ICCJ. Decizia nr. 3925/2010. Penal

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3925/2010

Dosar nr. 47879/110/2008

Şedinţa publică din 5 noiembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 272/ D din 29 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Neamţ în Dosarul penal nr. 4787/110/2009 s-au dispus următoarele:

În baza art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen.

A fost condamnat inculpatul T.C.N. zis C., fiul lui G. şi F., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de favorizarea infractorului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) din C. proc. pen.

A fost achitat acelaşi inculpat pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât fapta nu există.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin reţinere şi arest preventiv din 11 mai 2008 şi de la 13 mai 2008 până la 5 decembrie 2008 inclusiv.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. s-a menţinut măsura interzicerii de a părăsi ţara până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei P.M. din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 264 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) din C. pen., în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 264 C. pen.

În consecinţă:

În baza art. 264 C. pen. a fost condamnată inculpata P.M., fiica lui G. şi M., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de favorizare a infractorului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 lit. a) din C. proc. pen. a fost achitată aceiaşi inculpată pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 întrucât fapta nu există.

S-a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 6 ani, stabilit potrivit art. 86² C. pen.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare condamnata se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei cu privire la conţinutul art. 86⁴ C. proc. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei perioada executată prin reţinerea din 11 mai 2008 şi arestul preventiv începând din 16 ianuarie 2009 până la data punerii efective în libertate.

În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b) din C. proc. pen. s-a revocat arestarea preventivă a inculpatei şi s-a dispus punerea acesteia în libertate de îndată, dacă nu este arestată în altă cauză.

S-a dispus în ceea ce o priveşte pe inculpata P.M., luarea măsurii de a nu părăsi ţara, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Potrivit art. 145 C. proc. pen., pe durata obligării de a nu părăsi ţara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligaţii:

- să se prezinte la instanţele de judecată (din apel, recurs) ori de câte ori va fi chemată;

- să se prezinte la Poliţia municipiului Bacău desemnată cu supravegherea sa, ori de câte ori va fi chemată;

- să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea organului judiciar care a dispus măsura;

- să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

- să nu se apropie de persoanele vătămate din dosarul inculpatului favorizat H.O. precum şi de persoana împreună cu care a comis fapta, respectiv de T.C.N.

S-a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea credinţă a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi ţara sau a obligaţiilor ce-i revin se va lua faţă de aceasta măsura arestării preventive.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.

III. A fost condamnat inculpatul H.O., fiul lui Ş. şi M., după cum urmează:

- la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.;

- la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsa de executat: 4 (patru) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe durataşi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

IV. A fost condamnată inculpata I.A. zis A., fiica lui I. şi F., după cum urmează:

- la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi 2 (doi) ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.;

- la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din C. pen. s-au contopit pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea.

Pedeapsa de executat: 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen.

În baza art. 86¹ alin. (3) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

S-a dispus ca pe durata termenului de încercare de 5 ani stabilit potrivit art. 86² C. pen., condamnata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău, organ desemnat cu supravegherea sa;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţa şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natura a putea fi controlate mijloacele ei de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatei cu privire la conţinutul art. 86⁴ C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., din durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

V. În baza art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, a fost condamnat inculpatul M.A.C., fiul lui I. şi D., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru deţinerea în vederea punerii în circulaţie de instrumente de plată electronică falsificate.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe timp de 2 ani.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale.

În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit durata termenului de încercare de 5 ani, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

S-a atras atenţia inculpatului cu privire la conţinutul art. 83 C. pen.

S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) din C. pen., pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ. s-a luat act că SC R. SA Bucureşti nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. e) din C. pen. s-a confiscat de la inculpaţii H.O. şi I.A. câte 225 RON.

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-au confiscat telefoanele mobile şi cartelele sim aflate în Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Bacău.

S-au confiscat cele 40 de carduri (37 + 3) aflate în plicurile de la fila 58 dosar fond şi 48 dosar urmărire penală vol. II.

S-a dispus plata din fondul special al M.J. a următoarelor onorarii pentru avocaţii desemnaţi din oficiu:

- 300 lei av. Î.R. pentru inculpata I.A.

- 300 lei, av. P.I. pentru inculpatul H.O.;

- 700 lei (300 + 400) av. P.B. pentru H.O. şi P.M.

S-a constatat că inculpaţii M.A.C., I.A. şi T.C.N. au avut avocaţi aleşi.

S-a dispus păstrarea celor 21 CD-uri depuse odată cu rechizitoriul şi aflate la camera de Corpuri Delicte a tribunalului Bacău, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligati inculpaţii la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează:

- 1500 lei de către inculpatul T.C.N.;

- 2000 lei de către inculpata P.M.;

- 4000 lei de către inculpatul H.O.;

- 2000 lei de către inculpata I.A.;

- 1500 lei de către inculpatul M.A.C.

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, inculpatul T.C.N. - zis C., fiul lui G. şi F., recidivist, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea în stare de recidivă a infracţiunilor prevăzute de art. 264 C. pen. şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., constând în aceea că după arestarea membrilor unui grup infracţional format din H.O., H.M., C.I., B.C.A., I.A., B.O.I. şi C.G. şi trimiterea acestora în judecată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul teritorial Bacău în Dosarul penal nr. 21D/P/2007, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane, printre care şi minori, precum şi pentru constituirea, aderarea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat, la cererea expresă a liderului acestui grup, H.O. căruia i-a pus la dispoziţie în Penitenciar cât şi în Arestul I.P.J. Bacău, mijloace tehnice de comunicare, a procedat la contactarea părţilor vătămate audiate în cauza penală susmenţionată, pe care le-a intimidat şi ameninţat în vederea determinării acestora să-şi schimbe depoziţiile iniţiale conform cu realitatea, în scopul denaturării adevărului, înlăturării răspunderii penale a persoanelor susmenţionate cât şi a îngreunării judecării cauzei.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost trimisă în judecată, în lipsă, inculpata P.M. fostă F., fiica lui G. şi M., pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 264 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen. şi art. 37 lit. b) din C. pen., constând în aceea că după arestarea numiţilor H.O., H.M., C.I., B.C.A., I.A., B.O.I. şi C.G. şi trimiterea acestora în judecată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Bacău, în Dosarul nr. 21D/P/2007 pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane printre care şi minori şi constituirea, aderarea şi sprijinirea unui grup infracţional organizat, la solicitarea expresă a liderului acestui grup, H.O., căruia i-a pus la dispoziţie în Penitenciar cât şi în Arestul I.P.J. Bacău, mijloace tehnice de comunicare, a procedat la contactarea părţilor vătămate audiate în cauza penală susmenţionată, pe care le-a intimidat şi ameninţat în vederea determinării acestora să-şi schimbe depoziţiile iniţiale, conforme cu realitatea, în scopul denaturării adevărului, înlăturării răspunderii penale a persoanelor susmenţionate cât şi a îngreunării judecării cauzei.

