ICCJ. Decizia nr. 4146/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4146/2010
Dosar nr.1104/36/2008
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010
Asupra recursurilor penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 394 din 5 octombrie 2007, Tribunalul Constanţa a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului T.V., formulată de acesta prin apărător ales.
În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul T.V. - fiul lui V. şi E., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul T.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele şi a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante, perioada reţinerii şi arestării preventive, de la 24 octombrie 2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a mentinut starea de arest preventiv a inculpatului T.V.
În baza art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul G.N. - fiul lui T. si I., la pedeapsa de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav.
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 7 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a dispus ca inculpatul G.N. să execute pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei închisorii, exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit a) şi b) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa închisorii rezultante, perioada reţinerii si arestării preventive, de la 24 octombrie 2006 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului G.N.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 998 şi 1003 C. civ. s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă E.D., domiciliată în comuna Nicolae Bălcescu, judeţul Constanţa.
A obligat pe inculpaţii T.V. şi G.N., în solidar, să plătească părţii civile suma de 4.000 lei reprezentând despăgubiri pentru daune morale şi 871 lei reprezentând despăgubiri materiale.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpaţii să plătească statului câte 2100 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că în ziua de 23 octombrie 2006 inculpatul T.V. împreună cu tatăl său T.V., au prestat activităţi gospodăreşti la numitul R. din localitatea Târguşor, judeţul Constanţa până în jurul orei 18.
În continuare cei doi au mers la restaurantul din centrul localităţii unde au consumat o sticla cu bere. Ulterior inculpatul s-a deplasat la un alt bar, zis L.P. unde a consumat alte două sticle cu bere, în acest loc întâlnindu-se cu inculpatul G.N. cu care a mai consumat două sticle cu bere. După o jumătate de oră inculpaţii au plecat către domiciliul lui T.V., acesta din urmă cumpărând şi o sticlă de 2 litri cu bere, pentru a o consuma acasă.
La domiciliul inculpatului se afla martorul T.V. tatăl şi victima M.G. care trăia în relaţii de concubinaj cu tatăl inculpatului, inculpatul T.V. fiind în relaţii de duşmănie cu victima, el nefiind de acord cu această relaţie.
Tatăl inculpatului şi victima M.G. consumau vin dintr-o sticlă, inculpatul T. reproşându-i victimei prezenţa ei în casă, pe un ton agresiv, motiv pentru care aceasta s-a retras în camera alăturată care servea de dormitor tatălui inculpatului.
Ulterior, inculpaţii şi martorul T.V. tatăl au consumat petul cu bere, precum şi câte o cafea făcută de martor.
În timp ce consumau bere, inculpaţii au purtat o discuţie despre faptul ca G.N. să întreţină raporturi sexuale cu M.G. Profitând de faptul că martorul T. ieşise din casă pentru a-şi satisface necesităţile fiziologice, inculpatul G.N. a intrat în camera unde dormea victima M.G., urcându-se în pat peste aceasta cu intenţia de a întreţine un raport sexual cu ea.
Victima a început să ţipe, fapt ce l-a alarmat pe martorul T., care a intrat în aceeaşi cameră pentru a-l îndepărta pe inculpat.
Inculpatul T.V. a intervenit în sprijinul celuilalt inculpat, aplicându-i o lovitură cu pumnul în zona feţei tatălui său, acesta căzând peste un cuier pom din lemn ce se afla în cameră, şi răsturnându-l.
Aspectul dormitorului a fost examinat de organul de urmărire penală, precizându-se în procesul verbal de cercetare că exista un cuier pom dărâmat în timpul altercaţiei.
Între timp, inculpatul G.N. a tras-o afară din casă pe victima M.G., aceasta fiind îmbrăcată numai într-un tricou şi în chiloţi, deplasându-se spre pârâul din apropiere (derea) şi fiind urmaţi apoi de inculpatul T.V.
Conform declaraţiilor ambilor inculpaţi, care se coroborează, inculpatul T.V. a lovit-o pe victimă cu pumnii în zona feţei, precum şi cu picioarele când aceasta a căzut, punându-i în vedere să nu se mai întoarcă în domiciliul tatălui său.
