ICCJ. Decizia nr. 4354/2010. Penal

Decizii penale ICCJ 2010

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4354/2010

Dosar nr. 06215/89/2006

Şedinţa publică din 3 decembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 410 din 25 noiembrie 2009, Tribunalul Vaslui a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul T.A., din infracţiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) din Legea nr. 678/2001 în infracţiunile de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pentru victima N.B.M.).

A fost condamnat inculpatul T.A., fiul lui G. şi E., născut în mun. Vaslui, jud. Vaslui, cu acelaşi domiciliu, în str. H., jud. Vaslui, cetăţean român, studii 10 clase, cu antecedente penale, fără copii minori, C.N.P. 000 la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 4 ani.

- 5(cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

I s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 09 ianuarie 2006 până la 27 decembrie 2006 (Decizia penală nr. 203 din 27 decembrie 2006 a Curţii de Apel Iaşi).

A fost menţinută măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea până la punerea în executare a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul T.A. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.

S-a respins acţiunea civilă a părţii civile C.L.

S-a luat act că victimele C. (fostă A.) D.S.E., E.I.D., C.E., B.M. şi N.B.M. nu s-au constituit părţi civile.

A fost obligat inculpatul T.A. să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de 970 RON, din care suma de 850 RON reprezentând onorarii pentru apărători desemnaţi din oficiu pentru inculpat (50%) şi victime, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, într-un prim ciclu procesual prin Sentinţa penală nr. 233 din 9 mai 2007, Tribunalul Vaslui a dispus pentru inculpaţii D.V.N. şi D.M.G. din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP),

- pentru inculpatul T.A., din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 în următoarele infracţiuni:

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pv N.B.),

- pentru inculpatul C.C.C., din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea de proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen.,

- pentru inculpatul D.M. din infracţiunea de trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de trafic de minori, prev. de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în următoarele infracţiuni:

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

• proxenetism prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen. (pv N.B.)

• trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pv C.M.)

• trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ( p.v. P.V., C.R., B.A.).

1) Condamnarea inculpatului D.V.N., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 9 (nouă) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

2) Condamnarea inculpatului D.M., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani şi 6 (şase) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

3) Condamnarea inculpatului C.C.C., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 3 ani.

4) Condamnarea inculpatului T.A., antecedente penale, la următoarele pedepse:

- 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani

- 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prev. de art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani, toate cu aplic. art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.

În temeiul art. 34 lit. b) C. pen., 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mea grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

5) Condamnarea inculpatului D.M., fără antecedente penale, la următoarele pedepse:

În tem. art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mea grea, de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe o durată de 4 ani.

S-a interzis fiecărui inculpat drepturile prev. de art. 64 lit. a) - c) C. pen., pe durata prev. de art. 71 C. pen.

S-a dedus din pedepsele aplicate fiecărui inculpat durata reţinerii astfel:

- pentru inculpatul C.C.C. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 17, până la 10 ianuarie 2006, ora 17,

- pentru inculpatul D.M. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 19, până la 10 ianuarie 2006, ora 19,

- pentru inculpatul T.A. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 20, până la 10 ianuarie 2006, ora 20,

- pentru inculpatul D.V.N. 24 ore cu începere de la 09 ianuarie 2006, ora 18, până la 10 ianuarie 2006, ora 18 şi durata arestării preventive pentru fiecare dintre cei patru inculpaţi începând cu data de 10 ianuarie 2006 şi până la data de 27 decembrie 2006.

S-a dispus suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei aplicate inculpatului C.C.C., în tem. art. 86¹ C. pen., şi fixează termen de încercare 6 ani.

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat şi executarea pedepsei accesorii.

Pe durata termenului de încercare inculpatul C.C.C. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probaţiune Vaslui desemnat organ de supraveghere,

- să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea,

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă,

- să comunice informaţii de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existenţă.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor 86⁴ C. proc. pen.

A fost menţinută măsura preventivă a obligării inculpaţilor D.M., T.A. şi D.V.N. de a nu părăsi localitatea până la punerea în executare a prezentei hotărâri.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă faţă de inculpatul C.C.C.

S-a dispus faţă de inculpatul D.M. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea Vaslui fără încuviinţarea instanţei.

Pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea inculpatul D.M. trebuie să respecte următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat,

b) să se prezinte la Poliţia Mun. Vaslui, organ desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat,

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată,

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.

Măsura se va comunica organelor prevăzute de art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

S-a atras atenţia inculpatului că trebuie să respecte obligaţiile impuse şi ca, în caz de încălcare, cu rea-credinţă a măsurii şi a obligaţiilor ce îi revin se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor D.M. şi B.M. pentru săvârşirea a câte unei infracţiuni de spălare de bani, prev. de art. 23 lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În tem. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită inculpaţii C.C.C., D.V.N., D.M.G. şi D.M. pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 323 C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului D.M. pentru săvârşirea următoarelor infracţiuni:

• trafic de minori prev. de art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 (pv C.M.)

• trafic de persoane, prev. de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) ( p.v. P.V., C.R., B.A.).

A fost respinsă acţiunea civilă a părţii civile C.L.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Biroul Teritorial Vaslui precum şi inculpaţii D.M., D.V.N., D.M.G., T.A. şi C.C.C.

Prin Decizia penală nr. 11/MF din 29 februarie 2008 Curtea de Apel Iaşi a admis apelurile declarate în cauză împotriva Sentinţei penale nr. 233 din 9 mai 2009 a Tribunalului Vaslui pe care a desfiinţat-o în parte şi rejudecând a disjuns cauza şi a dispus trimiterea dosarului la Tribunalul Vaslui pentru rejudecarea cauzei cu privire la inculpatul T.A.

A înlăturat dispoziţiile privind interzicerea dreptului prev. de art. 64 lit. c) C. pen. ca pedeapsă accesorie şi complementară faţă de inculpaţii D.M., D.V.N., D.M.G. şi C.C.C.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs inculpatul B.M., T.A., C.C.C., D.M., D.V.N. şi D.M.G.

Prin Decizia penală nr. 2373 din 30 iunie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a luat act de declaraţiile inculpaţilor B.M. şi T.A. de retragere a recursurilor.

A respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii C.C.C., D.M., D.V.N. şi D.M.G. menţinând hotărârea atacată.

Ca urmare a disjungerii cauzei faţă de inculpatul T.A. dispusă prin Decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, cauza a fost înregistrată la Tribunalului Vaslui.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de fond a reţinut că partea vătămată C.E. a locuit în Bacău până în anul 2001 când a plecat de acasă în căutarea unui loc de muncă. În acest mod a ajuns în localitatea Vaslui unde a aflat că s-a deschis un bar de noapte şi că patronul, inculpatul D.M., angajează dansatoare. Partea vătămată a luat legătura cu acest inculpat care i-a promis că-i va încheia contract de muncă, urmând să lucreze ca dansatoare şi să primească un salariu lunar, să fie cazată într-un apartament din Vaslui şi să-i fie asigurată masa. Partea vătămată a fost de acord cu aceste condiţii şi, în perioada 2002 - august 2004 a lucrat la barul P. racolând clienţi împreună cu alte părţi vătămate şi întreţinând raporturi sexuale cu aceştia, sumele de bani fiind însuşite integral de inculpatul D.M. Partea vătămată a arătat că regula era ca fetele care plecau cu clienţii să întreţină raporturi sexuale puneau banii primiţi de la clienţi într-un caiet care se afla în bar şi în care barmaniţa trecea numele fiecărei fete şi sumele corespunzătoare de bani, care, ulterior, erau predaţi inculpatului D.M.

Această parte vătămată, în luna august 2004, a suferit o intervenţie chirurgicală întrucât a pierdut sarcina şi, din cauza sănătăţii, nu a mai lucrat în bar însă, în luna martie 2005 a revenit şi şi-a reluat activitatea descrisă anterior.

C.E. arată că în luna august 2005 a venit la bar şi numita B.M. iar în octombrie 2005 minora de 17 ani N.B.M. şi că toate erau supravegheate de inculpatul T., acesta hotărând cu care dintre clienţi pleca fiecare fată pentru a întreţine raporturi sexuale. De asemenea, uneori, inculpatul T. le transporta la diferite locaţii şi le readucea în bar.

Faţă de împrejurarea că, deşi a încetat să mai muncească la barul P. mai bine de jumătate de an, C.E. a revenit şi şi-a reluat activitatea şi, de asemenea, având în vedere că ea a fost de acord să se prostitueze, nu se poate reţine că a fost în vreun fel constrânsă sau determinată, prin fraudă sau înşelăciune să se prostitueze.