Prin acelaşi rechizitoriu a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a următorilor inculpaţi:

- H.O., fiul lui Ş. şi M., a fost trimis în judecată în stare de arest (arestat în altă cauză) pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., constând în aceea că în cursul anului 2007 a deţinut în clubul care-i aparţinea, cât şi în locuinţa proprie din Bacău, un număr de 37 de carduri false, precum şi codurile pin ale acestora, iar în luna decembrie a determinat-o pe angajata sa I.A. să se deplaseze la anumite bancomate din Bacău pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar de pe acele carduri false, realizându-se numai într-o singură zi, retragerea sumei de 550 RON;

- I.A., fostă C., fostă B., fiica lui I. şi F., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) din C. pen., constând în aceea că în cursul lunii decembrie 2007 a deţinut asupra sa 37 carduri bancare false, cu care, la instigarea patronului său H.O. s-a deplasat la bancomatele din Bacău şi la pos-uri, în vederea efectuării de retrageri neautorizate de numerar, într-o singură zi reuşind retragerea sumei de 550 RON.

- M.A.C., fiul lui I. şi D., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002, constând în aceea că în cursul anului 2008 a deţinut în locuinţa proprie instrumente de plată falsificate, carduri blank, inscripţionate cu datele unor carduri bancare emise în străinătate, în vederea punerii lor în circulaţie.

Din întregul material probator administrat în acuză, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt.

- H.O., I.A., B.C.A., C.I., B.O.I. şi H.M. au fost arestaţi preventiv în anul 2007 şi în luna martie 2008 trimişi în judecată în stare de arest preventiv pentru trafic de fiinţe umane, printre care şi minore (fila 40- 143 dosar u.p.), liderul grupului infracţional organizat fiind H.O.

Acesta, pentru a scăpa de rigorile legii penale, prin telefon a luat legătura cu P.M., concubina sa, care a revenit din străinătate unde fusese plecată la muncă, cât şi cu vechiul său prieten T.C.N. pentru a pune în aplicare planul de a le convinge pe victimele traficului de persoane, ca înainte de a începe cercetarea judecătorească în dosarul penal având ca obiect traficul de persoane, să-şi retracteze declaraţiile date în faţa procurorului care-l acuzau pe el cât şi membrii grupului infracţional organizat şi care au fost avute în vedere la întocmirea rechizitoriului nr. 21D/P/2007.

Telefoanele mobile i-au fost aduse în Arestul I.P.J. Bacău şi în penitenciarul Bacău de către concubina sa P.M. şi prietenul său T.C.N.

Planul pus la cale de inculpatul H.O. era următorul:

- părţile vătămate din dosarul privind traficul de persoane (D.E., D.R., T.P.R., C.J.M. să dea mai întâi alte declaraţii scrise, autentificate de un avocat prin care să arate că au fost forţate de către procuror şi poliţişti să susţină vinovăţia;

- declaraţiile respective să fie depuse la dosarul penal având ca obiect traficul de persoane, înainte de a începe cercetarea judecătorească;

- în instanţă, când vor fi audiate să-şi schimbe declaraţiile date în faţa procurorului şi să susţină declaraţiile date în faţa avocatului;

- să se depună diligenţele necesare pentru a se intra într-o emisiune în direct la postul de televiziune O. cu părţile vătămate din dosarul de trafic de persoane, care trebuie să susţină nevinovăţia sa cât şi a membrilor grupului infracţional organizat, şi să-i critice pe procurorii şi poliţiştii care au efectuat cercetări în cauză; inculpatul H.O. i-a indicat concubinei sale, cu cine anume să vorbească pentru a intra în legătură cu patronului postului O.;

- de a fi înştiinţate ziarele de mare tiraj locale şi naţionale, de a se obţine audienţe la procuratura generală, la Comisia de Abuzuri din cadrul Parlamentului României, faţă de care să fie invocate nume sonore (S., ş.a.), incidente născocite cu „cei de la Crimă organizată" pentru a rezulta că au fost arestaţi şi trimişi în judecată din răzbunare;

- victimele din dosarul de trafic de persoane să-i trimită scrisori în penitenciar în care să arate că este nevinovat şi că au fost forţate de anchetatori să-l acuze pe nedrept;

- să fie denigrată justiţia pe toate căile pentru ca prin intimidarea acesteia să obţină punerea în libertate.

Tot planul avea ca scop punerea în libertate, respectiv zădărnicirea desfăşurării procesului penal, astfel ca inculpaţii să nu fie condamnaţi.

Fiind de acord cu planul, P.M. şi T.C.N. au înţeles să-l favorizeze pe infractorul H.O.

Pentru aceasta, cei doi l-au vizitat la locul de deţinere unde au primit şi alte indicaţii, în afara celor transmise telefonic, cu privire la paşii pe care trebuiau să-i parcurgă pentru realizarea planului.

Inculpaţii P.M. şi T.C.N. i-au înlesnit inculpatului H.O. posibilitatea de a vorbi la telefon cu victimele din dosarul privind traficul de persoane, pe care le-a învăţat cum să se comporte în instanţă, când vor fi ascultate, pentru a-l scăpa de închisoare, deşi era vinovat.

Din convorbirile telefonice interceptate autorizate rezultă că toţi cei implicaţi erau convinşi de vinovăţia lui H.O., dar voiau să-l favorizeze pentru a nu suporta rigorile legii penale, planul acestuia fiind în acelaşi timp şi planul lor.