Locul în care victima a fost agresată iniţial a fost stabilit cu ocazia cercetării la faţa locului, constatându-se o dâră de picături de sânge cu dimensiunile de 70 x 20 cm, la distanţă de 50 metri de locuinţa familiei T., apoi din nou o dâră de picături de sânge pe potecă, cu dimensiunea de 90 x 25 cm.
La un moment dat M.G. a reuşit să fugă la vale, spre derea, fiind urmată de ambii inculpaţi, aceştia reuşind să o imobilizeze la distanţă de cca 6 metri de firul apei.
Inculpatul T.V. i-a aplicat lovituri cu pumnii, cerându-i să întreţină un raport sexual oral cu inculpatul G.N. Înainte de aceasta, G.N. a intenţionat să aibă un raport sexual normal, însă victima s-a opus, iar în aceste condiţii T.V. i-a tras cu forţa chiloţii ce-i avea pe ea, aruncându-i în apropiere. Declaraţia inculpatului în acest sens se confirmă prin cercetarea la faţa locului, care a stabilit că victima nu avea chiloţi pe ea, şi că o pereche de chiloţi de damă murdari şi rupţi au fost găsiţi la o distanţă de 60 cm de capul cadavrului.
Ambii inculpaţi au arătat în declaraţiile iniţiale că G.N. a întreţinut un raport sexual oral cu victima, după care i-a aplicat doi pumni în faţă, M.G. căzând cu faţa în sus şi cu picioarele desfăcute. În această poziţie, inculpatul T.V. i-a aplicat mai multe lovituri cu piciorul în zona vagino-anală. Atât G.N., cât şi T.V. semnalează faptul că, cu ocazia raportului sexual, G.N. nu a ejaculat. Lipsa lichidului seminal pe corpul victimei a fost constatat prin raportul de expertiză medico-legală.
Întrucât victima avea simptome de agonie, inculpatul G.N. a luat sticla de plastic de bere, a umplut-o cu apă şi a stropit-o pe aceasta pe faţă. Ulterior, şi inculpatul T.V. a făcut acelaşi lucru, fără a putea să aducă victima în stare de conştienţă. Cercetarea la faţa locului confirmă faptul că la 3 metri de cadavru a fost găsit un pet de 2 litri de bere B.
Prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, s-a stabilit că în zona anală şi vaginală victima prezenta multiple pete şi scurgeri de culoare brun roşcat, cu aspect de sânge coagulat, scurs pe sol într-o baltă de 50 x 40 cm.
De asemenea, s-au constatat leziuni la nivelul gurii, nasului, obrajilor şi ochilor, precum şi o baltă de sânge în dreptul capului şi pieptului, cu dimensiunea de 80 x 40 cm.
Dându-şi seama de gravitatea faptei, inculpaţii au părăsit victima şi s-au întors iniţial la casa familiei T., pentru a lua ţigări şi a fuma. Inculpatul T.V. nu a avut curaj să intre, încercând să-l trimită pe G.N., însă nici acesta nu a intrat în casă, întrucât îl observase pe martorul T.V. - tatăl având în mână un cuţit. Existenta cuţitului este dovedită prin procesul verbal de cercetare la faţa locului, în care se consemnează că sub perna din dormitorul martorului s-a găsit un cuţit de bucătărie, iar T.V. tatăl a relatat că el l-a pus acolo, pentru a se apăra în cazul în care fiul său ar încerca să-l agreseze în continuare.
Inculpaţii au dat un telefon martorului L.C., spunându-i că vor trece pe la acesta, după care s-au dus acasă la acest martor pentru a-i cere câte o ţigară, însă martorul nu avea ţigări. În timpul discuţiei cu inculpaţii, martorul a observat urme de sânge pe îmbrăcămintea acestora, astfel cum declara în cursul urmăririi penale. Existenţa urmelor de sânge pe îmbrăcăminţile ambilor inculpaţi este constatată prin cercetarea la faţa locului şi prin ridicarea obiectelor de îmbrăcăminte aparţinând inculpaţilor.
