ICCJ. Decizia nr. 4356/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi speciale. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4356/2010
Dosar nr. 4052/2/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra cauzei penale de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 225/F din 29 iulie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuentul M.O.M. împotriva Sentinţei penale nr. 17 din 12 martie 1962 pronunţată de Tribunalul Militar de Regiune Militară Bucureşti în Dosarul nr. 64/1962 şi obligat la 100 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că petiţionarul M.O.M. a solicitat revizuirea Sentinţei penale nr. 17 din 12 martie 1962 pronunţată de Tribunalul Militar de Regiune Militară Bucureşti - Colegiul de fond în Dosarul nr. 64/1962 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 18 ani muncă silnică şi 8 ani degradare civică pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 209 pct. 1 şi art. 25 pct. 6 alin. (1) C. pen. anterior.
În susţinerea cererii de revizuire, petentul şi-a întemeiat-o pe disp. art. 394 şi urm. C. proc. pen., arătând că aspectele pentru care a fost condamnat nu sunt reale, cercetarea fiind realizată prin utilizarea torturii şi terorii.
Instanţa a apreciat că Hotărârea nr. 17 din 12 martie 1962 are un caracter politic şi nu beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie ce se poate răsturna pe calea extraordinară de atac a revizuirii, motiv pentru care a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul M.O.M., solicitând admiterea în principiu a cererii de revizuire a Sentinţei penale nr. 17/1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară Bucureşti şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, care să procedeze la o nouă judecare a cauzei în temeiul art. 345, art. 353 din acelaşi cod şi să dispună achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prevederile art. 5 alin. (4) din Legea nr. 221/2009 nu interzic exercitarea căii de atac a revizuirii, dispoziţiile acestei legi neconstatând o astfel de dispoziţie.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a constatat că hotărârile judecătoreşti definitive în consideraţia caracterului vădit politic au fost scoase de sub imperiul prezumţiei de legalitate şi temeinicie, stabilindu-se un regim juridic special cărui consecinţă principală a fost înlăturarea tuturor efectelor juridice ale acestor hotărâri judecătoreşti (art. 2 din Legea nr. 221/1990).
Revizuirea fiind o cale de atac ce poate fi îndreptată numai împotriva hotărârii judecătoreşti aflate sub prezumţia de legalitate şi temeinicie, iar cum în speţă Hotărârea nr. 17 din 12 martie 1962 a Tribunalului Militar de Regiune Militară Bucureşti, conform art. 1 alin. (1) şi art. 2 lit. a) din Legea nr. 221/2009 are caracter politic nu poate beneficia de prezumţia de legalitate şi temeinicie, astfel încât să poată fi răsturnată calea de atac a revizuirii asemenea hotărârilor judecătoreşti de drept comun.
În cauză nu se poate susţine că revizuentului M.O.M. i s-a încălcat dreptul la un recurs efectiv în sensul art. 15 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil (art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), dreptul la libertate şi siguranţă (art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului), atâta timp cât prin lege s-a stabilit un regim juridic derogatoriu pentru hotărâri judecătoreşti cu caracter politic, recunoscându-li-se şi garantându-se celor condamnaţi o serie de drepturi.
Faţă de cele reţinute, hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul revizuentului M.O.M.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul M.O.M. împotriva Sentinţei penale nr. 225/F din 29 iulie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4354/2010. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2238/2010. Penal → |
|---|
