ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3854/2010

Dosar nr. 1712/112/2007

Şedinţa publică din 1 noiembrie 2010

Prin sentinţa penală nr. 146 pronunţată de Tribunalul Bistriţa Năsăud în Dosarul nr. 1712/112/2007, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.O., din infracţiunea de bancrută simplă prev. de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, într-o singură infracţiune de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

A fost condamnat inculpatul M.O., fiul lui I. şi G., la:

- 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen.;

- 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la infracţiunea de folosire la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prevăzută de art. 31 C. pen. raportat la art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluat de art. 273 din Legea nr. 86/2006, art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) din C. pen.;

- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de refuz de a pune la dispoziţia administratorului judiciar actele contabile, prevăzută de art. 147 din Legea nr. 85/2006, art. 74 lit. c), art. 76 lit. d) C. pen.;

- 2 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 74 lit. c), art. 76 lit. e) C. pen.;

- 10 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen., art. 74 lit. c), art. 76 lit. c) C. pen.;

S-a constatat că infracţiunile deduse judecăţii în prezentul dosar au fost comise în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., între ele, precum şi cu infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen., art. 63 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2000 RON, prin sentinţa penală nr. 2209 din 25 octombrie 2006 a Judecătoriei Sector 3 Bucureşti.

Conform art. 36 alin. (1), art. 34 lit. b), art. 35 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente menţionate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

S-a revocat, conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, graţierea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 285/1999 a Judecătoriei Năsăud, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decret nr. 328/1966, graţiere dispusă prin sentinţa penală nr. 1930/2002 a Judecătoriei Bistriţa şi s-a constatat rămasă fără obiect executarea acestei pedepse urmare a împlinirii termenului de încercare al suspendării condiţionate a pedepsei (redus ca efect al aplicării graţierii).

Conform art. 7 din Legea nr. 543/2002, s-a revocat graţierea (dispusă în baza sentinţei penale nr. 760/24 aprilie 2003 a Judecătoriei Bistriţa) pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decret nr. 328/1966 prin sentinţa penală nr. 1930/2002 a Judecătoriei Bistriţa şi s-a dispus executarea acestei pedepse alăturat celei aplicate în prezentul dosar, în total inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a, b), c) C. pen.

S-a dispus conform art. 7, art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, comunicarea hotărârii de condamnare (la rămânerea ei definitivă) la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.

S-a dispus anularea documentelor vamale falsificate folosite la autoritatea vamală în vederea suspendării drepturilor vamale de import pentru autoturismul marca F.F. (contract de leasing din 24 ianuarie 2006, declaraţie angajament, desfăşurător de plăţi, precum şi celelalte anexe întocmite în acest scop).

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţilor civile despăgubiri civile după cum urmează:

- 2000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă S.I., domiciliată în Bistriţa;

- 18.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă SC R.C. SRL Bistriţa;

- 6.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă C.L.;

- 6.900 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă B.I.L.;

- 6.690 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii precum şi suma de 130 lei către partea vătămată A.M.;

- suma de 5.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea vătămată B.M.;

- 4.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă Ş.D.T.;

- 6.300 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă SC E. SRL Bistriţa;

- 4.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă P.A.l.;

- 6.200 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă D.V.C.;

- 3.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă P.A.C.;

- 11.220 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă M.V.;

- 35.000 lei către partea vătămată S.I.P.;

- 5.000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii către partea civilă SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş.

S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii civile H.I.

S-a dispus restituirea autoturismelor predate de inculpat părţilor civile (care nu au putut fi înmatriculate în circulaţie), după cum urmează: de către partea civilă A.M., a autoturismului R.M., către SC M.O.A. SRL Bistriţa, prin reprezentantul legal al societăţii; de către partea civilă B.I.L., a autoturismului marca O.A., către SC E.A. SRL prin reprezentantul legal al acestei societăţi.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile SC W.C.S. SRL Bistriţa (prin reprezentant M.D.), despăgubiri civile în sumă de 2532,99 lei.

S-a constatat că în aplicarea art. 19 alin. (4) C. proc. pen. martorii P.L. şi B.A.F., nu au participat în proces în calitate de părţi vătămate sau părţi civile.

A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile C.L. suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 2.280 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpatul M.O. a deţinut în perioada 2004 - 2006 calitatea de administrator al SC M.O.A. SRL cu sediul declarat în Bistriţa, având ca obiect principal de activitate „comerţ cu autovehicule". În general activitatea firmei se axa pe importul de autoturisme second-hand din Franţa şi comercializarea lor pe teritoriul României la diverse persoane fizice şi juridice. Societatea nu a fost finanţată de o bancă, astfel că inculpatul a recurs la încasarea în avans, a preţului autoturismului de la persoanele interesate, după care se deplasa în Franţa pentru achiziţionarea şi transportul acestuia în România. De regulă, cu ocazia preluării unei comenzi se încheia un contract de vânzare-cumpărare între părţi în care se menţionau clauze referitoare la marca autoturismului, preţul total, avansul acordat şi termenul de livrare. Au existat însă şi comenzi verbale pentru procurarea de autoturisme fără încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, însă cu eliberarea de facturi şi chitanţe fiscale pentru sumele de bani încasate în avans.

La început o parte din comenzi au fost onorate de inculpat însă încă de la sfârşitul anului 2004 au apărut primele incidente cu privire la livrarea autoturismelor către persoanele care au achitat în avans sume de bani pentru procurarea acestora. Tot de atunci inculpatul a utilizat sumele încasate cu titlu de avans de la părţile vătămate în scopuri personale.

Pentru a da o nuanţă de legalitate operaţiunilor comerciale, inculpatul a încheiat o serie de contracte de vânzare-cumpărare, în baza cărora a încasat în avans sumele de bani, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate şi nu a emis documente justificative. Întocmirea acestor contracte şi ulterior menţinerea în eroare a părţilor vătămate prin diferite metode, au constituit mijloacele frauduloase prin care s-a creat persoanelor interesate reprezentarea falsă, că pot achiziţiona un autoturism la un preţ avantajos şi în stare bună de funcţionare, deşi în realitate autoturismul nici nu exista.

În concret, faptele au fost săvârşite în modalitatea descrisă în continuare:

a) În cursul lunii noiembrie 2004 partea vătămată S.I. fiind interesat de achiziţionarea unui autoturism a luat legătura cu inculpatul. Acesta i-a oferit spre vânzare un autoturism marca V.C., cu 9 locuri, culoare alb metalizat, motor 2500 CP, la preţul de 12000 euro, cu plata unui avans de 10000 euro la încheierea contractului. Primind asigurări că autoturismul oferit spre vânzare există şi este deţinut într-un parc auto din Franţa, aflat în proprietatea inculpatului şi vizionând mai multe fotografii cu autoturismele existente în acel parc, părţii vătămate i s-a creat falsa reprezentare că poate achiziţiona o maşină de marcă în stare bună şi la un preţ avantajos, într-un interval de maxim 7 zile. Pentru a menţine starea de inducere în eroare şi pentru a da o nuanţă de legalitate operaţiunii, inculpatul a propus încheierea unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul menţionat anterior. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatului, astfel că la data de 26 noiembrie 2004 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul menţionat, ocazie cu care a remis acestuia, cu titlu de avans suma de 10.000 euro. Conform înţelegerii diferenţa de 2000 euro urma să fie achitată la livrarea autoturismului, în termen de 7 zile când inculpatul s-a obligat să remită părţii vătămate şi documentele de provenienţă, garanţia şi cartea service. Pentru suma de 10000 euro încasată personal, inculpatul a eliberat părţii vătămate factură şi chitanţă fiscală.

Ulterior inculpatul nu şi-a mai respectat obligaţia de livrare a autoturismului, deşi în mai multe rânduri partea vătămată a solicitat fie predarea autoturismului fie restituirea avansului invocând probleme de vămuire sau chiar furtul maşinii în Franţa.

În cele din urmă inculpatul propune părţii vătămate livrarea unui alt autoturism, cumpărat deja în Franţa, sens în care o convinge să încheie contractul de vânzare-cumpărare din 10 martie 2005, având ca obiect vânzarea unui autoturism V.C., de culoare albastru. Nici de această dată inculpatul nu-şi respectă obligaţiile oferind doar promisiuni şi devenind uneori violent în exprimare atunci când partea vătămată solicită predarea autoturismului.

După un timp partea vătămată acceptă vânzarea unui autoturism O.A.C., an de fabricaţie 2003, la preţul de 8000 euro, împrejurare în care încheie contractul de vânzare-cumpărare din 21 aprilie 2005.

Pentru prejudiciul suferit, apreciind că a fost înşelată de inculpat, partea vătămată Simionca Ionică s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 euro solicitând obligarea inculpatului la plata acestei sume sau a echivalentului în lei la data plăţii.

b) Desfăşurând o amplă campanie de atragere a clienţilor pentru autoturisme second-hand, inculpatul M.O. l-a convins pe numitul B.T., reprezentant al SC R.C. SRL Bistriţa să achiziţioneze un autoturism M., motor 2,8 cmc, culoare gri-verde metalizat, an de fabricaţie 2002, la preţul de 13000 euro.