În virtutea înţelegerilor stabilite în prealabil P.M. şi T.C.N. au luat legătura cu D.E., D.R., T.P.R. şi C.J.M. (parte vătămată în dosarul de trafic de persoane).

Pentru a le convinge să-şi schimbe declaraţiile date în faţa procurorului, în baza cărora H.O. şi membrii grupului infracţional organizat au fost trimişi în judecată, în stare de arest preventiv, s-au folosit mai multe metode: manipularea, intimidarea, ameninţarea, cumpărarea bunăvoinţei.

Astfel, P.M. le-a oferit victimelor traficului de persoane diferite sume de bani, le-a cumpărat obiecte de îmbrăcăminte, făcându-le promisiuni şi în ceea ce priveşte achiziţionarea de bunuri imobile.

Aceeaşi inculpaţi le-au şi ameninţat pe victime când a constatat că acestea şovăiesc privitor la schimbarea declaraţiilor sau la prezentarea în faţa unui avocat pentru a scrie declaraţii necorespunzătoare realităţii, speriindu-le că H.O. oricum va fi eliberat, dată fiind puterea pe care o are în lumea interlopă, legăturile strânse ce aceasta, cât şi influenţele pe care le are în diferite structuri ale statului, astfel că este bine să-şi schimbe declaraţiile, pentru a nu avea de suferit.

Tot la fel a procedat şi T.C.N. care a ameninţat victimele că dacă nu vor da declaraţii favorabile inculpaţilor aflaţi în arest preventiv, vor fi căutate de prietenii acestora care se află în libertate, care le vor agresa, spunându-le că vor fi desfigurate, prin tăierea feţelor cu cuţitul.

La solicitarea expresă a lui H.O., cu care a păstrat permanent legătura telefonică, T.C.N. a stabilit o legătură strânsă cu părţile vătămate, în special cu T.P.R. pe care a făcut-o să se îndrăgostească de el şi i-a promis că o va lua de soţie, numai cu condiţia de a-şi schimba depoziţia dată în dosarul penal privind traficul de persoane.

Inculpatul T.C.N. a convins-o pe T.P.R. să le contacteze şi pe celelalte victime, pentru a le determina să-şi schimbe declaraţiile iniţiale date împotriva lui H.O. şi a membrilor grupării infracţionale.

În realizarea acestui scop şi-a petrecut multe zile în compania tinerelor respective, pe care le-a invitat la plimbare, la cofetărie ş.a.

Pentru a obţine bunăvoinţa surorilor D.R. şi E., inculpatul T.C.N. le-a minţit că ar fi rude.

- P.M. şi T.C.N. au păstrat în permanenţă legătura, atât telefonic cât şi prin întâlniri personale pentru a-şi comunica dacă au reuşit să le determine pe părţile vătămate să-şi schimbe declaraţiile şi să stabilească în ce mod le vor ţine sub control până la punerea în libertate a lui H.O. şi a celorlalţi membrii ai grupării.

La sugestia lui H.O. cei doi au luat hotărârea ca înainte de termenele fixate pentru judecată să mute victimele de la casele lor, cunoscute de către organele de urmărire penală, pentru a nu mai putea fi contactate de altcineva în afara membrilor grupării H.

Avocatul ales al inculpatului H.O. - a învăţat cum să se procedeze pentru ca părţile vătămate din dosarul de trafic de persoane să-şi retracteze declaraţiile iniţiale, punându-i în legătură pe P.M. şi pe T.C.N. cu avocatul M.C. din Iaşi, care urma să autentifice declaraţiile mincinoase ale victimelor.

La începutul lunii aprilie 2008, inculpaţii P.M. şi T.C.N., le-au convocat pe victimele din dosarul de trafic de persoane în faţa Hotelului M. din Bacău, în vederea plecării în afara municipiului Bacău în timpul deplasării victimelor au fost instruite de cei doi inculpaţi ce să scrie în declaraţiile care le vor da în faţa avocatului.

Instructajul a continuat şi în incinta restaurantului din zona Fântânele, jud. Bacău în sensul că D.E., C.E.S., T.P.R. şi C.J.M. n-ar fi fost exploatate sexual de către H.O. şi de către ceilalţi membrii ai grupării şi că depoziţiile lor iniţiale, aflate la dosarul cauzei ar fi fost date sub presiunea anchetatorilor.

Inculpaţii au asigurat victimele manipulate de ei, că declaraţiile lor date în faţa avocatului vor servi la eliberarea lui H.O., H.M. şi ceilalţi din Penitenciar.

Anterior, H.O. prin convorbirile telefonice purtate a făcut în aşa fel încât fetelor să le fie milă de el şi să-l ajute să fie pus în libertate.

Cu toate acestea D.E. a ezitat că îi este teamă să dea declaraţie mincinoasă deoarece putea fi acuzată de mărturie mincinoasă, însă inculpatul T.C.N. a asigurat-o că nu i se va întâmpla nimic, iar dacă refuză să dea declaraţia solicitată o va abandona în pădure.

După ce fetele au dat pe rând declaraţiile scrise solicitate, în prezenţa avocatului, inculpata P.M. le-a răsplătit, dându-le suma de 600 RON. Tot atunci şi inculpatul T.C.N. le-a oferit câte 100 RON, spunându-le să-şi cumpere ceva frumos de îmbrăcat.

Inculpatul T.C.N. a depus diligenţele necesare pentru a aduce părţile vătămate la Tribunalul Bacău, la termenul din 10 aprilie 2008, deşi acestea nu fusese citate, în speranţa că se va proceda la audierea lor, învăţându-le ce să declare în faţa judecătorului pentru a obţine punerea în libertate a lui H.O. şi a celorlalţi din grupul său infracţional.

Diligenţele depuse de către T.C.N. au fost zadarnice, deoarece la termenul respectiv, părţile vătămate din dosarul privind traficul de persoane n-au fost audiate.