Partea vătămată B.M. provine din com. Văleni, jud. Vaslui şi, în luna august 2004, căutându-şi un loc de muncă, a ajuns în piaţa veche a mun. Vaslui unde funcţiona barul P. Aici, partea vătămată l-a întâlnit pe inculpatul T. faţă de care şi-a exprimat dorinţa de a se angaja la acel bar. Inculpatul i-a prezentat condiţiile în care urma să lucreze ca damă de consumaţie, respectiv aceasta ar fi urmat să danseze la bară, să determine clienţii să consume cât mai mult şi să întreţină, contra cost, relaţii sexuale cu aceştia. Partea vătămată a fost de acord cu aceste condiţii aşa încât, în perioada următoare, împreună cu E., C. şi, ulterior, minora N. a dansat în bar, a determinat clienţii să consume băuturi alcoolice şi s-a prostituat, în diferite locaţii din Vaslui sau din împrejurimile Vasluiului pentru un tarif de 1.500.000 ROL/oră, care era lăsat de client la bar unde inculpatul T. ţinea evidenţa pe foi volante şi, ulterior, însuşit de inculpatul D.M.

În urma insistenţelor părţii vătămate, acesteia i s-a prezentat, în luna mai sau aprilie 2005, un contract de muncă pe care l-a semnat, având funcţia de dansatoare, cu un salariu de 3.100.000 ROL lunar.

Aceeaşi parte vătămată mai arată că, săptămânal, inculpatul T. preda inculpatului D.V.N. în medie 15 milioane lei ROL, sumă rezultată din prostituarea fetelor.

Partea vătămată N.B., din Vaslui, a absolvit doar 8 clase, a abandonat şcoala şi, din cauza neînţelegerilor cu familia, a plecat în Satu Mare. La data de 01 septembrie 2005, la 16 ani şi aproximativ 8 luni, a revenit în Vaslui unde l-a cunoscut pe inculpatul T., acesta propunându-i să lucreze în barul P., să fie cazată în apartamentul din bl. 0 unde se mai aflau şi C. şi B. Aceasta a acceptat şi chiar de la începutul lunii septembrie a început să lucreze în bar, dansând, determinând clienţii să facă consumaţie şi întreţinând raporturi sexuale cu aceştia pentru bani, sumele astfel obţinute fiind lăsate de clienţi la bar de unde erau luaţi de inculpatul D.M. sau de către D.V.N.

După ce a fost audiată de organele de urmărire penală, deoarece era minoră, partea vătămată a fost încredinţată familiei, respectiv tatălui ei, N.M., însă a stat acasă aproximativ 1 oră după care a părăsit din nou familia şi a mers la apartamentul din bl. 0, unde s-a întâlnit cu C.E. şi B.M.

În serile care au urmat, după arestarea inculpaţilor D.V.N., D.M.G. şi T.A., minora, B.M. şi C.E. au continuat să frecventeze barul P., aşa încât, în condiţiile în care fuseseră începute cercetări împotriva inculpaţilor iar minora fusese încredinţată familiei, este greu de crezut că fetele s-au întors în barul „P.” altfel decât de bună voie.

Şi atitudinea minorei N. care, sfidând organele de urmărire penală, se întoarce la apartamentul din bl. 0 aparţinând familiei D. şi apoi în barul P. denotă faptul că aceasta avea perfecta reprezentare a ceea ce face şi deplina libertate de voinţă, fiind un copil maturizat prematur, în condiţiile în care a fost fugită de acasă la o vârsta extrem de fragedă pentru a merge la Satu Mare, în loc să-şi continue studiile întrerupte după absolvirea doar a 8 clase.

În noaptea de 01/02 februarie 2007, la orele 23:30, organele de urmărire penală împreună cu doi inspectori de muncă din cadrul ITM Vaslui au efectuat un control în barul „P.”, ocazie cu care au fost identificate părţile vătămate B.M., C.E. şi minora N.B., cele trei declarând că sunt dansatoare, dar cu contract de muncă doar B. De altfel, având în vedere vârsta lui N.B.M.., aceasta nu putea presta nici un fel de activităţi noaptea, decât cu încălcarea disp. art. 280¹ din Legea nr. 53/2003 cu ref. la art. 125 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Situaţia de fapt astfel cum a fost reţinută de instanţa de fond a fost stabilită în baza probelor administrate în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, respectiv, datele obţinute de la Poliţia de Frontieră, adrese şi tranzacţii efectuate prin W., declaraţiile părţilor vătămate, procese-verbale de confruntare, interpretările convorbirilor telefonice.