Cu privire la acest autoturism între cele două părţi s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 25 mai 2005. Cu ocazia încheierii contractului partea vătămată a plătit inculpatului avansul de 10000 euro, iar diferenţa de 3000 euro urmând a fi achitată în termen de 30 de zile. La insistenţele inculpatului la data de 03 iunie 2005, partea vătămată mai achită suma de 2000 euro rămânând un rest de plată de 1000 euro din preţul total al autoturismului cumpărat, marca M. Cu toate acestea, inculpatul nu eliberează facturi şi chitanţe fiscale pentru sumele încasate de la partea vătămată.

Profitând de naivitatea reprezentantului părţii vătămate şi speculând interesul acestuia de a achiziţionarea unui buldoexcavator, inculpatul M.O. obţine de la partea vătămată, prin promisiuni şi amăgiri suma de 6000 euro pentru procurarea buldoexcavatorului. In acest sens, cele două părţi au încheiat contractul de vânzare - cumpărare din 02 iunie 2006, având ca obiect furnizarea unui buldoexcavator la preţul de 6000 euro, cu livrare în 30 de zile. Suma a fost remisă de partea vătămată şi primită de inculpat la momentul încheierii contractului fără a se elibera chitanţă sau factură fiscală.

La termenele stabilite inculpatul nu a livrat societăţii vehiculele comandate, oferind doar promisiuni şi diferite pretexte în procurarea lor, situaţie în care partea vătămată l-a notificat pe inculpat pentru a se prezenta la Biroul avocatului P.V. pentru rezolvarea amiabilă a litigiului. Inculpatul nu a dat curs solicitării şi a refuzat orice întâlnire cu partea vătămată, părăsind ţara fără a livra autovehiculele şi fără a restitui cei 18000 euro încasaţi de la SC R.C. SRL Bistriţa.

Pentru prejudiciul suferit prin înşelăciune partea vătămată SC R.C. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 18000 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume.

c) În luna martie 2005, partea vătămată C.L. a fost convinsă de inculpat că poate intra în posesia unui buldoexcavator la un preţ mai mic decât cel al pieţei, vehiculul urmând a fi importat din Franţa.

Pentru a da o nuanţă de legalitate tranzacţiei şi pentru a crea o falsă reprezentare a seriozităţii firmei sale, inculpatul a încheiat cu partea vătămată un contract de vânzare-cumpărare din 31 martie 2005, având ca obiect vânzarea unui buldoexcavator C., 4x4, de culoare galbenă, an de fabricaţie 1997-1998, la preţul de 6000 euro, cu termen de livrare 30 de zile de la data încheierii convenţiei. La momentul încheierii contractului partea vătămată a achitat inculpatului un avans de 3000 euro, convenind ca diferenţa să o achite la data livrării bunului.

La un interval de 7 zile inculpatul a contactat-o pe partea vătămată spunându-i că buldoexcavatorul este în vamă şi are nevoie de diferenţa de 3000 euro pentru achitarea drepturilor vamale de import.

Convinsă de realitatea susţinerilor inculpatului, partea vătămată i-a achitat şi diferenţa de 3000 euro, având reprezentarea că în câteva zile va intra în posesia vehiculului. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, inculpatul nu a mai livrat buldoexcavatorul şi a refuzat orice contact cu partea vătămată, inclusiv participarea la o conciliere.

Din probele existente la dosar rezultă că şi în acest caz inculpatul a avut reprezentarea clară la momentul încheierii contractului că nu îşi va îndeplini obligaţia de predare a buldoexcavatorului, urmărind doar obţinerea unui folos material injust prin inducerea în eroare a părţii vătămate.

Partea vătămată C.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 6000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

În luna aprilie 2006, SC M.O.A. SRL a fost declarată în procedură de reorganizare judiciară. În această situaţie inculpatul a decis înfiinţarea unei alte societăţi comerciale sub denumirea SC E.A. SRL Bistriţa, la care în funcţia de administrator a fost numită sora sa, M.M. Întrucât prin intermediul SC M.O.A. SRL nu se mai puteau derula importuri de autoturisme, inculpatul a desfăşurat această activitate prin SC E.A. SRL Bistriţa.

d) La data de 27 mai 2006, partea vătămată B.U.L. a achiziţionat de la SC E.A. SRL Bistriţa un autoturism marca O.A., albastru, an de fabricaţie 2002, la preţul negociat de 6900 euro, având reprezentarea unei tranzacţii corecte. Vânzarea maşinii a avut loc în Bistriţa iar firma a fost reprezentantă de inculpat care a încasat personal suma de bani de la partea vătămată.

Cu această ocazie s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul marca O.A., la preţul de 7000 euro, deşi în realitate s-a achitat suma de 6900 euro. Cu ocazia predării autoturismului au fost înmânate cumpărătorului doar certificatul de autenticitate, cartea de identitate, declaraţia vamală de export şi un certificat de asigurare (temporar), acte redactate în limba franceză. Conform înţelegerii, urma ca la un interval de 2 zile inculpatul să înmâneze părţii vătămate factura şi chitanţa fiscală, necesare înmatriculării autoturismului pe teritoriul României.

Ulterior, aceste documente nu au fost predate cumpărătorului, inculpatul invocând diferite pretexte pentru a tergiversa predarea facturii şi chitanţei fiscale, mai mult, solicitând chiar şi sume de bani pentru eliberarea acestora.

Din verificările efectuate la Biroul Vamal Bistriţa s-a constatat faptul că autoturismul în cauză nu a fost prezentat la vămuire şi în consecinţă nu s-au achitat drepturile vamale de import.

Deşi partea vătămată a insistat în repetate rânduri pentru înmânarea facturii şi chitanţei fiscale necesare înmatriculării, inculpatul a refuzat şi a rupt orice legătură cu aceasta.

În prezent partea vătămată B.I.L. deţine autoturismul O.A. însă nu-l poate utiliza întrucât nu deţine factura şi chitanţa fiscală iar taxele vamale de import pentru maşină nu au fost achitate.

Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6900 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

e) Într-o situaţie asemănătoare se află şi partea vătămată A.M., care amăgit de preţurile avantajoase ale autoturismelor şi sistemului de rate practicat de SC M.O.A. SRL Bistriţa, a acceptat, la 22 iunie 2005, să încheie un contract de vânzare-cumpărare pentru un autoturism marca O.C., an de fabricaţie 2002-2003 la preţul de 5000 euro cu plata unui avans de 3000 euro la momentul încheierii contractului, diferenţa de 2000 euro urmând a fi achitată într-o perioadă de 18 luni.

Conform contractului, maşina urma să fie predată în termen de 10 zile de la data încheierii contractului. Termenul nu a fost respectat de inculpat care sub diferite pretexte a întârziat predarea autoturismului. Mai mult, la 22 decembrie 2005, inculpatul a solicitat achitarea de urgenţă a diferenţei de 2000 euro plus încă 1000 euro pe motiv că a importat un autoturism R.M., pentru care drepturile vamale de import sunt mai mari.

Convins de cele relatate de inculpat, partea vătămată a achitat numitei S.E. sumele pretinse, respectiv 2000 euro şi 1000 euro, aspect care se consemnează în contract, după care a intrat în posesia autoturismului R.M., şi a autorizaţiei de circulaţie provizorie.

După predarea autoturismului inculpatul a pretins şi obţinut de la partea vătămată diverse sume de bani pentru înmatricularea provizorie şi asigurarea R.C.A. pentru perioada decembrie 2005 - ianuarie 2006.

Ulterior, la 09 martie 2006, menţinând starea de inducere în eroare, inculpatul a solicitat de la partea vătămată suma de 690 euro şi 240000 lei vechi considerând că a încasat un preţ prea mic pentru autoturismul R.M., spunându-i totodată că în caz contrar nu va intra în posesia facturii şi a chitanţei fiscale, acte necesare înmatriculării. Sumele pretinse au fost achitate de partea vătămată, care a solicitat efectuarea unei menţiuni în acest sens în contract şi a pretins remiterea documentelor fiscale întrucât autorizaţia de circulaţie provizorie a expirat.

Deşi a încasat sumele de bani menţionate, inculpatul a manifestat reticenţă faţă de solicitările părţii vătămate cu privire la eliberarea documentelor fiscale necesare înmatriculării autoturismului. Abia la data de 29 mai 2006 partea vătămată a intrat în posesia documentelor de provenienţă ale autoturismului însă tară actele necesare înmatriculării. După această dată inculpatul a rupt orice legătură cu partea vătămată care astfel a obţinut un autoturism pe care ulterior nu l-a putut înmatricula în lipsa documentelor fiscale. Din verificările efectuate s-a constatat că autoturismul vândut părţii vătămate a fost importat în România fără a fi prezentat la Biroul Vamal Bistriţa pentru îndeplinirea formalităţilor de vămuire şi achitarea drepturilor vamale de import aferente.

Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată A.M. s-a constituit parte civilă cu suma de 6690 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, precum şi cu suma de 130 lei, dat fiind că nu a putut folosi autoturismul achiziţionat.

f) La data de 28 martie 2005, SC M.O.A. SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul M.O. încheiat cu partea vătămată B.M., contractul de vânzare-cumpărare din 28 martie 2005 având ca obiect vânzarea unui autoturism marca V.G., an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 7000 euro, cu plata unui avans de 5000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată de cumpărător la momentul livrării, stabilit de părţi la maxim 2 săptămâni.

Inculpatul nu a respectat obligaţia de livrare astfel că după o serie de discuţii s-a făcut menţiunea în contract că vânzătorul se obligă să predea autoturismul până la data de 14 iulie 2005.

Pentru suma achitată partea vătămată a primit de la inculpat factura fiscală din 28 martie 2005 şi chitanţele fiscale din 28 martie 2005 şi din 28 martie 2005, ambele în valoare de 18.251 lei.

Ulterior inculpatul a adoptat o atitudine de indiferenţă faţă de cumpărător şi sub diferite pretexte nu şi-a mai îndeplinit obligaţia de procurare a autoturismului sau de restituire a avansului, ba mai mult a devenit agresiv la solicitările părţii vătămate.

Pentru prejudiciul cauzat prin inducerea în eroare şi crearea unei false reprezentări că putea achiziţiona un autoturism second-hand, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

g) În aceeaşi situaţie se află şi partea vătămată Ş.D.T., care atras de oferta firmei SC M.O.A. SRL Bistriţa şi convins de inculpat, a acceptat să încheie contract de vânzare-cumpărare din 23 martie 2005 privind achiziţionarea unui autoturism marca W.G.B. an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 7500 euro. La data încheierii contractului partea vătămată a plătit un avans de 2000 euro, suma fiind primită de numita S.E., secretară la SC M.O.A. SRL Bistriţa, fără a i se elibera factură sau chitanţă fiscală. Conform unei înţelegeri verbale avute cu inculpatul, în termen de 10-14 zile partea vătămată urma să intre în posesia autoturismului şi să achite avansul de 3000 euro şi ratele lunare. La data de 04 aprilie 2005, inculpatul a solicitat achitarea de urgenţă a sumei de 2000 euro, motivând că avansul iniţial achitat este prea mic. Şi de această dată partea vătămată a achitat suma de 2000 euro secretarei S.E., fără a primi factură şi chitanţă fiscală.

După încasarea sumei de bani, inculpatul a evitat să mai ia legătura cu partea vătămată, căutând să amâne cât mai mult predarea autoturismului. In cadrul unei întâlniri întâmplătoare dintre părţi din data de 04 iulie 2005, când partea vătămată a solicitat din nou predarea autoturismului sau restituirea avansului, inculpatul şi-a asumat angajamentul ca până la data de 14 iulie 2005 să pună la dispoziţia părţii vătămate autoturismul comandat. Ulterior angajamentul nu a fost respectat de inculpat care de această dată a întrerupt orice contact cu partea vătămată.

Pentru prejudiciul suferit partea vătămată Ş.D.T. s-a constitui parte civilă cu suma de 4000 euro, sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

h) În cursul lunii iulie 2006, numitul P.D. în calitate de reprezentat legal al SC E.S. SRL Bistriţa a purtat discuţii cu inculpatul, care se pretindea a fi reprezentantul executiv al SC E.A. SRL Bistriţa, pentru a procura un autoturism A. la un preţ acceptabil.

Cu aceea ocazie inculpatul i-a dat asigurări reprezentantului părţii vătămate că deţine în Franţa un autoturism A., gri metalizat, care trebuie importat în

România. în acest sens inculpatul a prezentat cumpărătorului mai multe imagini cu autoturismul marca A., aspect care l-a convins să aleagă acel autoturism şi să solicite detalii cu privire la preţ şi modalitatea de achiziţionare. în aceste condiţii inculpatul a stabilit preţul autoturismului la suma de 12000 euro, inclusiv taxele vamale, cu plata unui avans de 6300 euro, diferenţa urmând a fi achitată la momentul livrării.

P.D. a acceptat propunerea, iar la data de 25 iulie 2006 a achitat avansul de 6300 euro, sperând ca în termen de 4 zile să intre în posesia autoturismului şi să achite şi diferenţa de 5700 euro. Pentru suma în cauză inculpatul a eliberat numitului P.D. 5 facturi fiscale şi 5 chitanţe fiscale, dând aparenţa unei tranzacţii comerciale corecte.

Termenul de 4 zile stabilit pentru livrarea autoturismului nu a fost respectat de inculpat, care a recurs la diferite pretexte pentru a amâna livrarea autoturismului.

În cele din urmă inculpatul a părăsit România fără a pune autoturismul la dispoziţia părţii vătămate sau restituirea avansului.

Pentru prejudiciul cauzat, partea vătămată SC E. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 6300 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

i) Partea vătămată H.I., prin intermediul martorului B.D. (cumnatul său) l-a cunoscut pe inculpatul M.O., care în calitate de reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa, i-a prezentat preţurile „avantajoase" la care firma comercializează autoturisme importate din Franţa. Convins de avantajele procurării unui autoturism prin intermediul firmei inculpatului, partea vătămată a hotărât să achiziţioneze un autoturism marca F.F., pentru care inculpatul a stabilit preţul de 8100 euro. Partea vătămată a achitat această sumă inculpatului în cursul lunii ianuarie 2005, iar acesta s-a obligat să livreze autoturismul în maxim 3 săptămâni. Pentru suma achitată inculpatul nu a eliberat chitanţă sau factură fiscală. La data de 28 mai 2005 inculpatul M.O. a prezentat părţii vătămate un autoturism F.F., alb, cu deficienţe la caroserie şi fără bancheta din spate, la preţul de 6000 euro, pe care l-a propus spre achiziţionare, cu restituirea diferenţei de 2100 euro. Neacceptând iniţial, la insistenţa inculpatului partea vătămată a acceptat tranzacţia şi a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect acest din urmă autoturism, la preţul de 6000 euro, dar cu suportarea reparaţiilor de către SC M.O.A. SRL Bistriţa.

Ca urmare, autoturismul a rămas în posesia firmei, urmând ca la definitivarea reparaţiilor să fie restituit părţii vătămate. Acest lucru nu s-a mai întâmplat pe motiv că autoturismul nu mai putea fi reparat, situaţie în care inculpatul şi-a asumat obligaţia de a procura o altă maşină.

La data de 29 mai 2006, între inculpat şi partea vătămată s-a încheiat o înţelegere scrisă prin care inculpatul recunoştea datoria de 8100 euro şi şi-a asumat obligaţia ca în termen de 2 luni să restituie această sumă părţii vătămate. Nici acest angajament nu a fost respectat de inculpat, astfel că partea vătămată a formulat plângere penală împotriva acestuia şi s-a constituit parte civilă cu suma de 8100 euro.

Ulterior, pe parcursul cercetărilor judecătoreşti inculpatul a restituit întreaga sumă de 8100 euro astfel că partea civilă şi-a recuperat prejudiciul, depunând la dosar un act notarial în acest sens.

j) În luna septembrie 2006, inculpatul a contactat telefonic pe partea vătămată P.A.l. căruia i-a propus achiziţionarea unui autoturism marca F.F., culoare albastru, la preţul de 5000 euro. Partea vătămată fiind interesată de achiziţionarea unui autoturism în stare bună de funcţionare şi la un preţ accesibil a acceptat să se întâlnească cu inculpatul pentru a stabili condiţiile de cumpărare. După verificarea documentelor de provenienţă ale autoturismului şi cele referitoare la starea tehnică, partea vătămată s-a declarat de acord cu oferta inculpatului. Cu aceeaşi ocazie inculpatul i-a spus părţii vătămate că autoturismul este importat în România cu suspendarea drepturilor vamale de import şi că pentru o perioadă de 1 an de zile trebuie să rămână înregistrat pe firma SC M.O.A. SRL. Tot atunci inculpatul a omis, cu rea credinţă, să comunice părţii vătămate că respectivul autoturism era deja vândut către persoana fizică P.G., în baza unui contract de vânzare-cumpărare întocmit la data de 07 aprilie 2006. Cu toate acestea, urmărind inducerea în eroare şi obţinerea pentru sine a unui folos material injust, inculpatul a încasat de la partea vătămată suma de 4000 euro, conform facturii fiscale din 7 septembrie 2006 şi a chitanţei fiscale din 7 septembrie 2006, ambele în valoare de 17612,50 lei, după care i-a înmânează autoturismul şi cartea de identitate în original, stabilind o dată ulterioară pentru achitarea diferenţei de 1000 euro.

După câteva zile inculpatul a contactat-o pe partea vătămată şi i-a solicitat împrumutarea autoturismului pe care i l-a vândut, spunându-i că are de rezolvat unele probleme la Cluj-Napoca. Fiind de bună credinţă, partea vătămată i-a pus la dispoziţia inculpatului autoturismul cumpărat pentru o perioadă de 3 zile. Ulterior inculpatul nu şi-a mai respectat obligaţia de a restitui autoturismul, fapt care l-a determinat pe păgubit să-l caute atât la sediul firmei cât şi la domiciliu în vederea recuperării maşinii. Partea vătămată nu a reuşit să-l mai contacteze pe inculpat întrucât în scurt timp, la 12 septembrie 2006 acesta a părăsit România şi a pleacat în Franţa.