Astfel, la examinare, în dimineaţa zilei de 24 octombrie 2006 ora 04,00, inculpatul T.V. prezenta urme de sânge şi noroi pe ambele palme, şi două excoriaţii de 5 cm. Puloverul prezenta multiple pete de sânge, iar blugii aveau pete de sânge şi noroi.
Pe cuvertura albă a patului unde a dormit inculpatul G.N. s-au găsit două pete de culoare roşie, cu aspect de sânge, iar pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la acesta s-au constatat de asemenea pete de sânge.
După ce au plecat de la martorul L.C., inculpatul G.N. s-a hotărât să apeleze de pe telefonul său mobil serviciul de urgenţă, anunţând că a găsit o femeie lângă derea, în stare gravă. Apelul a fost recepţionat la ora 00,53, astfel cum rezultă din actele dosarului.
După ce a dat telefon, inculpaţii s-au deplasat la locuinţa lui G.N., acesta intrând înăuntru şi cerându-i tatălui său - G.T. - o ţigară. Martorul a precizat că s-a uitat la ceas în acel moment, constatând că este ora 1,15.
Cu acel prilej, inculpatul G. i-a relatat că a găsit-o moartă pe victima M.G., pe derea, şi că a dat telefon la poliţie.
Inculpatul a ieşit afară din curte cu ţigara, fumând-o împreună cu T.V., care-l aştepta, după care acesta din urmă s-a dus să se culce, iar G.N. a plecat la locul unde se afla victima, pentru a aştepta organele de poliţie si ambulanţa.
Prin raportul de constatare medico-legala din 11 ianuarie 2007, precum şi prin procesul verbal consemnat cu ocazia efectuării necropsiei victimei, la data de 25 octombrie 2006, s-a stabilit că moartea acesteia a fost violentă, datorându-se contuziei meningo-cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral, cu hematom subdural. Leziunile de violenţă au putut fi produse cu un corp dur, şi au legătură directă cu cauza morţii, iar leziunile de la nivelul regiunii genitale şi anale au putut fi produse prin lovire cu corp dur sau prin acţiunea unui corp dur introdus vaginal şi anal înainte de deces.
Reţine instanţa de fond că probele administrate în cauză demonstrează că ambii inculpaţi au contribuit determinant la producerea decesului mai întâi inculpatul T.V. a aplicat o multitudine de lovituri în zona feţei victimei cauzându-i traumatisme cu sângerare care însă nu au condus pe moment la comă şi deces, faptă demonstrată prin aceea că victima a avut puterea de a fugi până la derea şi de a se împotrivi actului sexual.
Reţine instanţa de fond că din declaraţiile inculpaţilor rezultă că după raportul sexual oral, inculpatul G.N. i-a aplicat acesteia doi pumni, moment în care victima şi-a pierdut cunoştinţa şi nu şi-a mai putut controla membrele inculpaţii semnalând că „şi-a desfăcut picioarele" în condiţiile în care până atunci victima reuşise să se apere de un raport sexual normal.
Gravitatea loviturilor aplicate de inculpatul G.N. se explică prin aceea că victima, fiind reţinută cu faţa în sus, s-a lovit şi în zona occipitală parietală a capului de pământ, în momentul când a primit loviturile în faţă.
De asemenea reţine instanţa de fond că inculpatul G.N. a întreţinut raport sexual oral cu victima, fără consimţământul acesteia prin întrebuinţare de violenţe fizice, fiind sprijinit, la săvârşirea violului de către inculpatul T.V.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii.
Inculpatul T.V. susţine, în urma analizei probelor administrate, nevinovăţia pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, motiv pentru a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 183 C. pen. Arată de asemenea inculpatul că nici o probă administrată în cauză nu dovedeşte împrejurarea că l-ar fi ajutat pe inculpatul G.N. să întreţină raporturi sexuale cu victima solicitând achitarea pentru această infracţiune.
În subsidiar solicită reducerea pedepsei ce urmează a-i fi aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen.
Inculpatul G.N. a susţinut că infracţiunile reţinute în sarcina sa nu sunt probate sens în care a solicitat achitarea sa pentru infracţiunea ce i se reţine în sarcină.