La data de 10 aprilie 2008 a fost termen de judecată în dosarul având ca obiect traficul de persoane, când H.O., H.M. şi ceilalţi din grup n-au fost puşi în libertate, deşi s-a solicitat acest lucru, motiv pentru care P.M. şi T.C.N., la solicitarea expresă a lui H.O. transmisă telefonic au luat hotărârea de a obţine un spaţiu de emisie la postul privat de televiziune O. din Bucureşti, solicitând pentru acesta ajutorul unor interlopi din Bacău şi din capitală.

Cererea fiind admisă, în cadrul unei emisiuni televizate de lungă durată, în direct, T.P.R. şi D.E. au susţinut că nu au fost exploatate sexual de către H.O. şi de ceilalţi membrii ai grupării, aşa cum li s-a cerut, însă din emisiune a rezultat contrariul, chiar fetele ajungând la concluzia că s-au făcut de ruşine.

La data de 13 mai 2008, inculpatul T.C.N. a fost arestat preventiv pentru 29 de zile, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi art. 264 C. pen., măsura fiind prelungită şi menţinută în condiţiile legii până la data de 5 decembrie 2008, inclusiv.

La aceeaşi dată s-a dispus arestarea în lipsă a inculpatei P.M., măsura preventivă fiind aplicată tocmai la data de 16 ianuarie 2009, susnumita fiind judecată în stare de arest preventiv întrucât prevenţia a fost menţinută potrivit legii.

În sarcina inculpatului H.O. s-a reţinut săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 C. pen. rap.la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Astfel, cu ocazia percheziţiei efectuate la sediul SC M.I. SRL Bacău la data de 18 decembrie 2007 s-au găsit 37 de carduri bancare false, având inscripţionată pe banda magnetică datele unor carduri bancare emise în străinătate, iar la percheziţia de la domiciliul lui H.O. au fost depistate şi ridicate o serie de înscrisuri reprezentând codurile pin ale cardurilor bancare false găsite şi ridicate de la clubul SC M.I. SRL Bacău.

Cu privire la provenienţa cardurilor false, inculpatul H.O. a păstrat tăcerea, nedând explicaţii plauzibile privind procurarea cardurilor false şi deţinerea acestora la locul său de muncă.

Tot în cursul lunii decembrie 2007, inculpatul H.O. a trimis-o pe I.A., barman la clubul său şi persoana de mare încredere, la atm-urile din apropierea clubului (zona T.T., a Universităţii din Bacău) pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar, folosind cardurile bancare false.

Astfel, la data de 4 decembrie 2007 cu un card găsit la clubul inculpatului H.O. s-a extras de la bancomatul R.B. de la U. suma de 550 RON.

Din cuprinsul procesului-verbal întocmit de I.G.P.R.- B.C.C.O. Bacău rezultă că în noaptea de 12/13 decembrie 2007 la atm-ul B.C. din Bacău au fost utilizate de către inculpata I.A. mai multe carduri false (tip blank), 4 (patru) dintre ele fiind capturate de bancomat.

Din procesele verbale privind redarea în formă scrisă a convorbirilor telefonice interceptate autorizat, rezultă că H.O. şi I.A. au deţinut carduri bancare false pe care le-au utilizat atât la bancomate cât şi la pos-uri, în vederea retragerii de numerar, cât şi pentru achiziţionarea de bunuri electrocasnice.

Inculpata I.A. a recunoscut faptele comise în cursul urmăririi penale, cu toate ameninţările care i-au fost adresate de H.O. însă în instanţă s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Cercetările efectuate în cauză au scos la iveală că inculpatul M.A.C., la cererea lui H.O. se ocupa cu falsificarea cardurilor.

Cu ocazia percheziţiei efectuate la domiciliul inculpatului M.A.C. au fost găsite 5 (cinci) carduri bancare false.

Procedându-se la citirea benzilor magnetice ale respectivelor carduri blank s-a constatat că acestea conţin datele unor carduri bancare emise în străinătate.

Nu a rezultat dacă acele 5 (cinci) carduri au fost la vreun bancomat pentru extrageri neautorizate de numerar.

Situaţia de fapt descrisă mai sus a rezultat din declaraţiile numitelor D.E., D.R., T.P.R. şi C.J.M. în trei ipostaze:

- de martore în prezenta cauză, atât la urmărirea penală cât şi în instanţă;

- de părţi vătămate în dosarul de trafic de persoane;

- declaraţiile date la cererea inculpaţilor T.C.N. şi P.M. autentificate de către avocatul C.M. din cadrul Baroului din Iaşi (fila 212 - 220 vol. I dosar u.p.), originalele acestora fiind depuse în dosarul penal având ca obiect traficul de persoane;

- declaraţiile martorei D.B. (mama surorilor D.R. şi D.E.) precum şi a celorlalţi martori;

- planşele foto (vol. II pag. 26-36);

- procesele verbale privind înregistrarea de imagini;

- procesele verbale privind conţinutul convorbirilor telefonice interceptate autorizat;

- declaraţiile inculpaţilor;

- procesele verbale întocmite cu prilejul percheziţiilor domiciliare;

- planşele foto conţinând imagini cu cardurile blank găsite în clubul administrat de către inculpatul H.O.;

- procesele verbale privind citirea benzilor magnetice ale cardurilor ridicate la percheziţie cât şi a celor puse la dispoziţie de B.C.C.;

- corespondenţa primită de la SC R. SA din care rezultă că nu a înţeles să se constituie parte civilă în cauză şi că o parte din cardurile false găsite la clubul inculpatului H.O. au fost utilizate la ATM-uri în vederea de retrageri neautorizate de numerar.

S-a reţinut de către instanţa de fond că rolul cel mai important în ceea ce priveşte favorizarea infractorului l-a avut H.O., căruia i-a aparţinut şi planul, însă activitatea sa de autofavorizare nu cade sub incidenţa legii penale.

Textul art. 264 C. pen. referindu-se la ajutorul dat „unui infractor", înseamnă favorizarea altuia, motiv pentru care s-a reţinut în sarcina sa, nici instigarea şi nici complicitatea la favorizarea infractorului.

Prin urmare, infracţiunea de favorizare a infractorului s-a reţinut numai în sarcina inculpatei P.M. şi T.C.N., care au înţeles să-l ajute pe H.O. şi pe ceilalţi inculpaţi din clanul său.