Pentru prejudiciul cauzat partea vătămată P.A.l. s-a constituit parte civilă cu suma de 4000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume.

k) În luna august 2005, inculpatul a vândut părţii vătămate D.V.C., din Cluj Napoca, un autoturism marca R.M., alb, tip furgonetă, la preţul de 6200 euro, sumă pentru care nu a eliberat factură şi chitanţă fiscală. Pe timpul utilizării partea vătămată a constatat că autoturismul cumpărat are defecţiuni la sistemul de rulare, motiv pentru care a cerut inculpatului remedierea lor. În aceste condiţii inculpatul a propus repararea deficienţelor şi scoaterea la vânzare a autoturismului, concomitent cu procurarea unui alt autoturism pentru partea vătămată. Acesta a acceptat propunerea însă cu încheierea unui contract de vânzare-cumpărare scris. In aceste condiţii, la 8 noiembrie 2005, a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între SC M.O.A. SRL Bistriţa şi partea vătămată D.V.C., având ca obiect vânzarea autoturismului marca F.F., albastru, an de fabricaţie 2001-2002, la preţul de 6200 euro. Contractul a fost semnat personal de inculpat la rubrica vânzător şi de comun acord cu partea vătămată a stabilit un termen de două săptămâni pentru livrarea autoturismului. Pentru a convinge partea vătămată să semneze contractul, inculpatul i-a comunicat faptul că în parcul auto al firmei din Franţa este deja achiziţionat autoturismul F.F., care va fi transportat în România cu prima ocazie. Termenul de două săptămâni nu a fost respectat de inculpat care invocând diverse pretexte a evitat să pună la dispoziţia părţii vătămate autoturismul menţionat în contractul de vânzare-cumpărare. Ulterior inculpatul a părăsit România tară să predea părţii vătămate autoturismul promis şi tară a restitui banii încasaţi pentru R.M. tip furgonetă.

Considerându-se înşelată, partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 6200 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

1) La data de 06 iulie 2006, prin intermediul numitului G.T., inculpatul a cunoscut pe partea vătămată P.A.C., care s-a arătat interesat de achiziţionarea unui autoturism. În acest sens inculpatul i-a expus gama variată de autoturisme comercializate prin intermediul firmei SC M.O.A. SRL Bistriţa, o serie de fotografii cu autoturismele deţinute în parcul auto din Franţa şi i-a propus să depună un avans în vederea achiziţionării unei maşini.

Fiind convins de seriozitatea inculpatului precum şi a firmei sale şi determinat de fotografiile pe care le-a văzut la acesta, partea vătămată a acceptat să ofere, în avans, suma de 3000 euro pentru achiziţionarea unui autoturism marca V. Cu acea ocazie, inculpatul i-a dat asigurări părţii vătămate că în ziua următoare va primii factura şi chitanţa fiscală, iar în termen de o săptămână va intra în posesia autoturismului. După încasarea sumei de 3000 euro, inculpatul a întrerupt orice legătură cu partea vătămată, după care a părăsit România.

Întrucât nu a primit nici autoturismul şi nici suma achitată în avans, partea vătămată P.A.C. a formulat o plângere penală împotriva inculpatului şi s-a constitui parte civilă cu suma de 3000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume la data plăţii.

m) Între SC M.O.A. SRL Bistriţa, reprezentată de inculpatul M.O. şi partea vătămată M.V., în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing din 24 ianuarie 2006, având ca obiect utilizarea în regim de leasing a autoturismului marca R.M., argintiu, an de fabricaţie 2003, pentru o perioadă de 1 an de zile. Odată cu preluarea autoturismului au fost predate actele de provenienţă, un număr de 2 chei şi asigurarea de răspundere civilă. La momentul încheierii contractului, partea vătămată a achitat suma de 7000 euro, din care 6600 euro reprezintă avansul iar 400 euro cheltuieli de transport şi 4 anvelope de rezervă. Pentru avansul achitat inculpatul a eliberat factura fiscală din 24 ianuarie 2006 în valoare de 22027 lei iar pentru ratele lunare, aferente perioadei februarie-aprilie 2006 au fost emise alte trei facturi fiscale, în valoare de 1452,51 lei, 1449,75 lei şi 1441,30 lei.

La sfârşitul lunii februarie 2006 partea vătămată a fost contactată de inculpat, care a solicitat un împrumut de 20000 lei pentru deblocarea unui cont bancar deschis la B.R.D. - G.S.G. - Sucursala Bistriţa, cu termen de restituire de 2 zile. Înţelegând starea dificilă în care se afla inculpatul, partea vătămată a acceptat şi i-a remis acestuia suma de 4000 euro şi 6000 lei, în total aproximativ 5700 euro. Ulterior, din această sumă inculpatul a restituit 1480 euro, iar pentru diferenţa de 4220 euro a propus ca acesta să rămână în contul ratelor ce urmau să fie achitate în lunile următoare. în final pentru această sumă nu s-au mai eliberat facturi şi chitanţe fiscale.

Constatând mai multe deficienţe la autoturismul achiziţionat (R.M.), partea vătămată l-a întrebat pe inculpat dacă există posibilitatea schimbării lui, dar cu păstrarea condiţiilor referitoare la preţ şi an de fabricaţie. Inculpatul a fost de acord cu propunerea părţii vătămate şi i-a promis schimbarea autoturismului cu altul ce urma să fie importat. Ca urmare, la sfârşitul lunii iunie, partea vătămată a predat autoturismul, cu doar una din chei, inculpatului, având convingerea că acesta este de bună credinţă şi va proceda la schimbarea autoturismului într-un interval de două zile.

După preluarea autoturismului, inculpatul nu şi-a mai respectat promisiunea de schimbare a autoturismului, nemaiputând fi contactat de partea vătămată aproximativ o lună de zile. Ulterior inculpatul a oferit părţii vătămate doar promisiuni cu privire la punerea la dispoziţie a unui alt autoturism. Din verificările efectuate la Biroul Vamal Bistriţa şi la Serviciul Înmatriculări Auto, s-a constatat că operaţiunea de leasing a fost încheiată de inculpat şi că acesta a procedat la vânzarea autoturismului unei persoane fizice din Satu Mare.

Pentru prejudiciul suferit partea vătămată M.V. s-a constituit parte civilă cu suma de 11220 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

n) În cursul lunii aprilie 2006, prin intermediul numitei A.R., partea vătămată S.l.P. l-a cunoscut pe inculpatul M.O. în calitate de reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa şi a aflat că acesta oferea spre vânzare autoturisme importate din Franţa, la preţuri avantajoase şi în bună stare de funcţionare.

Fiind interesat de achiziţionarea unui autoturism, partea vătămată a negociat cu inculpatul cumpărarea unei maşinii la un preţ cuprins între 25000 şi 30000 lei. în acest context inculpatul a dat asigurării că îi poate procura un autoturism A. la preţul de aproximativ 30000, lei pe bază de factură fiscală.

Convins de realitatea celor susţinute de inculpat şi considerându-l o persoană serioasă, partea vătămată a acceptat oferta acestuia şi i-a remis în avans, preţul integral al autoturismului A. oferit de inculpat, stabilind un termen de livrare de 30 de zile de la plata preţului.

Fără a avea vreo calitate la SC E.A. SRL Bistriţa, inculpatul a emis către partea vătămată factura fiscală din 19 iunie 2006 şi chitanţa fiscală din 19 iunie 2006, ambele în valoare de 30.000 lei, acte în care figura ca furnizor această societate comercială.

La începutul lunii iulie 2006 inculpatul a solicitat părţii vătămate un împrumut de 5000 lei cu termen de restituire 6-7 zile, sumă necesară unor taxe vamale pentru o serie de autoturisme importate.

Convins de seriozitatea inculpatului, partea vătămată i-a dat şi această sumă, cu titlu de împrumut, fără eliberarea vreunui document justificativ, banii fiind preluaţi de secretara firmei, S.E.

Conform înţelegerii, la 19 iulie 2006 inculpatul trebuia să livreze autoturismul marca A. şi să restituie împrumutul de 5000 lei, însă acesta nu şi-a respectat promisiunea invocând diferite pretexte.

Urmărind menţinerea în eroare a părţii vătămate inculpatul i-a promis că până la sfârşitul lunii august 2006 va întreprinde toate demersurile pentru procurarea unui autoturism A. sau în caz contrar va restitui sumele de bani încasate.

Nici de această dacă inculpatul nu şi-a respectat angajamentul, iar în luna septembrie 2006 a părăsit România.

