ICCJ. Decizia nr. 4160/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4160/2010
Dosar nr. 2696/2/2010
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 194 din 23 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 2696/2/2010 s-a dispus respingerea, ca nefondată, a plângerii formulată de petiţionarul T.P. împotriva Rezoluţiei nr. 99/II-2/2010 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
A obligat petiţionarul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în fapt următoarele:
La data de 8 mai 2009 petiţionarul T.P. a formulat plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând tragerea la răspundere penală a magistratului procuror S.V. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 248 C. pen. şi art. 2481 C. pen. şi neglijenţă în serviciu prev. de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP)
Din conţinutul plângerii rezultă că magistratul procuror şi-a exercitat - în opinia petiţionarului - în mod abuziv şi defectuos atribuţiile de serviciu prin emiterea Rezoluţiilor nr. 419/P/2007 şi nr. 76/P/2007 date de Parchetul de pe lângă Judecătoriei Zimnicea. A arătat că, după admiterea plângerilor, acelaşi magistrat a formulat recurs în mod abuziv.
Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că prin Rezoluţia nr. 76/P/2007 dată de prim procurorul S.V. s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de D.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) iar prin Rezoluţia nr. 419/P/2007, acelaşi magistrat a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale faţă de numiţii C.P. şi B.P. pentru infracţiunile prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Aceste rezoluţii au fost verificate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman dar şi în control judiciar iar prin Sentinţa penală nr. 45 din 27 martie 2009 pronunţată de Judecătoria Zimnicea au fost respinse plângerile ca nefondate.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 88/R din 6 mai 2008 a Tribunalului Teleorman.
În aceste condiţii, cum din actele premergătoare nu au rezultat indicii privind săvârşirea de către magistratul procuror S.V. a vreunei fapte penale, prin Rezoluţia nr. 843/P/2009 din 15 septembrie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale constatându-se că fapta nu există.
Instanţa de fond, verificând legalitatea şi temeinicia soluţiei adoptate de procuror, în procedura instituită prin art. 2781 C. proc. pen., a apreciat că aceasta este justificată, neputându-se reţine motive care să permită desfiinţarea rezoluţiei.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a declarat recurs petiţionarul T.P. solicitând desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul în conformitate cu dispoziţiile art. 38514 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Pentru a se putea începe urmărirea penală este necesară îndeplinirea a două condiţii:
Prima condiţie constă în existenţa acelui minim de date care permit organului de urmărire penală să considere că s-a săvârşit în mod cert o infracţiune, caz în care organul de urmărire penală poate deţine informaţiile, fie direct din sesizarea făcută, fie din actele premergătoare desfăşurate ulterior sesizării.
Cea de a doua condiţie necesară începerii urmăririi penale rezultă din art. 228 C. proc. pen., şi constă în inexistenţa cazurilor de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale prevăzută în art. 10 C. proc. pen. cu excepţia celui prevăzut la lit. b1) C. proc. pen.
Întrucât actele premergătoare începerii urmăririi penale efectuate în cauză au stabilit în mod neechivoc că procurorul S.V. a acţionat în cadrul şi cu respectarea legii, nesăvârşind vreo faptă de natură penală - atunci când a dispus neînceperea urmăririi penale în Dosarul nr. 76/P/2007 şi nr. 419/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea - Înalta Curte constată că, soluţia de netrimitere în judecată este corectă, neexistând motive pentru desfiinţarea acesteia.
Împrejurarea că petiţionarul este nemulţumit de soluţia adoptată de magistratul procuror în cele două dosare, nu poate conduce la concluzia săvârşirii infracţiunilor la care petiţionarul a făcut referire în plângerea sa.
Interpretarea şi evaluarea probelor administrate într-o cauză, fie de organele de poliţie, fie de procuror ori de instanţa de judecată este atributul organelor judiciar, iar împotriva unei soluţii ori hotărâri considerate nelegale şi netemeinice, atât dispoziţiile constituţionale cât şi cele procedurale prevăd posibilitatea exercitării unor căi ordinare s-au extraordinare de atac.
A admite altfel, ar însemna deschiderea altor căi de atac, în afara celor ordinare şi extraordinare prevăzute de legislaţia în vigoare, fapt ce ar crea un vădit dezechilibru în întreg sistemul judiciar.
Cum în cauză, magistratul procuror S.V. a adoptat soluţiile în Dosarul nr. 76/P/2007 şi nr. 419/P/2007 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Zimnicea, pe baza actelor premergătoare dispuse şi administrate în cauză, nu există temeiuri care să justifice casarea hotărârii şi implicit desfiinţarea rezoluţiei în condiţiile în care legea a fost respectată.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionarul T.P. împotriva Sentinţei penale nr. 194 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petiţionar va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul T.P. împotriva Sentinţei penale nr. 194 din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 772/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 790/2010. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