Ajutorul a fost acordat în timp ce H.O. şi cei din clanul său erau deja arestaţi şi trimişi în judecată, deci după comiterea infracţiunii, considerându-se că, în speţă P.M. şi T.C.N. n-au aderat la un grup infracţional organizat şi nici n-au sprijinit un astfel de grup întrucât lipseşte scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Prin urmare, trimiterea în judecată a inculpaţilor pentru sprijinirea unui grup infracţional organizat prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 a fost apreciată ca fiind greşită.

Vinovăţia inculpaţilor P.M. şi T.C.N. a fost considerată pe deplin dovedită doar în ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a infractorului, scopul urmărit fiind acela de a îngreuna înfăptuirea justiţiei prin determinarea părţilor vătămate să-şi schimbe declaraţiile iniţiale.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.M. s-a constatat că s-a strecurat o greşeală în dispozitivul rechizitoriului în sensul că s-a motivat că nu este cunoscută cu antecedente penale, dar s-a reţinut starea de recidivă.

Eroarea a fost înlăturată prin schimbarea încadrării juridice.

În sarcina inculpatului H.O. s-au reţinut doar infracţiuni la legea comerţului electronic.

S-a dovedit fără putinţă de tăgadă că acesta a deţinut în vederea punerii în circulaţie de carduri falsificate şi că a instigat-o pe I.A. să extragă bani din bancomate cu ajutorul cardurilor false încredinţate în acest scop, faptele încadrându-se în prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Faptele reţinute în sarcina inculpatei I.A. constituie infracţiunile prevăzute de art. 24 alin. (2) şi art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în special comportarea inculpaţilor în timpul procesului.

Cea mai mică pedeapsă a fost aplicată inculpatului T.C.N. care în opinia instanţei a avut cea mai civilizată comportare, dar fiind recidivist pedeapsa s-a stabilit a fi execută în condiţii de detenţie, iar cea mai severă şi cu privare de libertate inculpatului H.O. al cărui comportament procesual a fost considerat necorespunzător, de la începutul şi până la sfârşitul procesului şi care a făcut tot ceea ce i-a stat în putinţă pentru a tergiversa soluţionarea cauzei.

Ultimilor trei inculpaţi le-au fost aplicate regulile concursului de infracţiuni la stabilirea pedepselor rezultante de executat.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.M. instanţa a apreciat că scopul pedepsei va fi atins fără executarea acesteia în condiţii de detenţie.

Sus-numita are doi copii minori pe care îi creşte singură, fiind divorţată.

Din pedeapsa ce i-a fost aplicată, a fost scăzută perioada executată prin reţinere şi arest preventiv.

S-a aplicat art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi în cazul inculpatului T.C.N.

În ceea ce o priveşte pe inculpata P.M. s-a luat măsura obligării de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Au fost stabilite măsurile de supraveghere şi organul însărcinat cu supravegherea sa.

S-a dispus punerea în libertate dacă nu este arestată în altă cauză.

Instanţa a apreciat că scopul pedepselor aplicate va fi atins fără executare şi în cazul inculpaţilor I.A. care are în grijă un copil mic, pe care-l creşte singură, fiind divorţată şi M.A.C., ambii aflându-se la primul conflict cu legea penală.

Tuturor inculpaţilor le-au fost aplicate pedepse accesorii, pe lângă pedepsele principale, însă numai inculpatului H.O. i s-a restrâns şi dreptul de a alege, nu numai dreptul de a fi ales.

Inculpaţilor cărora le-a fost aplicată suspendarea executării pedepsei principale li s-au suspendat şi pedepsele accesorii.

În ceea ce priveşte latura civilă, s-a luat act că SC R. nu s-a constituit parte civilă în cauză, urmând a fi confiscată suma de 550 RON.

Au fost confiscate cardurile false cât şi telefoanele mobile care au fost folosite pentru coordonarea acţiunilor prin care s-a comis infracţiunea de favorizare a infractorului.

Mijloacele de probă aflate în camera de corpuri delicte din cadrul Tribunalului Bacău s-a dispus păstrarea lor până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu, au fost suportate din fondul special al M.J.L.C.

Împotriva sentinţei au declarat apel inculpaţii T.C.N., M.A.C., I.A., H.O. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău.

Prin încheierea pronunţată la data de 19 ianuarie 2010 s-a dispus, în temeiul art. 38 C. proc. pen., disjungerea apelurilor formulate de apelanţii T.C.N. şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău de apelurile formulate de apelanţii M.A.C., I.A. şi H.O. în interesul unei bune judecăţi a cauzei.

Procedând la soluţionarea apelurilor declarate de apelanţii inculpaţi M.A.C., I.A. şi H.O., Curtea de apel a reţinut următoarele:

În motivele de apel expuse oral de apărătorul inculpatului M.A.C. s-a arătat că inculpatul nu se face vinovat de săvârşirea faptelor pentru care a fost dispusă condamnarea de către prima instanţă, din materialul probator nu există dovezi din care să rezulte că a existat o înţelegere între acest inculpat şi ceilalţi inculpaţi trimişi în judecată, iar din expertiza tehnică efectuată nu rezultă că au fost inscripţionate carduri pe calculatorul inculpatului.

Apărătorul inculpatei în susţinerea apelului inculpatei I.A. a criticat sentinţa primei instanţe pe motiv că a fost dispusă condamnarea acesteia în absenţa probelor certe de vinovăţie, iar în subsidiar s-a solicitat achitarea în temeiul prevederilor art. 10 lit. d) C. proc. pen. apreciindu-se că inculpata nu a acţionat cu intenţie.

Inculpatul H.O., prin apărător, a criticat sentinţa apelată apreciind că în mod greşit s-a dispus condamnarea sa iar în acest sens s-a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor reţinute în sarcina acestui inculpat sub aspectul laturii subiective, inculpatul neacţionând cu intenţie, nu s-a făcut dovada folosirii cardurilor găsite la imobilul aparţinând inculpatului cu ocazia efectuării percheziţiei de către organele de urmărire penală. S-a mai arătat că prima instanţă nu a ţinut seama de declaraţia ulterioară a inculpatului T.C.N. în care acesta a precizat că declaraţia iniţială din cursul urmăririi penale referitoare la faptele pentru care a fost trimis în judecată inculpatul H.O. nu îi aparţine. În subsidiar a solicitat redozarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora.