Pentru prejudiciul cauzat prin înşelăciune partea vătămată S.I.P. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 35000 lei.

o) În desfăşurarea activităţii infracţionale inculpatul M.O. a purtat discuţii referitoare la vânzarea de autoturisme şi cu R.D.V., administrator al părţii vătămate SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş. În cadrul acestor discuţii inculpatul a dat asigurării părţii vătămate că firma sa deţine într-un parc auto din Franţa un autoturism marca M., negru metalizat, an de fabricaţie 2003, pentru care termenul de livrare este de 7 zile de la plata avansului.

Ca urmare la data de 06 februarie 2006 între SC M.O.A. SRL Bistriţa în calitate de vânzător şi SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş în calitate de cumpărător, s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare, având ca obiect autoturismul M.B. prezentat de inculpat, la preţul de 12.500 euro.

În contract s-a făcut menţiunea că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cumpărătorul achită în două tranşe câte 2500 euro, urmând ca diferenţa de 7200 euro să fie achitată în rate lunare până la data de 09 februarie 2008.

Pentru a menţine starea de inducere în eroare a părţii vătămate, cu ocazia încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul a susţinut că deţine cetăţenia franceză şi că are un parteneriat cu autorităţile din Franţa pentru achiziţionarea şi comercializarea pe teritoriul României a mai multor mărci de autoturisme.

Convins de realitatea celor spuse de inculpat şi de legalitatea tranzacţiei, partea vătămată i-a achitat avansul de 5000 euro în două tranşe, la momentul încheierii contractului şi respectiv la data de 09 februarie 2006. Pentru sumele achitate, inculpatul a emis facturi fiscale.

La termenul stabilit pentru predarea autoturismului inculpatul M.O. nu şi-a onorat obligaţiile făcute, invocând diverse pretexte prin care să amâne livrarea maşinii.

Din probele dosarului a rezultat că acţiunea inculpatului a fost premeditată, întrucât autoturismul în cauză nu a fost importat iar societatea a fost declarată în procedură de reorganizare judiciară.

Pentru prejudiciu suferit, partea vătămată SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mureş s-a constituit parte civilă cu suma de 5000 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plăţii.

Cu privire la abaterile contractuale comise de inculpat în relaţii comerciale stabilite cu diverse persoane fizice şi juridice, s-a sesizat şi Oficiul Judeţean pentru Protecţia Consumatorului Bistriţa Năsăud, care, la data de 06 iulie 2006 a remis Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud, procesul verbal de constatare a contravenţiei întocmit la 31 august 2005, prin care au fost semnalate nereguli în activitatea derulată de inculpatul M.O. prin intermediul SC M.O.A. SRL Bistriţa, cu referire în special la contractele de vânzare cumpărare încheiate cu: R.I., B.M., Ş.D.T. şi C.L. Astfel, s-a constatat că în contracte nu au fost înscrise clauze referitoare la penalităţile pe care trebuie să le plătească vânzătorul, în cazul întârzierii la livrare a autoturismului, precum şi clauze aferente caracteristicilor tehnice / calitative pe care agentul economic se obligă să le pună la dispoziţia cumpărătorului. In contracte s-a stipulat obligaţia cumpărătorului de a plăti penalităţi de întârziere la plată, fără a fi precizat procentul, element informativ important pentru cumpărători. Prin faptul că în momentul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, cumpărătorii achitau în avans sume de bani pentru procurarea autoturismelor iar ulterior SC M.O.A. SRL Bistriţa nu a respectat pentru nici unul dintre cumpărători, termenul de livrare, s-a concluzionat de către autoritatea menţionată mai sus, că inculpatul a manifestat un comportament incorect în relaţiile cu agenţii economici cât şi o practică abuzivă, folosindu-se pe toată perioada de întârziere de banii consumatorilor în scopuri proprii.

Activitatea infracţională a inculpatului a cuprins şi alte genuri de infracţiuni, respectiv emiterea de CEC-uri fără acoperire, după declararea SC M.O.A. SRL Bistriţa în interdicţie bancară, folosirea la autoritatea vamală a unor documente vamale, de transport sau comerciale falsificate în vederea diminuării drepturilor vamale de import, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului societăţii a documentelor contabile, după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment în urma constatării prin hotărâre judecătorească a faptului că SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă, precum şi a infracţiunii de bancrută simplă.

Din probele existente la dosar rezultă că la data de 16 februarie 2006, SC M.O.A. SRL Bistriţa, a fost declarată în interdicţie bancară de a emite CEC-uri pentru o perioadă de 1 an de zile. În ciuda acestei situaţii, urmărind obţinerea unui folos material injust, inculpatul a continuat să folosească CEC-uri în relaţiile comerciale pe care le stabileşte cu diverşi agenţi economici, printre care s-a numărat şi partea vătămată SC W.C.S. SRL Bistriţa.

Astfel, la data de 26 iunie 2006, un angajat al firmei SC M.O.A. SRL Bistriţa s-a prezentat la atelierul SC W.C.S. SRL Bistriţa, cu un autoturism solicitând schimbarea unui număr de 12 bujii scânteie şi 4 anvelope marca C. Piesele auto au fost achiziţionate direct din atelierul serice, ocazie cu care s-a eliberat factura fiscală în valoare de 2532,99 lei. Cu privire la plata pieselor şi anvelopelor, angajatul firmei a precizat că va fi achitată ulterior de inculpatul M.O., administrator al SC M.O.A. SRL Bistriţa. În aceste condiţii, inculpatul a emis CEC-ul pentru plata sumei de 2532,99 lei menţionând ca termen scadent data de 24 august 2006. Cecul a fost eliberat fără a se tine seama că SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în interdicţie bancară, aspect ascuns beneficiarului, căruia i s-a comunicat doar că la data stabilită pentru scadenţă va fi suficient disponibil pentru achitarea acestuia.

La data stabilită pentru scadenţă CEC-ul a fost depus în bancă în vederea decontării, însă a fost refuzat la plată pentru „lipsa totală de disponibil" şi trăgător aflat în interdicţie bancară. Partea vătămată prin reprezentantul său legal, M.D.C. a sesizat organele de poliţie cu privire la comiterea de către inculpat a infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. De asemenea, partea vătămată SC W.C.S. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă cu suma de 2532,99 lei.

Din probele existente la dosar rezultă că la data de 27 ianuarie 2006, inculpatul a dat dispoziţie numitei S.E., secretară în cadrul SC M.O.A. SRL Bistriţa, să prezinte la Biroul Vamal Bistriţa documente false în vederea suspendării drepturilor vamale de import pentru autoturismul marca F.F., conform unui contract de leasing încheiat în fals de SC M.O.A. SRL Bistriţa şi persoana fizică B.D.

Audiat în cauză şi întrebat cu privire la semnătura aplicată la rubrica „utilizator", martorul B.D. (f. 138 dos. fond vol. I şi f. 365-366 dosar urmărire penală vol. I) a declarat că nu a utilizat autoturismul F.F. menţionat şi nu a încheiat nici un contract de leasing cu SC M.O.A. SRL Bistriţa, precizând că semnătura de pe contract şi actele anexe nu-i aparţin.

Cu privire la aspectele menţionate, martora S.E. (f. 358 vol. I dosar urmărire penală), a declarat că autoturismul marca F.F. în discuţie, avea termenul de vămuire expirat de câteva luni, iar pentru a nu se achita drepturile vamale de import, inculpatul M.O. a decis să folosească la Biroul Vamal Bistriţa un contract de leasing pentru suspendarea pe o perioadă de 1 an de zile a drepturilor vamale de import. Contractul a fost redactat de S.E. şi înmânat soţilor M.O. şi M.V. spre a fi dus la semnare utilizatorului B.D. În aceste condiţii, contractul de leasing din 24 ianuarie 2006 a fost semnat de către inculpatul M.O., în fals şi înmânat numitei S.E. pentru a fi folosit la Biroul vamal Bistriţa.

Prin sentinţa civilă nr. 400 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a admis cererea numitului B.N. şi s-a constatat că debitoarea SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă, motiv pentru care prin sentinţa menţionată s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată. Ca urmare, s-a ridicat debitoarei dreptul de administrare şi s-a desemnat administrator judiciar SC C.M.U. SRL Unirea. Pentru îndeplinirea procedurii de reorganizare, administratorul judiciar U.V. a solicitat de mai multe ori inculpatului, în calitate de administrator de drept, punerea la dispoziţie a tuturor documentelor de activ şi pasiv, a documentelor contabile şi a altor acte aparţinând SC M.O.A. SRL Bistriţa, însă acesta cu rea credinţă nu a dat curs solicitărilor. Audiat în instanţă, administratorul judiciar U.V. a dovedit prin scriptele depuse la dosar refuzul nejustificat şi repetat al inculpatului de a-i pune la dispoziţie documentele contabile solicitate (f. 392-393 şi f. 394-395) relevantă fiind şi declaraţia martorei M.M. f. 391. În acest context este de subliniat că în cele din urmă, prin sentinţa civilă nr. 879/COM din 12 octombrie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a dispus intrarea SC M.O.A. SRL Bistriţa în faliment, prin procedura simplificată.