Fiind audiat în faza de urmărire penală inculpatul T.A. a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa, însă ulterior a declarat în faţa instanţei că a fost ameninţat de anchetatori şi nici nu a fost apărat.

La reluarea judecării cauzei inculpatul s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reţine instanţa de fond că atâta timp cât din actele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi întrebuinţat constrângeri pentru a determina părţile vătămate să practice prostituţia, instanţa de fond a considerat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, sens în care a dispus schimbarea încadrării juridice.

Reţinând de asemenea, că faţă de împrejurarea că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev.de art. 323 C. pen. nici sub aspectul laturii obiective şi nici sub aspectul laturii subiective instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul T.A. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că instanţa de rejudecare nu a procedat la o nouă judecată a cauzei şi nu a refăcut niciun act procesual efectuat pe parcursul cercetării judecătoreşti în condiţiile în care instanţa de apel a reţinut că a fost comisă o nulitate absolută întrucât în faţa primei instanţe au avut loc încălcări a dispoziţiilor referitoare la sesizarea instanţei.

Susţine de asemenea inculpatul că sentinţa penală atacată nu este motivată în fapt şi în drept, nu cuprinde considerentele unei hotărâri judecătoreşti pe care să se poată întemeiat soluţia de condamnare.

A solicitat inculpatul în raport de motivele de apel invocate, desfiinţarea sentinţei penale şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 78 din 6 mai 2010 Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de inculpatul T.A. împotriva Sentinţei penale nr. 410 din 25 noiembrie 2009 a Tribunalului Vaslui şi a desfiinţat în parte în latură penală şi rejudecând:

A înlăturat din sentinţă dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii dreptului de a alege prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. ”a” teza I C. pen.

A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

A menţinut măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Cheltuielile judiciare în sumă de 1400 RON au rămas în sarcina statului din care sumele de câte 200 RON pentru părţile civile şi martorele - victimă C.L., C.D.S., E.I.D., C.E., B.M.şi N.B. reprezentând onorarii apărători din oficiu către Baroul Iaşi vor fi avansate din fondurile M.J.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că apelul inculpatului este întemeiat numai sub aspectul conţinutului pedepsei accesorii, celelalte motive de apel invocate neavând niciun suport probator.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul T.A., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că Tribunalul Vaslui în rejudecare după desfiinţarea cu trimitere în condiţiile în care Curtea de Apel Iaşi apreciase că prima sentinţă pronunţată era lovită de nulitate absolută fiind încălcate dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei de judecată, nu a procedat la o nouă judecată a cauzei continuând astfel nerespectarea dispoziţiilor procedurale privitoare la sesizarea instanţei, fiind incident cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen.

Inculpatul T.A. invocă şi cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. în raport de care susţine că hotărârile instanţelor de fond şi apel nu sunt motivate în fapt şi în drept, cuprins aprecieri generale fără a se referi la probele administrate în cauză pe parcursul cercetării judecătoreşti şi fără a se face o analiză judicioasă a acestora.

În raport de motivele de recurs invocate, inculpatul solicită casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond respectiv, Tribunalul Vaslui.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptelor este justă, corespunzând situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că sunt îndeplinite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii faptelor reţinute în sarcina sa.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 2 C. proc. pen., referitor la nelegala sesizare a instanţei nu este incidentă în cauză.

Prin Decizia penală nr. 11 din 29 februarie 2008 Curtea de Apel Iaşi a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond cu privire la inculpatul T.A., apreciind că sunt incidente în cauză disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. referitor la nulitatea absolută câtă vreme instanţa de fond nu s-a pronunţat cu privire la infracţiunea de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. cu care a fost sesizată prin actul de inculpare.

