ICCJ. Decizia nr. 4280/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4280/2010
Dosar nr. 604/33/2010
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 23 noiembrie 2009 şi înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus petiţionara T.F. a solicitat tragerea la răspundere penală a executorului judecătoresc A.R.C. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), susţinând că, în Dosarul execuţional nr. 125/2009 nu a luat măsuri de urmărire a bunurilor debitorului P.E. care a fost condamnat pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă şi obligat la plata sumelor de 5.000 RON daune materiale şi 10.000 euro daune morale.
Totodată s-a solicitat cercetarea penală a numiţilor P.E., soţia debitorului, C.V. primarul localităţii Vişeu de Sus, C.D. soţia primarului şi Ţ.C. şeful serviciului comunal comunitatea publică locală de evidenţă publică pentru infracţiunile de abuz în serviciu şi fals intelectual. Parchetul sesizat a dispus prin Ordonanţa nr. 1826/P/2009 din 28 decembrie 2009 declinarea competenţei cu privire la executorul judecătoresc în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
După efectuarea actelor premergătoare Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, prin Rezoluţia nr. 4/P/2010 din 17 februarie 2010 a dispus, în baza art. 228 alin. (1) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu motivarea că executorul judecătoresc a procedat legal în Dosarul de executare nr. 125/2009. Astfel s-a constatat că debitorul nu are bunuri imobile care să fie urmărite şi că au fost sechestrate bunuri mobile ale debitorului şi s-au organizat licitaţii şi totodată s-a instituit poprire asupra conturilor datornicului.
Împotriva acestei soluţii petiţionara a formulat plângere care a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 193/11/2/2010 din 11 martie 2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj reţinându-se că faptele imputate executorului judecătoresc nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu şi că soluţia de neîncepere a urmăririi penale este legală şi temeinică.
Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată petiţionara T.F. a formulat plângere în baza art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. care a fost respinsă prin Sentinţa penală nr. 61 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că executorul judecătoresc a luat toate măsurile prevăzute de lege pentru reperarea debitului datorat de numitul P.E. constatându-se că el nu deţine în proprietate imobile, că au fost sechestrate bunurile mobile ale datornicului organizându-se licitaţie publică pentru valorificarea acestor bunuri, iar la termenele fixate creditoarea nu a fost prezentă deşi a fost legal citată şi că nu s-au prezentat licitatori şi totodată că s-a înfiinţat poprire asupra conturilor debitorului.
În contra acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara T.F. care a susţinut că executorul judecătoresc se face vinovat de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor infracţiune prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Întrucât nu a dispus luarea tuturor măsurilor legale de recuperare de la debitor a sumelor stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Recursul declarat nu este întemeiat.
Din examinarea lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei se constată că soluţia procurorului de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat este legală şi temeinică.
Actele premergătoare efectuate au confirmat că prin Sentinţa penală nr. 186 din 23 iunie 2008 a Judecătoriei Vişeu de Sus, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 163/R din 19 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj inculpatul P.E. a fost condamnat la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă, cu suspendarea condiţionată a executorii pedepsei, dispunându-se totodată obligarea acestuia de a plăti părţii vătămate T.F. sumele de 5.020 RON daune materiale şi 10.000 euro daune morale.
În vederea recuperării prejudiciului partea vătămată a solicitat executorului judecătoresc A.R.C. executare silită asupra bunurilor debitorului său formându-se Dosarul execuţional nr. 125/2009.
Intimatul, aşa cum rezultă din cuprinsul dosarului arătat a făcut demersuri în vederea identificării bunurilor mobile şi imobile ale debitorului.
Deoarece nu au fost identificate bunuri imobile care să aparţină debitorului, au fost sechestrate bunuri mobile urmăribile găsite la domiciliul lui P.E. organizându-se licitaţii la 30 noiembrie 2009, 7 ianuarie 2010 şi 29 ianuarie 2010, date la care nu s-au prezentat licitatori şi nici creditoarea.
Totodată s-a dispus de către executorul judecătoresc înfiinţarea popririi asupra conturilor debitorului.
Având în vedere că în cadrul Dosarului execuţional nr. 125/2009 au fost respectate dispoziţiile art. 371 şi urm. C. proc. civ. şi ale art. 49 şi urm. din Legea nr. 188/2002 şi că nu au rezultat acte sau fapte ale executorului judecătoresc constând în neîndeplinirea cu ştiinţă ori îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu, cu consecinţa vătămării intereselor legale ale petiţionarei în sensul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) soluţia primei instanţe de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, este legală şi temeinică.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de petiţionara T.F., cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara T.F. împotriva Sentinţei penale nr. 61 din 17 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 149/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4283/2010. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
