B.C.M.

În apărarea lor, inculpaţii C.V., C.A.Ş. şi P.C. au prezentat versiunea conform căreia victima prezenta leziunile respective încă de la momentul în care inculpatul C.A.Ş. ar fi intrat cu ea în contact într-un mod cât se poate de domestic, sens în care, au invocat şi prezentat ca motivaţie înscrisul medical eliberat de către instituţia medicală din Turcia, evidenţiind, totodată, intervalul foarte scurt de timp, de numai 11 ore, în care victima s-ar fi aflat în incinta imobilului respectiv.

Mai mult, s-a remarcat împrejurarea că, pe parcursul primelor audieri, efectuate în faza de urmărire penală, inculpatul C.V. a „cenzurat” relatările celor două martore - P.C. şi B.C.M. - şi ale inculpatei B.I., fiind prezent la momentul audierii acestora.

Ţinând seama, însă, de împrejurarea că actele medico-legale fac referire, în mod indubitabil, la faptul că leziunile fatale vieţii victimei au fost provocate într-un interval de timp situat în perioada în care însuşi inculpatul C.A.Ş. admite că victima s-a aflat doar în prezenţa sa, de faptul că actul medical, de natură a-i exonera de răspundere pe inculpaţi, potrivit opiniei acestora, reprezintă o simplă dovadă a efectuării unor investigaţii care nu au nici cea mai vagă legătură cu leziunile constatate, de împrejurarea că martorii audiaţi o plasează pe victimă în incinta imobilului în cauză în perioada de timp în care se atestă că au fost provocate leziunile şi, mai mult, relatează cu lux de amănunte desfăşurarea violenţelor cu relevarea contribuţiei, concrete, a fiecărui participant, precum şi de faptul că probatoriul administrat a evidenţiat, în mod indubitabil, că, la sosirea în locuinţa familiei C., victima B.M.M. nu prezenta urme ale vreunei agresiuni preexistente, în mod temeinic, instanţa de fond a înlăturat apărarea inculpaţilor, iar atitudinea acestora de negare a fost avută în vedere la individualizarea pedepselor aplicate celor trei inculpaţi.

Din conţinutul înscrisurilor întocmite pe parcursul acordării îngrijirilor medicale a rezultat că diagnosticul stabilit victimei B.M.M. la momentul internării a fost acela de politraumatism, edem hemisfer drept post tromboză, carotidă internă dreapta posttraumatică, contuzie toracică, traumatism abdominal cu ruptură de splină gradul II, hematom perisplenic, hemiperitoneu mediu vechi, fiind emisă ipoteza, din partea medicilor, că toate aceste leziuni puteau fi consecinţa unei agresiuni.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morţii cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat, în urma unui stop cardiac.

Din concluziile raportului de expertiză din data de 16 octombrie 2002 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranian şi abdominal cu contuzie cerebrală şi pontină şi ruptură de splină, în doi timpi, cu hemiperitoneu minim.

Totodată, s-a făcut precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din data de 18 decembrie 2002, Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A 3/733/2/2002.

Având în vedere elementele noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală, obiectivate, sub aspect temporal, ulterior întocmirii raportului medico-legal sus-menţionat, prin Ordonanţa nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus completarea acestui raport, fiind, astfel, întocmit suplimentul din 16 iunie 2004, din concluziile căruia rezultă următoarele:

„Moartea numitei B.M.M. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţa unui traumatism cranian şi abdominal cu contuzie cerebrală şi pontină, edem cerebral cu angajarea amigdalelor cerebeloase. Leziunile cranio-cerebrale care, prin ele însele, au dus la moartea victimei, s-au putut produce prin lovire cu şi de corp-plan dur, în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză. Acest tip de leziuni cerebrale şi în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat posttraumatic şi pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002. Nu putem aprecia durata de supravieţuire a unei persoane cu leziunile cerebrale menţionate. Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur. Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital, raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator. În absenţa leziunilor cerebrale care au dus la moartea victimei ar fi necesitat 23 - 25 zile de îngrijiri medicale şi ar fi pus în primejdie viaţa victimei şi, prin pierderea splinei, ar fi prezentat infirmitate post traumatică (pierdere de organ). În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigaţie radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare. La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST HIV cu rezultat pozitiv (Buletin nr. 2146/2002)”.

Prin avizul din 14 mai 2008, Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti şi-a menţinut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând, totodată, şi completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

II. În anul 2001, inculpatul C.V. şi inculpata B.I. le-au cumpărat pe martorele P.C. şi B.C.M. de la persoane rămase neidentificate, după care, în perioada anilor 2001 - 2003, le-au cazat, în mod succesiv, la mai multe adrese şi le-au determinat, prin violenţe şi ameninţări, să întreţină relaţii, de natură sexuală, cu mai mulţi clienţi.

Clienţii erau contactaţi, în mod direct, prin deplasarea împreună cu martorele P.C. şi B.C.M. în mai multe puncte de interes, pentru potenţialii clienţi, unde avea loc acostarea efectivă prin efectuarea unor semne specifice (limbaj non-verbal), ocazie cu care, martorelor li se asigura securitatea, atât în raporturile cu persoanele acostate, precum şi cu persoanele cunoscute cu preocupări în domeniul traficului de persoane şi, totodată, se încasau banii de la aceştia din urmă.

De asemenea, legătura dintre clienţi şi inculpaţi se făcea prin intermediul telefonului ori al „combinatorilor”, persoane care primeau un comision de la traficanţi - consecinţa intermedierii.

Mai mult şi ca expresie a stării de promiscuitate morală şi materială care îi caracteriza pe inculpaţi au fost situaţii în care contravaloarea serviciilor de natură sexuală s-a rezumat la remiterea de produse alimentare, după cum rezultă din conţinutul declaraţiilor martorei P.C.

Totodată, a rezultat că, la sfârşitul anului 2001, martorele P.C. şi B.C.M. au fost cazate şi exploatate la domiciliul inculpatului C.A.Ş., atât de către acesta, precum şi de către inculpaţii C.V., P.C. şi B.I., astfel că, sumele obţinute în urma activităţii celor două martore şi a altor persoane rămase neidentificate erau încasate şi împărţite între autori, ca unica lor sursă aducătoare de venit.

Situaţia de fapt, prezentată anterior, a fost reţinută de instanţa de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorei P.C.: „în cursul anului 2002, am lucrat pentru P., despre care am aflat ulterior că se numeşte B.I. La P. am stat eu şi încă o fată pe nume B.C. din Arad. Cu o lună înainte de paşti, P. pe mine şi C. ne-a luat la o casă în Ilioara, la C. şi Ş., să ieşim la combinaţie noaptea. După ce am fugit de la drogaţi am stat la o fată pe nume P., despre care ulterior am aflat că era mătuşa lui S. şi că în realitate se numeşte B.I. Când am ajuns să „produc”, pentru P., în casa ei din comuna Pantelimon, am cunoscut-o pe o fată pe care o chema B.C., iar cu acea ocazie ulterior am aflat că este de fel din Arad. „Precizez că, în toată această perioadă cât am lucrat pentru C.V. şi P., aceştia m-au bătut atât pe mine cât şi pe C. de mai multe ori, mai ales atunci când nu produceam mai mulţi bani. Eu am rămas la un moment dat gravidă şi chiar în acea perioadă am fost obligată să practic prostituţia şi totodată am fost bătută de C.V. şi chiar am fost lovită cu toporul însă am barat lovitura şi am fost lovită peste mână. Timp de o lună am avut probleme cu acea mână însă nu m-au lăsat să merg la spital să văd despre ce este vorba. Îmi spuneau că nu am nimic şi să îmi pun comprese cu apă rece. Declar faptul că am pierdut acea sarcină şi acest lucru cred că s-a întâmplat datorită bătăilor primite şi a faptului că a trebuit să întreţin relaţii sexuale cu diferiţi clienţi chiar şi în acea perioadă. Când s-a întâmplat acest lucru am fost dusă la Spitalul Pantelimon unde am stat internată timp de trei zile. Menţionez că în afara clienţilor cu care trebuia să întreţinem raporturi sexuale eram obligate să întreţinem raporturi sexuale şi cu C.V. şi acest lucru a fost aflat de către P. şi din acest motiv ne-a bătut şi ea”. „(...) fratele P. lua produse alimentare de la clienţi (făină, mălai, cartofi, carne) dacă aceştia nu aveau bani. La un moment dat C. chiar i-a spus C.S. că mă vinde pe mălai şi făină dar nouă nu ne dă să mâncăm cum trebuie. P. a răspuns că ne dă ce vrea ea să mâncăm”.

Susţinerile martorei P.C. sunt confirmate de menţiunile adresei din 13 mai 2008 a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon” din cuprinsul căreia a rezultat că, la data de 21 decembrie 2002, ora 17:58, martora s-a prezentat la camera de gardă „Neurochirurgie”, urmare a unei agresiuni, după care, a plecat din camera de gardă, fără avizul medicului.

Totodată, s-a precizat că, în perioada 25 mai 2003 - 02 iunie 2003, martora P.C. a fost internată în Clinica Obstetrică Ginecologie cu diagnosticul „sarcină 30 săptămâni, ameninţare naştere prematură.

- declaraţiile martorei B.C.M.: „În urmă cu 7 ani am fost cumpărată de la „S.” de către numitul C.V. cu suma de 4 milioane lei. Pentru început, C.V. m-a dus în casa mamei sale unde m-a ţinut aproximativ două luni de zile, iar, în acest timp, seară de seară, mă ducea cu o D. de culoare albă la Bariera Vergului, la produs. În acea perioadă mai avea o fată blondă cu părul scurt, pe nume M. După aproximativ două luni de zile şi-a închiriat un apartament în Cartierul 23 August, iar eu, împreună cu V. şi P., ne-am mutat acolo, iar M. a rămas la mama lui V. Precizez că am stat la V. aproximativ 7 ani de zile şi, din câte îmi amintesc, în vara anului 2002 stăteam cu încă o fată în casa mamei lui V. care este situată în Cartierul Ilioara. Precizez că pe mama acestuia o chema „C.”, iar în casa respectivă mai stăteau P., Ş., V., A. şi o altă fată care producea pentru ei, pe nume P.C. care era din Republica Moldova. Ulterior am fost vândută de către „S.” numitului V. cu suma de 4 milioane lei iar acesta din urmă mă punea la treabă, în sensul că, mă transporta pe mine şi pe o altă fată pe nume M.A., în zona Bariera Vergului. Precizez că acolo agăţam clienţii, iar banii rezultaţi erau încasaţi de C.V. Menţionez că noi nu primeam niciun ban, iar V. ne asigura cazarea şi masa. Menţionez că am stat la V. circa 7 ani, atât în casa acestuia, cât şi în casa mamei sale din Ilioara, însă aveam relaţii cu clienţii, de cele mai multe ori, la barieră, unde eram transportate cu maşina. În casa din Ilioara stătea C. care era mama lui C.V., Ş. - fratele vitreg al acestuia din urmă, P. - nevasta lui C.V., A. - fratele lui V. şi un băiat pe nume V.I. care era sluga lor”;

- declaraţiile martorei I.M.: „Ştiam că la C. sunt mai multe fete pe care le ţineau ei”;

- declaraţia martorei G.E.: „Ştiu că familia C. se ocupă cu proxenetismul şi au dosar la Poliţie. Mai ţineau în casă la ei prostituate, cărora le aduceau clienţi”;

- declaraţia martorei N.C.: „Cunosc faptul că la C. vin mai multe prostituate (...)”.

- declaraţia martorei A.I.: „Menţionez că la familia C. erau mai multe fete, prostituate (...)”.

- declaraţia martorului B.E.F.: „Tot la această adresă am observat că sunt aduse multe fete iar în cursul nopţii vin diverşi bărbaţi la ele. Pe aceste fete le-am văzut de mai multe ori, nu ştiu cum le cheamă, dar le pot recunoaşte, dacă le văd”.

- declaraţia martorului O.V.: „la locuinţa respectivă erau aduse tinere pe care le trimeteau să practice prostituţia la capătul traseului nr. 14 sau tinerele respective întreţineau raporturi sexuale cu clienţii pe care-i aduceau la acea adresă cei din familia lui Ş. Întrucât clienţii din zonă se săturau repede de acele tinere, familia lui Ş. le vindea pe fetele respective altor proxeneţi şi aduceau altele”.

- declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „De asemenea, martora cunoaşte faptul că la locuinţa lui Ş. mai era o tânără care practica prostituţia însă nu ştie cum se numea acea fată. Pe acea tânără a văzut-o de mai multe ori la acea adresă şi cunoaşte că familia lui Ş. a avut pe parcursul anilor mai multe fete care practicau prostituţia pentru ei, iar unele dintre ele au reuşit să fugă, aceasta cu atât mai mult cu cât mâncau bătaie de la Ş., de la V., de la P., de la C. şi de la A. Nimeni nu avea curajul să intervină în favoarea acelor fete întrucât cei din neamul lui Ş. şi ai lui C. sunt persoane foarte violente, iar vecinilor le era teamă de ei”.

- declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I.: „(...) în casă mai locuia la acel moment şi o tânără care practica prostituţia pentru ei. C. la acel moment se ocupa cu racolarea de tinere care erau puse apoi să practice prostituţia. Din acel motiv la ei în casă erau cazate fete cărora le aduceau clienţi sau le ducea în zone unde trebuiau să practice prostituţia. Unele dintre aceste tinere reuşeau să fugă şi aceasta deoarece familia lui Ş. se comporta foarte urât, le bătea, iar tinerele respective în momentul în care prindeau momentul fugeau”.

- declaraţiile inculpaţilor C.A.Ş., C.V., P.C. şi B.I. în care neagă că ar avea vreo contribuţie la săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.V. s-a constatat că, iniţial, acesta a negat că ar fi văzut-o anterior, atât pe victima B.M., precum şi pe martorele P.C. şi B.C.M., deşi din declaraţiile concubinei sale, în persoana inculpatei B.I., a rezultat că cele două martore au locuit o perioadă la domiciliul acesteia din urmă şi, mai mult, că o ajutau la activităţile pe care aceasta le efectua, după cum urmează: „iar cealaltă (cameră n.r.) am închiriat-o unor fete care se numesc P.C. şi B.C.M. Acestea locuiesc împreună cu C. în cealaltă cameră şi îmi plăteau lunar câte 300.000 lei fiecare cu titlu de chirie. Pe M.C. o cunosc de aproximativ doi ani, perioadă în care aceasta nu a locuit în permanenţă la mine, plecând uneori şi întorcându-se după 2 - 4 luni. Numita P.C. m-a rugat în urmă cu aproximativ şase luni de zile să o găzduiesc şi pe ea eu întâlnind-o în Piaţa Bucur Obor unde vând zarzavaturi. Nu ştiu cu ce anume se ocupă cele două chiriaşe ale mele, însă din când în când acestea mă mai ajută în piaţă, alteori îmi spun că au diverşi prieteni”.

Aspectele relevate în declaraţiile martorelor P.C. şi B.C.M., în conformitate cu care acestea erau transportate la capătul liniei R.A.T.B. 14 unde acostau potenţialii clienţi au fost confirmate de declaraţiile martorului D.G.M. care, fiind audiat cu privire la împrejurarea în care cartea sa de identitate a ajuns să fie găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei din data de 04 mai 2002, a afirmat că, în vara anului 2001, s-a deplasat, împreună cu un cunoscut pe nume „A.”, la capătul liniei R.A.T.B. 14, cu intenţia de a contacta persoane care aveau ca preocupare întreţinerea de relaţii de natură sexuală cu potenţialii clienţi în schimbul obţinerii de avantaje de natură materială. Cu această ocazie a fost interpelat de către două persoane de origine rromă care au fost de acord să le procure două „fete” în schimbul sumei de 30 lei fiecare, cu precizarea că le-a fost solicitat, cu titlu de garanţie, un act de identitate, motiv pentru care, martorul a remis uneia dintre cele două persoane cartea sa de identitate, urmând a-i fi restituită după finalizarea actelor de natură sexuală.