Prin Decizia penală nr. 28/ P din 7 martie 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis apelurile declarate de inculpaţii T.V. şi G.N. împotriva sentinţei penale nr. 394 din data de 5 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în Dosarul penal nr. 3803/118/2007, a desfiinţat hotărârea atacată şi a dispus în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului T.V. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., înlăturând aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul G.N. pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen.
A fost înlăturată aplicarea pedepsei accesorii şi a celei complementare prevăzută de art. 64 lit. a) teza I C. pen. pentru inculpatul T.V.
A fost înlăturată obligarea inculpatului G.N. la plata despăgubirilor civile.
În baza art. 139 - art. 136 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul G.N. cu măsura preventivă prevăzută de art. 1451 C. proc. pen. a obligării de a nu părăsi ţara.
Conform art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (1)1 C. proc. pen., pe durata măsurii, inculpatul G.N. a fost obligat să respecte următoarele:
a) să se prezinte la organul judiciar ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea - Poliţia com. Târguşor, judeţul Constanţa, conform programului întocmit de acesta sau de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa (pe care a indicat-o în prealabil, conform actelor de la dosar) fără încunoştinţarea organului judiciar.
S-a făcut aplicarea art. 1451 raportat la art. 145 alin. (2)1 C. proc. pen. privind comunicarea prezentei.
Conform art. 1451 alin. (2) cu referire la art. 145 alin. (2)2 C. proc. pen., s-a atras atenţia inculpatului G.N. „în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii sau vreuneia din obligaţiile impuse de instanţă se poate lua măsura arestării preventive".
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului G.N.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei în măsura în care nu contravin prezentei.
Conform art. 383 cu referire la art. 381 C. proc. pen. s-a dedus arestul preventiv pentru inculpatul T.V. de la 05 octombrie 2007.
Potrivit art. 383 cu referire la art. 350 alin. (1) şi art. 160b C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest preventiv a inculpatului T.V. o perioadă de 60 zile, de la 30 martie 2008 la 28 mai 2008.
S-a făcut aplicarea art. 309 alin. ultim C. proc. pen.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că nu pot fi avute în vedere primele declaraţii ale inculpaţilor date după începerea urmăririi penale deoarece sunt infirmate de declaraţiile acestora din faza de cercetare judecătorească care se coroborează cu declaraţiile martorilor audiaţi tot în condiţii de publicitate şi care se coroborează cu proba ştiinţifică care infirmă aspecte esenţiale reţinute în situaţia de fapt.
Inculpaţii revin la declaraţiile date iniţial, anterior confruntării lor, care a avut loc tot în faza de urmărire penală.
Raportul de expertiză medico-legală - examen ADN - concluzionează că secreţiile bucale nu au pus în evidenţă un profil ADN.
Apreciază instanţa de apel că sarcina probei revenind acuzării, aceasta nu a reuşit să dovedească versiunea asupra faptei aşa cum s-a pornit iniţial; ca atare neavând elemente de sprijin probator, această situaţie nu poate fi avută în vedere.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.V.
Parchetul a criticat Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- greşita achitare a inculpatului T.V. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la viol prevăzută de art. 26 raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
- greşita achitare a inculpatului G.N. pentru infracţiunile de viol şi omor prevăzute de art. 197 alin. (2) C. pen. şi art. 174 - 176 lit. a) C. pen.;
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1451 C. proc. pen. faţă de inculpatul G.N.;
- greşita soluţionare a laturii civile a cauzei.
Oral reprezentantul parchetului a solicitat casarea deciziei şi menţinerea hotărârii instanţei de fond.
Apreciază Parchetul că, concluzia la care a ajuns instanţa de apel se sprijină pe o gravă eroare de fapt şi pe baza unei evaluări greşite a materialului probator solicitând condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
Inculpatul T.V. a solicitat reducerea pedepsei aplicate arătând că nu se consideră vinovat de uciderea victimei, ci doar de lovirea ei.
Prin Decizia penală nr. 1893 din 28 mai 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 28 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa.
A casat Decizia penală atacată numai cu privire la greşita achitare a inculpaţilor T.V. şi G.N. şi înlocuire a măsurii preventive faţă de inculpatul G.N.
A înlăturat dispoziţia de înlocuire a măsurii arestării preventive faţă de inculpatul G.N.
A trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Constanţa.
A respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva aceleiaşi decizii.
A menţinut măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul T.V.
A obligat pe recurentul inculpat T.V. la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această decizie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că recursul Parchetului este fondat pentru alte motive decât cele invocate în scris şi oral, recurs pe care l-a analizat în raport de dispoziţiile art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Reţine instanţa de recurs că deşi a fost prezentă la judecata apelului, instanţa de apel nu a acordat cuvântul şi părţii civile E.D., fiind privată în acest mod de exercitarea drepturilor sale procesuale.
De asemenea opinează instanţa de recurs că instanţa de prim control judiciar nu a epuizat toate dovezile prin care să se ajungă la stabilirea adevărului în cauză, lăsând o serie de situaţii şi împrejurări nelămurite sau justificate doar prin existenţa dubiului care favorizează inculpaţii.
Reţinând că soluţia de achitare a inculpaţilor este greşită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus trimiterea cauzei la instanţa de apel spre rejudecare pentru a se administra mai multe probe şi anume:
- astfel, instanţa de casare a constatat că la data de 25 octombrie 2006, organele de urmărire penală au procedat la amprentarea cadavrului, ocazie cu care pe palma mâinii drepte a acesteia au fost identificate 3 fire de păr iar pe braţul stâng 2 fire de păr.
Aceasta, împreună cu depozitul subunghial recoltat în aceleaşi împrejurări, au fost ridicate de procurorul şi lucrătorii de poliţie criminalişti dar din nici un act al dosarului nu rezultă modul de valorificare a acestor urme biologice astfel încât se impune efectuarea unui examen ADN.
Se arată de asemenea că la cercetarea la faţa locului au fost identificate mai multe pete de substanţă brun-roşcată cu aspect de sânge, precum şi obiectele de vestimentaţie aparţinând ambilor inculpaţi iar rezultatul valorificării acestor probe nu se află la dosar, impunându-se întocmirea expertizelor de specialitate.
Se arată că în raportul de constatare medico-legală din 11 ianuarie 2007, se face menţiunea „BA 246-PSA pozitiv", fapt ce probează un raport sexual anal şi de asemenea că leziunile la nivelul regiunii genitale şi anale au putut fi produse prin lovire cu corp dur sau prin acţiunea unui corp dur introdus vaginal şi anal înainte de deces.
Faţă de aceste menţiuni şi faţă de faptul că aceste concluzii au fost aprobate de Comisia de Avizare şi Control a I.N.M.L. M.M., cu precizarea că reacţia PSA pozitivă nu reprezintă o reacţie de certitudine pentru probarea unui raport sexual, instanţa de recurs a stabilit că se impune ca I.N.M.L. să detalieze şi să explice această precizare şi de asemenea să precizeze dacă leziunile de la nivelul regiunii genitale şi anale pot fi consecinţa unui raport sexual anal şi/sau a unor lovituri cu corp dur premerse sau urmate de întreţinerea unui raport sexual anal.
Instanţa de recurs a stabilit că în cauză este necesară audierea martorului T.V., efectuarea unor referate de evaluare a inculpaţilor de către serviciile de specialitate, precum şi efectuarea testului poligraf.
Instanţa de recurs a considerat întemeiat recursul parchetului şi sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 1451 C. proc. pen. faţă de inculpatul G.N.
În condiţiile în care inculpatul a fost achitat de orice penalitate, instanţa trebuia să revoce arestarea preventivă şi nu să dispună înlocuirea măsurii preventive cu obligarea de a nu părăsi ţara.
Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Constanţa a administrat probele dispuse prin Decizia de casare.
- Astfel se reţine că din referatul de evaluare a inculpatului G.N. rezultă că acesta dispune de resurse individuale şi familiale ce pot fi utilizate în direcţia consolidării capacităţii sale de a se conforma şi în viitor normelor şi regulilor sociale.
Cu privire la inculpatul T.V. se apreciază că acesta prezintă oportunităţi de comitere a unor infracţiuni prin violenţă, perspectivele de reintegrare fiind strict condiţionate de conştientizarea consecinţelor promovării în viitor a unui comportament infracţional cât şi de gradul de motivare a inculpatului pentru schimbare.