Din probele existente la dosar rezultă că în realitate SC M.O.A. SRL Bistriţa se afla în stare de insolvenţă începând cu anul 2005 (ca urmare a existenţei a două hotărârii definitive şi executorii prin care societatea avea obligaţia să restituie 83000 RON şi respectiv 3000 euro către debitorii B.N. şi M.N.I.). În această situaţie inculpatul era obligat să adreseze Tribunalului o cerere pentru a fi supus dispoziţiilor Legii nr. 64/1995 modificată de Legea nr. 85/2006 într-un termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Inculpatul nu a uzitat de aceste prevederi şi în consecinţă nu a introdus cererea de deschidere a procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, săvârşind astfel infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 din Legea nr. 85/2006, faptă pentru care este trimis în judecată în Dosarul nr. 1712/112/2007.

Referitor la infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în Dosarul nr. 3099/112/2007 al Tribunalului Bistriţa Năsăud (conexat la Dosar nr. 1712/112/2007 prin încheierea din 13 februarie 2008), pe baza probelor administrate, instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:

În luna ianuarie 2006, părţile vătămate B.A.F. şi P.L. din Cluj Napoca au aflat că în Bistriţa există o firmă care se ocupă de importul şi comercializarea de autoturisme second-hand pe teritoriul României. În cele din urmă părţile vătămate au luat legătura cu inculpatul M.O. care în calitate de administrator al SC M.O.A. SRL Bistriţa le-a prezentat avantajele achiziţionării unui autoturism prin firma sa. Cu ocazia acelor discuţii inculpatul a dat asigurări celor doi cumpărători că firma SC M.O.A. SRL Bistriţa este serioasă, că sumele de bani achitate în avans vor fi restituite în cazul nepredării autoturismului comandat şi că pentru fiecare operaţiune comercială se încheie un contract de vânzare-cumpărare şi se emite factură fiscală pentru orice sumă încasată.

În virtutea acestor garanţii oferite verbal, B.A.F. şi P.L., au decis să achiziţioneze autoturisme second-hand prin intermediul SC M.O.A. SRL Bistriţa, administrată de inculpat. în concret, la data de 17 ianuarie 2006 partea vătămată B.A.F. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare (fără număr) având ca obiect achiziţionarea unui autoturism V.S., la preţul de 10500 euro cu termen de livrare 24 ianuarie 2006. Preţul autoturismului comandat a fost achitat integral iar inculpatul a emis părţii vătămate factura fiscală şi chitanţa fiscală în valoare de 38220 lei (echivalentul a 10500 euro). De asemenea, la data de 19 ianuarie 2006, partea vătămată P.L. încheie un contract de vânzare-cumpărare (fără număr) având ca obiect un autoturism O.A., la preţul de 23.725 lei cu termen de livrare 15 zile. Conform contractului această parte vătămată a achitat un avans de 20075 lei urmând ca diferenţa să fie achitată la data livrării autoturismului. Pentru această sumă inculpatul nu a eliberat nici un document fiscal, deşi a încasat personal avansul.

Ulterior, inculpatul nu şi-a respectat obligaţiile asumate şi invocând diferite pretexte nu a pus la dispoziţia cumpărătorilor autoturismele comandate.

Întrucât inculpatul nu a dat curs solicitării părţilor vătămate de a soluţiona amiabil litigiul, acestea s-au adresat instanţei de judecată în vederea rezoluţiuni contractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 17 ianuarie 2006 şi 19 ianuarie 2006, repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea pârâtei la dobânzi legale şi cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2358 din 13 septembrie 2006 şi respectiv sentinţa civilă nr. 2357 din 13 septembrie 2006 ambele pronunţate de Judecătoria Bistriţa, secţia civilă (f. 6 şi f. 53 dosar conexat) părţile vătămate P.L. şi P.M., respectiv B.A.F. şi B.A., au obţinut rezoluţiunea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu SC M.O.A. SRL Bistriţa reprezentată de inculpat şi repunerea părţilor în situaţia anterioară. întrucât şi de această dată inculpatul a refuzat să restituie sumele încasate, cele două părţi vătămate au sesizat I.P.J. Cluj Napoca pentru a efectua cercetări sub aspectul comiterii infracţiunii de bancrută simplă şi bancrută frauduloasă.

Ulterior, deoarece sediul social al debitorului SC M.O.A. SRL Bistriţa şi domiciliul inculpatul se află în raza de competenţă a Tribunalului Bistriţa Năsăud, în temeiul art. 6 din Legea nr. 85/2006 şi art. 41 alin. (1) C. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a dispus prin Ordonanţa din 06 noiembrie 2006 declinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei penale în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa Năsăud.

Într-o situaţie similară cu părţile vătămate P.L. şi B.A.F., se află şi numitul B.N., care anterior demersurilor întreprinse de părţile vătămate a solicitat Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, constatarea stării de insolvenţă a debitoarei SC M.O.A. SRL Bistriţa şi deschiderea procedurii de reorganizare judiciară. Cererea lui B.N. a fost admisă de Tribunalul Bistriţa Năsăud prin sentinţa civilă nr. 400 din 28 aprilie 2006 (f. 63 - dosar conexat), constatându-se că debitoarea SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă. Prin aceeaşi hotărâre s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi s-a desemnat în calitate de administrator judiciar SC C.M.U. SRL Unirea. Ulterior, prin sentinţa civilă nr. 879/COM din 12 octombrie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială s-a dispus intrarea SC M.O.A. SRL Bistriţa în faliment prin procedura simplificată.

Din probele dosarului rezultă că în perioada 2004 - 2006, SC M.O.A. SRL Bistriţa reprezentantă de inculpat, a încheiat mai multe contracte de vânzare-cumpărare de autoturisme, în baza cărora a încasat sume de bani, dar fără a-şi îndeplinit obligaţiile asumate prin aceste documente.

Ca urmare a modului deficitar de administrare, SC M.O.A. SRL Bistriţa a devenit insolventă, în sensul că nu mai deţinea disponibilul necesar achiziţionării de autoturisme sau acoperirii datoriilor acumulate către diverşi creditori. In aceste condiţii, conform Legii nr. 64/1995 republicată, administratorul M.O. avea obligaţia să se adreseze Tribunalului Bistriţa Năsăud cu o cerere pentru declararea stării de insolventă a firmei, în termen de 30 de zile de la data apariţiei stării de insolventă. Nerespectând aceste obligaţii, inculpatul a încălcat prevederile art. 141 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 (abrogat) prevederi preluate de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.

Din probele dosarului rezultă că inculpatul avea reprezentarea stării de insolventă a firmei sale înainte de încheierea contractelor de vânzare-cumpărare cu părţile vătămate B.A.F. şi P.L., aspect dovedit atât prin datoriile înregistrate de firma sa către diverse persoane fizice şi juridice, dar şi prin datoriile înregistrate la Bugetul de Stat. Cu toate acestea, inculpatul a urmărit să încaseze şi să obţină pentru sine sume de bani, ştiind că nu va pune la dispoziţia cumpărătorilor autoturismele comandate şi că nu va restitui sumele încasate.

Din aceste considerente, instanţa a apreciat că elementele constitutive ale infracţiunii de bancrută simplă sunt îndeplinite cumulativ, sub aspectul laturii subiective, dovedindu-se intenţia directă, prin aceea că inculpatul a prevăzut starea de insolventă a firmei şi a urmărit producerea rezultatului prin neintroducerea sau introducerea tardivă a cererii de deschidere a procedurii de insolventă în termenul prevăzut de lege.

Starea de fapt descrisă mai sus şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza probelor administrate în cauză, respectiv: plângerile penale depuse de părţile vătămate însoţite de acte anexe, aflate în vol. I dosar urmărire penală, f. 35-32 (p.văt. S.I.), f. 44-52 (p.văt. SC R.C. SRL Bistriţa), f. 54-61 (p.văt. C.L.), f. 62-65 (p.văt. B.I.L.), f. 66-71 (p.văt B.M.), f. 72-79 (p.văt. Ş.D.), f. 92-95 (p.văt. M.I.), f. 96-110 (p.văt. P.A.I.); f. 112-114 (p.văt. D.V.C.); f. 15 (p.văt. P.A.C.); f. 122-138 (p.văt. M.V.); f. 140-143 (p.văt. S.I.P.); f. 155-157 (p.văt. SC W.C.S. SRL Bistriţa); plângerea SC C.M.U. SRL Bistriţa (f. 158-159); f. 181-192 plângerea părţii vătămate SC I.V.C. SRL; extras de la registrul comerţului privind datele SC M.O.A. SRL vol. I f. 205-207; procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 266/202 din 31 august 2005 întocmit de A.N.P.C. - Bistriţa Năsăud f. 210-213 - vol. I urmărire penală; declaraţiile părţilor vătămate, aflate în vol. I dosar urmărire penală respectiv f. 244-248 - parte vătămată S.I., f. 249-555 - reprezentant legal al SC R.C. SRL Bistriţa, B.T., f. 256-259 - parte vătămată C.L., f. 260-266 - parte vătămată B.I.L., f. 267-272 - parte vătămată A.M.; f. 279-282 -parte vătămată B.M.; f. 283-286 - parte vătămată Ş.D.T., f. 300-305 - partea vătămată H.I., f. 306-308 - parte vătămată P.A.I.; f. 313-315 - parte vătămată D.V.C.; f. 318-319 - parte vătămată P.A.C.; f. 337-346 - parte vătămată M.V.; f. 347-351 - parte vătămată S.I.P.; f. 358-361 - declaraţia reprezentantului legal al părţii vătămate SC I.V.C. SRL Sângeorgiu de Mures.