Potrivit declaraţiilor martorului, în momentul imediat următor punerii de acord, în zonă a fost sesizată prezenţa unei maşini care purta însemnele poliţiei, fapt pentru care, toate persoanele la care a făcut referire au plecat în ritm alert, fără a-şi recupera actele de identitate.

Aspectele relevate anterior au fost susţinute de menţiunile procesului-verbal de percheziţie din data de 04 mai 2002 a locuinţei din B-dul C., ocazie cu care au fost găsite mai multe acte de stare civilă, respectiv: buletin de identitate seria xx nr. 000 emis pe numele de C.D.M. şi certificat de naştere emis pe acelaşi nume; buletin de identitate seria yy. nr. 001 emis pe numele de B.L.; buletin de identitate seria qq. nr. 002 emis pe numele de T.A.; carte de identitate seria aa nr. 003 emis pe numele de D.G.M.; carte de identitate seria bb nr. 004 emisă pe numele S.N.F.; paşaport seria 005 emis pe numele de B.V.A.; paşaport seria 006 emis pe numele de E.V.C.; certificat de naştere emis pe numele de B.C.M.

În vederea lămuririi existenţei acestor înscrisuri în locul respectiv au fost efectuate verificări, ocazie cu care au rezultat următoarele:

În ceea ce o priveşte pe numita C.D.M. s-a stabilit că aceasta nu mai locuieşte în Bucureşti, ci în judeţul Botoşani, mai precis în satul Dobrinăuţi Hapai.

Luându-se legătura cu şeful de post acesta a comunicat că persoana respectivă nu mai domiciliază la acea adresă şi că locuieşte în Botoşani, dar nu cunoaşte la ce adresă. S-a precizat un număr de telefon pe care aceasta îl foloseşte, însă, la numărul respectiv nu a răspuns nicio persoană de câte ori s-a încercat a se lua legătura telefonic cu aceasta.

Referitor la numitul B.L. s-a stabilit că nici acesta nu mai locuieşte la adresa menţionată în evidenţele poliţiei, iar din discuţiile avute cu şeful de post acesta a aflat de la rudele sus-numitului că ar locui undeva în Bucureşti, fără a se cunoaşte adresa de reşedinţă.

Numitul T.A. nu a fost găsit la adresa de domiciliu, iar din discuţiile purtate de organele de poliţie judiciară cu părinţii sus-numitului a rezultat faptul că acesta este plecat de mai mult timp în Italia; numitul S.N.F. este plecat în Spania cu contract de muncă pe o perioadă de 9 luni de zile, iar informaţiile au fost oferite organelor de poliţie judiciară de către fratele sus-numitului; numitul E.V.C. este plecat în Spania şi ultima oară când a venit în România a fost în luna ianuarie 2007, dată de la care nu a mai fost văzut la adresa de domiciliu; numitul B.V.A. a decedat.

Depoziţia martorului D.G.M. este confirmată de relatările inculpatei P.C. care a arătat că actele de stare civilă găsite cu ocazia percheziţiei ce a avut loc la scurt timp de la sosirea organelor de poliţie şi transportarea victimei la spital au fost aduse de către inculpata B.I. zisă „P.” care a motivat că acestea au fost lăsate cu titlu de garanţie de către persoane care au cumpărat produse agricole „pe datorie”, după cum urmează: „Cu privire la înscrisurile (paşapoarte, buletine de identitate, cărţi de identitate, certificat de naştere) ce au fost găsite cu ocazia percheziţiei domiciliare din 2002, eu nu cunosc nimic despre persoanele pe numele cărora sunt emise. Din câte cunosc aceste înscrisuri îi aparţin lui P. şi ar fi fost lăsate de aceasta în locuinţa noastră însă nu pot să precizez când anume. Eu am întrebat-o ale cui sunt acele documente şi mi-a precizat că i-au fost lăsate pentru că a dat marfă pe datorie persoanelor respective”; „(...) declar faptul că P. le avea pe cele două fete pentru a le duce la produs. În afara celor două a mai avut şi alte fete ale căror nume eu nu le cunosc şi, de altfel, de activitate se ocupa P. Cert este însă că P. nu a venit cu tinerele respective la mine acasă pentru a le găsi clienţi sau a întreţine acolo raporturi sexuale cu clienţii pe care-i găsea ea. Ştiu că tinerele erau duse să se prostitueze la capătul tramvaiului 14”.

De asemenea, depoziţiile respective sunt susţinute de conţinutul proceselor-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate între învinuitul C.M.A., pe de o parte, în calitate de utilizator al cartelelor telefonice cu numerele 00008, respectiv, 00009, aflat în stare de deţinere în penitenciarul Rahova, în executarea unei pedepse şi persoanele cu care acesta intra în contact, pe de altă parte, convorbiri ce au fost interceptate în baza autorizaţiei nr. 394/A.I./2008 emisă de Tribunalul Bucureşti la data de 21 mai 2008, corespunzător perioadei 21 mai 2008 - 19 iunie 2008.

III. 1) La data de 11 aprilie 2008, D.I.I.C.O.T. a fost sesizată despre faptul că, există indicii temeinice că a fost săvârşită/se pregăteşte comiterea infracţiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - heroină -, de către inculpatul C.A.Ş. şi ceilalţi locatari ai imobilului situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3.

Prin Ordonanţa nr. 18 D/2008 din 14 aprilie 2008 a fost autorizată folosirea investigatorului sub acoperire „D.F.” - nume de cod, precum şi a colaboratorului acestuia în persoana numitului „N.D.” - nume de cod, în vederea procurării cantităţilor de 50 grame de heroină de la persoanele în cauză, scopul fiind acela al strângerii datelor privind existenţa infracţiunii şi identificării persoanelor faţă de care există presupunerea că au săvârşit-o.

Totodată, a fost autorizată cumpărarea cantităţii respective de heroină de la persoanele în cauză.

Prin încheierea de şedinţă din 14 aprilie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea de imagini audio/video în mediu ambiental privind activităţile ilicite de trafic de droguri desfăşurate de către inculpatul C.A.Ş. şi alte persoane care intră în legătură infracţională cu acesta, fiind emisă autorizaţia nr. 264/AI/2008, pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 aprilie 2008 la 13 mai 2008.

În perioada 14 aprilie 2008 - 19 aprilie 2008, colaboratorul cu identitate protejată „N.D.” - nume de cod, a achiziţionat de la inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi N.N. un număr de nouă doze de heroină în schimbul sumei de 550 lei.

Astfel, la data de 14 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpata P.C. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,25 grame în schimbul sumei de 100 lei.

2) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 11, inculpata N.N. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,16 grame în schimbul sumei de 100 lei.

3) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 16, în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpaţii C.A.Ş. şi P.C. au vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,13 grame în schimbul sumei de 100 lei.

4) La data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpatul C.A.Ş. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, o doză de heroină în cantitate de 0,32 grame în schimbul sumei de 150 lei.

5) La data de 19 aprilie 2008, în jurul orei 8:30, inculpatul C.A.Ş. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,17 grame în schimbul sumei de 100 lei.

Din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856909 din 15 aprilie 2008, nr. 856932 din 17 aprilie 2008, nr. 856942 din 18 aprilie 2008, nr. 856948 din 18 aprilie 2008 şi nr. 856963 din 21 aprilie 2008 rezultă că, probele ridicate, cu masa de 1,03 grame, conţin heroină şi cofeină, cu precizarea că heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000.

Pe parcursul cercetărilor a rezultat că, în toată această perioadă în care inculpaţii C.A.Ş. şi P.C. aveau ca principală îndeletnicire traficul de droguri, ca unică sursă de procurare a veniturilor, aceştia au pus la dispoziţia consumatorilor atât imobilul în care locuiau, precum şi anexele necesare administrării de droguri (sare de lămâie, fiole din sticlă, seringi hipodermice), respectiv, heroina pe care aceştia şi-o administrau prin injectare în încăperile imobilului.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- procesul-verbal întocmit de organele de poliţie din care rezultă că, în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat, în trafic, în momentul imediat următor părăsirii imobilului situat în Bucureşti, str. C., sector 3, un individ care a fost legitimat şi identificat în persoana numitului D.S., fiul lui N. şi V., născut în Bucureşti, domiciliat în Bucureşti, B-dul D., sect. 3.

Constatându-se că acesta prezenta semnele specifice unei persoane aflate sub influenţa substanţelor halucinogene a fost întrebat cu privire la motivul stării şi manifestării de care dădea dovadă, moment în care, acesta a arătat că, în momentul imediat anterior depistării, şi-a injectat o doză de heroină în imobilul proprietatea familiei C., fapt pentru care, lucrătorii de poliţie l-au însoţit la Spitalul de Urgenţă „Floreasca”, în vederea prelevării de probe biologice.

- buletinul de analiză nr. 661 din 24 aprilie 2008 din care a rezultat că examenul toxicologic al urinei a relevat existenţa cafeinei, nicotinei, codeinei, morfinei şi heroinei.

- declaraţiile numitului D.S. din care rezultă că acesta este consumator de heroină, prin injectare, de o perioadă de aproximativ 6 luni de zile şi în ultimele trei săptămâni s-a aprovizionat de la inculpatul C.A.Ş., iar, în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat de către organele de poliţie la scurt timp după ce părăsise imobilul în care locuia inculpatul C.A.Ş., scopul deplasării la adresa respectivă fiind în vederea achiziţionării a două doze de heroină, cu precizarea că nu a cumpărat decât una de la inculpata P.C. în schimbul sumei de 50 lei, întrucât aceasta din urmă a arătat că nu posedă decât o doză, pentru că restul se aflau la inculpatul C.A.Ş., pe care nu îl putea deranja, întrucât acesta dormea, inculpata comunicându-i că îşi poate administra, prin injectare, doza achiziţionată, sens în care, i-a şi pus la dispoziţie o seringă nouă, sare de lămâie şi o fiolă, cu precizarea că după ce şi-a injectat doza a părăsit imobilul respectiv.

- procesul-verbal întocmit cu ocazia percheziţiei imobilului situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, din menţiunile căruia rezultă că, din primul sertar al unui bufet s-au ridicat două fiole de sticlă sparte ce prezintă urme de ardere la exterior şi urme de substanţă maronie la interior, precum şi 3 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină; sub faţa de masă au fost găsite folii de plastic de formă rotundă specifice confecţionării unor recipiente artizanale aşa-numitele bile de heroină; în profilul metalic al unei plăci de rigips s-a constatat prezenţa unei fiole sparte cu urme de ardere la exterior şi urme de substanţă maronie la interior în care se afla un recipient de mici dimensiuni confecţionat artizanal din folie de plastic lipită la un capăt prin ardere care, la rândul său conţine o substanţă pulverulentă neidentificată precum şi 2 seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină ce prezintă urme de substanţă pulverulentă maronie; lângă pat s-au găsite două seringi hipodermice de 100 ml pentru insulină şi o fiolă spartă ce prezintă urme de ardere la exterior şi urme de substanţă maronie la interior precum şi 2 folii de plastic ce prezintă urme de substanţă pulverulentă neidentificată, vol. III dosar de urmărire penală.

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856993 din 05 mai 2008, din concluziile căruia a rezultat că, pe proba nr. 1, constituită din doua seringi, s-a pus în evidenţă Heroină; pe proba nr. 2, constituită dintr-o folie de material plastic, s-a pus în evidenţă Heroină; pe proba nr. 3, constituită dintr-o fiolă din sticlă, s-a pus în evidenţă Heroină; proba nr. 3b, reprezentând o pulbere într-o folie din plastic, conţine 0,09 grame Heroină în amestec cu Cafeină şi Griseofulvin; pe proba nr. 4, constituită din două seringi, s-a pus în evidenţă Heroină; pe probele nr. 6, 8 şi 9, constituite din trei fiole, s-a pus în evidenţă Heroină, precum şi că pe proba nr. 5, constituită din doua folii, respectiv, proba nr. 7, constituită din trei seringi nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope.

- declaraţiile martorei H.S.A.: „Sunt consumatoare de droguri de aproximativ 7 ani iar în ultima perioadă îmi procuram drogurile de la Ş. pe care l-am cunoscut prin intermediul unui prieten care la rândul său era consumator acum 2 luni. Despre familia lui Ş. cunosc faptul că se ocupă cu traficul de droguri pe raza sectorului 3 tranzacţia realizându-se la domiciliul acestuia, iar în repetate rânduri consumatorii care veneau să cumpere îşi administrau doza forţat în locuinţa acestuia. Menţionez faptul că am cumpărat în mai multe rânduri de la mama sa şi de la concubina N. care locuiesc împreună la adresa sus-menţionată. Precizez faptul că în ultimele două luni cumpăram zilnic 5 doze de heroină pe care o parte o făceam la Ş. şi restul acasă. Revin şi arăt că, în ziua de 24 aprilie 2008, în jurul orelor 9:30, am venit la Ş. pentru a-mi procura doza de heroină şi a-i da banii pentru a-mi lua televizorul lăsat amanet.

- declaraţiile inculpatei P.C. din care rezulta că suma de 200 lei, primită cu ocazia tranzacţiilor, a fost înmânată, ulterior, inculpatului C.A.Ş., cu precizarea că, în mod repetat, acesta din urmă a pus la dispoziţia clienţilor consumatori şi anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) administrării dozelor respective, în imobilul proprietatea inculpatului C.A.Ş.

- declaraţiile martorului A.Ş. din care rezultă faptul că a achiziţionat, în mod repetat, heroină porţionată în doze de la inculpatul C.A.Ş. în schimbul sumei de 50 lei doza, cu precizarea că, în mod repetat şi în baza acordului prealabil al acestuia din urmă, i se puneau la dispoziţie şi anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) după care acesta îşi administra dozele respective în imobilul proprietatea inculpatului.

- declaraţia inculpatei N.N. din 12 mai 2008 în care relatează că a asistat când, în două dintre situaţii, inculpata P.C. a permis mai multor indivizi să-şi administreze drogurile, pe cale injectabilă, în imobilul respectiv.

Curtea constată că, în drept, faptele inculpaţilor: C.A.Ş. care, în primele zile ale lunii mai 2002, a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate cu intenţia de a o determina să presteze activităţi de natură sexuală, şi care, ulterior, a cazat-o, împreună cu coinculpata P.C., în imobilul situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreţine relaţii, de natură sexuală, cu un client, inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafaţa corpului, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul victimei din data de 11 mai 2002, realizează elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunilor de trafic de persoane şi omor calificat, prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., infracţiuni pentru care va dispune condamnarea celor trei apelanţi-inculpaţi.

În ceea ce priveşte incidenta dispoziţiilor art. 175 lit. i) C. pen., Curtea constată că probatoriul administrat în cauză a relevat, în mod neîndoielnic, împrejurarea că, în marea lor parte, actele materiale de violenţă care au cauzat provocarea leziunilor ce au condus la decesul victimei B.M.M. au fost exercitate în împrejurările avute în vedere de dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv, „în public”.

Omorul calificat săvârşit în public a fost reţinut cu referire la art. 152 lit. d) C. pen., în sensul că, a fost săvârşit într-un spaţiu deschis, în curte, la acel moment fiind de faţă mai multe persoane, care nu făceau parte din familie. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 152 lit. d) C. pen., fapta se consideră săvârşită „în public”, atunci când a fost comisă într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepţia reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relaţiilor dintre persoanele participante. Condiţia publicităţii faptei este îndeplinită în ipoteza în care sunt reunite, în acelaşi loc, numeroase persoane, chiar dacă locul respectiv nu reprezintă un spaţiu public.