- Comisia de avizare şi control a precizat că examenul genetic medico-legal nu a evidenţiat material străin genetic diferit de cel al victimei ceea ce se poate explica prin absenţa raportului sexual sau raport sexual protejat sau alterarea şi distrugerea materialului genetic străin. Leziunile vaginale şi anale s-au produs prin introducerea forţată a unui corp dur. În ce priveşte existenţa unui raport sexual se arată că acesta nu se poate exclude dar nici nu se poate confirma cu certitudine.
Testul poligraf efectuat cu privire la ambii inculpaţi a evidenţiat modificări semnificative care să fie interpretate ca indici cerţi ai comportamentului simulat.
Se menţionează că în urma relaţiilor solicitate, M.J. al Regatului Spaniei a comunicat că în bazele de date ale poliţiei spaniole nu figurează nici o persoană cu numele de T.V.
Analiza genetică a depozitelor subunghiale aparţinând inculpatului T.V., a pus in evidenţă un profil genetic unic incomplet, aparţinând unei persoane de sex feminin, care ar proveni de la victima M.G.
Analiza genetică de sânge de pe pantalonii şi puloverul inculpatului T.V. a pus in evidentă acelaşi profil genetic de sex feminin, care aparţin victimei M.G.
Analiza genetică a urmelor de sânge de pe geaca şi pantalonii inculpatului G.N., au pus în evidentă unul si acelaşi profil genetic aparţinând victimei M.G.
Analiza genetică a unei singure urme de sânge de pe cuvertura inculpatului G.N. a pus în evidentă un profil genetic incomplet, mixt, ce provine din amestecul de material biologic a minim două persoane de sex feminin. Caracterele genetice din profilele ADN de referinţă, aparţinând victimei M.G. sau inculpaţilor, nu se regăsesc în amestec.
Analiza genetică a urmelor gălbui de pe cuvertura inculpatului G.N., a pus în evidenţă un profil genetic unic aparţinând unei si aceleaşi persoane, respectiv ale inculpatului G.N.
Analiza genetică a urmelor de sânge prelevate de pe mâinile inculpatului T.V. şi a celorlalte urme de pe cuvertura şi de pe portofelul inculpatului G.N. nu a pus in evidenta nici un profil ADN datorita cantităţii insuficiente de material genetic sau degradării acestuia, in condiţiile expunerii la factorii din mediu.
Examinând probele administrate reţine instanţa de apel că nu se poate reţine vinovăţia pentru infracţiunea de viol pentru inculpatul G.N. şi complicitate pentru inculpatul T.V. şi respectiv infracţiunea de omor deosebit de grav pentru inculpatul G.N., în ciuda eforturilor din faza de cercetare judecătorească, dubiile nu au putut fi înlăturate persistând o stare de incertitudine care exclude posibilitatea unei hotărâri de condamnare.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.V.
În recursul Parchetului este criticată Decizia instanţei de apel sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor, fiind invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. arătând că s-a comis o gravă eroare de fapt cu consecinţa achitării în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. a inculpatului G.N. pentru infracţiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 - 176 alin. (1) lit. a) C. pen. şi a celor doi inculpaţi în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. pentru autorat inculpatul G.N. şi complicitate la viol pentru inculpatul T.V.
Se apreciază că, în raport de probatoriul administrat, s-a demonstrat fără dubiu faptul că inculpaţii prin acţiuni conjugate au determinat decesul victimei şi pe fondul violenţelor exercitate inculpatul G.N. cu complicitatea inculpatului T.V. a întreţinut raport sexual cu victima, fapt pentru care solicită casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea soluţiei pronunţată de instanţa de fond ca legală şi temeinică.
Inculpatul T.V. invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. arătând că, s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de condamnare, probele administrate în cauză nedovedind vinovăţia sa pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 174 - art. 176 lit. a) C. pen.
În subsidiar inculpatul T.V. solicită reducerea pedepsei aplicate apreciind că este mult prea aspră.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de Parchet şi inculpatul T.V. sunt întemeiate însă sub alte motive decât cele invocate în cererile de recurs.