Toate aceste probe, aflate în dosarul de urmărire penală se coroborează cu declaraţiile martorilor: P.D. f. 290-292 vol. I - dosar urmărire penală; P.G. f. 270 vol. I dosar fond, f. 309-310 vol. I dosar urmărire penală; G.T. f. 316-317 vol. I dosar urmărire penală şi f. 73-74 dosar de fond; A.L. f. 320-324 vol. I dosar urmărire penală; S.V. f. 335-336 vol.I dosar urmărire penală; A.R. f. 361 - 364 dosar urmărire penală vol. I şi f. 113-114 vol. I dosar fond; B.D. f. 365-367 dosar urmărire penală şi f. 138-139 vol. I dosar fond; S.E. f. 368-371 vol. I dosar urmărire penală; P.A. f. 395-396 vol. I dosar urmărire penală şi f. 316 dosar fond; M.M. f. 391 vol. II dosar fond, U.V. f. 394 - 395 vol. II dosar fond şi adresele din 12 mai 2006, respectiv fax (aflate la dosar f. 392-393 vol. II dosar fond; M.D. f. 415 vol. II dosar fond).

De asemenea au mai fost avute în vedere, contractul de leasing din 24 ianuarie 2006 încheiat în fals între martorul B.D. şi SC M.O.A. SRL Bistriţa f. 372-377 vol. I şi actele anexe la acest contract, încheiate în fals (declaraţie angajament, proces-verbal de predare primire, desfăşurătoarele f. 378-383); fila CEC emisă de inculpat şi refuzată ulterior la plată din lipsă de disponibil f. 30-32 vol. II urmărire penală; Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafică din 04 aprilie 2007, întocmit de I.P.J. Bistriţa Năsăud, Serviciul Criminalitate f. 36-41 vol. II; adresa din 07 mai 2007 emisă de B.N.R., referitoare la interdicţia bancară a SC M.O.A. SRL Bistriţa, de a emite file CEC în perioada 16 februarie 2006 - 25 august 2007 f. 43-45 vol. II dosar urmărire penală; somaţia din 16 februarie 2006 emisă de B.R.D. Bistriţa Năsăud referitoare la comunicarea către inculpat a perioadei de interdicţie bancară f. 51 - 55 vol. II dosar urmărire penală, situaţia cecurilor refuzate la plată - f. 56 vol. II dosar urmărire penală, contractul de credit din 29 martie 2005 f. 64-71 vol. II dosar urmărire penală, actul adiţional la contract, contractele de garanţie mobiliară din 29 martie 2005, f. 76-77 dosar urmărire penală vol. II, încheierea din 23 mai 2006 emisă de judecătorul delegat, conform căreia prin sentinţa civilă nr. 400 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud s-a dispus deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment faţă de debitoarea SC M.O.A. SRL Bistriţa f. 113 vol. II dosar urmărire penală; actul constitutiv al SC M.O.A. SRL Bistriţa f. 128-131 vol. II dosar urmărire penală; procesul-verbal din 20 noiembrie 2006 privind preluarea documentelor contabile ale SC M.O.A. SRL Bistriţa de la numita M.M., însărcinată de inculpat cu întocmirea evidenţei contabile f. 164-167 vol. II dosar urmărire penală.

Referitor la infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. din Legea nr. 85/2006, art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), obiect al Dosarului nr. 3099/112/2007, conexat prin încheierea din 13 februarie 2008 la Dosarul nr. 1712/112/2007, au fost avute în vedere: plângerea părţii vătămate P.L. şi P.M. şi respectiv B.A.F. şi B.A., aflate la dosarul de urmărire penală f. 31-36 şi 19-23; cererile de chemare în judecată adresate Judecătoriei Bistriţa f. 25-27 şi f. 37-39, precum şi xerocopia contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de părţile vătămate B.A.F. f. 28-29 şi P.L. f. 40-41 cu SC M.O.A. SRL Bistriţa; sentinţa civilă nr. 2358 din 13 septembrie 2006 a Judecătoriei Bistriţa f. 61-62; sentinţa civilă nr. 2357 din 13 septembrie 2006 a Judecătoriei Bistriţa f. 53-54; încheierea civilă nr. 1429/CC/2006 a Judecătoriei Bistriţa f. 52; sentinţa civilă nr. 400 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ f. 63; sentinţa civilă nr. 879 din 12 octombrie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ f. 64-66; declaraţia părţii vătămate B.A.F. din faza de urmărire penală f. 45-47 şi declaraţia sa, în calitate de martor din faza de cercetare judecătorească f. 29 vol. II dosar fond; declaraţia părţii vătămate P.L. din faza de urmărire penală f. 54-57 şi declaraţia din faza de cercetare judecătorească f. 271-271 dosar fond; declaraţia martorei B.A. din faza de cercetare judecătorească f. 321-322 vol. II dosar fond.

S-a arătat că faptele săvârşite de inculpatul M.O. astfel cum au fost reţinute mai sus, întrunesc în drept elementele constitutive al infracţiunilor de: înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), participatie improprie la folosirea la autoritatea vamală a documentelor falsificate, prev. de art. 31 C. pen., rap. la art. 178 din Legea nr. 141/1997, preluat de art. 273 din Legea nr. 86/2006, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului judiciar actele contabile prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006, bancrută simplă prev. de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (4) C. pen.

Referitor la infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanţa de fond a apreciatr că, constatarea stării de insolvenţă, deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, ridicarea dreptului de administrare şi desemnarea unui administrator judiciar, în cauza de faţă, SC C.M.U. SRL Unirea, nu se poate dispune decât o singură dată şi produce efecte faţă de toţi creditorii şi debitorii societăţii, care sunt notificaţi în condiţiile art. 75 din lege. Odată ce instanţa comercială a constatat starea de insolvenţă a unei societăţi la cererea unui creditor, hotărârea fiind definitivă şi executorie nu se mai justifică pronunţarea unor sentinţe similare la solicitarea altor creditori. în cauza de faţă, la cererea creditorului B.N., prin sentinţa civilă nr. 400 din 28 aprilie 2006 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a constatat starea de insolvenţă a SC M.O.A. SRL Bistriţa, iar ulterior prin sentinţa civilă nr. 879/COM/2006 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenţei.

Neintroducerea de către inculpat, în calitate de reprezentant legal al SC M.O.A. SRL Bistriţa, la Tribunalul Bistriţa Năsăud, secţia comercială, a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 30 de zile de la data apariţiei stării de insolvenţă atrage răspunderea sa pentru infracţiunea de bancrută simplă prevăzută de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, faptă care pentru motivele arătate nu este susceptibilă a fi comisă în forma continuată. Aşadar instanţa a apreciat că deşi împotriva inculpatului s-au depus trei plângeri penale pentru infracţiunea de bancrută simplă (cele ale părţilor vătămate B.A.F. f. 19-23 şi P.L. f. 31-35 din Dosarul nr. 3099/112/2007), şi respectiv cea depusă de lichidatorul judiciar f. 158 vol. I Dosar urmărire penală nr. 1712/112/2007, această împrejurare nu atrage reţinerea faptei în formă continuată având în vedere natura acestei infracţiuni, conform căreia starea de insolvenţă odată constatată îşi produce efectele continuu, neputând fi întreruptă prin cereri succesive ale altor creditori interesaţi.

Procedând la individualizarea pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului instanţa a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptelor comise, modalitatea concretă în care au fost săvârşite, prejudiciul cauzat şi persoana inculpatului.

La dozarea pedepsei s-a avut în vedere prejudiciul deosebit de mare cauzat de peste 200000 lei numărul mare al părţilor vătămate prejudiciate şi comportamentul inculpatului pe durata cercetărilor penale, constând în refuzul repetat şi nejustificat de a da declaraţii f. 202, 225, 226-227 şi 228 vol. I şi în final părăsirea ţării, cu intenţia vădită de a se sustrage urmării penale şi judecăţii. S-a mai avut în vedere că prin avocatul său ales, cu ocazia dezbaterilor cauzei în fond, inculpatul a regretat faptele comise şi a fost de acord să achite părţilor civile prejudiciul cauzat. Sub acest aspect s-a avut în vedere că în cursul cercetărilor judecătoreşti inculpatul a despăgubit-o integral pe partea civilă H.I., depunând în acest sens o declaraţie notarială la dosar (f. 339 vol. I dosar fond). Pentru aceste considerente instanţa a reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen. cu consecinţa aplicării unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel în termenul legal inculpatul M.O. solicitând admiterea apelului, desfiinţarea hotărârii atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate cu motivarea că a recunoscut şi a regretat comiterea faptelor şi a depus diligente pentru pentru recuperarea prejudiciului cauzat.