Astfel, violenţele au fost exercitate în prezenţa, atât a martorilor P.C., B.C.M. şi O.V., persoane care, prin prisma naturii relaţiilor între aceştia din urmă şi coautori, pot fi asociate ca făcând parte doar din anturajul participanţilor şi nu din familia inculpaţilor, ori din categoria prietenilor intimi ai membrilor familiei respective, astfel că, prezenţa tuturor persoanelor la faţa locului nu poate fi considerată ca având caracter de familie.

Mai mult, desfăşurarea violenţelor a fost percepută de către martorii cu identitate protejată F.V. şi C.I., persoane care nu fac parte din anturajul şi nici din familia participanţilor.

Sub aspectul laturii subiective cu care au acţionat participanţii la săvârşirea infracţiunii de omor calificat, Curtea retine că, în ipoteza în care făptuitorul a încetat agresiunea înainte ca victima să-şi fi pierdut cunoştinţa, această atitudine nu are semnificaţia decât că nu a urmărit uciderea acesteia, având reprezentarea morţii victimei ca rezultat, posibil, al actelor sale de violenţă şi manifestând indiferenţă faţă de atare rezultat, inculpaţii comiţând fapta cu intenţia indirectă de a ucide, ceea ce caracterizează, pe linia laturii subiective, infracţiunea de omor. Astfel, cei trei inculpaţi şi-au dat seama că, în lipsa unui ajutor medical imediat, victima ar putea să moară şi au acceptat producerea acestui rezultat.

În considerarea împrejurării că, în prezenta cauză, coautorii au făcut dovada unui grad diferenţiat de contribuţie la săvârşirea faptei de omor calificat, Curtea reţine că există coautorat numai atunci când participanţii acţionează împreună prin desfăşurarea unor activităţi materiale concordante şi când aceştia contribuie, în mod nemijlocit, la săvârşirea faptei, iar acţiunile lor se află într-o unitate indivizibilă. Or, săvârşirea împreună nu poate însemna decât o săvârşire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană - nu şi anterioară - la comiterea faptei.

La aceeaşi concluzie conduce şi raţiunea agravantei legale reţinute în sarcina celor trei inculpaţi, prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., căci numai conlucrarea concomitentă a mai multor persoane la săvârşirea infracţiunii este de natură a spori, în mod obiectiv, eficienţa acţiunii ilicite şi a anihila ori slăbi posibilităţile de apărare ale victimei.

Condiţia simultaneităţii acţiunilor contributive este realizată în cazul coautoratului, deoarece, coautorii conlucrează, întotdeauna, la executarea acţiunii constitutive, la înfăptuirea, în mod nemijlocit, a elementului material al infracţiunii.

Or, în cauză, Curtea a constatat că sunt întrunite condiţiile existenţei coautoratului, atât din punctul de vedere al atitudinii comisive - violenţele fiind exercitate, în mod repetat, de către inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., precum şi de către inculpata P.C., în mod episodic - cât şi din punctul de vedere al atitudinii omisive - după ce victima a căzut în stare de inconştienţă, consecinţă a violenţelor exercitate asupra sa, a fost transportată şi abandonată în beciul locuinţei, la iniţiativa inculpatului C.A.Ş. şi cu acordul coinculpaţilor C.V. şi P.C., după care, a fost lăsată, în aceeaşi stare muribundă, fără a fi sesizate instituţiile medicale care ar fi putut, eventual, să prezerve viaţa victimei, dacă ar fi acţionat în timp util.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C., Curtea constată că violenţele au fost exercitate în prezenţa acesteia; de asemenea, atât martorul O.V., dar şi inculpata B.I. (cu ocazia declaraţiei din data de 13 iunie 2008) au arătat că şi inculpata P.C. a lovit-o pe victimă şi că, ulterior, chiar a încercat, prin efectuarea unei toalete corporale constând în spălarea victimei şi schimbarea de hainele ce purtau urmele violenţelor, să ascundă dovezile faptei săvârşite, toate aceste considerente evidenţiind că actele circumscrise elementului material al laturii obiective au fost de natură să se completeze în cadrul unei acţiuni unice şi că, în mod individual, contribuţia participanţilor a fost concomitentă sau succesivă.

Or, activităţile coautorilor de executare nemijlocită a infracţiunii nu trebuie să fie identice, ci să se completeze într-o activitate unică. În acest sens, în mod constant s-a decis în practica judiciară că sunt acte de coautorat loviturile aplicate, de mai multe persoane, victimei, în cadrul unei hotărâri infracţionale comune, de omor, chiar dacă, nu toate, au fost mortale.

Pentru aceste considerente, Curtea a constatat că nu se poate reţine în sarcina inculpatei P.C. o eventuală complicitate la infracţiunea de omor - astfel cum s-a solicitat - în înţelesul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu atât mai mult cu cât, această formă de participaţie penală secundară constă într-o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii ceea ce presupune că actele de complicitate nu sunt indispensabile comiterii faptei de către autor, iar ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta în timpul executării faptei de către autor.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 176 lit. a) C. pen., Curtea reţine că doctrina juridică a definit cruzimile drept o manifestare de ferocitate de natură să provoace suferinţe chinuitoare şi prelungite şi, în acest caz, omorul este realizat într-un mod care presupune ca victima să fie supusă unor suferinţe mai mari decât cele care însoţesc, de regulă, uciderea unei persoane. Este vorba de o chinuire suplimentară a victimei, chinuire pe care făptuitorul o realizează, în mod deliberat.

În acest sens, în practica judiciară s-a stabilit că multiplele lovituri aplicate victimei, în mod repetat şi cu intensitate, asupra unor zone anatomice diferite, reprezintă omor deosebit de grav comis prin cruzimi.

Curtea a constatat că, prin cruzimi se înţelege nu numai provocarea de suferinţe fizice victimei, ci şi aspectul de ferocitate, ieşit din comun, cu care inculpatul săvârşeşte omorul, trezind în conştiinţa celor ce iau cunoştinţă de această faptă un sentiment de oroare.

Aşadar, practica şi doctrina juridică sunt unanime în a aprecia că sunt întrunite cerinţele omorului deosebit de grav, atunci când suferinţele provocate victimei sunt infinit mai mari decât cele inerente simplei acţiuni de suprimare a vieţii unei persoane, iar rezultatul fatal produs, odată adus la cunoştinţa opiniei publice, provoacă un sentiment adânc de oroare.

În cauză, Curtea a dedus atitudinea subiectivă a inculpaţilor C.A.Ş., C.V. şi P.C. pe baza unor elemente obiective, cum sunt: numărul şi intensitatea loviturilor, perioada, prelungită, în timp, în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi zonele anatomice vitale ce au fost vizate. Or, loviturile, în sine, au fost apte să producă moartea, având caracter letal, aşa încât, cei trei inculpaţi au provocat, în mod conştient, suferinţe victimei şi, chiar dacă nu au urmărit, cel puţin, au acceptat faptul că loviturile pot să-i producă moartea.

În concluzie, Curtea a apreciat că probatoriul administrat în cauză a relevat, fără dubiu, că inculpaţii, în decurs de aproximativ 4 zile, au acţionat asupra victimei prin lovituri care au condus, într-un final, la deces, însă, au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat victimei leziuni extrem de grave şi care erau de natură a determina suferinţe îndelungate, nejustificat de mari, victimei. Mai mult chiar, s-a aruncat asupra victimei cu apă rece, după care, a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Pentru aceste considerente, Curtea a apreciat că, în cauză, este întrunit conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

Având în vedere că se referă la faptă, împrejurarea săvârşirii omorului prin cruzimi se răsfrânge, în condiţiile art. 28 alin. (2) C. pen., asupra participanţilor. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor, numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.

În sfârşit, trebuie menţionat că, atunci când fapta se încadrează în dispoziţiile art. 176 lit. a) C. pen., nu se mai poate aplica circumstanţa agravantă generală, prevăzută de art. 75 lit. b) prima teză C. pen., care se referă la săvârşirea infracţiunii prin acte de cruzime, deoarece, ar fi o dublă valorificare a aceleiaşi împrejurări.

Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpaţii C.A.Ş., P.C., C.V. şi B.I., astfel cum au fost descrise mai sus, în dispoziţiile art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în raport, atât de victima B.M.M., cât şi de martorele P.C. şi B.C.M., toate victime ale traficului de persoane, în accepţiunea Legii nr. 678/2001 modificată, având în vedere şi Decizia nr. 49 din 04 iunie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin care, admiţându-se recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a stabilit că traficul de persoane incriminat prin dispoziţiile art. 12 şi 13 din Legea nr. 678/2001, comis asupra mai multor subiecţi pasivi, în aceleaşi condiţii de loc şi de timp, constituie o infracţiune unică, în formă continuată, iar nu mai multe infracţiuni aflate în concurs.

În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpatul C.V. privind schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina sa, din infracţiunea de trafic de persoane în infracţiunea de proxenetism, Curtea a apreciat-o ca neîntemeiată, în considerarea următoarelor argumente:

Criteriul de diferenţiere între cele două infracţiuni îl constituie existenţa sau absenţa elementului de viciere a poziţiei subiective - a manifestării libere de conştiinţa şi voinţa - a persoanei care se prostituează, viciere realizabilă prin violenţa psihică sau fizică, inducerea în eroare ori orice formă de constrângere.

Din această perspectivă, atunci când elementul de denaturare a factorului subiectiv există, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane. Activităţile ce constituie elementul material al acestei infracţiuni se săvârşesc prin mijloace care presupun, cu necesitate, înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv, în scopul exploatării sexuale a victimei.

Concursul de calificări existent, soluţionat pe baza principiului specialităţii, dă prioritate de aplicare normei speciale, astfel că, încadrarea juridică este reprezentată de art. 12 din Legea nr. 678/2001, cu excluderea art. 329 alin. (2) teza ultimă C. pen. Aceeaşi concluzie se impune utilizând şi criteriul cronologic şi care reprezintă, de regulă, o ilustrare particulară a principiului specialităţii.

Mai mult, probatoriul administrat în cauză a relevat împrejurarea că cele două martore, numitele P.C. şi B.C.M., au fost cumpărate în scopul exploatării sexuale, motiv pentru care, au fost ameninţate şi lovite, având în vedere şi actele medicale existente la dosarul cauzei, respectiv, adresa nr. 5910 din 13 mai 2008 a Spitalului Clinic de Urgenţă „Sfântul Pantelimon” din cuprinsul căreia a rezultat că, la data de 21 decembrie 2002, ora 17:58, martora P.C. s-a prezentat la camera de gardă „Neurochirurgie”, urmare a unei agresiuni, după care, a plecat din camera de gardă, fără avizul medicului.

De asemenea, Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a încadrat juridic faptele săvârşite de inculpaţii C.A.Ş. şi P.C., astfel cum au fost descrise mai sus, în dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ceea ce priveşte solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.C., formulată de către Ministerul Public, din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., Curtea o apreciază ca nefondată, urmând să o respingă ca atare, în considerarea următoarelor argumente:

Prin Sentinţa penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005, rămasă definitivă prin neapelare la data de 24 octombrie 2005, a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, s-a dispus condamnarea inculpatei P.C. la o pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism în formă continuată, cu suspendarea condiţionată a executării pe durata unui termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, constatându-se că inculpata a fost reţinută o perioada de 24 de ore la data de 21 decembrie 2001.

Într-adevăr, faptele săvârşite în anul 2008, respectiv, infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), au fost comise în interiorul termenului de încercare a suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală sus-menţionată, aspect ce ar atrage reţinerea stării de recidivă postcondamnatorii, raportat la aceste două infracţiuni.

Totodată, faptele comise în anul 2002, respectiv, infracţiunile de omor deosebit de grav şi trafic de persoane ar atrage aplicarea prevederilor art. 85 C. pen. referitoare la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare.

Or, potrivit art. 85 C. pen., anulându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei, se aplică dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni prevăzute de art. 34 C. pen.

Curtea a reţinut, însă, că prin Decizia nr. 70 din 15 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi s-a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune, direct, în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă. Raţiunea admiterii acestui recurs în interesul legii a vizat împrejurarea că instanţele de control judiciar nu sunt competente funcţional să efectueze contopirea, direct, în căile de atac, deoarece aceasta nu poate fi dispusă fără a se aprecia însuşi fondul cauzei, apreciere în cadrul căreia instanţa are posibilitatea să aplice un spor de pedeapsă, conform prevederilor art. 34 C. pen.

De asemenea, Curtea a constatat că, prin Decizia nr. 42 din 13 octombrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite a fost admis recursul în interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bacău şi s-a stabilit că, în cazul în care instanţa este învestită, prin acelaşi act de sesizare, cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 C. pen.

În motivarea acestei ultime decizii de recurs în interesul legii s-a arătat că măsura anulării duce la înlăturarea suspendării executării pedepsei, ca şi cum această măsură nici nu ar fi fost pronunţată, făcând, astfel, să nu se poată revoca ceea ce nu mai există la data săvârşirii infracţiunii ulterioare. Înlăturarea prin anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei face să dispară temeiul regimului sancţionator special - cumul aritmetic - bazat pe dispoziţiile art. 83 alin. (1) teza finală C. pen.

În consecinţă, Curtea a constatat că nu poate face aplicarea prevederilor art. 85 C. pen., neputând dispune, direct, în calea de atac a apelului, contopirea pedepselor, conform art. 34 C. pen. şi, implicit, deducerea reţinerii inculpatei. Totodată, Curtea nu poate face aplicarea prevederilor art. 83 alin. (1) teza finală C. pen., aşa încât, reţinerea, formală, a stării de agravare a răspunderii penale prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. nu se justifică, atâta timp cât nu se poate aplica tratamentul sancţionator al stării de recidivă. De altfel, mecanismul de individualizare a pedepsei în cazul recidivei postcondamnatorii se realizează, ca şi în cazul concursului de infracţiuni, în doi timpi, prin efectuarea a două operaţii succesive.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor C.A.Ş., P.C. şi C.V., Curtea va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) constând în:

- dispoziţiile părţii generale a Codului penal incidente în cauza dedusă judecăţii, reţinând, în acest sens, prevederile referitoare la pedeapsă, în general, respectiv, dispoziţiile prin care sunt definite scopul şi funcţiile pedepsei (art. 52 C. pen.); prevederile din partea generală care, în ansamblu, concură la stabilirea cadrului general al individualizării, în speţă, forma consumată şi, respectiv, continuată, în care s-au realizat infracţiunile; contribuţia adusă la săvârşirea faptelor în calitate de coautori; reglementările referitoare la circumstanţa agravantă prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen., la cauza de agravare a răspunderii penale constând în infracţiunea continuată, dar şi la cauzele de modificare a pedepsei, în speţă, concursul de infracţiuni reglementat de dispoziţiile art. 33, 34 C. pen.;

- limitele de pedeapsă fixate în partea specială a Codului penal şi în legea specială, în speţă, reţinând cauzele de agravare care sporesc gradul de pericol social al faptelor, pedeapsa legală urmează a fi stabilită spre maximul special prevăzut de lege.

De asemenea, Curtea a reţinut că, atunci când, pentru infracţiunea săvârşită, legea prevede pedepse principale alternative, în cauză, este vorba despre infracţiunea de omor deosebit de grav, potrivit art. 72 alin. (2) C. pen., criteriile de individualizare au de îndeplinit o dublă funcţie, în sensul că, urmează a fi folosite la efectuarea a două operaţii succesive.

Pedepsele alternative apar, astfel, ca o formă specială a sancţiunii relativ determinate cuprinzând două sau mai multe genuri de pedepse, fiecare dintre ele fiind, la rândul său, relativ determinată.

În consecinţă, pentru a putea aplica o pedeapsă care să corespundă pericolului social concret al faptei şi periculozităţii făptuitorului, instanţa trebuie, mai întâi, să se fixeze asupra uneia dintre cele două pedepse alternative, ţinând seama de toate criteriile de individualizare a pedepsei, inclusiv, în speţă, de circumstanţele agravante.