Înalta Curte apreciază că în cauză este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen. considerând că instanţa de apel nu s-a supus deciziei de casare şi nu a administrat toate probele dispuse prin Decizia de casare, fapt pentru care apreciază Înalta Curte că se impune admiterea recursurilor, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin Decizia de casare nr. 1893 din 28 mai 2008 pronunţată în Dosarul nr. 2643/36/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus prin alte probe şi necesitatea audierii martorului T.V. - senior, care nu a fost ascultat de instanţe întrucât nu a fost găsit la domiciliul său, existând informaţia că este plecat în Spania.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit ca „instanţa să dispună audierea martorului, depunând diligenţe prin autorităţile administrative şi familia acestuia pentru a se stabili adresa la care se află şi posibilităţile de a fi ascultat sau de a transmite o declaraţie notarială".
Procedând la rejudecarea cauzei, instanţe de apel nu a dispus niciodată pe parcursul soluţionării cauzei, citarea martorului T.V. - senior, punând doar în vedere apărătorului ales al inculpatului T.V. să depună diligenţe pentru a indica adresa la care să fie citat martorul.
În cele din urmă instanţa de apel, a considerat necesar a efectua o adresă către M.J. cu solicitarea de a se face demersuri prin Ambasada României din Spania în vederea identificării martorului pe teritoriul Spaniei.
M.J. - Direcţia Drept Internaţional şi Tratate, a comunicat instanţei (fila 199 vol. I dosar Curtea de Apel Constanţa) că în bazele de date ale poliţiei spaniole nu figurează nici o persoană cu numele de T.V.
Procedând în acest mod Înalta Curte apreciază că instanţa de apel nu s-a conformat exigenţelor deciziei de casare.
Pe tot parcursul soluţionării cauzei de către instanţa de apel, nu s-a emis nicio citaţie pe numele martorului la adresa de domiciliu din comuna Tîrguşor, judeţul Constanţa.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că se impunea citarea acestui martor cu mandat de aducere în baza dispoziţiilor art. 183 C. pen., potrivit cărora o persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176 dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.
Această procedură era necesară întrucât potrivit dispoziţiilor art. 184 C. proc. pen., organul însărcinat cu executarea mandatului de aducere dacă nu găseşte persoana prevăzută în mandat, face cercetări şi dacă au rămas fără rezultat încheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute.
Or, din analiza înscrisurilor existente la dosar, rezultă că instanţa de apel a dispus efectuarea acestor cercetări în Spania, fără ca în prealabil să dispună măcar simpla citare a martorului pe teritoriul României.
În cazul în care s-ar fi dispus citarea martorului prin mandat de aducere, organele însărcinate cu aducerea la îndeplinire a mandatului ar fi comunicat instanţei rezultatul cercetărilor.
Înalta Curte apreciază că se impune şi efectuarea unei adrese la Biroul de Evidenţă Informatizată a Persoanei pentru a se verifica dacă martorul şi-a schimbat domiciliul.
Audierea martorului este foarte importantă, pentru soluţionarea corectă a acestei cauze, în vederea stabilirii cât mai exacte a situaţiei de fapt având în vedere circumstanţele în care s-a produs decesul victimei M.G. şi anume împrejurarea că în seara respectivă, la locul comiterii faptelor s-au aflat inculpaţii T.V., G.N. precum şi martorul T.V., ca atare declaraţia acestuia poate lămuri aspectele neelucidate sau asupra cărora există dubii.
Audierea martorului se impune cu atât mai mult cu cât fiind audiat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul T.V. a arătat că primul vinovat de moartea victimei este G.N. şi apoi tatăl său.
Inculpatul G.N. a declarat în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie că nu recunoaşte faptele întrucât nu le-a comis, dar s-a pus presiune asupra lui ca urmare a declaraţiilor făcute de martorul T.V.
În urma insistenţelor Înaltei Curţi ca inculpatul G.N. să justifice schimbarea declaraţiei din faza de urmărire penală precum şi faptul că a recunoscut faptele şi cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă, inculpatul G.N. a declarat că „am recunoscut faptele şi în faţa judecătorului cu ocazia propunerii de arestare preventivă fără ca cineva să facă presiuni asupra mea. Am constatat că acest lucru era normal fiind în stare de arest iar când am angajat apărător mi-am schimbat declaraţia întrucât am vrut să spun adevărul".
