ICCJ. Decizia nr. 4368/2010. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4368/2010
Dosar nr. 9947/1/2010
Şedinţa publică din 3 decembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea de la 1 decembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a dispus arestarea persoanei solicitate P.V. pe o durată de 5 zile, de la 2 decembrie 2010 la 6 decembrie 2010.
Pentru a pronunţa această încheiere, instanţa de fond a reţinut că prin adresa din 01 decembrie 2010, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu disp. art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 222/2008, cu semnalarea transmisă de Biroul S.I.R.E.N.E. România pentru desfăşurarea procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare, emis de către Magistratul responsabil cu investigaţiile preliminarii în cadrul Tribunalului din Torino - Italia, faţă de cetăţeanul român P.V.
În cuprinsul sesizării, se arată că autorităţile italiene au emis împotriva persoanei solicitate un mandat european de arestare la data de 31 martie 2010, pentru săvârşirea infracţiunii de conspiraţie criminală având drept scop contrabanda cu ţigări, iar în data de 01 decembrie 2010, ora 13:00, până la data de 02 decembrie 2010, ora 13:00, urmare a sesizării transmisă prin Biroul S.I.R.E.N.E. România, împotriva persoanei solicitate s-a luat de către procuror măsura reţinerii pe o durată de 24 ore, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti solicitând Biroului S.I.R.E.N.E. România să ia măsuri în vederea transmiterii de către autorităţile judiciare emitente a mandatului european de arestare, tradus în limba română, mandat ce urmează a fi înaintat instanţei.
A fost ataşată lucrarea înregistrată sub nr. 2380/II-5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ce conţine semnalarea în sistem informatic transmisă prin fax în limba italiană şi traducerea în limba română, de sesizare a Biroului S.I.R.E.N.E. România, ordonanţa de reţinere, procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a învinuirii şi a dreptului de a fi asistat de apărător, procesul-verbal de înştiinţare despre măsura reţinerii a persoanei indicată de numitul P.V., solicitarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti adresată Biroului S.I.R.E.N.E. România în vederea înaintării mandatului european de arestare, fişa de cazier judiciar a numitului P.V. şi procesul-verbal de depistare a acestuia.
Faţă de cele reţinute, se constată că în cauză este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă, pe baza semnalării transmise de Biroului S.I.R.E.N.E. România, procedură prevăzută de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008.
În conformitate cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 222/2008, la termenul din 01 decembrie 2010, Curtea a procedat la verificarea identităţii persoanei solicitate, care nu a contestat identitatea stabilită în cuprinsul semnalării şi în urma verificărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, precizând că doreşte rezolvarea aceste probleme fiind de acord să fie predat autorităţilor italiene.
De asemenea, instanţa a verificat dacă persoana solicitată a fost informată cu privire la motivul reţinerii, această împrejurare rezultând şi din procesul-verbal întocmit de către procuror.
Faţă de cele reţinute, instanţa de fond a constatat îndeplinite ambele condiţii prevăzute de art. 90 alin. (1) din legea specială mai sus-menţionată.
Pe cale de consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, instanţa urmând să dispună asupra arestării persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile sau cu privire la obligarea acesteia de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Sub acest aspect, se constată că reţinerea persoanei solicitate s-a făcut în baza semnalării în sistem informatic emisă către Biroul S.I.R.E.N.E. România, în care sunt evidenţiate în mod succint existenţa unui mandat de arestare preventivă emis la data de 31 martie 2010 de autorităţile judiciare italiene (respectiv Magistratul responsabil cu investigaţiile preliminarii în cadrul Tribunalului din Torino - Italia), pe numele P.V., care este identificat cu nume, prenume, data şi locul naşterii, numele şi prenumele părinţilor, pentru săvârşirea infracţiunii de conspiraţie criminală având drept scop contrabanda cu ţigări, pedepsită cu închisoare de maxim 8 ani.
Din cuprinsul semnalării reiese că mandatul european de arestare are la bază un mandat intern de arestare R.G.N.R. - R.G.G.I.P. şi a fost emis la data de 21 octombrie 2008, emis de aceleaşi autorităţi, respectiv Magistratul responsabil cu investigaţiile preliminarii în cadrul Tribunalului din Torino - Italia.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat instanţei arestarea preventivă a persoanei solicitate, pe o perioadă de 5 zile, până la transmiterea mandatului european de arestare
În fapt, s-a reţinut că în perioada 2006 - 2007, într-un interval de aproape 6 luni numitul P.V. a vândut mai multe cartuşe de ţigări fără autorizaţie. Infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate, astfel cum a fost expusă în cuprinsul semnalării este cea prevăzută de art. 110 C. pen. Italian, art. 291 Bis, art. 291 pct. 4 par. 1, 2, 3, art. 295 par. 2 lit. d Legea D.P.R. 23 ianuarie 1973 N. 43.
Reţine instanţa de fond că în cauză este aplicabilă procedura reţinerii şi arestării persoanei solicitate în regim de urgenţă pe baza semnalării transmise de biroul S.I.R.E.N.E.România, procedură prevăzută de art. 883 şi art. 90 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004, modificată.
Apreciind că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanţa de fond a considerat că se impune arestarea preventivă a persoanei solicitate pe o perioadă de 5 zile, interval în care, procurorul urmează să depună la dosar mandatul european de arestare însoţit de traducerea în limba română.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs persoana solicitată, solicitând judecarea sa în stare de libertate.
Analizând legalitatea şi temeinicia încheierii recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt şi de drept, Înalta Curte reţine că recursul declarat de persoana solicitată nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond este legală şi temeinică, în mod corect apreciind că în cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 883 din Legea nr. 302/2004 modificată, ce reglementează reţinerea şi arestarea persoanei solicitate în caz de urgenţă, precum şi dispoziţiile art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege.
Potrivit acestor dispoziţii legale, dacă persoana solicitată a fost reţinută conform dispoziţiilor art. 883, judecătorul poate dispune prin încheiere motivată arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.
Măsura dispusă de instanţa de fond a fost corect individualizată, fiind aleasă în raport de datele concrete ale cauzei şi aptă să asigure buna desfăşurare a procedurii de punere în executare a mandatului european de arestare a persoanei solicitate emis de autorităţile italiene.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondat recursul persoanei solicitate.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.V. împotriva Încheierii din 1 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. 11736/2/2010.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 decembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2253/2010. Penal. Menţinere măsură de... | ICCJ. Decizia nr. 4373/2010. Penal → |
|---|