După aceea, una dintre pedepse, odată aleasă - pedeapsa alternativă aleasă trebuind a fi indicată, în mod expres, în conţinutul hotărârii, pentru a se da, astfel, posibilitate instanţei superioare să exercite dreptul său de control asupra legalităţii şi temeiniciei pedepsei aplicate - instanţa trebuie să facă abstracţie de existenţa celeilalte şi să procedeze la individualizarea ei.

- raportul dintre gradul de pericol social al faptei şi persoana inculpaţilor, urmând a avea în vedere criteriile, atât obiective, cât şi subiective, statuate de dispoziţiile art. 18¹ alin. (2) C. pen.

- raportul dintre gradul de pericol social al faptei şi împrejurările care agravează răspunderea penală.

În speţă, Curtea s-a orientat, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa principală alternativă a detenţiunii pe viaţă, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., respectiv, la pedeapsa închisorii, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru inculpata P.C.

În ceea ce priveşte infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi 2 din Legea nr. 678/2001, Curtea va aplica fiecăruia dintre inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V. câte o pedeapsă cu închisoarea, orientată spre maximul special prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Infracţiunile reţinute în sarcina celor trei apelanţi-inculpaţi sunt de o gravitate extremă, atât prin urmările pe care le-au avut, dar şi prin consecinţele pe care le-ar fi putut avea asupra victimelor exploatate sexual.

Curtea a avut în vedere, la individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpaţilor, atât aspectele, de ordin general, reţinute mai-sus, cât şi gradul extrem de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite reieşit din modul şi mijloacele de comitere a infracţiunilor, în funcţie de importanţa valorii sociale vătămate - dreptul la viaţă, în cazul infracţiunii de omor, respectiv, dreptul la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei de sex feminin, în cazul infracţiunii de trafic de persoane - şi de urmarea produsă - moartea victimei - sau de urmările care s-ar fi putut produce, în cazul faptei de trafic de persoane.

Totodată, în cauză, este vorba de infracţiuni de violenţă, şi anume, omor deosebit de grav - săvârşit printr-o acţiune violentă, comisă în mod neomenesc, nemilos, cu ferocitate, care a inspirat oroare, groază, atât victimei, căreia i s-au provocat suferinţe fizice deosebite, prelungite în timp, cât şi persoanelor în a căror prezenţă s-au produs cruzimile, dar şi persoanelor care au aflat, pe alte căi, despre modul în care s-a comis omorul - şi trafic de persoane, ocazie cu care au fost exploatate sexual, prin violenţă şi ameninţare, mai multe persoane de sex feminin.

De asemenea, Curtea a avut în vedere împrejurarea că infracţiunea de trafic de persoane a fost comisă în starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată (trei victime), iar infracţiunea de omor deosebit de grav a fost săvârşită de trei persoane împreună - circumstanţa agravantă legală prevăzută de art. 75 lit. a) C. pen.

Curtea a mai avut în vedere şi personalitatea inculpaţilor, ţinând cont de: dezvoltarea psiho-fizică a acestora, de pregătirea lor profesională, de condiţiile de viaţă, de atitudinea în societate şi în familie a inculpaţilor, atitudinea avută după săvârşirea infracţiunii, faţă de victima infracţiunii, în faţa organelor de urmărire penală, dar şi în faţa instanţelor de judecată.

În acest sens, Curtea a reţinut următoarele:

Inculpatul C.A.Ş. este absolvent a 11 clase, stagiul militar nesatisfăcut, are un copil minor, nu este cunoscut cu antecedente penale, nu avea o ocupaţie şi niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de droguri de mare risc şi traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existenţă pentru inculpat, era cunoscut, în comunitate, ca o persoană extrem de violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendinţe antisociale, impulsive şi la instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că, după multiplele lovituri pe care inculpatul, dar şi ceilalţi doi coinculpaţi, le-au aplicat victimei, aceasta din urmă a fost lăsată, într-un beci, să moară. De altfel, cu ocazia ascultării sale, inculpatul a negat, în mod constant, că ar fi avut vreo contribuţie la uciderea victimei ori la comiterea faptei de trafic de persoane.

Inculpata P.C. este absolventă a 8 clase, a mai fost condamnată, anterior, pentru comiterea unei infracţiuni de proxenetism, nu avea o ocupaţie şi niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de droguri de mare risc şi traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existenţă pentru inculpată, era cunoscută, în comunitate, ca o persoană violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendinţe antisociale şi impulsive şi conturate tendinţe la instabilitate psihică, dar nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale.

Cu ocazia audierilor, apelanta-inculpată a negat, în mod constant, că ar fi avut vreo contribuţie la uciderea victimei ori la comiterea faptei de trafic de persoane.

Inculpatul C.V. este absolvent a 7 clase, stagiul militar nesatisfăcut, are şase copii minori, cunoscut cu o bogată activitate infracţională consecinţă a pronunţării unor condamnări pentru fapte de altă natură decât cele din prezenta cauză şi care nu sunt de natură să atragă starea de recidivă, nu avea o ocupaţie şi niciun loc de muncă la data comiterii faptelor, traficul de persoane constituind o sursă de procurare a mijloacelor de existenţă pentru inculpat, era cunoscut, în comunitate, ca o persoană violentă, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendinţe antisociale şi impulsive, conturate tendinţe la instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

Cu ocazia audierilor, apelantul-inculpat a negat, în mod constant, existenţa vreunei contribuţii la uciderea victimei, iar cu privire la infracţiunea de trafic de persoane a recunoscut, în cele din urmă, gradul său de participaţie.

Nu în ultimul rând, Curtea a reţinut că, după multiplele lovituri pe care inculpatul, inclusiv cu ajutorul unei bâte, dar şi ceilalţi doi coinculpaţi, le-au aplicat victimei, aceasta din urmă a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Cele două infracţiuni sus-menţionate, de o gravitate deosebită, coroborate cu atitudinea inculpaţilor care nu au recunoscut săvârşirea faptelor - cu excepţia inculpatului C.V. care a recunoscut „nuanţat” comiterea infracţiunii de trafic de persoane - dovedesc că aceştia nu-şi asumă responsabilitatea pentru propriile lor acţiuni.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că se impune majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile sus-menţionate, pedepse care să fie situate la limita maximului superior, şi, astfel, să sancţioneze, cu adevărat, acţiunile întreprinse de către aceştia şi să reprezinte un exemplu, atât pentru inculpaţi, cât şi pentru opinia publică.

Faţă de datele personale ale inculpaţilor C.A.Ş. şi C.V., având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar şi stările şi circumstanţele în care au fost comise faptele, Curtea a apreciat că scopul educativ şi preventiv al pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unor pedepse cu detenţiunea pe viaţă, în ceea ce priveşte infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., şi, respectiv, cu închisoarea, orientate spre maximul special prevăzut de lege, pentru infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută şi pedepsită de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C., Curtea apreciază că scopul educativ şi preventiv al pedepselor, prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins, în condiţii optime, numai prin aplicarea unor pedepse cu închisoarea, orientate spre maximul special prevăzut de lege, pentru fiecare din cele două infracţiuni.

Instanţa nu s-a orientat, în privinţa acestei inculpate, asupra pedepsei alternative a detenţiunii pe viaţă, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, ţinând seama, în mod exclusiv, de vârsta inculpatei şi de starea sa de sănătate, însă, urmare a concursului real de infracţiuni constatat, va aplica acesteia un spor de pedeapsă orientat spre maximul general prevăzut de lege.

Cu privire la celelalte infracţiuni reţinute în sarcina apelanţilor-inculpaţi C.A.Ş. şi P.C., respectiv, infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din aceeaşi lege, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), Curtea a constatat că, în mod temeinic, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume, limitele de pedeapsă prevăzute în textele de lege incriminatorii, împrejurările concrete în care au fost săvârşite faptele, gravitatea faptelor comise şi circumstanţele personale, aşa încât, reindividualizarea pedepselor aplicate acestor inculpaţi, în sensul reducerii sau majorării cuantumului acestora.

Astfel, Curtea a avut în vedere starea de agravare a răspunderii penale constând în forma continuată în care au fost săvârşite ambele infracţiuni, gradul ridicat de pericol social al faptelor, dar şi atitudinea procesuală a inculpaţilor, motiv pentru care, a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor, de către instanţa de fond, sunt apte să satisfacă exigenţele art. 52 C. pen.

Totodată, Curtea a constatat că nu poate aplica inculpaţilor C.A.Ş. şi C.V. pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 53 pct. 2 lit. b) C. pen., deoarece aceştia nu au calitatea cerută de dispoziţiile art. 67 alin. (2) C. pen., de „condamnaţi militari şi rezervişti”, inculpaţii neavând stagiul militar satisfăcut.

În ceea ce o priveşte pe apelanta-inculpată B.I., Curtea a reţinut că, în mod corect, instanţa de fond a dispus condamnarea acesteia pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, faptă care există şi a fost săvârşită, de către inculpată, cu vinovăţia cerută de lege, raportat la declaraţiile celor două martore, P.C. şi B.C.M., care au arătat că au fost cazate de către inculpata B. şi prin ameninţări şi violenţe au fost obligate să practice prostituţia, inculpata împreună cu alţi inculpaţi din prezenta cauză beneficiind de serviciile prestate de către acestea.

Din punctul de vedere al circumstanţelor atenuante, instanţa de fond a aplicat, deja, circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., reţinând conduita anterioară bună a inculpatei B.I. relevată de lipsa antecedentelor lor penale, cu consecinţa coborârii pedepsei sub minimul special prevăzut de legea specială. În ceea ce priveşte circumstanţa prevăzută de art. 74 lit. c) din C. pen., Curtea a apreciat că această circumstanţă atenuantă judiciară nu este incidenţă în cauză, în condiţiile în care inculpata nu a recunoscut săvârşirea faptei, aşa cum a fost reţinută prin actul de sesizare a instanţei şi cum a fost dovedită prin probatoriul administrat în cauză.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a dispus suspendarea sub supraveghere, avându-se în vedere că, raportat la întregul complex de factori care dovedesc existenţa faptei şi vinovăţia inculpatei, se impune, totuşi, pentru prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, supunerea inculpatei la respectarea anumitor obligaţii.

Aşa fiind, în mod judicios, instanţa de fond a reţinut atitudinea procesuală a inculpatei B.I., de descriere a faptelor petrecute în anul 2002 şi de prezentare a contribuţiei fiecărui participant, astfel încât, apelanta-inculpată a contribuit, alături de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, la stabilirea vinovăţiei apelanţilor-inculpaţi C.A.Ş., P.C. şi C.V., în raport de infracţiunea a cărei victimă a fost B.M. şi a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins, fără privarea de libertate a acesteia, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpată şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpata nu va mai săvârşi infracţiuni, astfel că s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 86¹ C. proc. pen.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei, Curtea a reţinut că, într-adevăr, partea vătămată minoră, fiica victimei, numita B.R., la instanţa de fond, nu a fost citată, iar reprezentantul legal al acesteia, mama victimei, numita B.M., a fost citată la o adresă greşită, astfel încât, judecarea cauzei la instanţa de fond a avut loc în lipsa unor părţi nelegal citate.

Potrivit art. 17 alin. (1) C. proc. pen., acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu, când cel vătămat este o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, iar conform alineatului 3 din acelaşi articol, instanţa este obligată să se pronunţe, din oficiu, asupra reparării pagubei şi a daunelor morale, chiar dacă persoana vătămată nu este constituită parte civilă.

Ori, din examinarea actelor depuse la dosarul de urmărire penală, Curtea a constatat că, se află, în xerocopie, paşaportul victimei seria 0007, din care rezultă că victima B.M.M. avea un copil minor în întreţinere, pe numita B.R., născută la data de 02 octombrie 1993.

La dosarul instanţei de apel a fost depusă o cerere de constituire ca părţi civile, a numitelor B.M. şi B.R., cu suma de 100.000 lei, reprezentând daune morale.

Nulităţile absolute sunt acelea care se aplică în cazul nerespectării unor anumite norme procesuale individualizate în art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar nulităţile relative sunt incidente în cazul încălcării oricărei alte dispoziţii legale decât cele prevăzute în art. 197 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea a constatat că nu orice încălcare a legii poate conduce la anularea actului astfel îndeplinit. În acest sens, în art. 197 alin. (1) C. proc. pen., se arată că încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Ori, Curtea a apreciat că vătămarea adusă părţilor poate fi înlăturată, fără anularea actului, astfel îndeplinit, prin soluţionarea acţiunii civile, direct, în faza căii de atac a apelului.

Curtea a constatat că, în cauză, sunt întrunite, cumulativ, condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, prevăzute de art. 998 şi următoarele C. civ., şi anume: infracţiunea de omor deosebit de grav a cauzat un prejudiciu moral fiicei victimei; între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul cerut a fi acoperit există o legătură, directă, de cauzalitate; prejudiciul este cert, sigur, atât sub aspectul existenţei sale, cât şi sub aspectul posibilităţilor de evaluare şi nu a fost reparat.

Dauna morală constă, tocmai, în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare, iar, în cazul de faţă, repararea daunelor morale trebuie acordată fiicei victimei, în vârstă de numai opt ani, la data faptei - care se afla în îngrijirea, exclusivă, a mamei decedate.

De asemenea, Curtea a constatat că întinderea unei atari despăgubiri este pe deplin justificată, în cuantumul solicitat, având în vedere datele cauzei - calitatea de rudă apropiată a victimei, unica fiică, vârsta fragedă a acesteia la data când şi-a pierdut mama, care reprezenta singurul său suport părintesc şi a cărei viaţă a fost curmată, în mod tragic.

Faţă de considerentele expuse anterior, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, va desfiinţa, în parte, sentinţa penală atacată, numai cu referire la inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. şi rejudecând în fond:

1. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ş. de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv,

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.A.Ş. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), va condamna pe inculpatul C.A.Ş. la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., va contopi pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.A.Ş., în fond şi apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2008 la zi, constatând că, instanţa de fond a omis să deducă şi reţinerea acestuia, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menţine arestarea preventivă a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

2. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi, respectiv,

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpata P.C. la pedeapsa de 25 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale, apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatei, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), va condamna pe aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale, apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatei, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., va contopi pedepsele aplicate faţă de inculpata P.C., în fond şi apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, pe care o va spori cu 5 ani, urmând să execute, în final, pedeapsa de 30 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., va interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 24 aprilie 2008, la zi, constatând că, instanţa de fond a omis să deducă şi reţinerea acesteia, pe o perioadă de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menţine arestarea preventivă a inculpatei, având în vedere că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

3. Va descontopi pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de: 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., va condamna pe inculpatul C.V. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), va condamna pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., apreciind că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana inculpatului, această pedeapsă este necesară a fi aplicată într-un cuantum orientat spre maximul general prevăzut de lege.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. a) C. pen., va contopi pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), va deduce perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2008, la zi, constatând că, instanţa de fond a omis să deducă şi reţinerea acesteia, pe o perioada de 24 de ore, începând cu data de 24 aprilie 2008.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., va menţine arestarea preventivă a inculpatului, apreciind că temeiurile care au determinat arestarea impun, în continuare, privarea sa de libertate.

În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 14 alin. (5) C. proc. pen. în referire la art. 998 şi următoarele C. civ., va obliga inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON, respectiv, 23.800 euro, cu titlu de despăgubiri civile constând în daune morale, către partea civilă B.R.

Va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

În baza art. 334 C. proc. pen., va respinge, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.A.Ş., P.C., C.V. şi B.I.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 32/A din 08 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti împotriva Sentinţei penale nr. 317 din 07 aprilie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. 23630/3/2008.