Prin Decizia penală nr. 12 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie, s-a decis:

„I. În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. admite apelul declarat de apelantul - inculpat H.O. împotriva sentinţei penale nr. 272/D din 29 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 4787/110/2008.

Desfiinţează sentinţa penală apelată cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului H.O., reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. în pedepsele:

a) 4 ani închisoare şi 2 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen. pentru art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

b) 3 ani închisoare pentru art. 25 C. pen. raportat la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002;

Reduce pedeapsa închisorii de la lit. a) de la 4 ani la 3 ani şi 2 luni închisoare.

Reduce pedeapsa închisorii de la lit. b) de la 3 ani la 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. contopeşte pedepsele de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani şi 6 luni închisoare în pedeapsa ceam mai grea la care adaugă pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Pedeapsă de executat pentru inculpatul H.O.: 3ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate, cu privire la apelanţii - inculpaţi H.O., I.A. şi M.A.C.

II. În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. respinge ca nefondate apelurile declarate de apelanţii - inculpaţi I.A. şi M.A.C. împotriva sentinţei penale nr. 272/D din 29 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bacău în Dosarul penal nr. 4787/110/2008.

Constată că apelanţii - inculpaţi au avut apărători aleşi.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă pe fiecare dintre apelanţii - inculpaţi I.A. şi M.A.C. la câte 200 lei cheltuieli judiciare.

În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare efectuate în apelul declarat de inculpatul H.O. rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim control judiciar a considerat solicitările inculpaţilor M.A.C., I.A. şi H.O. de a fi achitaţi, ca nefondate, materialul probator administrat în cauză contrazicând susţinerile privind nevinovăţia celor trei inculpaţi.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpatului M.A.C. şi I.A. au fost apreciate ca fiind corect individualizate în raport de criteriile prev.de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Cu privire la cuantumul pedepselor aplicate inculpatului H.O., instanţa de prim control judiciar a apreciat că, în raport cu ceilalţi inculpaţi, diferenţa de tratament juridic este prea mare, motiv pentru care a admis apelul inculpatului pe acest aspect şi i-a redus pedepsele aplicate, în final urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 2 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.

Prin Decizia penală nr. 24 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău pronunţată ca urmare a disjungerii soluţionării apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul T.C.N. de cele declarate de inculpatul H.O., M.A.C. şi I.A., în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău şi inculpatul T.C.N. împotriva sentinţei penale nr. 272/D din 29 iunie 2009 a Tribunalului Bacău, inculpatul fiind obligat la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de prim control judiciar a reţinut că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău a criticat sentinţa apelată pe motiv de netemeinicie în raport de cuantumul pedepsei aplicate şi a modalităţii de individualizare în ceea ce o priveşte pe inculpata P.M., iar inculpatul T.C. a solicitat aplicarea unei pedepse într-un cuantum egal cu durata arestării preventive de 7 luni.

Instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate celor doi inculpaţi au fost în mod corect individualizate, neimpunându-se modificarea cuantumului acestora şi nici modalitatea de executare.

Împotriva Deciziei penale nr. 24 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău, în ceea ce o priveşte pe inculpata P.M., apreciind că atât cuantumul pedepselor aplicate, cât şi modalitatea de executare nu au fost corect individualizate în raport de faptele săvârşite, cât şi de poziţia procesuală de nerecunoaştere a faptelor, adoptată de aceasta, impunându-se majorarea cuantumului pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare a acesteia.

Inculpatul H.O. a declarat recurs împotriva sentinţei penale nr. 12 din 26 ianuarie 2010, invocând cazul de casare prev.de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen. solicitând casarea hotărârii, achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. întrucât faptele nu există.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., le consideră nefondate pentru următoarele considerente:

Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău prin prisma cazului de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen., constată că pedeapsa aplicată inculpatei P.M. a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar modalitatea de executare aleasă corespunde scopului pedepsei.

Este adevărat că infracţiunea pentru care inculpata a fost trimisă în judecată este infracţiune de pericol şi că, în principiu, s-ar putea susţine că acestea, datorită pericolului social abstract şi generic pe care îl conţin prin simpla încălcare a normei penale, prezintă întotdeauna gradul de pericol social necesar aplicării unei sancţiuni mai ferme, totuşi, în speţa dedusă judecăţii nu se pot neglija împrejurările concrete în care inculpata a comis faptele, împrejurări care concură şi conturează un pericol social redus, iar cercetarea acestor aspecte se impune şi pentru stabilirea întregului complex de împrejurări care au creat ambianţa faptică, de o anumită semnificaţie proprie, cu implicaţii în evaluarea gravităţii acesteia.

În primul rând, pericolul social concret al faptei se stabileşte în raport de întregul complex de împrejurări, stări, situaţii, întâmplări, în care s-a comis şi care pot avea influenţă asupra gravităţii infracţiunii, care concretizează şi individualizează fapta, făcând-o să se deosebească de celelalte infracţiuni concrete de acelaşi tip şi aceasta este raţiunea pentru care Înalta Curte constată că în această speţă concretă infracţiunea de pericol comisă de inculpată prezintă un grad de pericol social redus.

În acest context se mai impune şi analiza evaluării cuantumului pedepsei ce va fi aplicate inculpatei şi care ar fi eficienţa acesteia, în raport de scopul general şi special al prevenţiei penale şi urmând linia acestui raţionament, Înalta Curte are a observa că sistemul pedepselor în vigoare, deşi a marcat un progres în evoluţia dreptului penal român, evidenţiază la un examen critic, numărul redus al pedepselor principale şi mai ales caracterul accentuat represiv al acestora, ceea ce explică preocuparea prezentă a legiuitorului ca pedepsele de bază să fie dublate de sancţiuni alternative, iar mijloacele de individualizare şi de executare a pedepselor să fie diversificate, potrivit standardelor europene.

Din acest punct de vedere, rolul prioritar al pedepsei este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni şi nu acela al represiunii, deoarece numai acţiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce priveşte adaptarea conduitei destinatarilor legii penale, în dezvoltarea conştiinţei juridice şi morale a membrilor societăţii şi numai dacă, obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.