Astfel, instanţa de apel a reţinut că s-au încălcat dispoziţiile referitoare la sesizarea instanţei de judecată, s-a comis o nulitate absolută, fapt ce impune desfiinţarea hotărârii primei instanţe cu trimitere spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Ca atare, instanţa de apel, pronunţând această soluţie, a stabilit limitele rejudecării, instanţa de fond urmând a se pronunţa şi cu privire la infracţiunea de asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. cât timp în primul ciclu procesual instanţa de fond a omis să dispună o soluţie cu privire la infracţiunea respectivă.

Este adevărat că procedând la rejudecarea cauzei instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la toate infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului T.A., instanţa de fond neavând posibilitatea legală de a se pronunţa numai asupra unor infracţiunii, dar în acelaşi timp, Înalta Curte reţine că prin decizia dată în apel au fost menţinute toate actele procedurale efectuate în cauză, nulitatea absolută a hotărârii fiind atrasă de omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa cu privire la una din infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de fond, reţinând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în scopul săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 323 C. pen. a dispus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunile prev. de art. 329 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 329 alin. (1), (2), (3) C. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptelor în baza art. 334 C. proc. pen. din infracţiunile prev. de art. 12 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 procedând astfel la rejudecarea în fond a cauzei.

Faptul că instanţa de fond nu a administrat în totalitate probele solicitate de inculpat nu poate conduce la concluzia că sentinţa pronunţată de prima instanţă este lovită de nulitate absolută, fapt ce ar impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în opinia apărării.

Procedând la rejudecarea cauzei, instanţa de fond a administrat probele necesare şi utile cauzei, considerând că o nouă reaudiere a coinculpaţilor în prezenta cauză, aşa cum a solicitat inculpatul T.A., nu se impune cât timp, în primul ciclu procesual au fost audiaţi toţi inculpaţii, ei având posibilitatea să-şi adreseze întrebări reciproc.

De asemenea, Înalta Curte reţine că instanţa de fond a dispus citarea tuturor părţilor vătămate, însă neprezentarea acestora în instanţă în vederea audierii nu poate să determine trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Ca atare, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a procedat la o nouă judecată în fond a cauzei, administrând probele utile şi pertinente cauzei, pronunţându-se asupra tuturor infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatului T.A.

Înalta Curte constată că nici cealaltă critică formulată de inculpatul T.A. referitoare la nemotivarea în drept şi în fapt a hotărârilor instanţei de fond şi de apel, nu este întemeiată.

Înalta Curte apreciază că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o analiză judicioasă şi completă a tuturor probelor administrate în cauză, stabilind corect situaţia de fapt.

Împrejurarea că instanţele inferioare nu au făcut o referire strictă asupra mijloacelor de probă nu poate fi asimilată cu nemotivarea hotărârii, cât timp situaţia de fapt a fost stabilită tocmai în urma coroborării tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal.

Cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen. se referă la situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, ori motivarea sentinţei contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înţelege, Înalta Curte apreciind că nici una dintre tezele reglementate de acest caz de casare nu este aplicabilă în cauză.

În urma criticilor formulate în raport de sentinţa pronunţată de instanţa de fond, cu ocazia judecării apelului, instanţa de prim control judiciar a făcut o analiză proprie, completă, asupra tuturor probelor administrate în cauză arătând motivele pe care se întemeiază soluţia.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, reţine Înalta Curte că a fost corect dozată, instanţa de fond având în vedere toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementată de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, respectiv perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, el săvârşind mai multe acte materiale ce intră în conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

De asemenea, instanţa de fond a avut în vedere la individualizarea pedepsei şi poziţia nesinceră de care a dat dovadă inculpatul, el adoptând pe parcursul procesului penal o atitudine de negare a faptelor, deşi iniţial în faza de urmărire penală a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.

Faţă de modalitatea de comitere a faptelor, faţă de profilul moral al inculpatului care îşi obţinea cele necesare traiului în urma înlesnirii practicării prostituţiei chiar şi de către o minoră, Înalta Curte apreciază că nu se impune o reindividualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului fiind în măsură să asigure scopul educativ şi coercitiv al pedepsei reglementat de disp. art. 52 C. pen.

Neexistând alte cazuri de casare, luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva Deciziei penale nr. 78 din 6 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2010.

← ICCJ. Decizia nr. 2064/2010. Penal. Recunoaşterea hotărârilor...		ICCJ. Decizia nr. 4356/2010. Penal. Infracţiuni la alte legi... →

ICCJ. Decizia nr. 4354/2010. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4354/2010. Penal