S-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală atacată, numai cu referire la inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. şi rejudecând în fond:

1. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ş. de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.A.Ş. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.A.Ş., în fond şi apel, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatului de la 24 aprilie 2008 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

2. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de:

- 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de către Ministerul Public din infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi din infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., ca nefondată.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata P.C. la pedeapsa de 25 de ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 12 alin. (1) şi 2 lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnată aceeaşi inculpată la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe o durată de 10 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate faţă de inculpata P.C., în fond şi apel, urmând ca aceasta să execute pedeapsa cea mai grea de 25 de ani închisoare, pe care o sporeşte cu 5 ani, urmând să execute, în final, pedeapsa de 30 de ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe lângă fiecare pedeapsă principală şi pe lângă pedeapsa rezultantă.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive a inculpatei de la 24 aprilie 2008, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatei.

3. S-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. de 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, în pedepsele componente de: 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi 15 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pe care le-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate faţă de inculpatul C.V., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2008, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., au fost obligat inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 100.000 RON respectiv 23.800 euro către partea civilă B.R., domiciliată în Arad, str. P., judeţul Arad.

Au fost menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate.

Au fost respinse, ca neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice, formulate de inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V.

S-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii C.A.Ş., P.C., C.V. şi B.I.

Au fost obligaţi inculpaţii P.C. şi C.V. la câte 300 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

A fost obligat inculpatul C.A.Ş. la plata sumei de 700 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărător din oficiu în cuantum de 400 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

A fost obligată inculpata B.I. la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.

III. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii B.I., C.A.Ş., P.C. şi C.V.

În recursul declarat de Parchet s-a criticat, în primul rând, modalitatea în care i-a fost aplicată pedeapsa inculpatei P.C., întrucât faptele pentru care aceasta a fost trimisă în judecată au fost săvârşite în anul 2002 şi în anul 2008, între cele două fapte intervenind o condamnare cu suspendare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism.

A arătat că, deşi în faţa Curţii de Apel Bucureşti a fost ridicată problema greşitei stabiliri a pedepsei inculpatei, instanţa a refuzat să reţină starea de recidivă a acesteia pentru infracţiunile săvârşite în anul 2008, să anuleze suspendarea executării pedepsei ce fusese aplicată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti şi să facă concursul între aceste infracţiuni în conformitate cu dispoziţiile legii, menţionând că există o decizie a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care se dispune că nu se poate efectua un concurs în apel sau direct în recurs.

A susţinut că modalitatea în care a apreciat Curtea de Apel Bucureşti să aplice pedeapsa inculpatei, nereţinând starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. pentru infracţiunile de trafic de droguri pentru care inculpata a fost trimisă în judecată, este una greşită, aceasta şi pentru că Decizia nr. 70/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu era aplicabilă situaţiei din speţă.

În acest sens a apreciat că în cauză instanţa trebuia să dispună, în temeiul art. 85 C. pen., anularea suspendării pedepsei ce fusese aplicată de Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, să aplice dispoziţiile privind recidiva şi concursul de infracţiuni şi să aplice inculpatei o pedeapsă rezultantă pentru întreaga activitate infracţională.

Pe de altă parte, a criticat hotărârea pronunţată în cauză pentru greşita individualizare a pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor C.A.Ş. şi C.V., apreciind că, faţă de modalitatea concretă în care aceştia au acţionat şi faţă de rezultatul socialmente periculos al săvârşirii faptelor, s-ar impune în mod rezonabil concluzia că aceste persoane nu sunt în măsură să aprecieze asupra modului în care este guvernată ţara şi să-şi exprime părerea cu privire la alegerea corpului legislativ, motiv pentru care a solicitat aplicarea cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie şi a dreptului de a alege.

În recursul declarat de inculpata B.I., decizia a fost criticată ca neîntemeiată, invocându-se cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., apreciind că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei, referindu-se atât la cuantumul pedepsei, cât şi la termenul de încercare stabilit de instanţă la 8 ani. A menţionat că acest termen este prea exigent şi că obligaţiile ce trebuie îndeplinite în această perioadă de timp îi îngreunează inculpatei o eventuală activitate la locul de muncă.

Prin urmare, a solicitat să se dea o mai mare eficienţă dispoziţiilor art. 74 - art. 76 C. pen., să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatei, dar şi termenul de încercare stabilit de instanţă.

În recursul declarat de inculpata P.C., decizia a fost criticată ca netemeinică, solicitându-se ca, în baza art. 385⁹ pct. 18 raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., să se dispună achitarea acesteia pentru infracţiunile de omor deosebit de grav, trafic de persoane şi punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul de droguri.

A arătat că din probele administrate în cauză rezultă că nu se poate reţine în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunii de omor, precizând că situaţia de fapt a fost corect reţinută, dar în apel s-a reţinut în sarcina inculpatei săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, faţă de împrejurarea că aceasta ar fi fost prezentă şi ar fi văzut pe inculpatul C.A.Ş. lovind victima.

A mai susţinut că nu se poate reţine în sarcina inculpatei nici infracţiunea prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000, întrucât locuinţa nu îi aparţinea acesteia, ci inculpatului C.A.Ş.

Cu privire la infracţiunea de trafic de droguri, a arătat că inculpata a recunoscut săvârşirea acesteia, pedeapsa fiind corect individualizată.

În subsidiar, a solicitat menţinerea sentinţei instanţei de fond prin care inculpatei P.C. i-a fost aplicată pedeapsa de 15 ani închisoare pentru omor calificat.

În recursul declarat de inculpatul C.V., decizia recurată a fost atacată ca netemeinică prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. şi, respectiv, ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., solicitându-se în principal achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de omor, iar în al doilea rând schimbarea încadrării juridice a faptei, precizând că în mod greşit Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că în speţă s-a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav.

A arătat că instanţele au reţinut în mod eronat că inculpatul C.V. ar fi avut contribuţie la uciderea victimei, având în vedere că din probele administrate a rezultat că acesta nu a participat efectiv la aplicarea de lovituri, la relele tratamente exercitate asupra victimei şi că inculpatul se afla din întâmplare în acea zi la domiciliul fratelui său, C.A.Ş.

A mai susţinut că situaţia de fapt este denaturată de martori, nu cu rea-credinţă, ci din cauza trecerii timpului şi că, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor principali - cele două prostituate, inculpatul C.V. nu a avut de-a face cu victima, inculpatul C.A.Ş. fiind cel care a lovit-o în mod repetat.

De asemenea, a subliniat că declaraţia martorului sub identitate protejată F.V., care îl încriminează pe inculpatul C.V., nu se coroborează cu nicio altă probă din dosar.

În recursul declarat de inculpatul C.A.Ş. s-a învederat instanţei că acesta este autorul infracţiunii de omor, că a participat singur la comiterea faptei, neexistând alţi participanţi şi că victima a decedat după o săptămână, aceasta având şi antecedente medicale.

În principal, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din omor deosebit de grav în omor simplu.

În subsidiar, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei, pe care a apreciat-o ca fiind exagerată.

Examinând actele şi lucrările dosarului, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpaţii C.A.Ş., P.C. şi C.V., în raport de motivele de critică invocate şi de cazurile de casare sus-indicate, Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, are în vedere că totalitatea acestor recursuri se privesc ca fondate şi urmează a fi admise ca atare, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., iar recursul declarat de inculpata B.I. se priveşte ca nefondat şi va fi respins în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

1.a Sub aspectul primului motiv de critică invocat în recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin care se tinde la înlăturarea nelegalităţii din decizia de apel a recidivei postcondamnatorii prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen. în sarcina inculpatei P.C., Înalta Curte are în vedere pertinenţa acestuia.

Se reţine cu titlu de premisă că inculpata P.C. a fost trimisă în judecată şi condamnată pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi trafic de persoane în cursul anului 2002 şi pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi de punere la dispoziţie a locuinţei pentru consumul ilicit de droguri în cursul lunii aprilie 2008.

Din cuprinsul fişei de cazier judiciar şi a copiei hotărârii aflate la dosarul Curţii de Apel Bucureşti reiese că inculpata P.C. a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 5064/2005 al Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti (definitivă prin neapelare la data de 24 octombrie 2005) la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare cu aplicarea art. 81 - art. 82 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., termenul de încercare fiind de 3 ani şi 6 luni; de asemenea, s-a constatat că inculpata a fost reţinută la data de 21 decembrie 2001.

Conform art. 37 lit. a) C. pen., există recidivă postcondamnatorie când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de 1 an.

Infracţiunile prevăzute de art. 2 şi 5 din Legea nr. 143/2000 au fost săvârşite de către inculpata P.C. în cursul lunii aprilie 2008, în interiorul termenului de încercare stabilit prin Sentinţa penală nr. 1345/2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, termen de încercare care se împlinea la 23 aprilie 2009 şi cum sunt întrunite toate condiţiile prescrise de legiuitor relativ la starea de recidivă trebuiau reţinute dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen.

Întrucât înainte de rămânerea definitivă a Sentinţei penale nr. 1345/2005 a Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, inculpata P.C. a săvârşit infracţiunea de omor deosebit de grav şi trafic de persoane (anul 2002), devine incidenţă în cauză interpretarea obligatorie dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia penală nr. 42/2008.

Conform acestei decizii, în cazul în care instanţa este învestită prin acelaşi act de sesizare cu judecarea a două infracţiuni intenţionate, săvârşite de acelaşi inculpat, dintre care una anterior şi cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, sunt aplicabile exclusiv dispoziţiile art. 85 C. pen.

Pedeapsa ce va fi executată va fi determinată astfel:

- se vor aplica pedepse pentru fiecare dintre cele două infracţiuni deduse judecăţii;

- se va dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei pronunţate anterior;

- se va contopi, potrivit regulilor de la concursul de infracţiuni, pedeapsa a cărei executare a fost iniţial suspendată condiţionat cu pedeapsa care a atras anularea acesteia.

Pedeapsa rezultantă, astfel determinată, se va contopi, după caz, conform regulilor prevăzute de recidiva postcondamnatorie sau pluralitatea intermediară, cu cea stabilită pentru fapta săvârşită în termenul de încercare, putându-se adăuga un spor de pedeapsă.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 70/2007 a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi a stabilit că instanţele de control judiciar nu pot dispune, direct în căile de atac, contopirea pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecării cu pedepsele aplicate infracţiunilor concurente pentru care există o condamnare diferită în cazul în care contopirea nu a fost dispusă de prima instanţă.

Instanţa de apel, având în vedere deciziile mai sus menţionate, a constatat că nu poate face aplicarea art. 85 C. pen. întrucât nu poate dispune direct contopirea pedepselor în calea de atac, iar reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. ar fi formală întrucât nu poate aplica tratamentul sancţionator al stării de recidivă.

Raţionamentul instanţei este greşit pentru următoarele considerente:

Decizia nr. 70/2007 pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu este incidenţă în cauză, întrucât din cuprinsul motivării ei rezultă că îşi găseşte aplicabilitatea doar în cazurile în care direct, în căile de atac, se solicită contopirea pedepsei aplicate printr-o hotărâre definitivă cu pedeapsa aplicată pentru infracţiunea care face obiectul judecăţii, fără ca instanţa de fond să cunoască despre existenţa acestei condamnări. În această situaţie, contopirea fiind oricum facultativă pentru instanţa de fond, vor deveni incidente dispoziţiile art. 449 C. proc. pen.

Situaţia este diferită însă atunci când în cauză trebuie aplicate alte instituţii decât cea a contopirii, care sunt prioritare şi obligatorii cum ar fi cea a anulării suspendării condiţionate a pedepsei în situaţia în care inculpatul este judecat pentru o infracţiune concurentă cu infracţiunea pentru care i s-a aplicat suspendarea condiţionată a executării pedepsei.

În aceste ipoteze, s-a considerat că oricare instanţă (de fond, de control judiciar) trebuie să efectueze contopirea ca efect al anulării pedepsei, al reţinerii stării de recidivă etc. întrucât este obligată să stabilească corect situaţia juridică a inculpatului în aceste faze ale judecăţii.

Astfel, omisiunea instanţei de fond/apel de a dispune anularea, reţinerea stării de recidivă din diferite cauze, constituie motive de nelegalitate ale hotărârilor pronunţate care trebuie îndreptate în căile de atac ţinând cont, bineînţeles, de regula non reformatio in pejus.

Interpretarea dată de instanţă deciziei mai sus menţionate este contrară acesteia, dar şi normelor de procedură penală.

Decizia pronunţată în recursul în interesul legii se referă la contopirea unei pedepse cu închisoarea aplicată pentru o infracţiune concurentă cu cea care se judecă întrucât se face trimitere la dispoziţiile art. 36 alin. (1) C. pen. şi art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. (contopire pedepse) şi nu la dispoziţiile art. 85 C. pen. şi art. 447 alin. (1) C. proc. pen.

De asemenea, dacă s-ar îmbrăţişa opinia instanţei ar însemna ca probabil, mergând mai departe cu raţionamentul, să se apeleze la dispoziţiile C. proc. pen. privind executarea care sunt incidente atunci când nu s-au cunoscut iniţial de către instanţă anumite împrejurări care ar fi putut schimba hotărârea la momentul judecării cauzei.

Or, în situaţia dată instanţa a cunoscut aceste împrejurări dar nu le-a valorificat, lăsându-se instanţelor de executare stabilirea situaţiei juridice a inculpatei ceea ce contravine normelor de procedură penală.

În consecinţă, pentru argumentele de mai sus, se impune reţinerea dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen. raportat la infracţiunile prevăzute de art. 2 alin. (1), (2) şi art. 5 din Legea nr. 143/2000, săvârşite de către inculpata P.C. în luna aprilie 2008 şi stabilirea pedepsei în conformitate cu Decizia nr. 42/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite.

1.b. Sub aspectul motivului secund de critică invocat în recursul procurorului prin care se invocă greşita individualizare a pedepselor complementare şi accesorii aplicate inculpaţilor C.A.Ş., P.C. şi C.V., Înalta Curte are în vedere lipsa de pertinenţă a acestuia.

Cu titlu de premisă, se reţine că ambele instanţe, prin hotărârile atacate, au interzis inculpaţilor ca pedeapsă complementară şi pedeapsă accesorie, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Prin art. 71 C. pen., în conţinutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, se prevede la alin. 2 că: „o condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii, atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei”.

În cadrul alin. (3) al aceluiaşi articol, se precizează că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d), e) C. pen. se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă.

Aceste dispoziţii au fost interpretate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite prin Decizia nr. 74/2007, în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - lit. c) C. pen., nu se face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen.

Aceste modificări legislative şi interpretarea dată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie evidenţiază necesitatea analizării în fiecare caz în parte a limitelor în care poate fi restrâns exerciţiul dreptului fundamental de a alege şi proporţionalitatea cu situaţia care a determinat această restrângere.

Deşi inculpaţii nominalizaţi C.A.Ş., P.C. şi C.V. au fost condamnaţi pentru infracţiuni extrem de grave, respectiv omor deosebit de grav, trafic de persoane, trafic de droguri, Înalta Curte are în vedere că, faţă de împrejurările concrete în care au fost comise faptele imputate celor trei inculpaţi, nu sunt elemente care să justifice şi aplicarea faţă de aceştia cu titlu de pedeapsă complementară şi accesorie şi interzicerea dreptului de a alege prevăzut de art. 64 lit. a) teza I C. pen.

2. Sub aspectul motivului comun de critică invocat de recurenţii inculpaţi P.C. şi C.V. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. prin care se tinde la achitare, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere lipsa de pertinenţă a acestuia.

Astfel, cu titlu de premisă se reţine că incidenţa cazului de casare sus-menţionat vizează situaţia existenţei unei contracţii esenţiale, intrinseci, necontroversate şi manifeste între actele, lucrările şi piesele dosarului şi soluţia de condamnare dispusă în cauză, ceea ce nu este cazul în speţă.