Din perspectiva rolului şi scopului pedepsei trebuie precizat că pentru a-şi îndeplini rolul de factor inhibitor în declanşarea activităţilor infracţionale, pedeapsa trebuie să prezinte un anumit grad de severitate, ţinând seama şi de faptul că, pentru a acţiona asupra conştiinţei celui condamnat, pentru a-l determina să-şi modifice comportamentul, să adopte conştient o altă atitudine faţă de regulile convieţuirii sociale, constrângerea trebuie să fie raţională şi echitabilă, proporţională cu pericolul social al faptei, exercitându-se doar în formele şi limitele necesare pentru ca pedeapsa să-şi îndeplinească funcţia principală, aceea de reeducare.

Acest deziderat poate fi atins numai prin promovarea Convenţiei apărea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, care cuprinde principii generoase şi raţionale, atât în raport cu persoana care a comis o faptă penală, cât şi în raport cu ceilalţi membri ai societăţii, care au respectat legea, iar apărarea valorilor sociale ocrotite nu înseamnă aplicarea pedepselor cu aceeaşi intransigenţă, doar cu fermitate, prin fermitate înţelegându-se dacă o anumită pedeapsă este în măsură să-şi atingă principalul scop, nu o pedeapsă severă; conceptul şi cerinţa fermităţii în sensul dreptului penal, impune descoperirea infracţiunilor şi judecarea făptuitorilor cu promptitudine, fără ca prin aceasta să se împieteze asupra imperativului descoperirii adevărului şi respectării riguroase a legii.

Prin urmare, necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, nu înseamnă neapărat aplicarea unei pedepse severe ori executarea acesteia în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ - preventivă.

Din economia textului art. 52 alin. (1) C. pen., în care se arată că „pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului" rezultă că funcţia constrângerii nu este o funcţie a pedepsei, deoarece examenul realist al conţinutului pedepsei nu justifică încadrarea constrângerii printre funcţiile pedepsei; măsura de constrângere, în sensul acestui text, indică esenţa pedepsei, însuşirile sale, iar nu unul din mijloacele prin care se realizează scopul ei, întrucât constrângerea, ca esenţă a pedepsei, este însăşi pedeapsa.

Or, dacă indiscutabil constrângerea constituie esenţa conţinutului pedepsei, ea nu poate fi în acelaşi timp, şi o funcţie a acesteia, deoarece esenţa şi funcţiile pedepsei sunt noţiuni distincte. Funcţiile sunt legate de esenţa pedepsei, îşi trag valoarea şi eficienţa din constrângerea pe care o implică orice pedeapsă, se realizează prin şi în cadrul constrângerii dar nu se confundă cu ea.

Primul scop al oricărei pedepse este prevenţia specială, adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat de a săvârşi din nou o infracţiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcţii: reeducarea şi intimidarea. Intimidarea îşi produce efectul imediat, cât există şi durează teama de pedeapsa, în timp ce reeducarea îşi produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conştiinţa subiectului şi are un caracter relativ statornic, durabil.

Funcţia de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul, luând cunoştinţă de constrângerea la care va fi supus, ca o consecinţă a infracţiunii, înţelege semnificaţia exigenţelor sociale şi necesitatea de a respecta normele de conduită în societate, de a avea o comportare onestă şi disciplinată.

Dar funcţia de reeducare se exercită îndeosebi pe parcursul executării pedepsei precum şi cazul aplicării suspendării condiţionate a executării acesteia care, are în esenţă acelaşi rol şi aceeaşi funcţie, deoarece persoana căreia i-a fost aplicată se află în situaţia în care conştientizează natura şi rolul acestei sancţiuni menite să-i influenţeze pozitiv conştiinţa, caracterul şi deprinderile, să-l determine a respecta din convingere exigenţele vieţii în societate, fără a intra în conflict cu ceilalţi oameni sau cu societatea însăşi.

Fiind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 86¹ C. pen., Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia, atât faţă de modalitatea concretă de comitere, atingerea adusă valorii sociale ocrotite prin norma penală de incriminare, dar şi faţă de persoana inculpatei care, nu este cunoscută cu antecedente penale, este tânără, motiv pentru care, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău.

Examinând recursul inculpatului H.O. prin prisma cazului de casare invocat, respectiv art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Există o eroare gravă de fapt în sensul art. 385⁹ alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., atunci când situaţia de fapt, astfel cum a fost reţinută prin hotărârea atacată este contrară actelor şi probelor dosarului.

Rezultă că pentru a fi reţinută „eroarea gravă de fapt" trebuie să se constate că această eroare a influenţat hotărâtor soluţia dată în cauză, adică greşita stabilire a situaţiei de fapt să fi determinat o esenţială eroare în legătură cu condamnarea sau achitarea inculpatului ori încetarea procesului penal, cu toate consecinţele care decurg din aceasta pentru inculpat şi pentru celelalte părţi din proces, inclusiv cu privire la soluţionarea laturii civile.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că în cauză nu a fost comisă o gravă eroare de fapt.

Astfel, faptele inculpatului H.O. care în cursul anului 2007 a deţinut în clubul care-i aparţinea, cât şi în locuinţa proprie din Bacău un număr de 37 de carduri false, precum şi codurile pin ale acestora, iar în luna decembrie a determinat-o pe angajata I.A. să se deplaseze la anumite bancomate din Bacău pentru a efectua retrageri neautorizate de numerar de pe acele carduri false, realizându-se numai într-o singură zi, retragerea sumelor de 550 RON întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 şi art. 25 C. pen. rap. la art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 cu aplic.art. 33 C. pen. şi sunt pe deplin dovedite.

Susţinerile inculpatului privind nevinovăţia sa, sunt nefondate, atâta timp cât din probele administrate rezultă implicarea directă a inculpatului în activitatea infracţională.