Având în vedere poziţia manifestată de cei doi inculpaţi în faţa Înaltei Curţi, faptul că inculpatul T.V. a declarat că inculpatul G.N. este autorul infracţiunilor, ca şi declaraţia inculpatului G.N. în sensul că a recunoscut faptele fără ca cineva să facă presiuni asupra sa, Înalta Curte apreciază că se impune în cauză şi efectuarea unei confruntări între inculpaţi.
Este adevărat că această probă a fost efectuată în faza de urmărire penală, însă Înalta Curte apreciază că se impune, cu necesitate, efectuarea acestei probe, în mod nemijlocit, şi de către instanţa de apel pentru ca judecătorul să perceapă prin propriile simţuri atitudinea inculpaţilor în momentul în care li se pun întrebări relevante, în raport de infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată.
În motivarea deciziei reţine instanţa de apel că nu se poate da o valoare exclusivă primelor declaraţii ale inculpaţilor în cursul urmăririi penale deoarece atitudinea acestora poate fi influenţată de interese personale sau de împrejurări care i-au obligat la recunoaştere.
Este adevărat că declaraţiile date de inculpaţi de recunoaştere a faptelor trebuie coroborate şi cu alte probe administrate în cauză însă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că nici instanţa de apel nu justifică ce a determinat-o să acorde o forţă probantă superioară declaraţiilor ulterioare ale inculpaţilor de nerecunoaştere a faptelor.
Deşi probele ştiinţifice au evidenţiat existenţa unor urme de sânge pe geaca şi pantalonii inculpatului G.N., instanţa de apel justifică prezenţa acestora ca urmare a ajutorului dat inculpatului T.V. atunci când l-a însoţit pe acesta la locul faptei.
Ca atare, instanţa de apel ignorând dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora probele nu au o valoarea dinainte stabilită, a acordat în mod nejustificat o forţă probantă superioară probelor administrate în faza de cercetare judecătorească în detrimentul celor administrate în faza de urmărire penală.
Deşi instanţa de apel nu a luat declaraţii celor doi inculpaţi, aceştia prevalându-se de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen., cu toate că audierea inculpaţilor se impunea cu necesitate, având în vedere condiţiile deosebit de grave în care a fost suprimată viaţa victimei, totuşi instanţa de apel a înlăturat în totalitate declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor din faza de urmărire penală, minimalizând faptul că aceste declaraţii au fost date într-un moment foarte apropiat de producerea faptelor în care au arătat cu lux de amânunte modul de desfăşurare a faptelor.
De asemenea, motivele pentru care inculpatul G.N. a retractat declaraţia iniţială şi anume „am fost ameninţat de lucrătorii de poliţie când am dat declaraţia olografă că dacă nu declar la fel şi la procuror o să mă bată", nereprezentând o justificare credibilă, plauzibilă, nu îndrituia instanţa de apel să înlăture aceste declaraţii în condiţiile în care nu a dispus audierea nemijlocită a inculpaţilor.
Faţă de contradicţiile existente între declaraţiile celor doi inculpaţi, Înalta Curte apreciază că se impune audierea separată a acestora, iar aspectele contradictorii urmează a fi lămurite în urma confruntării celor doi inculpaţi, ocazie cu care instanţa de apel va avea posibilitatea să perceapă nemijlocit atitudinea inculpaţilor în raport de faptele ce li se reţin în sarcină.
Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel va avea în vedere şi celelalte motive de recurs invocate de Parchet şi inculpatul T.V.
Faţă de considerentele ce preced Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. să admită recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.V., va casa în totalitate Decizia penală atacată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Constanţa.
Va menţine starea de arest a inculpatului T.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi inculpatul T.V. împotriva Deciziei penale nr. 56/ P din 3 mai 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.
Casează în totalitate Decizia penală atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la aceeaşi instanţă, respectiv Curtea de Apel Constanţa.
Menţine starea de arest a inculpatului T.V.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpatul T.V., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3386/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Penal → |
|---|
