ICCJ. Decizia nr. 4261/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4261/2010
Dosar nr. 796/44/2010
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 121 F din 19 iulie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi în dosarul nr. 796/44/2010, s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.D., domiciliată în Tecuci, str. V., judeţul Galaţi, împotriva Rezoluţiei nr. 471/II/2/2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi.
În baza dispoziţiilor art. 189 - 191 C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Rezoluţia nr. 472/II/2/2010, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a respins plângerea formulată de petenta S.D. împotriva avocatului C.S. din cadrul Baroului Tecuci pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, constând în aceea că ar fi exercitat influenţe asupra judecătorului C.V., de la Judecătoria Tecuci, precum şi asupra judecătorilor B.D. şi S.M. de la Tribunalul Galaţi, cu scopul ca aceştia să pronunţe o soluţie favorabilă pârâţilor Ţ.E., Ţ.C. şi Ţ.T., cu care petenta se judeca într-o cauză civilă.
Prin Ordonanţa nr. 137/P/2009 din 6 octombrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de avocatul C.S. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., în referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Prin aceeaşi ordonanţă, s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea competenţei de soluţionare în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi pentru a se efectua cercetări faţă de judecătorii menţionaţi în plângere sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În urma cercetărilor efectuate, prin Rezoluţia nr. 1044/P/2009 din 12 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de judecătorii C.V. de la Judecătoria Tecuci, B.D. şi S.M. de la Tribunalul Galaţi, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinându-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 228 alin. (4) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.
În termen legal, petenta S.D. a formulat plângere împotriva rezoluţiei sus-menţionate, în conformitate cu dispoziţiile art. 278 C. proc. pen. Ulterior depunerii acestei plângeri, petenta a mai depus în completare două memorii la datele de 26 aprilie 2010 şi, respectiv, 13 mai 2010, plângeri prin care arată că este nemulţumită de soluţia dată de parchet în Dosarul nr. 1044/P/2009.
S-a avut în vedere că petenta S.D. a introdus la Judecătoria Tecuci o acţiune civilă în revendicare, grăniţuire, servitute privind picătura ştreşinii şi obligaţia de a ridica stâlpii, în contradictoriu cu pârâţii Ţ.E., Ţ.C. şi Ţ.T.
Prin Sentinţa civilă nr. 2659 din data de 20 noiembrie 2007 pronunţată de judecător C.V. în dosarul nr. 852/324/2007, s-a admis în parte acţiunea şi s-a stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăţi, conform anexei raportului de expertiză întocmit de N.V.
Prin aceeaşi hotărâre s-au respins ca nefondate capetele de cerere privind revendicarea suprafeţei de 30 mp teren şi obligarea pârâţilor la ridicarea stâlpilor din beton armat, fiind obligaţi pârâţii să-şi monteze uluci şi să-şi facă streaşină casei la noua construcţie.
Tribunalul Galaţi, prin Decizia civilă nr. 103 din 26 februarie 2008, pronunţată de judecătorii S.M. şi B.D., a respins ca tardiv apelul formulat de reclamanta S.D.
Urmare cercetărilor penale efectuate în cauză nu s-a ajuns la concluzia că judecătorii în privinţa cărora petenta a formulat plângere penală ar fi săvârşit vreo faptă prevăzută de legea penală.
Cu ocazia cercetării unui magistrat sub aspectul săvârşirii unei infracţiuni în legătură cu serviciul, nu se poate analiza legalitatea şi temeinicia soluţiei date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuţii de control al soluţiilor pronunţate de magistraţi, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuţii. Scopul unei cercetări penale nu este analiza legalităţii şi temeiniciei unei soluţii, acest rol revenind organelor de control competente, prevăzute de lege, ci de a identifica, dincolo de această soluţie, un act de conduită contrar atribuţiilor de serviciu.
Procurorul a concluzionat în sensul că în cauză nu au rezultat indicii privind existenţa vreunui asemenea act de conduită, contrar atribuţiilor de serviciu, soluţia dispusă de magistrat fiind rezultatul exclusiv al procesului de efectuare a actului de justiţie, prin identificarea, interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.
Împotriva soluţiei de netrimitere în judecată adoptată de procuror a formulat plângere petenta S.D., solicitând condamnarea avocatului C.S. pentru infracţiunile de fals şi de trafic de influenţă, precum şi a judecătorilor C.V., B.D. şi S.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu deoarece, intimata C.V. nu i-a aprobat cererea pentru efectuarea unei contraexpertize, iar intimaţii B.D. şi S.M. au dispus citarea petentei pentru a achita o taxă judiciară prin afişare, lucru imposibil deoarece nu se poate afişa o citaţie în condiţiile în care petenta are un gard înalt de 2 metri.