Relevante în acest sens sunt procesele verbale de percheziţie efectuate la SC M.I. SRL Bacău din 18 decembrie 2007 de unde au fost ridicate 37 carduri bancare false, având inscripţionate pe banda magnetică datele unor carduri bancare emise în străinătate, procesele verbale de percheziţie de la domiciliul inculpatului de unde au fost depistate şi ridicate o serie de înscrisuri, reprezentând codurile pin ale cardurilor bancare false găsite şi ridicate de la Clubul SC M.I. SRL Bacău, procesul verbal întocmit de I.G.P.R. - B.C.C.O. Bacău din care rezultă că în noaptea de 12/13 decembrie 2007 la atm-ul B.C. au fost utilizate mai multe carduri false (tip blank) 4 (patru) dintre ele fiind capturate de bancomat, procesul verbal de redare a convorbirilor telefonice interceptate autorizat din care rezultă că H.O. şi I.A. au deţinut carduri bancare false pe care le-au utilizat atât la bancomate şi la pos-uri, în vederea retragerii de numerar, cât şi pentru achiziţionarea de bunuri electrocasnice, coroborate cu declaraţia inculpatei I.A. din faza de urmărire penală care a recunoscut faptele, însă în faza de cercetare judecătorească s-a prevalat de dreptul la tăcere, (poziţie justificată de ameninţările la care a recurs inculpatul asupra acesteia), toate coroborate cu declaraţia inculpatului M.A.C.

Din coroborarea discuţiilor telefonice ce au fost înregistrate între H.O. şi I.A. cu celelalte probe, rezultă în mod cert implicarea inculpatului H.O. în activitatea infracţională.

Relevante sunt următoarele discuţii telefonice dintre inculpatul H.O. şi inculpata I.A.:

H.O. - Da

I.A. - N-a tras nimic O.

H.O. - ĂĂ?

I.A. - N-are nimic „Card - acesta. cont insuficient"

H.O. - Dar tu unde eşti, mama?

I.A. - La A.

H.O. - Şi numai una?

I.A. - Nimic

H.O. - Dar câte ai luat la tine?

I.A. - Toate.

H.O. - Una n-are? Nu-i bună una?

I.A. - Nu-i bună, tată. Nu-i bună. Am încercat patru şi nu mai puteam să mai încerc.

H.O.: Păi vezi.

I.A. - Îhî. Şi era şi o grămadă acolo la casă".

La data de 13 decembrie 2007, ora 20,43 aceleaşi persoane menţionate mai sus, utilizând aceleaşi posturi telefonice au purtat următoarea discuţie:

I.A. - Alo?

H.O. - A. Tu eşti?

L.A. - Da.

H.O. - N-ai găsit?

I.A. - Nu da. O., alea au fost şterse o dată.

H.O. - Mamă, am pus AB-ul acela care o dat 40 de milioane, le-am pus deoparte.

I.A. - Ba nu, O., nu le-am pus fiindcă o zis acesta, că o zis că o fost declarate pierdute, nu ştii? Mi-am adus aminte eu bine.

H.O. - Hâm.

I.A. - Şi le-am şters şi nu le-am prescris în H-uri pe toate?

H.O. - Câte cărţi îs în casă, mă?

I.A. - H-uri îs 25.mi se pare.

H.O. - Şi L.?

I.A.: Şi L. acum.mă duc să mă uit. L. o rămas că o mai mâncat din ele. Dă-mi voie oleacă. Valeu, valeu, dacă vrei le mai încerc şi pe astea. 8, O.

H.O. - 8, ă?

IA. - Da. Cu 2 mâncate. 10 erau.

H.O. - Unde ţi-o dat 10 milioane? Aicia la?

I.A. - La U. la astea?

H.O. - L. da.

I.A. - la L. 10 milioane peste drum la B.C.R.. şi la C.

H.O. - Măi, und-o dat? Aici peste drum?

I.A. - Da.

H.O. - Aici la T.T.?

I.A. - Da,da,da.

H.O. - Hai, ia-le şi pe alea.

I.A. - Da,da, este şi banca ailaltă care s-o refăcut, O.

H.O. - Acolo te duci, hai"

În aceeaşi zi, la ora 20,55 învinuiţii H.O. şi I.A. au purtat o altă discuţie privitoare la utilizarea la bancomat a cârdurilor bancare falsificate.

I.A. - O.!

H.O. - Ha.

I.A. - O fost declarată pierdută şi mâncată.două.

H.O. - Care?

I.A. - De la L.

H.O. - Hă.

I.A. - Ă.

H.O. - Ţi-o mâncat două?

I.A. - Da.

H.O. - Ai m-ai băgat?

I.A. - N-am mai.am plecat, dacă. poate mi le ia pe toate. Eu ştiu? Şi după aia ce-i zic lui C. Şi aşa îi fac pierdute două

H.O. - Mda.

I.A. - Ă?

H.O. - Bagă!

I.A. - Mă duc acum la U., cu alealalte.

H.O. - Păi.mă suni când eşti la aparat.

I.A. - Da, da, hai."

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect reţinută de cele 2 instanţe, nefiind vorba în cauză de nici o eroare gravă de fapt în sensul art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată fiind pe deplin dovedită.

În ceea ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului H.O. a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind aptă să atingă scopul prevăzut de art. 52 C. pen., neimpunându-se modificarea cuantumului şi nici a modalităţii de executare.

Faptele pentru care inculpatul H.O. a fost condamnat sunt grave, aducând atingere relaţiilor sociale referitoare la siguranţa operaţiunilor bancare, iar prin modalitatea în care au fost săvârşite denotă o periculozitate crescută a inculpatului.

Analizând hotărârea recurată şi prin prisma motivelor de recurs care se iau în considerare din oficiu, constată a nu fi incident niciun alt caz de casare, motiv pentru care, conform art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H.O.

Va constata că inculpatul H.O. este arestat în altă cauză.

Văzând şi disp.art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău împotriva Deciziei penale nr. 24 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.O. împotriva Deciziei penale nr. 12 din 26 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi familie.

Constată că recurentul inculpat H.O. este arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat H.O. la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata P.M., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215...		ICCJ. Decizia nr. 3376/2010. Penal. Plângere împotriva... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3681/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3736/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 3797/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3999/2010. Penal. Falsul în înscrisuri sub semnătură privată (art. 290 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4092/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 4146/2010. Penal ICCJ. Decizia nr. 4221/2010. Penal