ICCJ. Decizia nr. 4174/2010. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4174/2010
Dosar nr. 1157/95/2010
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 106 din 11 mai 2010 a Tribunalului Gorj, inculpatul N.I. (zis „D.";) a fost condamnat în baza art. 254 alin. (1) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunţătorul R.V.).
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunţătorul R.V.).
În baza art. 254 alin. (1) C. pen. acelaşi inculpat a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. (faptă sesizată de către denunţătorul C.P.F.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (faptă denunţată de R.V.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (faptă denunţată de R.V.).
În baza art. 257 alin. (1) C. pen. inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare (fapta denunţată de C.P.F.).
În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare (faptă denunţată de R.V.).
În baza art. 17 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 290 C. pen. inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare (faptă denunţată de C.P.F.).
În baza art. 33 - 34 C. pen. au fost contopite pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pedeapsa închisorii a fost sporită cu 6 luni şi s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)teza a II-a şi lit. b) C. pen.
I-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 C. pen.
S-a dedus arestarea preventivă a inculpatului începând cu data de 27 ianuarie 2010, la data pronunţării prezentei sentinţe. A fost menţinută starea de arest a inculpatului.
S-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 500 euro, în echivalentul în lei, precum şi a sumei de 4.200 RON, primite de acesta de la cei doi denunţători: 500 euro de la denunţătorul R.V. şi 4.200 RON de la denunţătorul C.P.F.
S-a dispus anularea celor două adeverinţe false emise pe numele lui R.R.D. şi pe numele lui C.P.F.
A fost obligat inculpatul la 1.000 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă că inculpatul, muncitor necalificat în cadrul Primăriei Târgu Jiu, a avut calitatea de vicepreşedinte al Uniunii Rromilor Creştini din România - Filiala Judeţeană Gorj. În această calitate, în cursul anului 2009, inculpatul a pretins şi a primit de la denunţătorul R.V. suma de 500 euro, în două tranşe (300 euro la jumătatea lunii martie a anului 2009 şi 200 euro, în luna mai a aceluiaşi an) pentru a elibera o adeverinţă, prin care a atestat în mod nereal că fiica denunţătorului, R.R.A., este de etnie rromă (adeverinţă ce a fost folosită la întocmirea dosarului de admitere la Academia de Poliţie „A.I.C."; Bucureşti) şi pentru a interveni pe lângă anumiţi funcţionari din cadrul M.A.I. care să o sprijine pe fiica denunţătorului să promoveze concursul la unitatea de învăţământ mai sus amintită ori la Şcoala de Subofiţeri Câmpina.
În luna ianuarie a anului 2010, inculpatul N.I. a primit de la acelaşi denunţător, R.V., suma de 2.000 RON, în acelaşi scop şi anume pentru a-i elibera o adeverinţă în care să se ateste, nereal, că fiica denunţătorului este de etnie rromă lăsându-l totodată pe denunţător să înţeleagă că va apela şi la „comisarul"; care lucrează la „cadre"; în cadrul I.P.J. Gorj căruia îi va da o parte din bani pentru ca fiica denunţătorului să promoveze examenul de admitere la Academia de Poliţie.
În cursul anului 2009, inculpatul N.I. a pretins şi primit de la denunţătorul C.P.F. suma de 4.200 RON pentru a-i elibera acestuia o adeverinţă care să ateste în mod nereal faptul că este cetăţean de etnie rromă, adeverinţă ce a fost folosită de denunţător la întocmirea dosarului pentru a participa la concursul de admitere la Şcoala de Subofiţeri Câmpina, precum şi pentru a-l ajuta pe denunţător să promoveze examenul de admitere la această instituţie de învăţământ, inculpatul urmând să intervină la cunoştinţele pe care le avea acolo.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: denunţurile formulate de R.V. şi C.P.F., proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces-verbal de consemnare a marcării bancnotelor, înregistrări ale convorbirilor telefonice şi în mediu ambiental, formulare de recensământ, adeverinţe, expertiza grafoscopică, declaraţiile martorilor, documente bancare, declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 169 din 9 septembrie 2010, a respins ca nefondat apelul inculpatului, menţinând starea de arest a acestuia şi deducând la zi prevenţia.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs inculpatul N.I.
Recurentul a criticat hotărârile pronunţate în cauză pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 pct. 18, 17 şi 14 C. proc. pen.
Printr-un prim motiv de recurs s-a solicitat achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 1 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile reţinute în sarcina sa, arătându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora.
Printr-un al doilea motiv de recurs s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în cea prevăzută de art. 213 C. pen.
Prin ultimul motiv, s-a solicitat reţinerea de circumstanţe personale în favoarea inculpatului, respectiv cele prevăzute de art. 74 lit. a), c) C. pen., reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 sau 861 C. pen.
S-a arătat că inculpatul a avut un caracter ireproşabil, este bolnav de diabet şi are o proteză auditivă.
Examinând hotărârile pronunţate prin prisma motivelor invocate, precum şi din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. Înalta Curte constată următoarele:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, reiese că instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică dată infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului N.I.
Potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) C. pen., prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost învestită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art. 145 C. pen. Alin. (2) al aceluiaşi articol statuează că prin funcţionar se înţelege persoana arătată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Uniunea Rromilor Creştini din România este o persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial, vicepreşedintele acestei asociaţii având calitatea de funcţionar, în accepţiunea art. 147 alin. (2) C. pen.
Rezultă, prin urmare, că inculpatul avea calitatea de subiect activ al infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., aceea de funcţionar care a pretins şi primit sume de bani pentru a-şi îndeplini îndatoririle de serviciu.
Uniunea Rromilor Creştini din România constituie persoana juridică în măsură să certifice apartenenţa la etnie a unei persoane fizice, iar inculpatul era competent şi îndreptăţit să elibereze un înscris cu acest conţinut, în calitatea sa de vicepreşedinte al unei asociaţii naţionale constituite pe criterii etnice.
Inculpatul a lăsat să se creadă că are influenţă asupra unor persoane cu funcţii în Inspectoratul de Poliţie al judeţului Gorj şi chiar la Şcoala de Subofiţeri de poliţie Câmpina (în cazul denunţătorului C.P.F.), promiţând să ajute la promovarea examenului de admitere în unitatea de învăţământ amintită, a copiilor celor doi denunţători.
Din declaraţiile lui R.V. şi C.P.F., ca şi ale martorilor prezenţi la întâlnirile acestora cu inculpatul (M.I., R.E., C.M.A.), precum şi din conţinutul înregistrărilor telefonice şi ambientale purtate de inculpat cu denunţătorii rezultă fără echivoc săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă.
Probatoriul administrat în cauză este complet şi face pe deplin dovada vinovăţiei inculpatului, neimpunându-se completarea acestuia.
Pedeapsa aplicată inculpatului N.l. este conformă cerinţelor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) La individualizarea ei au fost avute în vedere criteriile generale referitoare la gradul de pericol social al faptelor comise, precum şi datele favorabile inculpatului care a recunoscut săvârşirea lor şi nu are antecedente penale.
În cauză nu există temeiuri de reducere a cuantumului pedepsei aplicate şi nici de schimbare a modalităţii de executare a acesteia, având în vedere necesitatea asigurării scopului preventiv-educativ al sancţiunii penale.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) şi art. 189 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul N.l., împotriva Deciziei penale nr. 169 din 9 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 27 ianuarie 2010 la 23 noiembrie 2010.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi, 23 noiembrie 2010.
Procesat de GCC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 81/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 829/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