Prin Decizia penală nr. 49/ A din 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, s-a admis apelul declarat de către inculpatul M.O. cu domiciliul ales la apărătorul K.N.T., cu sediul profesional în municipiul Feteşti, judeţul Ialomiţa, împotriva sentinţei penale nr. 146 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, pe care a desfiinţat-o sub aspectul laturii civile a cauzei referitor la părţile civile A.M., B.I.L. şi judecând sub acest aspect:

A înlăturat din sentinţă obligaţia inculpatului să achite părţii civile A.M. domiciliat în Bistriţa, jud. Bistriţa-Năsăud, suma de 6690 euro sau echivalentul in lei al acesteia la data plăţii, precum şi suma de 130 lei despăgubiri civile, precum şi obligaţia corelativă a părţii civile A.M., de restituire către inculpat, reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa, a autoturismului R.M., de culoare albă, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare din 22 iunie 2005, constatând că partea civilă şi-a înmatriculat autoturismul.

S-a înlăturat din sentinţă obligaţia inculpatului să achite părţii civile B.I.L., suma de 6900 euro sau echivalentul in lei al acesteia la data plăţii cu titlu de despăgubiri civile, precum şi obligaţia corelativă a părţii civile B.I.L., de restituire către inculpat, reprezentant al SC M.O.A. SRL Bistriţa, a autoturismului O.A., de culoare albastru, constatând că partea civilă şi-a înmatriculat autoturismul.

S-au menţinut restul dispoziţiilor sentinţei.

S-a stabilit ca onorariul avocaţial parţial de 100 lei in favoarea apărătorului A.D. să se achite din fondul M.J., iar cheltuielile judiciare in apel rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că apelul declarat în cauză este fondat numai sub aspectul soluţionării laturii civile.

A reţinut în baza probelor administrate în cauză că inculpatul M.O., în calitate de administrator al SC M.O.A. SRL Bistriţa, având ca obiect principal de activitate comerţ cu autovehicule, în perioada 2004 - 2006 s-a ocupat cu importul de autoturisme second-hand din Franţa şi comercializarea lor pe teritoriul României la diverse persoane fizice şi juridice, recurgând la încasarea în avans, a preţului autoturismului de la persoanele interesate, după care se deplasa în Franţa pentru achiziţionarea şi transportul acestuia în România. De regulă, cu ocazia preluării unei comenzi se încheia un contract de vânzare-cumpărare între părţi în care se menţionau clauze referitoare la marca autoturismului, preţul total, avansul acordat şi termenul de livrare. Au existat însă şi comenzi verbale pentru procurarea de autoturisme fără încheierea de contracte de vânzare-cumpărare, însă cu eliberarea de facturi şi chitanţe fiscale pentru sumele de bani încasate în avans.

La început o parte din comenzi au fost onorate de inculpat însă de la sfârşitul anului 2004 au apărut primele incidente cu privire la livrarea autoturismelor către persoanele care au achitat în avans sume de bani pentru procurarea acestora. Tot de atunci inculpatul a utilizat sumele încasate cu titlu de avans de la părţile vătămate în scopuri personale.

Pentru a da o aparenţă de legalitate a operaţiunilor comerciale, inculpatul a încheiat o serie de contracte de vânzare-cumpărare, în baza cărora a încasat în avans sumele de bani, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate şi nu a emis documente justificative. întocmirea acestor contracte şi ulterior menţinerea în eroare a părţilor vătămate prin diferite metode, au constituit mijloacele frauduloase prin care s-a creat persoanelor interesate reprezentarea falsă, că pot achiziţiona un autoturism la un preţ avantajos şi în stare bună de funcţionare, deşi în realitate autoturismul nici nu exista.

S-a reţinut că activitatea infracţională a inculpatului a cuprins şi alte genuri de infracţiuni, respectiv emiterea de CEC-uri fără acoperire, după declararea SC M.O.A. SRL Bistriţa în interdicţie bancară, folosirea la autoritatea vamală a unor documente vamale, de transport sau comerciale falsificate în vederea diminuării drepturilor vamale de import, refuzul de a pune la dispoziţia administratorului societăţii a documentelor contabile, după deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment în urma constatării prin hotărâre judecătorească a faptului că SC M.O.A. SRL Bistriţa se află în stare de insolvenţă, precum şi a infracţiunii de bancrută simplă.

În ce priveşte individualizarea pedepsei care s-a aplicat inculpatului s-a reţinut că instanţa de fond a fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere al acestora, valoarea prejudiciului cauzat şi care nu a fost recuperat decât parţial, precum şi persoana inculpatului care a recunoscut comiterea faptelor şi a despăgubit două părţi civile, astfel că i s-a reţinut circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

S-a arătat că reţinerea circumstanţelor atenuante constituie o facultate pentru instanţă şi nu o obligaţie în procesul individualizării pedepsei, iar instanţa de fond a valorificat în mod corespunzător reţinerea circumstanţelor atenuante reflectată în cuantumul pedepsei reduse aplicate, astfel că o reevaluare a pedepsei tot ca efect al aceleiaşi circumstanţe iniţiale este superfluă, astfel că sub acest aspect apelul inculpatului este nefondat.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura şi gravitatea faptelor comise de către acesta, valoarea mare a prejudiciului nerecuperat în mare parte antecedenţa penală a inculpatului, astfel că executarea pedepsei în regim de detenţie este oportună.

În ce priveşte latura civilă a cauzei s-a arătat că aceasta a fost soluţionată în concordanţă cu probele de la dosar, iar inculpatul şi-a manifestat disponibilitatea de a achita prejudiciile cauzate, astfel că la fila 25 - dosar instanţă de apel - partea civilă A.M. a arătat că şi-a recuperat prejudiciul cauzat de către inculpat şi şi-a înmatriculat autoturismul R.M., de culoare albă, dobândit prin contractul de vânzare cumpărare din 22 iunie 2005 şi ca atare nu mai are pretenţii de la inculpat, iar partea civilă B.I.L. şi-a înmatriculat autoturismul a autoturismului O.A., de culoare albastru aşa cum a precizat în şedinţa publică din data de 03 martie 2010, depunând înscrisuri în acest sens, precizând totodată că nu mai are pretenţii de la inculpat.

Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o consideră exagerată, solicitând admitertea recursului, casarea hotărârii atacate şi redozarea pedepsei.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul M.O., în calitate de administrator al SC M.O.A. SRL Bistriţa, având ca obiect principal de activitate importul de autoturisme second-hand din Franţa şi comercializarea lor pe teritoriul României la diverse persoane fizice şi juridice, în perioada 2004 - 2006 a recurs la încasarea în avans, a preţului autoturismelor de la persoanele interesate, utilizând sumele încasate cu titlu de avans de la părţile vătămate în scopuri personale.

Pentru a menţine în eroare părţile vătămate, inculpatul a încheiat o serie de contracte de vânzare-cumpărare, în baza cărora a încasat în avans sumele de bani, pe care nu le-a înregistrat în contabilitate şi nu a emis documente justificative.

Pentru a-şi dsesăvârşi activitatea infracţională, în aceeaşi perioadă, inculpatul a emis CEC-uri fără acoperire, deşi societatea comercială se afla în insolvenţă şi în interdicţie bancară, a folosit documente false în vederea diminuării drepturilor vamale de import, a refuzat să pună la dispoziţia lichidatorului judiciar documentele contabile şi deşi firma sa se afla în stare de insolvenţă a continuat să încheie contracte de vânzare cumpărare cu scopul de a obţine pentru sine sumele încasate în avans, cunoscând că nu va pune la dispoziţia cumpărătorilor autoturismele cumpărate şi nu va restitui sumele încasate.

Potrivit dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiiler generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, iar potrivit dispoziţiilor art. 52 din acelaşi cod, pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuuni.

În cauza de faţă, la aplicarea pedepsei inculpatului s-a ţinut seama de multitudinea infracţiunilor comise şi pericolul social deosebit al acestora, de perseverenţa infracţională şi numărul mare al persoanelor înşelate, de prejudiciul creat, dar şi de atitudinea proceasuală a inculpatului, împrejurarea că deşi s-a reţinut că a transmis prin avocatul său că recunoaşte şi regretă faptele comise, a părăsit ţara sustrăgându-se de la urmărirea penală şi de la cercetarea judecătorească, nefiind prezent în instanţă pe tot parcursul procesului penal.

Atitudinea inculpatului reflectă reaua credinţă a acestuia precum şi faptul că pedeapsa aplicată este just individualizată, iar pentru reeducarea sa nu se impune în nici un caz reducerea pedepsei.

Împrejurarea că două dintre numeroasele persoane înşelate au reuşit să-şi înmatriculeze autoturismele şi să-şi recupereze prejudiciile nu duce la concluzia că reeducarea inculpatului se poate face şi cu o pedeapsă mai mică.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de apel este legală şi temeincă, iar recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.O. împotriva Deciziei penale nr. 49/ A din 14 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul M.J.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 1 noiembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 3375/2010. Penal. Plângere împotriva...  ICCJ. Decizia nr. 3925/2010. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3854/2010. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs