ICCJ. Decizia nr. 4341/2010. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4341/2010
Dosar nr. 528/45/2010
Şedinţa publică din 2 decembrie 2010
Asupra recursului penal de faţă;
Prin Sentinţa penală nr. 74 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza dispoziţiilor art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petenta M.R. cu domiciliul ales la Cabinet Avocat L.L.M., împotriva Rezoluţiei din 1 iunie 2010 emisă în Dosarul nr. 102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, menţinută prin Rezoluţia nr. 441/11/2/2010 prin care s-a dispus în baza art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen. neînceperea urmăririi penale faţă de numitul S.C. sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen.
S-a menţinut rezoluţia atacată.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.
S-a reţinut că prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel laşi sub nr. 528/45/2010, petenta M.R. prin avocat L.L.M. a criticat Rezoluţia din 6 iulie 2010 a procurorului general adjunct de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, prin care a fost menţinută rezoluţia procurorului de caz din data de 1 iunie 2010 emisă în Dosarul nr. 102/P/2010 privind neînceperea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art. 228 alin. (6) şi art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen., faţă de numitul S.C., cercetat sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
În motivarea plângerii petenta a susţinut că soluţia pronunţată este nelegală şi netemeinică, apreciind că nu s-au efectuat verificări cu privire la existenţa vinovăţiei persoanei reclamate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de purtare abuzivă, prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ceea ce impune desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând rezoluţia atacată în baza actelor şi lucrărilor Dosarului penal nr. 102/P/2010, curtea de apel a constatat următoarele:
Petenta M.R. a formulat plângere împotriva numitului S.C. - subcomisar de poliţie în cadrul Secţiei VI Poliţia Municipiului laşi -, acuzându-l de comiterea infracţiunilor de purtare abuzivă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
A susţinut în motivarea plângerii că, în ziua de 21 ianuarie 2010, urmare unui control efectuat la punctul de lucru SC „D.C."; SRL, unde este administrator, a fost insultată şi lovită pentru că a refuzat să-l însoţească pe poliţist la o altă locaţie, iar amendarea persoanei juridice a fost în scop de răzbunare, şi nu ca urmare a nerespectării legii de către comerciant.
Prin Rezoluţia procurorului din 1 iunie 2010, dată în Dosar nr. 102/P/2010, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul infracţiunilor prev. de art. 250 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) faţă de numitul S.C., reţinându-se că în cauză nu poate fi angajată răspunderea penală a persoanei cercetate, în condiţiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă - lucrătorul de poliţie acţionând în mod legal în conformitate cu prevederile Dispoziţiei nr. 643/2005 - iar fapta ofiţerului de poliţie de încălcare a atribuţiilor de serviciu prin constatarea şi sancţionarea contravenţională a petentei nu exista în materialitatea ei.
În urma plângerii formulate de petentă soluţia adoptată în Dosarul nr. 102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi a fost supusă controlului procurorului general adjunct care, prin Rezoluţia din 6 iulie 2010 a respins ca neîntemeiată plângerea şi a menţinut soluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Învestită în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. cu judecarea plângerii promovate de petentă, curtea de apel a constatat că soluţia dată de procuror este legală şi temeinică, bazându-se pe o corectă analiză şi o justă evaluare a actelor şi lucrărilor dosarului.
Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că în ziua de 21 ianuarie 2010 numitul S.C., în calitate de lucrător de poliţie, a efectuat un control la punctul de lucru al SC „D.C."; SRL - administrator M.R., din Piaţa S. a municipiului laşi; constatând nereguli cu privire la unele mărfuri expuse spre vânzare, subcomisarul de poliţie a procedat la sancţionarea contravenţională a petentei conform Legii nr. 12/1990.
În acest sens, petenta a fost invitată să-l însoţească pe poliţist, în vederea identificării, pentru întocmirea procesului-verbal de contravenţie la camera Politiei comunitare din piaţă. Faţă de refuzul petentei de a-l însoţi pe poliţist, acesta a prins-o iniţial de mână şi apoi de gluga cojocului, fără a-i adresa cuvinte sau expresii jignitoare. De altfel, numitul S.C. a întocmit un raport de folosire a forţei (din 22 ianuarie 2010), raport verificat ulterior de ofiţerii superiori din cadrul Secţiei a VI-a Poliţie, constatându-se că lucrătorul de poliţie a acţionat în mod legal, în conformitate cu prevederile Dispoziţiei nr. 643/2005.
În aceste condiţii rezultă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen., nici în formă simplă prin folosirea de cuvinte de natură să atingă demnitatea persoanei, nici în varianta agravată, prin exercitarea de violenţe.
Totodată, ofiţerul de poliţie, prin constatarea şi sancţionarea contravenţională a petentei M.R., în calitate de administrator, ca urmare a neregulilor constatate la punctul de lucru al SC „D.C."; SRL din Piaţa S. şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu conform planului de acţiune din ziua de 21 ianuarie 2010, fără a urmări lezarea sau prejudicierea materială a intereselor legale ale petentei, o eventuală apreciere eronată a existenţei contravenţiei fiind supusă controlului instanţelor de judecată.
Aspectele vizate de petentă nu pot fi reţinute drept indicii privind săvârşirea faptelor reclamate în sarcina ofiţerului de poliţie.
Singurul temei al răspunderii penale este săvârşirea unei infracţiuni, iar existenţa infracţiunii implică în mod necesar existenţa unei fapte care prezintă anumite trăsături caracteristice.
Din actele premergătoare efectuate în cauză nu rezultă indicii privind comiterea vreunei acţiuni sau inacţiuni susceptibile de a se circumscrie conţinutului infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), iar expresia utilizată de poliţist faţă de petentă („nu o consideră o doamnă";) nu este de natură să aducă atingere onoarei ori reputaţiei persoanei, nefiind întrunit elementul material al infracţiunii de purtare abuzivă, prev. de art. 250 C. pen.
Soluţia de neîncepere a urmăririi penale dispusă de procuror este legală şi temeinică, întrucât prin activitatea desfăşurată, intimatul şi-a îndeplinit în mod legal atribuţiile de serviciu, fără a acţiona intenţionat sau din neglijenţă într-o manieră de natură a încălca sau îngrădi drepturile petentei şi fără a avea o comportare necuviincioasă prin folosirea de cuvinte sau expresii jignitoare ori a actelor de violenţă fizică, criticile petentei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate fiind lipsite de orice fundament.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara M.R., fără a-şi motiva calea de atac declarată.
Examinând din oficiu hotărârea atacată conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că petentă M.R. a formulat plângere penală împotriva intimatului S.C., subinspector în cadrul Poliţiei Municipiului laşi, sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunilor prev. de art. 246 şi 250 C. pen., constând în aceea că, cu ocazia unui control efectuat la punctul de lucru al societăţii petentei, situat în Piaţa S., a insultat-o şi lovit-o, sancţionând-o totodată contravenţional în mod abuziv.
Curtea constată că, cu ocazia actelor premergătoare, organul de urmărire penală a procedat la ascultarea intimatului şi a altor 6 persoane, două dintre acestea chiar la solicitarea petentei, iar din toate aceste depoziţii rezultă faptul că între părţi a existat un conflict, fără însă ca intimatul să folosească expresii jignitoare la adresa petentei.
În ce priveşte lovirea acesteia din urmă, singurul act de folosire a forţei de către intimat a constat în prinderea petentei de gluga cojocului, în condiţiile în care aceasta a refuzat legitimarea, fapt ce l-a determinat pe intimat să o conducă forţat la camera poliţistului comunitar din piaţă.
În aceste condiţii, în mod legal şi temeinic s-a apreciat că faptele intimatului nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 250 C. proc. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.
Referitor la infracţiunea de abuz în serviciu, corect s-a constatat că fapta reclamată nu există, în condiţiile în care întocmirea în condiţii de nelegalitate sau netemeinice a procesului-verbal de contravenţie poate fi sancţionată pe calea controlului judiciar exercitat în urma unei plângeri contravenţionale promovate de către petentă.
În consecinţă, câtă vreme din actele premergătoare efectuate în cauză a rezultat incidenţa unor cazuri de împiedicare a punerii în mişcare a acţiunii penale (art. 10 lit. a) şi d) C. proc. pen.), în mod corect s-a dispus o soluţie de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimat, sens în care recursul petentei este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta petiţionară M.R. împotriva Sentinţei penale nr. 74 din 23 septembrie 2010 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurenta-petiţionară la plata sumei de 100 RON, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4339/2010. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 1899/2010. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