Analizând plângerea formulată de petentă, instanţa de fond a reţinut că din nicio probă a dosarului nu rezultă săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu de către intimaţii judecători, actele de procedură întocmite în cauză, precum şi soluţia dispusă de fiecare magistrat, fiind rezultatul exclusiv al procesului de deliberare desfăşurat în scopul efectuării actului de justiţie cu care a fost învestit.
Împotriva sentinţei a declarat recurs petenta care, reiterând motivele invocate în plângerea iniţială adresată parchetului şi, ulterior, în plângerile formulate în conformitate cu dispoziţiile art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., la procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi la instanţa de judecată, a solicitat trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva avocatului C.S. pentru infracţiunile de fals şi trafic de influenţă, precum şi împotriva magistraţilor judecători C.V., B.D. şi S.M. pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor. A susţinut recurenta-petentă că soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror se bazează pe o cercetare incompletă, iar Decizia civilă nr. 103 din 26 februarie 2008 a Tribunalului Galaţi a fost pronunţată cu încălcarea de către judecătorii B.D. şi S.M. a dispoziţiilor legale în materie, aşa încât se impune anularea respectivei hotărâri.
Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de petentă cât şi din oficiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Instanţa de fond, examinând plângerea formulată de petentă în conformitate cu prevederile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., în mod judicios şi temeinic argumentat a respins-o ca nefondată, menţinând ca legală şi temeinică soluţia adoptată de procuror prin care s-a constatat incidenţa prevederilor art. 10 lit. b) C. proc. pen., respectiv că faptele penale reclamate de petentă nu sunt prevăzute de legea penală ca infracţiuni.
În ce priveşte infracţiunea de trafic de influenţă prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 modificată, pretins a fi fost săvârşită de către intimatul C.S. - avocat în cadrul Baroului Tecuci - şi care ar fi constat în faptul că acesta ar fi exercitat influenţă asupra completului de judecată format din judecător C.V. de la Judecătoria Tecuci, precum şi asupra judecătorilor B.D. şi S.M. de la Tribunalul Galaţi pentru ca aceştia să dispună o soluţie favorabilă numiţilor Ţ.E., Ţ.C. şi Ţ.T. cu care recurenta s-a aflat într-un litigiu civil, procurorul din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie - Serviciul Teritorial Galaţi a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu motivarea că din probele administrate în cauză nu rezultă comiterea infracţiunii reclamată de către petentă. Din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat că intimatul C.S. - avocat desemnat din oficiu să reprezinte interesele recurentei -, la cererea adresată de către aceasta baroului, pe motiv că nu dispune de fondurile băneşti necesare pentru a-şi angaja un avocat în Dosarul civil nr. 852/234/2007, nu a efectuat niciun fel de intervenţii pe lângă judecătorii de la instanţele de judecată învestite cu judecarea cauzei şi că şi-a exercitat în mod corect atribuţiile conferite de delegarea sa ca apărător din oficiu, administrând probe în apărarea clientei sale, delegarea având întindere până la pronunţarea instanţei de fond, respectiv, Judecătoria Tecuci.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), pretins a fi fost comisă de către intimaţii-judecători C.V., B.D. şi S.M., Înalta Curte constată în acord cu concluzia la care a ajuns judecătorul fondului că în mod corect procurorul a reţinut că din cercetările penale efectuate în cauză nu rezultă că judecătorii împotriva cărora recurenta a formulat plângere penală ar fi săvârşit cu ocazia pronunţării Sentinţei civile nr. 2659 din 20 noiembrie 2007 (judecător C.V.), respectiv, a Deciziei penale nr. 103 din 26 februarie 2008 (judecători B.D. şi S.M.) vreo faptă prevăzută de legea penală.
Soluţia pronunţată de fiecare judecător este rezultatul procesului de deliberare în urma aprecierii probatoriului administrat în dosarul cu soluţionarea căruia a fost legal învestit, iar legalitatea şi temeinicia unei hotărâri judecătoreşti se analizează prin intermediul căilor de atac, exercitate în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege.
Nemulţumirea petentei cu privire la soluţia pronunţată în cauză nu atrage incidenţa prevederilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) din moment ce - aşa cum s-a dovedit în speţa dedusă judecăţii - nu există indiciile exercitării cu rea-credinţă a atribuţiilor de serviciu de către intimaţii C.V., B.D. şi S.M. cu ocazia soluţionării cauzei civile în care recurenta-petentă a avut calitatea de reclamantă.
În consecinţă, reţinând că hotărârea primei instanţe prin care s-a menţinut soluţia de netrimitere în judecată adoptată de procuror este legală şi temeinică, în cauză neimpunându-se trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale, recursul declarat de petenta S.D. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta-petentă va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 50 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta S.D. împotriva Sentinţei penale nr. 121/F din 19 iulie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală.
Obligă recurenta-petentă la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 96/2010. Penal. Contestaţie la executare... | ICCJ. Decizia nr. 4265/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