Înalta Curte reţine în propriul său demers analitic că instanţa de fond, prin sentinţa pronunţată, menţinută prin decizia instanţei de apel, a efectuat un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv procesele-verbale de cercetare la faţa locului şi planşa foto aferentă, fotocopie de pe paşaportul victimei din care rezultă că aceasta a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu, la data de 01 mai 2002, procesele-verbale întocmite cu ocazia consemnării declaraţiilor martorilor P.C., B.C.M. şi ale învinuitei B.I., declaraţiile olografe şi pe formular ale inculpaţilor C.A.Ş., P.C., C.V. şi ale învinuitului C.M.A., declaraţiile martorilor D.G., T.A., I.M., I.M., G.S., G.E., N.C., A.I., G.A., B.E.F., dovada întocmită cu ocazia restituirii către numita B.M. a mai multor obiecte aparţinând victimei, declaraţiile numitei B.M., procesele-verbale întocmite cu ocazia verificărilor efectuate la Spitalul de Urgenţă „Floreasca”, planşele foto aferente şi fişa de internare, raportul medico-legal din 16 octombrie 2002, înscrisul original întocmit în limba turcă, eliberat de către Spitalul Haseki din Turcia precum şi traducerea legalizată a acestuia, suplimentul raportului medico-legal din 16 octombrie 2002, înregistrat sub nr. A 3/733/4 din 16 iunie 2004, cerere formulată de C.C. şi procesul-verbal întocmit cu ocazia discuţiilor purtate cu acesta, declaraţiile martorelor P.C. şi B.C.M., audiate la momentul respectiv în calitate de învinuite, declaraţiile martorului O.V., declaraţiile inculpatei P.C., audiată la data respectivă în calitate de martoră, procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.A.Ş. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei P.C. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.V. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.M.A. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei B.I. de către martora P.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a victimei B.M.M. de către martora P.C., declaraţia martorului asistent I.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.A.Ş. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei B.I. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei P.C. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.V. de către martorul O.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a victimei B.M.M. de către martorul O.V., declaraţia martorului asistent M.I.C., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.A.Ş. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei B.I. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei P.C. de către martorul cu identitatea protejată F.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.V. de către martorul cu identitatea protejată F.V., foto a victimei B.M. de către martorul cu identitatea protejată F.V., declaraţia martorului asistent P.V., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.A.Ş. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.M.A. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului B.I. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatei P.C. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a inculpatului C.V. de către martorul cu identitatea protejată C.I., procesele-verbale de recunoaştere de pe planşa foto a victimei B.M. de către martorul cu identitatea protejată C.I., declaraţia martorului asistent P.V., toate coroborate cu depoziţiile inculpaţilor date în faţa instanţei de judecată şi ale martorilor O.V., D.G., I.M., G.S., P.I., B.E.F., G.A., D.F. şi P.C.

Din examinarea coroborată a tuturor acestora, inclusiv a depoziţiilor martorilor T.A. şi B.C.M., pentru care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., întrucât martorii indicaţi au părăsit ţara de multă vreme, se are în vedere că instanţa de fond şi prim-controlul judiciar au reţinut corect situaţia de fapt imputată în sarcina tuturor celor patru recurenţi inculpaţi, respectiv, în primele zile ale lunii mai 2002 inculpatul C.A.Ş. a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate, cu intenţia de a o determina să presteze activităţi de natură sexuală alături de martorele P.C. şi B.C.M. cu potenţialii clienţi racolaţi prin diferite mijloace.

Ulterior, a cazat-o în imobilul proprietate personală situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreţine relaţii de natură sexuală cu un client, inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafaţa corpului, cauzându-i leziuni care au adus-o pe victimă în stare de inconştienţă.

În momentul în care au sesizat declanşarea stării grave a victimei au transportat-o pe aceasta în beciul imobilului unde au şi abandonat-o până în ziua de 04 mai 2002, moment în care victima a fost descoperită de către organele de poliţie sesizate în acest sens de către o persoană rămasă neidentificată.

La data de 11 mai 2002 victima a decedat, consecinţă directă a leziunilor ce i-au fost cauzate.

Din examinarea probatorului administrat rezultă că, la data de 04 mai 2002, orele 13, urmare a sesizării serviciului „Dispecerat” al D.G.P.M.B., organele de poliţie din cadrul Secţiei 13 poliţie s-au deplasat la adresa imobilului situat în Bucureşti, str. C., sector 3, proprietatea inculpatului C.A.Ş., ocazie cu care au constatat că în beciul imobilului se afla o persoană de sex femeiesc, în stare de inconştienţă, care a fost transportată la Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca” în vederea asigurării asistenţei medicale de specialitate.

Se relevă că au fost depuse diligenţele necesare în vederea identificării persoanei care a sesizat telefonic serviciul „Dispecerat”, însă din conţinutul adresei cu nr. 245269 din 04 iunie 2008 a acestei din urmă unităţi rezultă că nu mai există fişiere de evenimente, termenul de păstrare fiind de doi ani.

Cu ocazia investigaţiilor, persoana respectivă a fost identificată ca fiind numita B.M.M.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morţii cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat în urma unui stop cardiac.

Din economia capitolului conclusiv al raportului de expertiză medico-legal din 16 octombrie 2002 rezultă că moartea victimei a fost violentă, că s-a datorat insuficienţei cardio-respiratorii consecinţa unui traumatism cranian şi abdominal cu contuzie cerebrală şi pontină şi ruptură de splină în doi timpi cu hemiperitoneu minim.

Totodată, se face precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul cu din 18 decembrie 2002 Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti au fost aprobate concluziile raportului medico-legal cu nr. 733/2002.

În considerarea elementelor noi relevate pe parcursul actelor de urmărire penală şi care sunt obiectivate sub aspect temporal ulterior întocmirii raportului medico-legal la care s-a făcut referire anterior, prin Ordonanţa cu nr. 6032/P/2002 din 20 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti s-a dispus completarea acestuia, fiind astfel întocmit suplimentul din 16 iunie 2004 din al cărui capitol conclusiv rezultă după cum urmează:

Leziunile cranio-cerebrale care prin ele însele au dus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu şi de corp-plan dur în raport direct de cauzalitate în tanatogeneză.

Acest tip de leziuni cerebrale şi în mod expres a edemului cerebral se instalează imediat post traumatic şi pot data din ziua internării în spital 04 mai 2002.

Nu putem aprecia durata de supravieţuire a unei persoane cu leziuni cerebrale menţionate.

Ruptura de splină constatată cu ocazia internării s-a putut produce prin lovire cu sau de corp dur.

Poate data cu 3 - 5 zile anterior internării în spital raportat la aspectul anatomoclinic consemnat în protocolul operator.

În actul medical al Spitalului Haseki - Turcia nu sunt consemnate leziuni traumatice; este consemnată o investigaţie radiografică a coloanei cervicale fără rezultat de interpretare.

La autopsie s-a recoltat sânge pentru TEST - HIV cu rezultat I pozitiv (Buletin nr. 2146/2002).

Prin avizul din 14 mai 2008 Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti şi-a menţinut avizul anterior cu nr. E2/12143/2002, aprobând totodată şi completarea raportului medico-legal de autopsie nr. A 3/733/2002.

Din examenul de maximă anvergură al tuturor mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi al fazei de cercetare judecătorească la instanţa de fond, Înalta Curte are în vedere că secvenţial situaţia de fapt imputată inculpaţilor deja menţionaţi poate fi analizată în următoarele episoade desprinse din derularea evenimenţială concretă:

În jurul datei de 02 mai 2002, victima B.M.M. a fost cumpărată de către inculpatul C.A.Ş. de la doi indivizi de etnie rromă, rămaşi neidentificaţi, în schimbul unei sume de bani necuantificate, după care, a fost cazată, împreună cu martorele P.C. şi B.C.M., în imobilul, proprietate personală a inculpatului C.A.Ş., situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, având în vedere următoarele mijloace de probă: declaraţia olografă a martorei P.C.: „cu o săptămână înainte de Paşti au venit acasă la Ş. doi băieţi cu o fată şi a vândut-o lui Ş., dar nu ştiu pe cât”; declaraţia, pe formular, a martorei P.C.: „într-o seară, cu o săptămână înainte de ziua de Paşti, acasă la Ş. au venit doi ţigani cu o fată pe care au vândut-o lui Ş. cu o sumă pe care nu o cunosc”; declaraţia martorei B.C.M.: „într-o seară, cred că mai degrabă în primăvara anului 2002, au venit doi ţigani care i-au prezentat lui Ş. şi celorlalte persoane, o fată, spunându-le că intenţionează să o vândă. Menţionez că aceştia au fost de acord, iar fata respectivă a fost cumpărată cu o sumă pe care eu nu o cunosc”; declaraţia martorului O.V.: „în data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14:00, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T., şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie. Când am ajuns înapoi am văzut-o stând în pragul uşii”; declaraţia martorei cu identitatea protejată F.V.: „La începutul lunii mai, cu câteva zile înainte de Paşte, spre seară, mergând la acea adresă, am văzut în curtea imobilului o tânără care mergea spre toaleta ce se afla în fundul curţii. Nu am ştiut cine este acea fată, însă C. discuta cu ceva vecini şi le spunea acestora că tânăra respectivă i-a fost adusă de către fata ei G.”; declaraţia martorei cu identitatea protejată C.I.: „din câte îşi aminteşte martora, la începutul lunii mai 2002, cu câteva zile înainte de Paşte, fiind în zonă, a văzut o tânără care a ieşit din casă de la Ş. şi a mers la toaleta din fundul curţii. Până în acel moment nu o mai văzuse în zonă pe fata respectivă. C. era în curte şi discuta cu ceva vecini şi le spunea că tânăra respectivă i-a fost adusă de fata ei G., şi chiar s-a lăudat că tânăra era foarte frumoasă”; fotocopie de pe paşaportul victimei care atestă că, la data de 01 mai 2002, victima s-a întors din Turcia, tranzitând teritoriul Bulgariei şi a pătruns pe teritoriul României, prin punctul de frontieră Giurgiu.

Scopul cumpărării victimei a fost ca, ulterior, aceasta să fie determinată să practice prostituţia alături de martorele P.C. şi B.C.M., sub supravegherea şi în interesul material al inculpaţilor, ţinând seama de următoarele depoziţii: declaraţia, pe formular, a martorei P.C.: „Ş. i-a spus tinerei respective că o cumpărase şi că, de acum încolo, va trebui să se prostitueze pentru el”; „(...) Ş. mi-a cerut să merg în casă şi să stau de vorbă cu acea tânără, cu scopul de a afla dacă aceasta are de gând să rămână să practice prostituţia pentru el, să-i spun că şi noi producem pentru el şi că nu ne bate şi nu o va bate nici pe ea şi că o să fie bine”; declaraţia martorului cu identitate protejată F.V.: „Martora a remarcat că acea tânără era foarte frumoasă, avea un păr lung frumos îngrijit, iar C. se lăuda în curte, în sensul că, tânăra respectivă i-a fost adusă pentru a practica prostituţia şi că este fata ei de oraş”; declaraţia martorului cu identitate protejată C.I.: „Ştiind cu ce se ocupă C. nu a fost greu ca martora să-şi dea seama pentru ce a fost adusă acea tânără şi chiar C. ştie că s-a exprimat că o să facă bani frumoşi cu ea”.

Probatoriul administrat în cauză a relevat că violenţele exercitate asupra victimei s-au desfăşurat pe parcursul a două episoade, astfel:

Primul episod, care poate fi plasat, din punct de vedere temporal, în ziua următoare cumpărării victimei, autori fiind inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., după cum rezultă din următoarele declaraţii: declaraţia martorei P.C. „a doua zi după ce a sosit în casa respectivă Ş. a bătut-o cu pumnii şi cu picioarele (...) Atunci când a fost bătută prima oară eu şi C. nu am văzut în mod efectiv ce s-a întâmplat însă ne-am dat seama atât datorită strigătelor şi gemetelor ei de durere care se auzeau din beci precum şi datorită faptului că aceasta prezenta ulterior mai multe vânătăi pe toată suprafaţa corpului precum şi urme de încălţăminte pe hainele pe care le purta”; declaraţia martorei B.C.M.: „ (...) a fost bătută de mai multe ori de către C.V. şi Ş., iar, datorită acestor bătăi, a început să se simtă rău”, „precizez că eu am văzut personal când cei doi i-au dat cu pumnii şi picioarele în stomac”; declaraţiile martorului O.V.: „din discuţiile purtate am aflat că M. ar fi fost bătută şi de către C.V., însă, personal nu am văzut acest lucru”; declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „A doua zi în jurul orelor 10:30 trecând prin zonă l-a văzut pe C.V., care stătea pe un scaun, în faţa casei, în care domiciliază şi a văzut-o şi pe tânăra despre care C. afirmase că i-a fost adusă de G. şi a remarcat că V. ţipa la acea tânără. Din câte îşi aminteşte tânăra respectivă se numea M. A auzit când V. strigă la acea fată şi îi spunea M., însă nu ştie de ce ţipa la ea, iar M. stătea în faţa lui în poziţie de drepţi şi nu scotea niciun cuvânt. Practic, M. stătea şi îl asculta pe V. şi nu avea nicio atitudine în faţa acestuia. C.V., fiind probabil enervat şi de faptul că M. nu îi răspundea, a luat o bâtă şi a lovit-o pe M. în zona capului. M. s-a ferit şi în momentul în care V. a lovit-o cu bâta, acesta a lovit-o exact în zona cefei, întrucât, fata întorsese capul. După ce i-a aplicat acea lovitură M. a început să-şi piardă echilibrul, nu îşi mai putea controla mâinile şi picioarele, nu mai era stabilă pe picioare, şi avea tendinţa de a cădea”.

Or, potrivit declaraţiilor inculpatului C.A.Ş., victima a stat în încăperea respectivă doar câteva ore, situaţie în care aceasta nu ar fi avut la dispoziţie timpul necesar să se schimbe.

Inculpata P.C. a recunoscut că a spălat-o pe victimă întrucât aceasta îşi satisfăcuse nevoile fiziologice pe ea şi a îmbrăcat-o cu o pijama găsită în geanta victimei.

În cele din urmă, la solicitarea inculpatului C.A.Ş., victima a fost transportată în beciul aparţinând apartamentului familiei C. de către martorul O.V. şi inculpatul C.M.A., conform următoarelor depoziţii: declaraţia martorei P.C.: „pe seară, Ş. şi V.I. au dus-o pe M. într-un beci, ce se afla în faţa casei, acoperit cu mai multe bucăţi de placaj, au coborât-o pe scări şi au aşezat-o pe pat. Au ieşit afară, au încuiat uşa beciului şi au pus placajele la loc, lăsând-o singură pe M.”, „În prima zi când a dus-o pe M., Ş. a dormit cu ea în beci să nu fugă, iar uşa beciului a fost încuiată cu lacătul de V.I.”; declaraţia martorei B.C.M.: „după ce a fost bătută, C. le-a cerut băieţilor să o ducă jos pe fată, iar aceasta a fost transportată într-un beci iar pe gârliciul beciului a fost pusă o tablă de fier”; declaraţia martorului O.V.: „Împreună cu A. am dus-o în beci, am aşezat-o pe pat şi apoi am ieşit afară (...)”; „ulterior l-am ajutat pe A. să o ducă în beciul casei unde am aşezat-o pe un pat, A. a rămas cu ea spunându-mi să închid beciul ca să nu-i găsească nimeni”, „Ş. mi-a cerut să o duc jos în beci, pe fată, fapt pe care l-am făcut cu ajutorul lui C.M.A., zis A. Menţionez că A. şi-a luat un pachet de ţigări şi o sticlă de C. de 2 litri şi a rămas cu B.M. în beci, iar eu i-am lăsat acolo, după care am închis uşa de la beci, iar peste aceasta am pus un capac”; declaraţia martorului cu identitatea protejată F.V.: „Martora are cunoştinţă că, ulterior acestui fapt, M. a fost dusă în beciul casei lui Ş. şi a fost lăsată acolo, iar uşa beciului a fost acoperită cu o uşă din fier şi scânduri. A aflat că M., practic, a fost luată de braţe şi de picioare şi mai mult târâtă şi băgată în beciul respectiv”.

Referitor la plasarea în timp a perioadei în care victima B.M.M. s-a aflat în imobilul respectiv, aceasta nu a putut fi stabilită, cu exactitate, întrucât declaraţiile martorilor audiaţi nu concordă, întru totul. Astfel, martora P.C. a arătat următoarele: „M. a fost bătută doar în primele două zile din săptămâna dinainte de Paşti, după care Ş. nu a mai bătut-o, ci a lăsat-o să zacă în beci”; martora P.C. precizează că: „(...) la aproximativ o săptămână de la venirea ei au sosit organele de poliţie care au făcut o descindere”; martora B.C.M. a declarat următoarele: „Cunosc faptul că fata respectivă a stat acolo 6 - 7 zile, iar în primele zile a dormit cu mine, într-o cameră, în acelaşi pat cu mine”, „după o săptămână de la cumpărarea fetei au sosit mai mulţi lucrători de poliţie care au controlat casa şi au găsit-o pe aceasta în beci”; martorul O.V.a declarat că: ";În data de 02 mai 2002, în jurul orelor 14, Ş. m-a chemat şi mi-a spus să mă duc la sora lui G., în strada T. şi să iau buletinul unei fete pe care o cumpărase de curând şi o ţinea acasă la el. M-am dus la G., am luat buletinul şi aşa am aflat că fata se numea B.M.M. şi că era din provincie(...)”; martora I.M. precizează că: „din spusele vecinilor am aflat că fata fusese adusă pe data de 2 sau 3 mai 2002”.

În momentul sosirii la faţa locului a organelor de poliţie victima se afla în beciul imobilului, cu precizarea că accesul în beci era blocat de obiectul ce ţinea loc de uşă, aserţiune ce este susţinută de următoarele mijloace de probă: declaraţia martorei B.C.M.: „peste gura beciului a fost pusă o uşă de fier ce era vopsită în alb”; declaraţia inculpatei P.C.: „(...) întrucât în casă au intrat organele de poliţie şi au întrebat unde este beciul, motiv pentru care, i-am dus la încăperea respectivă, am dat la o parte lemnul care era pe post de uşă şi cei de la poliţie au intrat în subsolul clădirii. Precizez că lemnul respectiv era constituit în fapt dintr-o uşă de gardilop, pe care, la nevoie, o puneam peste intrarea în beci”, „(...) nu-mi pot explica motivul pentru care atunci când Ş. m-a atenţionat despre starea precară a fetei respective acesta a acoperit gura beciului cu uşa improvizată (...) cert este că aşa cum îmi amintesc atunci când s-au prezentat cei de la poliţie, uşa improvizată era aşezată peste gura beciului”; declaraţiile inculpatei B.I.: „în dimineaţa zilei de 05 mai 2002, în jurul orelor 9 - 10 a venit Poliţia. Ne-au spus că au fost sesizaţi că la noi a fost scandal, ne-au legitimat şi apoi au ridicat placajele de pe gura beciului şi au intrat”.

În ceea ce priveşte depoziţiile inculpaţilor C.V., C.A.Ş. şi P.C., s-a remarcat faptul că aceştia au negat orice participaţie penală, atât la săvârşirea faptei ce a avut drept consecinţă decesul victimei B.M.M., cât şi la săvârşirea faptei de exploatare sexuală a martorelor P.C. şi B.C.M.

La data de 06 mai 2002 s-au instalat semnele morţii cerebrale, iar la data de 11 mai 2002, în pofida încercărilor de resuscitare, victima a decedat, în urma unui stop cardiac.

Din concluziile raportului de expertiză medico-legală din data de 16 octombrie 2002 a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se insuficienţei cardio-respiratorii, consecinţa unui traumatism cranian şi abdominal cu contuzie cerebrală şi pontină şi ruptură de splină, în doi timpi, cu hemiperitoneu minim.

Totodată, s-a făcut precizarea că leziunile care au condus la moartea victimei s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri dure şi că pot data cu 3 - 5 zile anterior internării.

Prin avizul din data de 18 decembrie 2002, Comisia de Avizare şi Control de pe lângă Institutul de Medicină Legală Bucureşti a aprobat concluziile raportului medico-legal nr. A 3/733/2/2002.

Mai mult şi ca expresie a stării de promiscuitate morală şi materială care îi caracteriza pe inculpaţi, au fost situaţii în care contravaloarea serviciilor de natură sexuală s-a rezumat la remiterea de produse alimentare, după cum rezultă din conţinutul declaraţiilor martorei P.C.

Situaţia de fapt, prezentată anterior, a fost reţinută de instanţa de fond în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- declaraţiile martorei P.C.: „în cursul anului 2002, am lucrat pentru P., despre care am aflat ulterior că se numeşte B.I. La P. am stat eu şi încă o fată pe nume B.C. din Arad. Cu o lună înainte de paşti, P. pe mine şi C. ne-a luat la o casă în I., la C. şi Ş., să ieşim la combinaţie noaptea. După ce am fugit de la drogaţi am stat la o fată pe nume P., despre care ulterior am aflat că era mătuşa lui S. şi că în realitate se numeşte B.I. Când au am ajuns să „produc”, pentru P., în casa ei din comuna Pantelimon, am cunoscut-o pe o fată pe care o chema B.C., iar cu acea ocazie ulterior am aflat că este de fel din Arad. „Precizez că, în toată această perioadă cât am lucrat pentru C.V. şi P., aceştia m-au bătut atât pe mine cât şi pe C. de mai multe ori, mai ales atunci când nu produceam mai mulţi bani. Eu am rămas la un moment dat gravidă şi chiar în acea perioadă am fost obligată să practic prostituţia şi totodată am fost bătută de C.V. şi chiar am fost lovită cu toporul însă am barat lovitura şi am fost lovită peste mână. Timp de o lună am avut probleme cu acea mână însă nu m-au lăsat să merg la spital să văd despre ce este vorba. Îmi spuneau că nu am nimic şi să îmi pun comprese cu apă rece. Declar faptul că am pierdut acea sarcină şi acest lucru cred că s-a întâmplat datorită bătăilor primite şi a faptului că a trebuit să întreţin relaţii sexuale cu diferiţi clienţi chiar şi în acea perioadă. Când s-a întâmplat acest lucru am fost dusă la Spitalul Pantelimon unde am stat internată timp de trei zile. Menţionez că în afara clienţilor cu care trebuia să întreţinem raporturi sexuale eram obligate să întreţinem raporturi sexuale şi cu C.V. şi acest lucru a fost aflat de către P. şi din acest motiv ne-a bătut şi ea”; „(...) fratele P. lua produse alimentare de la clienţi (făină, mălai, cartofi, carne) dacă aceştia nu aveau bani. La un moment dat C. chiar i-a spus C.L. că mă vinde pe mălai şi făină dar nouă nu ne dă să mâncăm cum trebuie. P. a răspuns că ne dă ce vrea ea să mâncăm”.

- declaraţiile martorei B.C.M.: „În urmă cu 7 ani am fost cumpărată de la „S.” de către numitul C.V. cu suma de 4 milioane lei. Pentru început, C.V. m-a dus în casa mamei sale unde m-a ţinut aproximativ două luni de zile, iar, în acest timp, seară de seară, mă ducea cu o D. de culoare albă la Bariera Vergului, la produs. În acea perioadă mai avea o fată blondă cu părul scurt, pe nume M.A. După aproximativ două luni de zile şi-a închiriat un apartament în Cartierul 23 August, iar eu, împreună cu V. şi P., ne-am mutat acolo, iar M.A. a rămas la mama lui V. Precizez că am stat la V. aproximativ 7 ani de zile şi, din câte îmi amintesc, în vara anului 2002 stăteam cu încă o fată în casa mamei lui V. care este situată în Cartierul Ilioara. Precizez că pe mama acestuia o chema „C.”, iar în casa respectivă mai stăteau P., Ş., V.I., A. şi o altă fată care producea pentru ei, pe nume P.C. care era din Republica Moldova. Ulterior am fost vândută de către „S.” numitului V. cu suma de 4 milioane RON iar acesta din urmă mă punea la treabă, în sensul că, mă transporta pe mine şi pe o altă fată pe nume M.A., în zona Bariera Vergului. Precizez că acolo agăţam clienţii, iar banii rezultaţi erau încasaţi de C.V. Menţionez că noi nu primeam niciun ban, iar V. ne asigura cazarea şi masa. Menţionez că am stat la V. circa 7 ani, atât în casa acestuia, cât şi în casa mamei sale din Ilioara, însă aveam relaţii cu clienţii, de cele mai multe ori, la barieră, unde eram transportate cu maşina. În casa din Ilioara stătea C. care era mama lui C.V., Ş. - fratele vitreg al acestuia din urmă, P. - nevasta lui C.V., A. - fratele lui V. şi un băiat pe nume V.I. care era sluga lor”.

- declaraţiile martorei I.M.: „Ştiam că la C. sunt mai multe fete pe care le ţineau ei”.

- declaraţia martorei G.E.: „Ştiu că familia C. se ocupă cu proxenetismul şi au dosar la Poliţie. Mai ţineau în casă la ei prostituate, cărora le aduceau clienţi”.

- declaraţia martorei N.C.: „Cunosc faptul că la C. vin mai multe prostituate (...)”.

- declaraţia martorei A.I.: „menţionez că la familia C. erau mai multe fete, prostituate (...)”.

- declaraţia martorului cu identitatea protejată C.I. „(...) în casă mai locuia la acel moment şi o tânără care practica prostituţia pentru ei. C. la acel moment se ocupa cu racolarea de tinere care erau puse apoi să practice prostituţia. Din acel motiv la ei în casă erau cazate fete cărora le aduceau clienţi sau le ducea în zone unde trebuiau să practice prostituţia. Unele dintre aceste tinere reuşeau să fugă şi aceasta deoarece familia lui Ş. se comporta foarte urât, le bătea, iar tinerele respective în momentul în care prindeau momentul fugeau”.

- declaraţiile inculpaţilor C.A.Ş., C.V., P.C. şi B.I. în care neagă că ar avea vreo contribuţie la săvârşirea faptei reţinute în sarcina lor.

Aspectele relevate în declaraţiile martorelor P.C. şi B.C.M., în conformitate cu care acestea erau transportate la capătul liniei R.A.T.B. 14 unde acostau potenţialii clienţi au fost confirmate de declaraţiile martorului D.G.M. care, fiind audiat cu privire la împrejurarea în care cartea sa de identitate a ajuns să fie găsită la domiciliul inculpatului cu ocazia percheziţiei din data de 04 mai 2002, a afirmat că, în vara anului 2001, s-a deplasat, împreună cu un cunoscut pe nume „A.”, la capătul liniei R.A.T.B. 14, cu intenţia de a contacta persoane care aveau ca preocupare întreţinerea de relaţii de natură sexuală cu potenţialii clienţi în schimbul obţinerii de avantaje de natură materială. Cu această ocazie a fost interpelat de către două persoane de origine rromă care au fost de acord să le procure două „fete” în schimbul sumei de 30 RON fiecare, cu precizarea că le-a fost solicitat, cu titlu de garanţie, un act de identitate, motiv pentru care, martorul a remis uneia dintre cele două persoane cartea sa de identitate, urmând a-i fi restituită după finalizarea actelor de natură sexuală.

Aspectele relevate anterior au fost susţinute de menţiunile procesului-verbal de percheziţie din data de 04 mai 2002 a locuinţei din B-dul C., ocazie cu care au fost găsite mai multe acte de stare civilă, respectiv: buletin de identitate seria xx nr. 000 emis pe numele de C.D.M. şi certificat de naştere emis pe acelaşi nume; buletin de identitate seria yy nr. 001 emis pe numele de B.L.; buletin de identitate seria aa nr. 002 emis pe numele de T.A.; carte de identitate seria bb nr. 003 emis pe numele de D.G.M.; carte de identitate seria cc nr. 004 emisă pe numele S.N.F.; paşaport seria 0005 emis pe numele de B.V.A.; paşaport seria 0006 emis pe numele de E.V.C.; certificat de naştere emis pe numele de B.C.M.

În vederea lămuririi existenţei acestor înscrisuri în locul respectiv au fost efectuate verificări, ocazie cu care au rezultat următoarele:

În ceea ce o priveşte pe numita C.D.M. s-a stabilit că aceasta nu mai locuieşte în Bucureşti, ci în judeţul Botoşani, mai precis în satul Dobrinăuţi Hapai.

De asemenea, depoziţiile respective sunt susţinute de conţinutul proceselor-verbale de consemnare a convorbirilor telefonice purtate între învinuitul C.M.A., pe de o parte, în calitate de utilizator al cartelelor telefonice cu numerele 000y, respectiv, 000x, aflat în stare de deţinere în penitenciarul Rahova, în executarea unei pedepse şi persoanele cu care acesta intra în contact, pe de altă parte, convorbiri ce au fost interceptate în baza autorizaţiei nr. 394/A.I./2008 emisă de Tribunalul Bucureşti la data de 21 mai 2008, corespunzător perioadei 21 mai 2008 - 19 iunie 2008.

Totodată, a fost autorizată cumpărarea cantităţii respective de heroină de la persoanele în cauză.

Prin încheierea de şedinţă nr. 264/AI/2008 din 14 aprilie 2008 emisă de Tribunalul Bucureşti a fost autorizată interceptarea şi înregistrarea de imagini audio/video în mediu ambiental privind activităţile ilicite de trafic de droguri desfăşurate de către inculpatul C.A.Ş. şi alte persoane care intră în legătură infracţională cu acesta, fiind emisă autorizaţia nr. 264/AI/2008, pe o perioadă de 30 de zile, de la 14 aprilie 2008 la 13 mai 2008.

2) La data de 16 aprilie 2008, în jurul orei 11, inculpata N.N. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, două doze de heroină în cantitate de 0,16 grame în schimbul sumei de 100 RON.

4) La data de 17 aprilie 2008, în jurul orei 16, inculpatul C.A.Ş. a vândut colaboratorului „N.D.” - nume de cod, o doză de heroină în cantitate de 0,32 grame în schimbul sumei de 150 RON.

Situaţia de fapt a fost reţinută de instanţa de fond, în urma coroborării următoarelor mijloace de probă:

- buletinul de analiză nr. 661 din 24 aprilie 2008 din care a rezultat că examenul toxicologic al urinei a relevat existenţa cafeinei, nicotinei, codeinei, morfinei şi heroinei.

- declaraţiile numitului D.S. din care rezultă că acesta este consumator de heroină, prin injectare, de o perioadă de aproximativ 6 luni de zile şi în ultimele trei săptămâni s-a aprovizionat de la inculpatul C.A.Ş., iar, în dimineaţa zilei de 24 aprilie 2008, a fost depistat de către organele de poliţie la scurt timp după ce părăsise imobilul în care locuia inculpatul C.A.Ş., scopul deplasării la adresa respectivă fiind în vederea achiziţionării a două doze de heroină, cu precizarea că nu a cumpărat decât una de la inculpata P.C. în schimbul sumei de 50 RON, întrucât aceasta din urmă a arătat că nu posedă decât o doză, pentru că restul se aflau la inculpatul C.A.Ş., pe care nu îl putea deranja, întrucât acesta dormea, inculpata comunicându-i că îşi poate administra, prin injectare, doza achiziţionată, sens în care, i-a şi pus la dispoziţie o seringă nouă, sare de lămâie şi o fiolă, cu precizarea că după ce şi-a injectat doza a părăsit imobilul respectiv.

- raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 856993 din 05 mai 2008, din concluziile căruia a rezultat că, pe proba nr. 1, constituită din două seringi, s-a pus în evidenţă Heroină; pe proba nr. 2, constituită dintr-o folie de material plastic, s-a pus în evidenţă Heroină; pe proba nr. 3, constituită dintr-o fiolă din sticlă, s-a pus în evidenţă Heroină; proba nr. 3b, reprezentând o pulbere într-o folie din plastic, conţine 0,09 grame Heroină în amestec cu Cafeină şi Griseofulvin; pe proba nr. 4, constituită din doua seringi, s-a pus în evidenţă Heroină; pe probele nr. 6, 8 şi 9, constituite din trei fiole, s-a pus în evidenţă Heroină, precum şi că pe proba nr. 5, constituită din doua folii, respectiv, proba nr. 7, constituită din trei seringi nu s-au pus în evidenţă substanţe stupefiante sau psihotrope .

- declaraţiile inculpatei P.C. din care rezulta că suma de 200 RON, primită cu ocazia tranzacţiilor, a fost înmânată, ulterior, inculpatului C.A.Ş., cu precizarea că, în mod repetat, acesta din urmă a pus la dispoziţia clienţilor consumatori şi anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) administrării dozelor respective, în imobilul proprietatea inculpatului C.A.Ş.

- declaraţiile martorului A.Ş. din care rezultă faptul că a achiziţionat, în mod repetat, heroină porţionată în doze de la inculpatul C.A.Ş. în schimbul sumei de 50 RON doza, cu precizarea că, în mod repetat şi în baza acordului prealabil al acestuia din urmă, i se puneau la dispoziţie şi anexele necesare (sare de lămâie, fiolă, seringă) după care acesta îşi administra dozele respective în imobilul proprietatea inculpatului.

3. Cu referire la motivul comun de critică invocat de inculpaţii recurenţi C.V. şi C.A.Ş. întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., din infracţiunea de omor deosebit de grav în infracţiunea de omor simplu, Înalta Curte are în vedere caracterul nefondat al acestuia.

Astfel, Înalta Curte are în vedere că probatoriul administrat în cauză a relevat, în mod neîndoielnic, împrejurarea că, în marea lor parte, actele materiale de violenţă care au cauzat provocarea leziunilor ce au condus la decesul victimei B.M.M. au fost exercitate în împrejurările avute în vedere de dispoziţiile art. 175 lit. i) C. pen., respectiv, „în public”.

Mai mult, desfăşurarea violenţelor a fost percepută de către martorii cu identitate protejată F.V. şi C.I., persoane care nu fac parte din anturajul şi nici din familia participanţilor.

În considerarea împrejurării că, în prezenta cauză, coautorii au făcut dovada unui grad diferenţiat de contribuţie la săvârşirea faptei de omor calificat, Înalta Curte reţine că există coautorat numai atunci când participanţii acţionează împreună prin desfăşurarea unor activităţi materiale concordante şi când aceştia contribuie, în mod nemijlocit, la săvârşirea faptei, iar acţiunile lor se află într-o unitate indivizibilă. Or, săvârşirea împreună nu poate însemna decât o săvârşire în comun, o conlucrare conjugată, deci simultană - nu şi anterioară - la comiterea faptei.

Or, în cauză, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile existenţei coautoratului, atât din punctul de vedere al atitudinii comisive - violenţele fiind exercitate, în mod repetat, de către inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., precum şi de către inculpata P.C., în mod episodic - cât şi din punctul de vedere al atitudinii omisive - după ce victima a căzut în stare de inconştienţă, consecinţă a violenţelor exercitate asupra sa, a fost transportată şi abandonată în beciul locuinţei, la iniţiativa inculpatului C.A.Ş. şi cu acordul coinculpaţilor C.V. şi P.C., după care, a fost lăsată, în aceeaşi stare muribundă, fără a fi sesizate instituţiile medicale care ar fi putut, eventual, să prezerve viaţa victimei, dacă ar fi acţionat în timp util.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.C., Înalta Curte reţine că violenţele au fost exercitate în prezenţa acesteia; de asemenea, atât martorul O.V., dar şi inculpata B.I. (cu ocazia declaraţiei din data de 13 iunie 2008) au arătat că şi inculpata P.C. a lovit-o pe victimă şi că, ulterior, chiar a încercat, prin efectuarea unei toalete corporale constând în spălarea victimei şi schimbarea de hainele ce purtau urmele violenţelor, să ascundă dovezile faptei săvârşite, toate aceste considerente evidenţiind că actele circumscrise elementului material al laturii obiective au fost de natură să se completeze în cadrul unei acţiuni unice şi că, în mod individual, contribuţia participanţilor a fost concomitentă sau succesivă.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că nu se poate reţine în sarcina inculpatei P.C. o eventuală complicitate la infracţiunea de omor - astfel cum s-a solicitat - în înţelesul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), cu atât mai mult cu cât, această formă de participaţie penală secundară constă într-o contribuţie indirectă, mediată la săvârşirea infracţiunii ceea ce presupune că actele de complicitate nu sunt indispensabile comiterii faptei de către autor, iar ajutorul dat de complice priveşte activităţile desfăşurate de acesta în timpul executării faptei de către autor.

În ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 176 lit. a) C. pen., Înalta Curte are în vedere că doctrina juridică a definit cruzimile drept o manifestare de ferocitate de natură să provoace suferinţe chinuitoare şi prelungite şi, în acest caz, omorul este realizat într-un mod care presupune ca victima să fie supusă unor suferinţe mai mari decât cele care însoţesc, de regulă, uciderea unei persoane. Este vorba de o chinuire suplimentară a victimei, chinuire pe care făptuitorul o realizează, în mod deliberat.

Înalta Curte reţine că, prin cruzimi se înţelege nu numai provocarea de suferinţe fizice victimei, ci şi aspectul de ferocitate, ieşit din comun, cu care inculpatul săvârşeşte omorul, trezind în conştiinţa celor ce iau cunoştinţă de această faptă un sentiment de oroare.

În cauză, atitudinea subiectivă a inculpaţilor C.A.Ş., C.V. şi P.C. este dedusă pe baza unor elemente obiective, cum sunt: numărul şi intensitatea loviturilor, perioada, prelungită, în timp, în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, precum şi zonele anatomice vitale ce au fost vizate. Or, loviturile, în sine, au fost apte să producă moartea, având caracter letal, aşa încât, cei trei inculpaţi au provocat, în mod conştient, suferinţe victimei şi, chiar dacă nu au urmărit, cel puţin, au acceptat faptul că loviturile pot să-i producă moartea.

În concluzie, se reţine că probatoriul administrat în cauză a relevat, fără dubiu, că inculpaţii, în decurs de aproximativ 4 zile, au acţionat asupra victimei prin lovituri care au condus, într-un final, la deces, însă, au vizat absolut toate zonele vitale ale corpului, au provocat victimei leziuni extrem de grave şi care erau de natură a determina suferinţe îndelungate, nejustificat de mari, victimei. Mai mult chiar, s-a aruncat asupra victimei cu apă rece, după care, a fost lăsată, într-un beci, să moară.

Aşa fiind, se reţine că în mod legal instanţa de apel a statuat că, în drept, faptele inculpaţilor: C.A.Ş. care, în primele zile ale lunii mai 2002, a cumpărat-o pe victima B.M.M. de la persoane rămase neidentificate cu intenţia de a o determina să presteze activităţi de natură sexuală, şi care, ulterior, a cazat-o, împreună cu coinculpata P.C., în imobilul situat în Bucureşti, B-dul C., sector 3, iar în urma refuzului victimei de a întreţine relaţii, de natură sexuală, cu un client, inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. i-au aplicat acesteia mai multe lovituri pe toată suprafaţa corpului, cauzându-i leziuni ce au condus la decesul victimei din data de 11 mai 2002, realizează elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunilor de trafic de persoane şi omor calificat, prevăzute şi pedepsite de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

4. În ceea ce priveşte critica invocată de recurenţii inculpaţi C.A.Ş., P.C. şi C.V. prin care se tinde la reducerea pedepselor aplicate, Înalta Curte are în vedere că recursurile declarate de aceştia sunt fondate sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate.

Se are în vedere că pedepsele detenţiunii pe viaţă aplicată faţă de inculpaţii C.A.Ş. şi C.V., precum şi pedeapsa de 25 ani închisoare sporită cu 5 ani (în final 30 ani închisoare) aplicată inculpatei P.C. sunt excesiv de severe în raport de datele contextuale ale speţei de faţă şi, în esenţă, nu sunt apte să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen., respectiv să constituie reale măsuri de constrângere şi reeducare a lor, cât şi să asigure prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.

Concomitent, cuantumurile pedepselor celor trei recurenţi inculpaţi, nu sunt judicios dozate prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv prin raportare la pericolul social generic şi concret, indubitabil extrem de grav al faptelor comise, dar şi în raport de împrejurările reale de loc, timp în care au fost comise acestea, analizate pe larg la punctul 2 mai sus, la mecanismul concret al faptei de omor reţinute în sarcina lor, cât şi faţă de datele care circumstanţiază persoana inculpaţilor.

Din acest ultim punct de vedere se reţine că inculpatul C.A.Ş. este absolvent a 11 clase, necăsătorit, are un copil minor rezultat din concubinaj cu coinculpata N.N., fără ocupaţie, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendinţe antisociale, impulsive şi la instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial şi a recunoscut săvârşirea infracţiunii de omor, pretinzând că a participat singur la comiterea ei.

Inculpatul C.V. are şase copii minori, este absolvent a 7 clase, fără ocupaţie, cu multiple antecedente penale, a avut o poziţie procesuală oscilantă, negând existenţa unei contribuţii la uciderea victimei B.M.M., recunoscând însă infracţiunea de trafic de persoane imputată, iar potrivit raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză rezultă că prezintă accentuate tendinţe antisociale şi impulsive, conturate tendinţe la instabilitate psihică, toleranţă scăzută la frustrare, având diagnosticul de tulburare de personalitate de tip antisocial.

În fine, inculpata P.C., în vârstă de 57 ani, are 8 clase, este recidivistă postcondamnatorie în condiţiile art. 37 lit. a) C. pen. pentru comiterea unei infracţiuni anterioare de proxenetism, nu are loc de muncă, iar potrivit unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză rezultă că prezintă aceleaşi tendinţe antisociale şi impulsive şi conturate tendinţe la instabilitate psihică ca şi fii săi, coinculpaţii C.A.Ş. şi C.V., poziţie procesuală de negare a faptelor imputate.

Faţă de toate cele sus expuse, se conchide în sensul existenţei unor elemente care justifică totuşi reducerea pedepselor aplicate la 22 ani închisoare pentru inculpatul C.A.Ş., 18 ani închisoare pentru inculpatul C.V. şi respectiv 15 ani închisoare pentru inculpata P.C.

În consecinţa celor de mai sus, urmează ca, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza I C. proc. pen., să se admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C., să se caseze în parte ambele hotărâri numai cu privire la aceşti trei inculpaţi, iar cu ocazia rejudecării în fond să se dispună descontopirea pedepselor rezultante aplicate lor în pedepsele componente, urmând ca ulterior să se reducă pedepsele pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. la pedepsele menţionate mai înainte şi anume, 22 ani închisoare pentru inculpatul C.A.Ş., 18 ani închisoare pentru inculpatul C.V. şi, respectiv, 15 ani închisoare pentru inculpata P.C., urmând ca, în final, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., să se recontopească aceste pedepse pentru fiecare din inculpaţii recurenţi.

Urmează a se dispune pentru considerentele expuse la punctul 1.a. din analiza de faţă, în baza art. 85 C. pen. anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei P.C. prin Sentinţa penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2005 şi contopirea acestei pedepse cu pedepsele aplicate în prezenta cauză pentru infracţiunile reţinute în sarcina acesteia, restabilindu-se o nouă pedeapsă rezultantă.

Urmează ca, în baza art. 385¹⁵ alin. (2) C. proc. pen. combinat cu art. 381 alin. (1) C. proc. pen. să se compute prevenţia pentru toţi cei trei inculpaţi recurenţi C.A.Ş., P.C. şi C.V. de la 24 aprilie 2008 la zi şi suplimentar pentru inculpata P.C. şi timpul reţinerii preventive de 24 de ore din data de 21 decembrie 2001.

Între aceste limite urmează a se menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

5. Este nefondată critica invocată de recurenta inculpată B.I. prin care se tinde la reducerea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74 lit. a) C. pen. pentru care s-a dispus suspendarea executării acesteia sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 8 ani, conform art. 86¹, art. 86² C. pen.

Înalta Curte are în vedere că atât cuantumul pedepsei aplicate, cât şi durata termenului de încercare a suspendării acesteia sub supraveghere sunt apte în totalitate să satisfacă scopurile şi finalităţile definite prin dispoziţiile art. 52 C. pen. şi că la aplicarea acestei modalităţi neprivative de executare s-a reţinut judicios împrejurarea că atitudinea sa procesuală de descriere a faptelor săvârşite în anul 2002 şi de prezentare a participaţiei fiecărui corecurent inculpat a contribuit alături de celelalte mijloace de probă la statuarea vinovăţiei inculpaţilor C.A.Ş., P.C. şi C.V.

Se conchide în sensul inexistenţei unor elemente care să mai justifice reducerea cuantumului pedepsei aplicate ori a duratei termenului de încercare a măsurii suspendării executării sub supraveghere.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. împotriva Deciziei penale nr. 32/A din 8 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia atacată şi, în parte, Sentinţa penală nr. 371 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, numai cu privire la inculpaţii C.A.Ş., C.V. şi P.C. şi, în fond, rejudecând:

1. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.A.Ş. în pedepsele componente de:

- detenţiunea pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.A.Ş. la pedeapsa de 22 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată de instanţa de apel.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedepsele aplicate inculpatului în fond şi apel cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C.A.Ş. să execute pedeapsa cea mai grea, de 22 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010.

2. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului C.V. în pedepsele componente de:

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpatul C.V. la pedeapsa de 18 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată de instanţa de apel.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen. contopeşte pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) cu pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010.

3. Descontopeşte pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei P.C. în pedepsele componente de:

- 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- 5 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- sporul de 5 ani închisoare;

În baza art. 174 - art. 175 lit. i) - art. 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. condamnă inculpata P.C. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav şi menţine pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. aplicată de instanţa de apel.

Reduce de la 15 ani închisoare la 12 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Reţine încadrarea juridică dată faptelor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen. privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie şi menţine pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârşirea acestor infracţiuni prin hotărârea primei instanţe.

În baza art. 85 C. pen. dispune anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. 1345 din 26 septembrie 2005 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, rămasă definitivă prin neapelare la 24 octombrie 2005 şi contopeşte această pedeapsă cu pedepsele aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 174 - 175 lit. i) - 176 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabilind o pedeapsă rezultantă de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă rezultantă.

În baza art. 39 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 34 şi art. 35 C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedepsele stabilite pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi art. 5 din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmând ca, în final, inculpata P.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reţinerii şi arestării preventive de la 24 aprilie 2008 la 9 noiembrie 2010 şi timpul reţinerii de 24 h din data de 21 decembrie 2001.

Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei şi sentinţei atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata B.I. împotriva aceleiaşi decizii.

Obligă recurenta inculpată B.I. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Sumele de câte 300 RON reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu pentru inculpaţii C.A.Ş. şi P.C. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei, precum şi suma de 75 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea avocatului ales pentru inculpatul C.V.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2658/2010. Penal		ICCJ. Decizia nr. 2703/2010. Penal. Trafic internaţional de... →

ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3970/2010. Penal. Omorul calificat (art. 175 C.p.). Recurs